Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 692/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 692/R/2009
Ședința publică din data de 10 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Livia Mango JUDECĂTOR 2: Săndel Macavei Ioana Cristina
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR:.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpatul și partea civilă Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală B, împotriva deciziei penale nr.180/A/2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală în formă continuată, prev.de art.11 alin.1 lit.c din Legea nr.87/1994 cu aplicarea art.41 alin.2 penal și art.13C.penal; fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev.de art.290 penal cu aplicarea art.41 alin.2 penal și înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor prev.de art.297 alin.1 penal cu aplicarea art.41 alin.2 penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a penal, art.34 lit.b și art.35 alin.1 penal ( ca urmare a schimbării încadrării juridice).
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă inculpatul personal asistat de apărătorul ales, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind părțile civile Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală B, Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice C și partea responsabilă civilmente SC SRL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, în instanță se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av., care solicită acordarea onorariului parțial din oficiu pentru studierea dosarului și prezentarea la termenele de judecată.
Întrebat fiind, inculpatul învederează instanței că-și menține recursul declarat precum și declarațiile date și nu dorește să facă alte completări doar că dorește să-i fie recitită declarația dată.
Instanța, dă citire declarației dată de inculpat la data de 30 septembrie 2004.
Citindu-i-se o parte din declarație, inculpatul arată că este suficient.
Nefiind alte cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursurilor.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și rejudecând cauza, să se dispună,în principal, rejudecarea cauzei de către prima instanță iarîn subsidiar, solicită achitarea inculpatului. Astfel, referitor la prima solicitare, arată că la instanța de fond s-a făcut o expertiză contabilă prin care s-a stabilit, la prima judecare, că nu s-a săvârșit infracțiunea de evaziune fiscală iar TVA a fost calculat greșit. Ulterior, la a doua judecare a fondului, s-a efectuat o altă expertiză care răstoarnă concluziile primei expertize. Față de această împrejurare a solicitat instanței de apel efectuarea unei noi expertize dar această solicitare a fost respinsă. Susține că nu este normal ca la baza unei soluții de condamnare să stea o expertiză contrară cu o altă expertiză tocmai de aceea a solicitat oat reia expertiză care să stabilească care dintre cele două expertize se menține. În ceea ce privește solicitarea subsidiară, solicită achitarea inculpatului. În ceea ce privește infracțiunea de evaziune fiscală, solicită achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.a pr.pen. întrucât fapta nu există. Astfel, solicită a se avea în vedere prima expertiză contabilă care concluzionează că inculpatul nu a săvârșit infracțiunea. Suma despre care s-a făcut vorbire este de fapt o factură care nu a fost contabilizată însă a fost achitată ulterior. Consideră că în cauză se impune și aplicarea principiului " in dubio pro reo". În privința infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, solicită achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d pr.pen. întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii. Inculpatul a recunoscut că a emis anumite facturi însă acestea au fost completate la cererea numitului și în prezența acestuia. Acele facturi atestau anumite firme, care nu existau, iar inculpatul nu avea obligația să verifice și mai mult de atât, ele au fost înregistrate în contabilitate și după ele s-a plătit TVA. Operațiunile nu au fost fictive, ele au fost operate și înregistrate în contabilitate. Susține că intenția de falsificare a facturilor nu există ceea ce duce la inexistența consecințelor juridice. Referitor la infarcțiunea de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, solicită achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d pr.pen. întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii. Astfel, arată că, combustibilul era luat de la B mergând direct la Câmpeni fără ca inculpatul să ia contact de el. Martorul, afirmă că inculpatul nu i-a livrat decât motorină iar transportul era asigurat de inculpat. Nu se poate susține că inculpatul ar fi substituit aceste produse. În ceea ce privește recursul părții civile, Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală B, solicită respingerea lui ca nefondat, neavând nici un fundament.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea ca temeinice și legale a soluțiilor pronunțate de prima instanță și cea de apel.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, consideră că este complet nevinovat, și-a achitat toate obligațiile către stat, el fiind doar un intermediar.
CURTEA
Prin sentința penală nr.968 din 20.06.2006 pronunțată de Judecătoria Cluj -N în dosarul nr.5086/2005, a fost respinsă cererea formulată de inculpatul, având ca obiect schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de evaziune fiscala, in forma continuata prev.de art. 11 alin.1 lit.c din Legea nr.87/1994 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal in infracțiunea de evaziune fiscala in forma continuata prev. de art. 9 alin. 1 lit.c din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal si art. 13 Cod penal, considerând ca dispozițiile Legii nr.87/1994 sunt mai favorabile.
Prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de evaziune fiscala in forma continuata prev. de art. Il alin.1 lit.c din Legea nr.87/1994 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal in infracțiunea de evaziune fiscala in forma continuata prev.de art. 11 alin. 1 lit.c din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal si art. 13 Cod penal, raportat la art. 42 Cod penal, cu aplicarea art. 74 alin. ultim, art. 76 lit.d Cod penal, a fost condamnat, fiul lui si, născut la data de 17.09.1942 in, jud.D, CNP -, studii medii, administrator la SC SRL C-N, căsătorit, cu antecedente penale, domiciliat in C-N,-,.1, la o pedeapsa de 1 (un) an si 6 (sase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscala in forma continuata săvârșită in perioada 2002-2004.
În baza art.290 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2, art. 42 Cod penal, raportat la art.74 alin. ultim si art. 76 lite Cod penal, a fost condamnat același inculpat la o pedeapsa de 2 (două) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals in înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată săvârșită in perioada 2002-2003.
În baza art.297 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2, art. 42 Cod penal, raportat la art. 74 alin. ultim, art.76 lit.e Cod penal, a fost condamnat același inculpat la o pedeapsa de 5 (cinci) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor in forma continuata săvârșită in perioada 2002-2004.
În baza art. 33 lit.a Cod penal, s-a constatat că cele trei infracțiuni săvârșite de inculpatul sunt in concurs real, astfel ca in baza art. 34 lit.b Cod penal, s-a dispus contopirea pedepselor stabilite, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea de 1 an si 6 luni închisoare la care s-a adăugat un spor de 5 luni închisoare, pedeapsa totala fiind de 1 an si 11 luni închisoare.
În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei totale de 1 an si 11 luni închisoare, în termenul de încercare prev. de art.82 Cod penal, de 2 ani la care s-a adăugat cuantumul pedepsei totale de 1 an si 11 luni închisoare, termenul de încercare fiind de 3 ani si 11 luni.
I-a fost atrasă atenția inculpatului asupra condițiilor suspendării condiționate executării pedepsei închisorii a prevederilor art. 83 si 84 Cod penal.
În baza art. 14, 346 Cod procedura penală, art. 998 si următoarele Cod civil, s-a constatat că prejudiciul cauzat părții civile Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generala a Finanțelor Publice a Județului C este in valoare de 1.620.417.993 lei vechi constând din 1.384.991.899 lei vechi reprezentând TVA; 136.709.937 lei vechi reprezentând accize; 98.716.157 lei vechi reprezentând impozitul pe profit la care se adaugă dobânzi si penalități de întârziere calculate de la data nașterii obligației de plata la bugetul de stat si până la data achitării integrale a sumelor datorate, prejudiciul fiind stabilit in Nota de Constatare din data de 24.05.2004 a Gărzii Financiare-Comisariatul Regional
S-a constatat că inculpatul a achitat la data de 5.06.2006 suma de 6.894 RON in contul prejudiciului cu chitanța Seria - nr.-.
S-a admis in parte constituirea de parte civilă a părții civile doar până la concurența sumei de 1.620.417.993 lei.
A fost obligat inculpatul să plătească in solidar cu partea responsabila civilmente SC SRL C, părții civile suma de 1.551.477.993 lei la care s-au adăugat penalități și dobânzi pentru întârzierea in plata a sumelor datorate de inculpat bugetului de stat.
S-a dispus anularea actelor false folosite de inculpat la săvârșirea celor trei infractiuni.
În baza art.168 Cod procedura penală, s-a admis contestarea măsurii asigurătorii a aplicării sechestrului formulata de inculpatul.
S-a dispus scoaterea de sub sechestrul asigurător a autoturismului marca Opel Vectra cu numărul de înmatriculare -, indisponibilizat prin procesul verbal de aplicare a sechestrului din data de 2.02.2005 întocmit de organul de Politie a Județului C, constatând ca autoturismul este proprietatea fiicei inculpatului numita.
În baza art. 191 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj -N, Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Natională de Administrare Fiscală - Directia Generală a Finantelor Publice a Județului C și inculpatul.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj -N a criticat hotărârea atacată ca fiind nelegală și netemeinică, solicitând desființarea acesteia și pronunțarea unei decizii penale prin care să se dispună condamnarea inculpatului la o pedeapsă într-un cuantum mai ridicat și cu executare în regim de detenție, aplicarea pedepsei complementare prev. de art.64 lit.c pen. obligarea părții responsabile civilmente " ", în solidar cu inculpatul, la plata cheltuielilor judiciare către stat și stabilirea înscrisurilor false ce urmează a fi anulate la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești. În motivare se arată, în esență, că nelegalitatea hotărârii rezidă din nerespectarea dispozițiilor art.191 alin. ultim pr.pen. neindicarea înscrisurilor false care urmează a fi anulate de către judecătorul delegat cu executarea hotărârilor penale și necitarea în proces a Agenției Naționale de Administrare Fiscală B în conformitate cu prevederile Hotărârii nr.208/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice și a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, întrucât Direcțiile Generale ale Finanțelor Publice pot participa în procese doar în baza unor mandate transmise de ANAF, la dosar neexistând un astfel de mandat. Totodată, se arată că netemeinicia sentintei rezultă din cuantumul insignifiant al pedepsei aplicate inculpatului și din modalitatea de executare a acesteia, nefiind respectate dispozițiile art.72 pen. referitoare la gradul de pericol social al faptei săvârșite și la persoana inculpatului.
Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Cac riticat hotărârea atacată în ceea ce privește soluționarea laturii civile a cauzei, solicitând modificarea acestei sentințe în sensul de a fi obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumelor menționate în constituirea de parte civilă aflată la dosar, sume stabilite în mod corect și legal în procesul-verbal de inspecție fiscală din data de 10.02.2005 încheiat de Direcția de Control Fiscal C-Serviciul de Informații Fiscale, și anume 3.563.370.557 ROL, plus dobânzile și penalitățile aferente debitelor până la plata efectivă.
În sfârșit, inculpatul a solicitat desființarea sentinței atacate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună achitarea sa în temeiul dispozițiilor art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d pr.pen. în ceea ce privește infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art.290 pen. (deoarece nu a făcut altceva decât să completeze câteva facturi cu datele societăților furnizoare, care rezultau din documentele prezentate, el neavând obligația de a verifica autenticitatea acestor documente), precum și în ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art.297 alin.1 pen. (întrucât nu a cunoscut niciodată conținutul cisternelor, el prezentând, în calitate de intermediar, de fiecare dată mostre beneficiarului care atesta calitatea produselor și le recepționa ca atare), respectiv achitarea sa în temeiul dispozițiilor art.10 alin.1 din Legea nr.241/2005, în ceea ce privește infracțiunea de evaziune fiscală, prev. de art.11 alin.1 lit.c din Legea nr.87/1994 (deoarece a achitat în întregime prejudiciul stabilit prin expertiza contabilă efectuată în cauză, prejudiciu pe care instanța de fond, în mod nejustificat, nu l-a luat în considerare).
Prin decizia penală 82/ A/12.03.2007 a Tribunalului Clujs -au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj -N, partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului C și inculpatul care a fost desființată în întregime și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond - Judecătoria Cluj -
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut că în fața Judecătoriei Cluj -N a fost citat de la primul termen (12.05.2005) și până la ultimul termen de judecată (06.06.2006) în calitate de parte civilă Ministerul Finanțelor Publice prin C, fără ca aceasta din urmă să aibă vreun mandat din partea ANAF B (singurul organ care poate avea calitatea de parte civilă în prezenta cauză), astfel încât întreaga fază de cercetare judecătorească s-a desfășurat în lipsa unei părți civile, nelegal citate și care nu a avut posibilitatea să-și formuleze apărările necesare în cauză.
De asemenea, s-a constatat o lipsă de procedură și cu partea responsabilă civilmente L la ultimele trei termene de judecată (inclusiv la termenul de judecată din date de 6 iunie 2006, termen la care cauza a fost soluționată pe fond), fiind evident faptul că partea responsabilă civilmente nu putea primi termenul în cunoștință prin inculpatul, acesta neputând avea și calitatea de reprezentant al L în procesul penal (chiar dacă deține calitatea de administrator al acestei societăți comerciale), astfel cum în mod mod greșit s-a consemnat în încheierile de ședință de la termenele de judecată din datele de 12.05.2005, 10.01.2006 și 11.04.2006.
În urma rejudecării, prin sentința penală nr. 680 din 02.10.2008 a Judecătoriei Cluj -N în temeiul art. 334 s C.P.P.-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de evaziune fiscală reținută în sarcina inculpatului, din infracțiunea prevăzută de art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. 2 în Cod Penal infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod Penal, art. 13
Cod PenalÎn temeiul art. 11 alin. 1, lit. c din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod Penal, art. 13 a Cod Penal fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 17.09.1942, în, jud. D, CNP -, studii medii, administrator la SC SRL, C-N, căsătorit, domiciliat în C-N,- A,. 1 jud. C, la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată.
În temeiul art. 65 al. 2 raportat Cod Penal la art. 11 al.1 din Legea nr. 87/1994 s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prevăzut de art. 64 lit. c pe Cod Penal o durata de 2 ani potrivit dispozitiilor art. 53 pct. 2
Cod PenalÎn temeiul art. 290 Cod Penal, cu aplicarea art. 41 lin. 2 a Cod Penal fost condamnat inculpatul, cu datele personale de mai sus, la o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată.
În temeiul art. 297 alin. 1 Cod Penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod Penal, a fost condamnat inculpatul, cu datele personale de mai sus, la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor.
În temeiul art. 33 lit. a s Cod Penal-a constatat că infracțiunile au fost săvârșite în forma concursului real de infracțiuni și în temeiul art. 34 lit. b Cod Penal, art. 35 alin.1 s Cod Penal-au contopit pedepsele aplicate, rezultând pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prevăzut de art. 64 lit. c pe Cod Penal o durată de 2 ani.
În temeiul art. 71 i Cod Penal s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a-b pe Cod Penal durata executării pedepsei.
În temeiul art. 81 s Cod Penal-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani stabilit potrivit art. 82
Cod PenalÎn temeiul art. 71 alin. 5 s Cod Penal-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării pedepsei principale.
În temeiul art. 359 s C.P.P.-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor legale privind revocarea suspendării condiționate prev. de art. 83
Cod PenalIn temeiul art. 14, 346 C.P.P. coroborat cu art. 998 și urm. civ. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C și a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL la plata sumei de 1.395.847.993 ROL (compusă din 1.-.899 ROL TVA, 98.716.157 ROL impozit pe profit, 136.709.937 ROL accize), cu dobânzi și penalități de întârziere de la data nașterii obligației de plată și până la data plății efective.
În temeiul art. 348 s C.P.P.-a dispus desființarea facturilor întocmite în fals de inculpat în numele SC SRL, SC X- SRL, SC SRL, SC Com SRL, SC Com SRL, SC SRL, SC SRL, SC SRL, SC SRL, SC SRL, SC General SRL, SC SRL, SC SRL.
În temeiul art. 191 al. 1, 3 a C.P.P. fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 190 alin. 4 a C.P.P. fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL la plata sumei de 1.320 lei în favoarea expertului, care urmează a fi virată în contul Biroului Local de Expertiză nr. 25110 1 04191 deschis la CEC Bank
În temeiul art. 7 și 21 lit. g din Legea nr. 26/1990 s-a dispus comunicarea unei copii de pe dispozitivul prezentei hotărâri după rămânerea definitivă a acesteia la Oficiul Național al Registrului Comerțului
În temeiul art. 189 onorariul C.P.P. apărătorului din oficiu în cuantum de 100 lei s-a avansat din.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ nr.125/P/2004, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală prev. de art.11 al.1 lit.c din Legea nr.87/1994 cu aplicarea art.41 al.2 Cod Penal, fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.290 cu Cod Penal aplicarea art.41 al.2 înșelăciune Cod Penal cu privire la calitatea mărfurilor prev. de art.297 al.1 p, cu aplicarea art.41 al.2
Cod PenalÎn esență sub aspectul stării de fapt s-a reținut că inculpatul, în calitate de administrator al SC SRL, în perioada 2000 - 2003 a întocmit facturi în numele mai multor societății comerciale care atestau operațiuni nereale de livrare a unor produse, urmate de înregistrarea lor în contabilitate, prin care s-a sustras de la plata TVA, a impozitului pe profit și a accizelor cauzând un prejudiciu bugetului de stat în sumă de 1.689.874.788 lei. S-a mai reținut că în perioada 2002-2004 prin întocmirea unor facturi fictive în numele SC X- SRL O inculpatul a substituit combustibil M cu motorină sau ulei emulsionabil, săvârșind infracțiunea de substituire cu privire la calitatea mărfurilor.
Cu ocazia audierii în cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor în materialitatea lor, dar a apreciat că nu este vinovat de săvârșirea vreunei infracțiuni.
Partea civilă ANAF prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Cas olicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 3.565.370.557 lei.
Din actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpatul are calitatea de asociat și administrator al SC SRL, alături de numitul, așa cum rezultă din certificatul constatator emis de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj (fila 255). Potrivit procurii speciale întocmite de numitul în data de 14 mai 2001, inculpatul a fost împuternicit să administreze singur societatea, fiind singurul care se ocupa în fapt de activitatea firmei. Obiectul principal de activitate al societății a fost prevăzut ca fiind comerțul cu ridicata al combustibililor solizi, lichizi și gazoși și al produselor derivate.
În cursul anului 2004 a fost efectuat un control de către organele fiscale din cadrul Gărzii Financiare - Comisariatul Regional C și s-au constatat mai multe nereguli în legătură cu activitatea societății, constând în înregistrarea documentelor fiscale fictive în contabilitate, cu consecința diminuării obligațiilor față de bugetul de stat, în desfășurarea unor activități de substituire a combustibililor cu carburanți, respectiva unor produse neaccizate cu produse accizate.
1. În urma controlului efectuat de organele financiare au fost descoperite două tranzacții de substituire a produselor în care combustibilul tip M achiziționat de SC SRL de la SC TRANS SRL M era facturat către SC X- O, firmă care refactura combustibilul tip M ca motorina către SC SRL, prin acest procedeu realizându-se "transformarea pe cale documentară a combustibilului tip M în motorină".
A fost identificată factura nr. - din data de 23.11.2002, din care rezultă că SC SRL a achizitionat cantitatea de 14.117 litri combustibil tip M de la SC TRANS SRL pe care refacturat-o în aceeași zi către SC X SRL, cu factura nr. - existentă în copie la fila 65 din dosarul de urmărire penală. Ulterior SC X SRL a facturat către SC SRL diverse cantități de motorină, fără a se putea stabili cu certitudine care factură cuprinde cantitatea de 14.117 litri combustibil tip M, având în vedere că pe mai multe facturi emise de această societate nu este mentionată data emiterii sau a livrării.
În contabilitatea SC SRL a fost înregistrată factura fiscală nr. -, din data de 23.11.2002, emisă de către SC SRL, pentru cantitatea de 25.900 litri de combustibil tip M, precum și factura fiscală nr.- fără dată, emisă în numele SC X SRL O pentru cantitatea de 6220 litri combustibil tip S-a constatat că întreaga cantitate de combustibil tip M înscrisă în cele două facturi, în total 32.120 litri, a fost facturată apoi de către SC SRL sub nr. - din data de 28.11.2002 către SC X- SRL. Această societate a refacturat întreaga cantitate de combustibil tip M sub nr. -, din data de 24.11.2002, ca motorină.
Organele financiare au stabilit că raportat la cele două tranzacții expus mai sus SC SRL și-a majorat cheltuielile cu achiziția mărfurilor cauzând un prejudiciu bugetului de stat în sumă de 37.016.689 lei compus din: suma de 22.717.457 lei impozit pe profit iar suma de 14.239.232 lei TVA, care au fost sustrase de la plată.
Cu ocazia cercetărilor efectuate de organele de urmărire penală a rezultat că în cursul luni lor martie-aprilie 2002, inculpatul l-a cunoscut pe numitul - asociat al SC X O, care i-a propus să achiziționeze de la firma sa produse petroliere la prețuri avantajoase. În aceeași perioadă inculpatul a convenit cu martorul, asociat și administrator al SC C Trans SRL Câmpeni să desfășoare operațiuni comerciale privind achizitionarea de motorină de la SC SRL.
În urma acestor înțelegeri inculpatul a început să achiziționeze motorină de la SC SRL O pe care o vindea către SC C Trans SRL Câmpeni. Inculpatul l-a cunoscut prin intermediul numitului și pe administratorul SC Trans SRL M - numitul, convenind să achiziționeze marfă și de la acesta cu mențiunea că inculpatul a fost informat de administratorul firmei că societatea sa poate să-i livreze doar combustibil tip M achiziționat de la rafinaria de.
Inculpatul a susținut că martorul i-a propus ca SC SRL să factureze combustibilul de tip M către SC X O, urmând ca această societate să-i refactureze motorina. Înțelegerea dintre inculpat și asociații SC X SRL și SC Trans SRL a fost în sensul că marfa livrată de la M să fie transportată direct cu autocistemele la Câmpeni pentru SC C Trans SRL. Inculpatul era anunțat de administratorul acestei societăți că marfa a ajuns în Câmpeni, iar acesta emitea facturile în numele SC SRL.
Inculpatul a recunoscut cu ocazia audierii în faza de urmărire penală conținutul înțelegerilor expuse mai sus, arătând că după ce martorul confirma că a primit marfa erau emise facturile de livrare între societățile implicate, astfel: numitul întocmea facturi de livrare de combustibil M către se SRL, iar inculpatul factura același sortiment de produs către SC X SRL, care "în compensare îmi livra aceeași cantitate de motorină, deși livrările nu aveau loc în realitate, aceasta pentru ca eu la rândul meu să pot emite facturile de livrare de motorină către SC Trans SRL". Inculpatul a susținut că din discuțiile avute cu administratorii SC Trans SRL și SC X SRL a înțeles că numitul urma să se ocupe de transformarea combustibilului M achiziționat de SC Trans SRL în motorină. Inculpatul a arătat că inițial a avut convingerea că marfa livrată către SC Trans SRL era motorină provenită din transformarea combustibilului tip M prin aditivare, așa cum susțineau martorii și, fără să verifice dacă acest lucru era real. Inculpatul a declarat că a primit de la facturi emise în numele altor societăți comerciale decât SC X SRL către societatea sa, care atestau livrarea unor cantități de motorină sau alte sortimente de produse petroliere care nu aveau loc în realitate. In baza acestora întocmea la rândul său facturi de livrare de motorină către SC Trans SRL, marfa fiind transportată și în aceste situații de la depozitul SC Trans SRL din M la depozitul SC Trans SRL din Câmpeni (437).
Modul în care se desfășurau tranzacțiile comerciale descris mai sus de către inculpat a fost confirmat și prin declarațiile martorilor - asociat al SC Trans SRL și conducător auto în cadrul acestei societăți, reieșind fără dubiu că autocisternele încărcate de la M cu combustibil tip M se deplasau direct la Câmpeni unde erau descărcate în depozitele SC Trans SRL (407-414).
În cursul urmăririi penale s-a întocmit un raport de constatare tehnico-științifică de natură grafică din care rezultă că inculpatul a completat 5 facturi emise în numele SC X SRL O către SC SRL, ceea ce demonstrează faptul că acesta avea la dispoziție facturi în alb ștampilate cu ștampila SC X SRL O (302-309).
În afara tranzacțiilor descrise mai sus, cu ocazia controlului efectuat au fost identificate mai multe facturi fiscale înregistrate în contabilitate, care atestau diverse operațiuni de achiziție a unor produse petroliere, care ulterior au fost livrate scriptic către SC Trans SRL și SC B SRL. S-a constatat faptul că facturile de aprovizionare au fost emise de SC SRL în numele unor societăti comerciale care s-au dovedit a fi fictive.
În evidența contabilă a SC SRL a fost înregistrată factura fiscală nr.- din 06.10.2002, emisă în numele se SRL H, reprezentând achiziția a 46.000 litri de motorină, în valoare de 630.289.400 lei. Din adresa nr.- din 15.04.2005 a Gărzii Financiare H și adresa nr.3344/2001 a ORC H reiese că SC SRL nu figurează ca fiind înregistrată în evidențele ORC
În evidența contabilă a SC SRL a fost înregistrată factura fiscală nr. -, din data de 21.11.2002 emisă în numele SC SRL C, reprezentând achiziția a 25.900 litri combustibil tip M, în valoare de 315.915.250 lei. Din adresele nr.- din data de 14.04.2004 și nr. 28014 din data de 21.10.2002 a ORC D reiese că SC SRL C nu este înregistrată, numărul de înregistrare trecut pe factură aparține altei societăți, iar codul fiscal nu a fost alocat (45-46).
În evidența contabilă a SC SRL a fost înregistrată factura fiscală nr.- din data de 06.09.2002 emisă în numele SC SRL D, reprezentând achiziția a 25.055 litri de motorină, în valoare de 274.865.807 lei. Din adresa ORC H nr. 16307 din data de 21.04.2004 reiese că această societate nu figurează în baza lor de date.
În evidența contabilă a SC SRL a fost înregistrată factura fiscală nr.- din data de 06.10.2002, emisă în numele SC SRL H reprezentând achiziția a 46.000 litri de motorină, în valoare de 630.289.400 lei. Din adresa nr. -din 27.04.2004 a Gărzii Financiare Comisariatul Regional P rezultă că SC Com SRL nu este înregistrată la ORC P, iar codul fiscal înscris pe factura nu a fost distribuit vreunei alte societăti de pe raza judetului.
În evidența contabilă a SC SRL a fost înregistrată factura fiscală nr.- din data de 23.09.2002 emisă în numele SC SRL M, reprezentând achiziția a 25.000 litri de motorină în valoare totală de 344.127.500 lei. Din adresa nr.- din 4.05.2004 a Gărzii Financiare M rezultă că SC SRL nu este înregistrată la ORC
În evidența contabilă a SC SRL au fost înregistrate facturile fiscale nr. - din data de 19.12.2003, nr. - din 19.01.2004 și nr.- din 22.02.2004 emise în numele SC SRL M, reprezentând livrarea cantității totale de 84.165 litri motorină și 8.967 lei benzină în valoare de 1.756.271.811 lei. Din adresa nr.- din 04.05.2004 a Gărzii Financiare M reiese ca numitul, administrator al SC SRL BMe ste cercetat în dosarul nr.13 8/P /2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, ocazie cu care acesta a declarat ca la data de 23 iulie 2002 a înstrăinat actele contabile unei persoane din B M și ca el nu a desfășurat activități comerciale ulterior acestei date. De altfel, societatea nu a depus la organele fiscale declarațiile de impunere, deconturile de TVA și nu a calculat, evidențiat și virat la bugetul statului impozitele și taxele datorate.
În evidența contabilă a SC SRL, a fost înregistrata factura fiscală nr. - din data de 28.04.2003 emisă în numele SC "S & B SRL Din adresa Comisariatului General al Gărzii Financiare nr.- din 19.04.2004 rezultă că SC S & B SRL B este o societate fictivă, nefiind înregistrată în baze de date, iar codul fiscal înscris în facturi nu este atribuit.
A fost identificată factura fiscală nr. - din 15.07.2003 emisă în numele SC SA B, în privința căreia s-a comunicat faptul că nu mai figurează înregistrată în baza de date schimbându-și denumirea în SC SA.
De asemenea a fost înregistrată factura fiscală nr. - din data de 10.07.2003, emisă în numele SC House SRL B, iar din adresa Comisariatului General al Gărzii Financiare nr.- din 19.04.2004 rezultă că SC S & B SRL B este o societate fictivă, nefiind înregistrată în baze de date, iar codul fiscal înscris în facturi nu este atribuit.
Cele trei facturi emise în numele SC, SC SRL, SC House SRL reprezintă livrări de motorină, bitum și în valoare totală de 3.278.211.000 lei. S-a constatat că blocul de facturi din care au fost emise facturile în numele celor 3 societăți comerciale din Baf ost achiziționat de către SC Internațional SRL B în data de. 26.06.2003. Factura fiscală emisă în numele SC SRL apare ca fiind emisă la o dată anterioară achiziției blocului de facturi, respectiv 28.04.2003.
În privința acestor facturi, inculpatul a declarat cu ocazia audierii în faza de urmărire penală (fila 438), că în cursul anului 2003, după ce a aflat că numitul are probleme cu poliția, i-a spus că nu mai pot utiliza actele firmei acestuia pentru transformarea combustibilului M în motorină, motiv pentru care trebuia să găsească alte societăți comerciale, ai căror patroni să fie de acord să întocmească facturi în care să ateste livrarea de motorină către firma sa cu toate că livrările nu aveau loc în realitate. Inculpatul a susținut că în acest context o persoană al cărei nume nu-l poate indica i-a predat mai multe facturi fiscale aparținând unor societăți comerciale, respectiv SC SRL B M, SC SRL, SC House SRL, SC SA din Inculpatul a recunoscut că ulterior a emis facturi în care a atestat faptul că aceste societăți au livrat către SC SRL, diferite cantități de motorină sau combustibil M, pe care ulterior le-a facturat către SC C Trans SRL Câmpeni. Inculpatul a susținut că facturile care păreau a fi emise de SC SRL, SC SRL, SC SRL i-au fost predate și completate de, fără ca livrările de marfă să fi avut loc în realitate. În privința facturilor emise de către SC SRL și SC SRL a declarat că le-a completat personal în prezența numitului, trecând în cuprinsul acestora sortimentele de produse care corespundeau cantitativ cu marfa livrată de SC Trans SRL, către SC C Trans SRL Campeni.
Inculpatul a arătat că a completat personal facturile în numele SC SRL și SC SA B, care atestau livrarea către societatea lui a unor cantități de bitum și păcură, dar în realitate operațiunile respective nu au avut loc. Acesta a menționat că a înregistrat în contabilitate facturile respective pentru a mări artificial cifra de afaceri a societății cu scopul de a obține un credit de la BRD (filele 438-439).
În cursul urmăririi penale s-a întocmit un raport de constatare tehnico-științifică în privința facturilor menționate mai sus și s-a stabilit că scrisul existent pe facturile emise în numele SC SRL, SC SRL, SC Com SRL și SC SRL a fost executat de inculpatul (fila 302-309).
S-a constatat că valoarea totală a facturilor emise în numele societătilor comerciale fictive sau în numele societăților cărora nu le aparțineau facturile emise este de 6.853.284.920 lei, compusă din suma de 5.764.811.865 lei valoarea mărfii și 1.088.473.055 lei TVA. Prin înregistrarea facturilor în contabilitate SC SRL a creat bugetului de stat un prejudiciu prezumtiv în sumă de 1.088.473.055 lei (compusă din însumarea TVA aferentă facturilor redate mai sus), care reprezintă valoarea TVA înregistrată și dedusă în mod nejustificat, atâta timp cât societățile furnizoare nu au colectat taxa pe valoare adăugată înscrisă în aceste facturi.
Temeiul legal care a stat la baza stabilirii prejudiciului menționat mai sus, l-a constituit articolul 29 lit. b din Legea nr. 345/2002 (în vigoare la data efectuării controlului de către organele fiscale, în prezent condițiile de exercitare a dreptului de deducere TVA fiind prevăzute de art. 146 din Legea nr. 571/2003), potrivit cărora persoanele impozabile plătitoare de taxa pe valoarea adăugată sunt obligate sa solicite de la furnizori/prestatori facturi fiscale ori documente legal aprobate și sa verifice întocmirea corecta a acestora, iar pentru operațiunile cu o valoare a taxei pe valoarea adăugată mai M de 50 milioane lei sunt obligate sa solicite și copia de pe documentul legal care atesta calitatea de plătitor de taxa pe valoarea adăugată a furnizorului/prestatorului.
În cauza de față facturile fiscale menționate au fost întocmite fictiv, în numele unor societăți comerciale care nu există, inculpatul recunoscând că operațiunile comerciale înscrise în cuprinsul acestora nu au avut loc în realitate, ceea ce justifică cu atât mai mult concluzia că SC SRL și-a dedus în mod nelegal TV
3. Cu ocazia controlului încrucișat efectuat asupra evidenței contabile a SC SRL și SC C Trans SRL a fost descoperită factura fiscală nr. - din data de 25.12.2003 emisă de către SC SRL, pentru cantitatea de 24.000 litri, în valoare totală de 431.827.200 lei, care era înregistrată în contabilitatea SC C Trans SRL, fără a fi înregistrată în contabilitatea SC SRL.
S-a reținut faptul că prin neînregistrarea facturii fiscale sus menționate societatea a omis includerea în baza de impozitare a TVA a sumei de 362.880.000 lei, iar prejudiciul prezumtiv cauzat bugetului de stat prin neînregistrarea taxei pe valoarea adăugată este în sumă de 68.937.200 lei.
Inculpatul a declarat cu ocazia audierii faptul că el este cel care a emis factura respectivă și a semnat-o, dar nu-și explică motivul pentru care nu a fost înregistrată în contabilitate.
Cu ocazia efectuării expertizei judiciare contabile în cursul judecății, experta a constatat faptul că factura cu numărul - a fost înregistrată în contabilitate (după efectuarea expertizei judiciare contabile în primul stadiu procesual) și că valoarea prejudiciului cauzat bugetului de stat aferentă în sumă de 6.894 lei (RON), a fost achitată potrivit chitanței seria - nr. - din data de 05.06.2006, existentă la fila 177 din dosarul inițial constituit nr. 5086/2005 al Judecătoriei Cluj - Față de aceste aspecte instanța a scăzut din valoarea prejudiciului final reținut în sarcina inculpatului suma de 6.894 lei, achitată în cursul anului 2006.
4. În actul de sesizare s-a reținut că în urma controlului încrucișat efectuat asupra evidenței contabile a SC SRL și SC SRL a fost descoperită factura fiscală nr. -, din data de 31.10.2003 emisă de către SC SRL, pentru cantitatea de 18.824 litri motorină, în valoare totală de 435.018.875 lei (fila 81 dosar urmărire penală), care era înregistrată în contabilitatea SC SRL, fără a fi înregistrată în contabilitatea SC SRL.
S-a reținut faptul că neînregistrarea facturii fiscale sus menționate a condus la diminuarea veniturilor acestei societăți cu suma de 362.880.000 lei și la diminuarea TVA colectată cu suma de 69.456.795 lei, care reprezintă prejudiciul prezumtiv cauzat bugetului de stat.
Inculpatul a declarat cu ocazia audierii faptul că el este cel care a emis factura respectivă și a semnat-o, dar nu-și explică motivul pentru care nu a fost înregistrată în contabilitate.
Cu ocazia efectuării expertizei judiciare contabile s-a stabilit că factura fiscală nr. -, din data de 31.10.2003 emisă de către SC SRL, pentru cantitatea de 18.824 litri motorină, în valoare totală de 435.018.875 lei a fost înregistrată în evidența contabilă, iar TVA colectat a fost cuprins în decontul aferent lunii octombrie de către SC SRL (raport de expertiză contabilă filele 179-186). Trebuie menționat că același aspect a fost constatat si prin procesul verbal de inspecție fiscală întocmit în data de 10.02.2005 de către Direcția Generala a Finanțelor Publice C, unde la fila 119 se mentionează că "din verificările efectuate s-a constatat că societatea are înregistrată factura nr. - în jurnalul de vânzări aferent lunii octombrie 2003 la poziția numărul 4, iar taxa pe valoare adăugată colectată din jurnal corespunde cu cea înscrisă în balanța de verificare și decontul de TVA aferent lunii în cauză". Față de aceste aspecte instanța a scăzut din valoarea prejudiciului final reținut în sarcina inculpatului suma de 69.456.795 lei.
5. În urma controlului efectuat, organele fiscale au constatat faptul că societatea inculpatului s-a sustras de la plata accizelor datorate statului, printr-o operațiune de substituire a mărfurilor, comercializând ulei emulsionabil ca și combustibil lichid ușor, respectiv un produs neaccizabil ca și produs accizabil, fără a proceda la calcularea și evidențierea accizelor datorate bugetului de stat. In acest sens SC SRL a achiziționat de la SC Trans SRL, cu factura nr. - din data de 18.12.2003 cantitatea de 16.200 kg ulei emulsionabil în valoare de 294.837.732 lei (copia facturii fila 83). În aceeași zi SC SRL a comercializat către SC C Trans SRL, cu factura nr. - cantitatea de 18.055 litri, în valoare totală de 325.010.402 lei (copia facturii fila 84).
Potrivit dispozițiilor art. 26 alin. 4 din OUG nr. 158/2001 (în vigoare la data efectuării controlului efectuat în cauză, dispoziții legale care se regăsesc în prezent în titlul VII din Legea nr. 571/2003), uleiurile minerale sunt supuse unei accize dacă sunt utilizate sau puse în vânzare drept combustibil sau carburant. În baza acestor dispoziții legale organele financiare au calculat o acciză datorată bugetului de stat în cuantum de 136.709.937 lei, prin raportare la dispozițiile OUG nr. 57/2003 potrivit cărora pentru combustibili era prevăzută o acciză de 221 euro/tonă (16,2 tx2 21 euro x 38.185 lei = 136.709.937 lei (fila 35-36 din Nota de constatare a Gărzii Financiare și fila 121 din Procesul verbal de inspecție fiscală a DGFP C). Cu ocazia audierii inculpatul a declarat că a emis factura către SC C Trans SRL înainte de a primi facuta de la SC Trans SRL, fără să știe că în cuprinsul acesteia s-a menționat la produsul livrat "ulei emulsionabil". Inculpatul a mentionat că ulterior a primit factura în discuție, dar nu a modificat-o pentru că prețul celor două produse era apropiat (fila 442).
În cursul judecății, în urma depunerii raportului de expertiză judiciară contabilă inculpatul a invocat prin obiecțiunile depuse faptul că în mod greșit s-a reținut că are obligația de a achita accize către stat, atâta timp cât nu face parte din categoria persoanelor prevăzute de art. 27 din OUG nr. 158/2001, respectiv, agenții economici producători, procesatori sau importatori de astfel de produse.
Instanța a constatat că potrivit art. 26 alin. 4 din OUG nr. 158/2001 uleiurile minerale sunt supuse unei accize dacă sunt utilizate sau puse în vânzare drept combustibil sau carburant. Potrivit dispozițiilor legale, cel care efectuează această operațiune are obligația calculării și virării la bugetul de stat a accizei, fără a exista o exonerare în favoarea societăților care nu sunt înregistrate ca plătitoare de accize. A susține acest lucru ar însemna implicit că s-ar institui o modalitate de sustragere de la plata accizelor, prin neînregistrarea societăților comerciale ca plătitori ai acestor taxe, potrivit dispozițiilor legale în materie.
6. În afara operațiunilor cu produse petroliere, SC SRL a efectuat tranzacții cu materiale de construcții și instalații, care în general s-au derulat în mod legal din punct de vedere al întocmirii actelor contabile. Au fost evidențiate un număr de 10 facturi înregistrate în evidența contabilă a SC SRL, care au fost emise fie în numele unor societăți comerciale fictive, fie în numele unor societății comerciale cărora nu le aparțineau aceste facturi, astfel:
a) în evidența contabilă a SC SRL, a fost înregistrată factura fiscală nr. - din data de 24.07.2002 emisă în numele SC SRL B, reprezentând achiziții de țevi și tabla în valoare totală de 137.025.882 lei.
Din adresa nr. - din data de 14.06.2004 emisă de Garda Financiară Comisariatul Regional B reiese că SC SRL nu este înregistrată în evidențele ORC B, iar codul fiscal înscris pe factura nu a fost atribuit.
b) în evidența contabilă a SC SRL a fost înregistrată factura fiscală nr.- din data de 08.10.2003 emisă în numele SC SRL L, județul G, reprezentând o achiziție de țeavă, în valoare totală de 171.955.000 lei.
Din adresa nr. - din data de 13.05.2004 emisă de Garda Financiară Secția G rezultă că asociatul unic al societății furnizoare pe numele este de etnie rromă și nu a putut fi identificată până în prezent cu toate intervențiile făcute la organele locale de poliție și la autoritățile locale
c) în evidența contabilă a SC SRL au fost înregistrate facturile fiscale nr. - din data de 11.10.2003, nr.- din data de 30.10.2003, nr.- din data de 25.11.2003 și nr.- din data de 04.12.2003, toate emise în numele SC SRL județul G, reprezentând achiziții de țevi în valoare de 802.774.000 lei.
Din adresa nr.- din data de 13.05.2004 emisă de Garda Financiară Secția G rezultă că, asociatul unic al SC SRL pe numele este de etnie rromă, însă nu a putut fi identificată și audiată, întrucât nu s-a prezentat cu ocazia citării de către organele de politie.
d) în evidența contabilă a societății SC SRL a fost înregistrată factura fiscală nr. - din data de 15 iulie 2002 emisă în numele SC SRL S M, reprezentând transport de tabla și țevi în valoare de 86.033.430 lei.
Din adresa ORC S M nr. 1298 din data de 16.04.2004 rezultă că SC SRL S M nu figurează în baza de date a Oficiului Registrului Comertului.
e) În evidența contabilă a societății SRL au fost înregistrate facturile fiscale nr. - din data de 01.03.2002 emisă în numele SC General SRL B, nr. - din data de 15.03.2002 emisă în numele SC SRL B și nr. - din 27.03.2002 emisă în numele SC SRL B reprezentând transport de țeavă în valoare totală de 138.408.900 lei.
Din adresa nr. - din 19.04.2004 emisă de Garda Financiară Comisariatul General B în privința SC SRL au rezultat următoarele: societatea nu figurează în baza de date, codul fiscal înscris în factura nu este atribuit, iar factura fiscală emisă în numele acestei societăti a fost achiziționată de către SC lriscom SRL În privința SC SRL a rezultat că nu funcționează la sediul declarat, iar factura fiscală emisă în numele acestei societății aparține SC Comercial SRL. Cu referire la SC General SA s-a constatat că are sediul social declarat în B, însă codul fiscal înscris în factură nu este atribuit. De asemenea, factura fiscală emisă în numele acestei societăți aparține SC Comerț SRL
Cu ocazia audierii învinuitul a declarat că facturile arătate la acest punct reflectă operațiuni reale, motiv pentru care le-a înregistrat în contabilitate. Din raportul de constatare tehnico-științifică de natură grafică întocmit în cauză reiese insa ca facturile nr.- din 24.07.2002 emisă în numele societății SC SRL B și nr. - din 11.10.2003, nr.- din 30.10.2003, nr.- din 25.11.2003 nr.- din 4.12.2003, toate emise de SC SRL au fost scrise de către învinuitul. Celelalte facturi emise în numele SC SRL S M, SC SRL B, SC SRL B și SC General B reprezintă facturi de transport în condițiile în care, așa cum au dovedit organele financiare în lunile respective SC SRL nu a realizat achizitii corespunzătoare acestor facturi de transport.
În actul de sesizare s-a reținut că valoarea totală a facturilor emise în numele societăților sus-menționate este de 1.336.197.212 lei, iar prin înregistrarea lor în contabilitate s-a produs un prejudiciu către bugetul de stat în valoare de 213.342.412 lei, prin deducerea TVA, în condițiile în care operațiunile nu au fost reale, iar societățile furnizoare nu și-au înregistrat și colectat TVA. De asemenea impozitul pe profit aferent facturilor de transport este de 75.938.700 lei.
În cursul judecății a fost efectuată o expertiză contabilă pentru stabilirea prejudiciului cauzat de inculpat prin operatiunile comerciale desfășurată în numele SC SRL. În privința facturilor emise în numele SC SRL și SC SRL G, în valoare totală de 97.472,9 lei, pentru care TVA deductibilă este în valoare de 15.563 lei, experta a constatat faptul că societățile comerciale sunt înregistrate la Oficiul Registrului Comerțului, iar SC SRL a achitat prin virament suma de 15.563 lei aferentă facturilor, motiv pentru care această sumă de bani nu poate fi considerată ca prejudiciu către bugetul de stat. Trebuie menționat faptul că în privința acestor societăți comerciale s-a constatat că acestea sunt înregistrate la Oficiul Registrului Comerțului, dar nu au putut fi contactați administratorii acestora pentru a se verifica situația înregistrării facturilor în contabilitate. Atâta timp cât nu s-a stabilit cu certitudine faptul că operațiunile comerciale au fost fictive și faptul că partenerii comerciali ai societății comerciale administrată de inculpat nu și-au respectat obligațiile aferente tranzacțiilor comerciale care apar înscrise pe facturile în discuție, cumulat cu faptul că s-a constatat faptul că valoarea TVA a fost achitată de SC SRL prin virament bancar, instanța de fond nu a inclus suma de 15.563 lei în valoarea totală a prejudiciului.
Partea civilă ANAF - Direcția Generală a Finanțelor Publice Caa preciat valoarea totală a prejudiciului la suma totală de 3.565.370.557 lei, compusă din TVA în sumă de 2.060.995.554 lei, impozit pe profit în sumă de 115.000.102 lei și accize în cuantum de 207.707.483 lei, cu dobânzi și penalități de întârziere aferente.
Instanța de fond a constatat că în mod corect în cuprinsul actului de sesizare nu a fost inclusă în valoarea prejudiciului valoarea TVA aferentă unor facturi pentru care s-au găsit în actele contabile ale SC SRL doar copii ale facturilor originale. Atâta timp cât nu s-a dovedit că operațiunile comerciale înscrise în cuprinsul facturilor au fost fictive, nu poate fi inclus în cuantumul prejudiciului aferent săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală valoarea TVA dedusă. Nerespectarea dispozițiilor legale care reglementează modul de întocmire a documentelor pentru deducerea TVA nu are relevantă penală, atâta timp cât operațiunile comerciale s-au desfășurat în realitate. In acest sens s-a apreciat prin nota de constatare a Direcției Generale a Finanțelor Publice faptul că nu poate fi dedus TVA - ul aferent facturii nr. - din data de 14.04.2003 emisă de SC Trans SRL M, existentă în copie în documentele SC SRL, deși pe parcursul urmăririi penale s-a dovedit că livrarea a avut loc în realitate, așa cum rezultă din înscrisul de la fila 319 din dosarul de urmărire penală.
Partea civilă a inclus în valoarea prejudiciului constând în TVA și sumele aferente facturilor emise de către SC SRL (factura nr. - din data de 24.06.2003) și SC SRL (factura nr. - din data de 24.08.2002), cu motivația că SC SRL și-a dedus în mod nelegal TVA aferentă facturilor emise de furnizorii pentru care nu s-a făcut dovada existenței înștiințării de plată de TVA. Atâta timp cât nu a fost dovedită fictivitatea facturilor sus menționate, în mod corect s-a apreciat în actul de sesizare că deducerea TVA este legală și nu se impune includerea valorii TVA în cuantumul prejudiciului.
În privința valorii impozitului pe profit s-au înregistrat diferențe între valoarea stabilită prin nota de constatare a Gărzii Financiare și însușită de procuror în actul de sesizare și valoarea stabilită de Direcția Generală a Finanțelor Publice C, deoarece controlul a fost extins si pentru facturile de transport emise în anul 2001, fără să se poată stabili cu certitudine că transporturile au fost fictive.
Referitor la cuantumul accizelor diferența stabilită în plus de DGFP C, rezultă din faptul că in afara cazului de substituire a unui produs neaccizabil cu un produs accizabil identificat și de Garda Financiară C (descris la punctul 5 din starea de fapt), s-a apreciat că aceeași operațiune a avut loc și în privința aprovizionării cu ulei emulsionabil în luna august 2003 de la SC Trans SRL (prin facturile fiscale nr. -/16.08.2003 și nr. -/08.08.2003), motiv pentru care aferent acestor tranzacții s-au stabilit accize în cuantum de 70.997.546 lei. Instanta de fond a constatat că între momentul achizitionării uleiului emulsionabil, luna august 2003 și momentul livrării combustibilului tip M către SC C Trans SRL - prin factura nr. - din data de 26 ianuarie 2004, a trecut un interval de timp destul de, pentru a se stabili o corespondență între facturile de aprovizionare livrare. În situația reținută la punctul 5 din starea de fapt s-a constatat că a avut loc substituirea produselor, deoarece aprovizionarea cu ulei emulsionabil și livrarea de au avut loc în aceeași zi, respectiv 18.12.2003. În privința operațiunii reținute de DGFP C nu s-a putut stabili cu certitudine faptul că a avut loc substituirea produselor, prin simplul fapt că la data livrării combustibilului tip M în data de 2 ianuarie 2004 SC SRL nu avea în stoc acest produs.
Instanța de fond a reținut că prin săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală inculpatul a creat un prejudiciu în valoare totală de 1.395.847.993 lei (ROL), compusă din 1.160.421.899 ROL TVA, 98.716.157 ROL impozit pe profit, 136.709.937 ROL accize. Din cuantumul total al TVA retinut în actul de sesizare (1.454.448.694 lei) a fost dedusă suma de 155.630.000 lei cu motivația expusă la punctul 6 din starea de fapt, suma de 69.456.795 lei cu motivația expusă la punctul 4 din starea de fapt, suma de 68.937.200 lei cu motivația expusă la punctul 3 din starea de fapt.
Fapta și vinovăția inculpatului rezultă din următoarele mijloace de probă: sesizarea și nota de constatare a Gărzii Financiare - Comisariatul Regional C (fila 17-40); facturile fiscale emise în numele societăților comerciale indicate în cuprinsul stării de fapt (filele 62-106); nota de constatare încheiată de Garda Financiară C la data de 23.04.2004 la SC C Trans SRL Câmpeni (fila 107-109); procesul verbal de inspecție fiscală și sesizarea penală a Direcției Generale a Finanțelor Publice C nr. 39119 din data de 18.02.2005 (filele 113-140); constituirea de parte civilă depusă de Direcția Generală a Finanțelor Publice C (fila 167-169); actele de constituire și de modificare a contractului de societate al SC SRL; raportul de constatare tehnico-științifică nr. - din data de 20.02.2005 al IPJ C - Serviciul Criminalistic (fila 302-306); declarațiile martorilor (fila 394-398, fila 73 dosar instantă), (fila 399-404, 72 dosar instanță); (fila 405-411, fila 58 dosar instanță), (fila 412-414); (fila -, fila 113 dosar instantă); declaratiile inculpatului (fila 427-448).
În drept, s-a reținut că faptele inculpatului, care în perioada 2002-2003, în calitate de administrator al SC SRL C, a întocmit facturi fiscale în numele SC SRL, SC Com SRL, SC Com SRL, SC SRL, SC SRL, SC X SRL, care atestau operațiuni comerciale nereale de livrare a unor produse, urmată de înregistrarea lor în contabilitatea SC SRL, astfel cum rezultă din punctele 1, 2, 6 din starea de fapt, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 Cod Penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2
Cod PenalFaptele inculpatului, care în perioada 2002-2004, în calitate de administrator al SC SRL, prin întocmirea unor facturi fictive în numele SC X - SRL O și acceptarea unor astfel de documente, a substituit combustibil tip M cu motorină sau ulei emulsionabil cu combustibil tip M, astfel cum rezultă din punctul 1 al stării de fapt, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prevăzută de art. 297 alin. 1 cu Cod Penal aplicarea art. 41 alin. 2
Cod PenalFaptele inculpatului, care în perioada 2002-2004, în calitate de administrator al SC SRL, a înregistrat și a dispus înregistrarea în contabilitate a unor facturi care atestau operațiuni de achiziție nereale și nu a înregistrat operațiuni comerciale de vânzare a unor produse cu consecința cauzării la bugetul de stat a unui prejudiciu în valoare de 1.395.847.993 ROL, reprezentând TV A, impozit pe profit și accize sustrase de la plată, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. Il alin. 1 lit. c din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod Penal, art. 13
Cod PenalDispozițiile art. 13 au Cod Penal fost reținute la încadrarea juridică prin operațiunea de schimbare a încadrării potrivit art. 334 C.P.P. având în vedere că de la data săvârșirii infracțiunii și până la data judecării cauzei au intervenit modificări succesive ale legii de combatere a evaziunii fiscale - în prezent Legea nr. 241/2005, iar legea veche este mai favorabilă inculpatului. În actul normativ în vigoare la acest moment, activitatea infracțională desfășurată de inculpat ar fi putut fi încadrată în două infracțiuni distincte potrivit art. 9 alin. 1 lit. b și c din Legea nr. 241/2005, ceea ce ar impune aplicarea dispozițiilor legale privind tratamentul sanctionator al concursului de infractiuni.
La individualizarea judiciară a pedepselor, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 72 din penal, respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsa prevăzute în partea specială și în legea specială referitor la infracțiunea de evaziune fiscală, gradul de pericol social al infractiunilor săvârșite de inculpat, persoana inculpatului și împrejurările concrete ale săvârșirii faptelor. În legătură cu gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite de inculpat, instanța de fond a apreciat că este destul de ridicat, acesta fiind reflectat pe de o parte în limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor (închisoare de la 2 la 8 ani pentru infracțiunea prevăzută de art. Il alin. 1 lit. c din Legea nr. 87/1994, închisoare de la 1 la 5 ani pentru infracțiunea prevăzută de art. 297 Cod Penal, închisoare de la 3 luni la 2 ani pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 Cod Penal), iar pe de altă parte de modalitatea de săvârșire (care a presupus din partea inculpatului acțiuni repetate de încălcare a dispozițiilor legale care reglementează modul de întocmire a documentelor contabile, cu intenția de a se sustrage de la plata taxelor și impozitelor către stat) si urmările produse, reflectate în ce privește infracțiunea de evaziune fiscală in cuantumul prejudiciului creat în sumă de 1.395.847.993 lei (ROL).
Instanța de fond a avut în vedere la individualizarea pedepselor și aspectele legate de persoana inculpatului, care a recunoscut parțial faptele în materialitatea lor, susținând că nu se consideră vinovat de săvârșirea vreunei infracțiuni, atâta timp cât în privința tranzacțiilor cu produse petroliere a acționat ca un intermediar între societățile administrate de și, aspect care, chiar dacă ar fi adevărat, nu este de natură a-i înlătura răspunderea penală raportat la infracțiunile săvârșite. Inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, în privința condamnării care figurează în fișa de cazier judiciar fiind împlinit termenul de reabilitare.
Raportat la cele de mai sus, instanța de fond a aplicat inculpatului următoarele pedepse: 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 11 alin. 1, lit. c din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod Penal, art. 13 Cod Penal; 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 Cod Penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod Penal, 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor prevăzută de art. 297 alin. 1 cu Cod Penal aplicarea art. 41 alin. 2 Cod Penal, apreciate ca fiind suficiente pentru atingerea scopului sancționator și preventiv prevăzut de art. 52
Cod PenalAvând în vedere dispozițiile art. 65 alin. 2 coroborat Cod Penal cu art. 11 alin. 1 din Legea nr. 87/1994, instanța de fond a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii dreptului prevăzut de art. 64 lit. c pe Cod Penal o durata de 2 ani după executarea pedepsei principale, cu referire la dreptul de a exercita functia de administrator al societătii comerciale, aceasta fiind functia de care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.
În temeiul art. 33 lit. a instanța Cod Penal a constatat că infracțiunile au fost săvârșite în forma concursului real de infracțiuni și în temeiul art. 34 lit. b Cod Penal, art. 35 alin.l a Cod Penal dispus contopirea pedepselor aplicate, rezultând pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prevăzut de art. 64 lit. c Cod Penal, pe o durată de 2 ani.
În temeiul art. 71 i Cod Penal s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a-b pe Cod Penal durata executării pedepsei.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, instanța de fond a apreciat că scopul sancționator și preventiv al acesteia poate fi atins și fără executare efectivă în regim de detenție, fiind îndeplinite toate condițiile prevăzute de art. 81 Cod Penal, motiv pentru care a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani stabilit potrivit art. 82
Cod PenalÎn temeiul art. 71 alin. 5 s Cod Penal-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării pedepsei principale.
În temeiul art. 359 instanța C.P.P. de fond i-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor legale privind revocarea suspendării condiționate prev. de art. 83
Cod PenalSub aspectul laturii civile, instanța de fond a constatat că din probele administrate a rezultat vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală cauzatoare de prejudiciu, fiind îndeplinite toate condițiile răspunderii civile delictuale, ceea ce impune obligația inculpatului de a repara prejudiciul cauzat părtii civile, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL. În privința cuantumului prejudiciului, instanța a apreciat că prin activitatea infracțională inculpatul a cauzat un prejudiciu în cuantum de 1.395.847.993 ROL, cu motivația expusă punctual în cuprinsul stării de fapt, urmând a fi calculate dobânzile și penalitățile de întârziere aferente.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 14, 346 C.P.P. coroborat cu art. 998 și urm. civ. instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C și inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL la plata sumei de 1.395.847.993 ROL (compusă din 1.160.421.899 ROL TVA, 98.716.157 ROL impozit pe profit, 136.709.937 ROL accize), cu dobânzi și penalități de întârziere de la data nașterii obligației de plată și până la data plătii efective.
În temeiul art. 348 instanța C.P.P. de fond a dispus desființarea facturilor întocmite în fals de inculpat în numele SC SRL, SC X- SRL, SC SRL, SC Com SRL, SC Com SRL, SC SRL, SC SRL, SC SRL, SC SRL, SC SRL, SC General SRL, SC SRL, SC SRL.
În temeiul art. 191 al. 1, 3 inculpatul C.P.P. a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 190 alin. 4 inculpatul C.P.P. a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL la plata sumei de 1.320 lei în favoarea expertului, care urmează a fi virată în contul Biroului Local de Expertiză nr. - deschis la CEC Bank Instanța a avut în vedere la stabilirea obligației de plată a diferenței de onorariu aprobat expertului desemnat în cauză în sarcina inculpatului, faptul că acesta a fost cel care a solicitat în apărare administrarea probei și atâta timp cât s-a dovedit vinovăția sa în privința săvârșirii infracțiunii cauzatoare de prejudiciu, îi revine obligatia de a suporta costul efectuării expertizei.
În temeiul art. 7 și 21 lit. g din Legea nr. 26/1990 instanța de fond a dispus comunicarea unei copii de pe dispozitivul prezentei hotărâri după rămânerea definitivă a acesteia la Oficiul Național al Registrului Comerțului
În temeiul art. 189.C.P.P. onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 100 lei s-a avansat din.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel în termen legal inculpatul și partea civilă Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscal reprezentată prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
În motivele de apel, inculpatul a reiterat apărările invocate în fața primei instanțe, susținând că este nevinovat de comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, solicitând desființarea hotărârii atacate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună achitarea sa în temeiul dispozițiilor art.11 pct.2 lit. rap. la art.10 lit.d pr.pen. în ceea ce privește infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art.290 pen. (deoarece nu a făcut altceva decât să completeze câteva facturi cu datele societăților furnizoare, care rezultau din documentele prezentate, el neavând obligația de a verifica autenticitatea acestor documente), precum și în ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art.297 alin.1 pen. (întrucât nu a cunoscut niciodată conținutul cisternelor, el prezentând, în calitate de intermediar, de fiecare dată mostre beneficiarului care atesta calitatea produselor și le recepționa ca atare), respectiv achitarea sa în temeiul dispozițiilor art.10 alin. 1 din Legea nr.241/2005, în ceea ce privește infracțiunea de evaziune fiscală, prev. de art.11 alin.1 lit.c din Legea nr.87/1994 (deoarece a achitat în întregime prejudiciul stabilit prin expertiza contabilă efectuată în cauză, prejudiciu pe care instanța de fond, în mod nejustificat, nu l-a luat în considerare).
De cealaltă parte, partea civilă Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală reprezentată prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Cas olicitat desființarea parțială a sentinței pe latură civilă, în sensul acordării în totalitate a despăgubirilor civile solicitate, respectiv 162.042 lei cu dobânzi și penalități de întârziere de la data nașterii obligației de plată și până la data plății efective.
În cursul judecării cauzei în apel, s-a respins solicitarea de efectuare a unei noi expertize contabile sau completarea expertizei deja efectuată în dosarul - și s-a încuviințat audierea unui martor, audiere care în final nu a fost posibilă deoarece martorul nu mai locuiește în România (28, 43-47).
Prin decizia civilă nr.180 din 1 iunie 2009 a Tribunalului Clujs -au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpatul, și partea civilă Statul Român prin Agenția de Administrare Fiscală reprezentată prin Direcția generală a Finanțelor Publice C Împotriva sentinței penale nr. 680/2.10.2008 a Judecătoriei Cluj -
În baza art. 189 pr.pen. s-a dispus avansarea din a onorariului avocațial în sumă de 200 lei în favoarea apărătorului din oficiu al inculpatului, av..
Fiecare apelant a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare în apel în favoarea statului în sumă de câte 225 lei, sume în care s-a inclus și onorariul avocațial.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală sub toate aspectele, pe baza unui vast material probator administrat atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății și respectând îndrumările deciziei de desființare nr. 82/ A/2007 a Tribunalului Cluj. Au fost analizate în cursul judecății toate apărările invocate de către inculpat, cercetarea judecătorească fiind reluată prin audierea inculpatului, a martorilor și prin efectuarea unui nou raport de expertiză contabilă, la întocmirea căruia s-au avut în vedere toate obiectivele propuse de către părți. Instanța de fond a dat o interpretare laborioasă și judicioasă întregului probator administrat, reținând în mod corect că inculpatul se face vinovat de comiterea infractiunilor de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 13 Cod penal, fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prev. de art. 290 pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 pen și înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor prev. de art. 297 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a, art. 34 lit. b și art. 35 alin. 1 Cod penal (ca urmare a schimbării încadrării juridice).
Fără a relua argumentația care a stat la baza hotărârii atacate, argumentație pe care instanța de control și-o însușește în întregime, strict raportat la motivele de apel invocate de către inculpat se va sublinia împrejurarea că s-a dovedit în cursul judecății că inculpatul a completat personal facturi care atestau efectuarea unor operațiuni comerciale fictive, aceste documente stând ulterior la baza deducerii nelegale de TVA, că a omis înregistrarea unor facturi și a procedat la falsificarea altora, fiecare operațiune fiind detaliată în cuprinsul hotărârii atacate. Rapoartele de constatare tehnico-științifică de natură grafică, coroborate cu declarațiile inculpatului, ale martorilor și cu concluziile controalelor încrucișate din care reiese că mai multe dintre societătile furnizoare erau societăti fantomă sunt probe care conduc indubitabil la concluzia că, în ciuda poziției sale de nerecunoaștere, inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunilor pentru care instanța de fond a dispus condamnarea lui.
Din oficiu, examinând modalitatea în care prima instanță a procedat la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, tribunalul a apreciat că s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 72 pen. prin prisma tuturor criteriilor de individualizare prevăzute de lege, pedeapsa finală reflectând în mod corect gradul de pericol social al infracțiunilor comise și fiind de natură să contribuie la reeducarea inculpatului.
Sentința primei instanțe este legală și temeinică și sub aspectul modului de soluționare a laturii civile, criticile aduse acesteia prin motivele de apel d e partea civilă Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală reprezentată prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C nefiind întemeiate.
Astfel, instanța de fond în mod corect a luat în considerare înregistrarea facturii fiscale nr. - în contabilitate, deoarece inculpatul nu putea fi obligat de două ori la plata unui prejudiciu având același izvor delictual.
De asemenea, prima instanță a procedat în mod corect excluzând din valoarea totală a prejudiciului pretins a fi fost cauzat de către partea civilă suma de 15.563 lei aferentă facturilor emise în numele SC SRL și SC SRL, atâta vreme cât nu s-a putut stabili cu certitudine fictivitatea operațiunilor comerciale certificate de aceste înscrisuri. S-a stabilit prin expertiza contabilă efectuată că aceste două societăți sunt înregistrate la Oficiul Registrului Comerțului iar SC SRL a achitat prin virament suma de 15.563 lei aferentă acestor facturi, astfel încât în cauză operează mai mult decât principiulin dubio pro reo,existând chiar o certitudine că aceste operațiuni comerciale au fost reale.
Prin urmare, tribunalul a apreciat că suma totală pe care inculpatul a fost obligat să o achite cu titlu de despăgubiri civile părții civile este cea reală și cea dovedită prin probele administrate în cauză, motiv pentru care și apelul părții civile a fost respins ca nefondat.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen legal inculpatul și partea civilă Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscal reprezentată prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
Inculpatul solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și rejudecând cauza, să se dispună,în principal, rejudecarea cauzei de către prima instanță iar în subsidiar, solicită achitarea inculpatului. Astfel, referitor la prima solicitare, arată că la instanța de fond s-a făcut o expertiză contabilă prin care s-a stabilit, la prima judecare, că nu s-a săvârșit infracțiunea de evaziune fiscală iar TVA a fost calculat greșit. Ulterior, la a doua judecare a fondului, s-a efectuat o altă expertiză care răstoarnă concluziile primei expertize. Față de această împrejurare a solicitat instanței de apel efectuarea unei noi expertize dar această solicitare a fost respinsă. Susține că nu este normal ca la baza unei soluții de condamnare să stea o expertiză contrară cu o altă expertiză tocmai de aceea a solicitat oat reia expertiză care să stabilească care dintre cele două expertize se menține. În ceea ce privește solicitarea subsidiară, solicită achitarea inculpatului. În ceea ce privește infracțiunea de evaziune fiscală, solicită achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.a pr.pen. întrucât fapta nu există. Astfel, solicită a se avea în vedere prima expertiză contabilă care concluzionează că inculpatul nu a săvârșit infracțiunea. Suma despre care s-a făcut vorbire este de fapt o factură care nu a fost contabilizată însă a fost achitată ulterior. Consideră că în cauză se impune și aplicarea principiului " in dubio pro reo". În privința infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, solicită achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d pr.pen. întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii. Inculpatul a recunoscut că a emis anumite facturi însă acestea au fost completate la cererea numitului și în prezența acestuia. Acele facturi atestau anumite firme, care nu existau, iar inculpatul nu avea obligația să verifice și mai mult de atât, ele au fost înregistrate în contabilitate și după ele s-a plătit TVA. Operațiunile nu au fost fictive, ele au fost operate și înregistrate în contabilitate. Susține că intenția de falsificare a facturilor nu există ceea ce duce la inexistența consecințelor juridice. Referitor la infarcțiunea de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, solicită achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d pr.pen. întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii. Astfel, arată că, combustibilul era luat de la B mergând direct la Câmpeni fără ca inculpatul să ia contact de el. Martorul, afirmă că inculpatul nu i-a livrat decât motorină iar transportul era asigurat de inculpat. Nu se poate susține că inculpatul ar fi substituit aceste produse.
ANAF a reiterat motivele de apel, respectiv că stabilirea prejudiciului trebuie a fi raportată la Nota de constatare încheiată de Garda Financiară. A solicitat desființarea parțială a sentinței pe latură civilă, în sensul acordării în totalitate a despăgubirilor civile solicitate, respectiv 162.042 lei cu dobânzi și penalități de întârziere de la data nașterii obligației de plată și până la data plății efective.
Instanța de recurs reține următoarele:
Prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală sub toate aspectele, aspect constatat și la nivelul Tribunalului, pe baza unui vast material probator administrat atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății și respectând îndrumările deciziei de desființare nr. 82/ A/2007 a Tribunalului Cluj.
Au fost analizate în cursul judecății toate apărările invocate de către inculpat, cercetarea judecătorească fiind reluată prin audierea inculpatului, a martorilor și prin efectuarea unui nou raport de expertiză contabilă, la întocmirea căruia s-au avut în vedere toate obiectivele propuse de către părți. Instanța de fond a dat o interpretare laborioasă și judicioasă întregului probator administrat, reținând în mod corect că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunilor de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 13 Cod penal, fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prev. de art. 290.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen și înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor prev. de art. 297 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a, art. 34 lit. b și art. 35 alin. 1 Cod penal (ca urmare a schimbării încadrării juridice).
Fără a relua argumentația care a stat la baza hotărârii atacate, argumentație pe care și instanța de recurs și-o însușește în întregime, se va sublinia împrejurarea că s-a dovedit în cursul judecății că inculpatul a completat personal facturi care atestau efectuarea unor operațiuni comerciale fictive, aceste documente stând ulterior la baza deducerii nelegale de TVA, că a omis înregistrarea unor facturi și a procedat la falsificarea altora, fiecare operațiune fiind detaliată în cuprinsul hotărârii atacate. Rapoartele de constatare tehnico-științifică de natură grafică, coroborate cu declarațiile inculpatului, ale martorilor și cu concluziile controalelor încrucișate din care reiese că mai multe dintre societățile furnizoare erau societăți fantomă, sunt probe care conduc indubitabil la concluzia că, în ciuda poziției sale de nerecunoaștere, inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunilor pentru care instanța de fond a dispus condamnarea lui.
Au fost examinate în detaliu toate apărările inculpatului, inclusiv pe calea unor probe de natură științifică constând în expertize. Aprecierile legate de aceste probatorii, în sensul că expertizele se contrazic sunt forțate, nepertinente. Transferul de răspundere asupra unor alte persoane este o încercare disperată a inculpatului de a se exonera de răspundere, împrejurarea că era un simplu intermediar este una de detaliu, fără impact major reținerii efective a infracțiunilor.
Instanțele inferioare s-au preocupat de toate aceste amănunte, s-au prezentat susținerile concrete, reiterarea acelorași apărări de fond și în recurs este neoporttună și fără acoperire în probatoriu.
Modalitatea în care prima instanță a procedat la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, este de apreciat că s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 72.pen. prin prisma tuturor criteriilor de individualizare prevăzute de lege, pedeapsa finală reflectând în mod corect gradul de pericol social al infracțiunilor comise și fiind de natură să contribuie la reeducarea inculpatului.
Hotărârile pronunțate sunt legale și temeinice și sub aspectul modului de soluționare a laturii civile, criticile aduse acesteia prin motivele de recurs de partea civilă Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală reprezentată prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C nefiind întemeiate, expertizele întocmite sunt concludente, a reitera că doar constatarea făcută de Garda Financiară este corectă este formală, exagerată, nu denotă altceva decât obligativitatea susținerii recursului de către această instituție nu și acoperirea juridică în promovare acestuia.
În mod corect s-a luat în considerare înregistrarea facturii fiscale nr. - în contabilitate, deoarece inculpatul nu putea fi obligat de două ori la plata unui prejudiciu având același izvor delictual.
De asemenea, în mod corect s-a exclus din valoarea totală a prejudiciului pretins a fi fost cauzat de către partea civilă suma de 15.563 lei aferentă facturilor emise în numele SC SRL și SC SRL, atâta vreme cât nu s-a putut stabili cu certitudine fictivitatea operațiunilor comerciale certificate de aceste înscrisuri. S-a stabilit prin expertiza contabilă efectuată că aceste două societăți sunt înregistrate la Oficiul Registrului Comerțului iar SC SRL a achitat prin virament suma de 15.563 lei aferentă acestor facturi, astfel încât în cauză operează mai mult decât principiulin dubio pro reo,existând chiar o certitudine că aceste operațiuni comerciale au fost reale.
Prin urmare, suma totală pe care inculpatul a fost obligat să o achite cu titlu de despăgubiri civile părții civile este cea reală și cea dovedită prin probele administrate în cauză, motiv pentru care și recursul părții civile va fi respins ca nefondat.
Așadar, pe considerentele art. 385/15 pct. 1 lit. b proc.pen. se vor respinge recursurile de față.
Văzând și disp. art. 192 al.2 proc.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții inculpat și parte civilă Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, împotriva deciziei penale nr. 180/A din 1 iunie 2009 a Tribunalului Cluj.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 100 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției, pentru avocat.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 10 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
RED.SM/MB
3 EX.
Președinte:Livia MangoJudecători:Livia Mango, Săndel Macavei Ioana Cristina
