Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 703/2009. Curtea de Apel Cluj

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR.703/R/2009

Ședința publică din 11 noiembrie 2009

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Maria Boer JUDECĂTOR 2: Claudia Ilieș Săndel Macavei

JUDECĂTORI: - -

- -

GREFIER: - -

Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Cluj reprezentat prin PROCUROR:

S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul, împotriva Încheierii penale din 20 octombrie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar.

La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av., din Baroul București, cu delegație la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.

Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se admită cererea de liberare provizorie sub control judiciar și pe cale de consecință să se dispună punerea de îndată în libertate a inculpatului. Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri și deținere de droguri în vederea consumului propriu, fiind arestat la data de 30 martie 2009. Din primul moment al anchetei, inculpatul a recunoscut și regretat comiterea faptelor și a arătat că-și asumă responsabilitatea pentru faptele comise. Trebuie să se aibă în vedere persoana inculpatului, faptul că acesta a colaborat cu organele de anchetă, a dat declarații complete, a făcut chiar un denunț care a dus la prinderea altor persoane, poziția fiind menținută și în fața instanței de fond. Nu există niciun fel de impediment pentru cercetarea inculpatului în stare de libertate. Acesta nu are antecedente penale, este absolvent de studii superioare, iar din referatul de evaluare depus la dosar rezultă că are șanse reale de reinserție socială. Totodată, trebuie să se aibă în vedere că de la data arestării inculpatului, au trecut deja 7 luni, perioada fiind suficientă în opinia sa, pentru ca măsura să-și atingă scopul prevăzut de lege.

Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate. În mod corect a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat, raportat la modalitatea de comitere a faptei și persoana acestuia. Inculpatul nu se află la prima confruntare cu legea penală și subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, apreciind că scopul măsurilor preventive nu poate fi realizată prin liberarea sub control judiciar. Prin urmare, solicită respingerea recursului și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că recunoaște și regretă fapta comisă, a cooperat cu organele de urmărire penală și a fost consumator de droguri de risc, însă de la data arestării, de circa 7 luni nu a mai consumat droguri. Solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, apreciind că nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Este adevărat că a mai fost cercetat, însă nu a fost condamnat, fiindu-i aplicată doar o amendă administrativă.

CURTEA

Prin încheierea penală, din 20 octombrie 2009 a Tribunalului Cluj, n temeiul art.160^8aalin.6 pr.pen. raportat la dispozițiile art.1602 alin.2 pr.pen. s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul:, fiul lui și, născut la data de 03.07.1982 în municipiul C-N, jud. C, cu. în municipiul C-N,-, jud. C, de cetățenie română, fără ocupație și loc de muncă, necăsătorit, studii: 10 clase, fără antecedente penale, CNP: -, în prezent arestat preventiv în Penitenciarul Gherla în dosarul nr- al Tribunalului Cluj.

În temeiul art.192 alin.2 pr.pen. inculpatul a fost obligat să plătească suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului ocazionate cu soluționarea prezentei cereri de liberare sub control judiciar.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată la data de 28 septembrie 2009 în dosarul penal nr- aflat pe rolul Tribunalului Cluj, inculpatul, prin apărătorul său ales, av., a formulat în temeiul art.160⁶pr.pen. o cerere de liberare provizorie sub control judiciar a acestuia întrucât în prezent este arestat preventiv în dosarul nr- aflat pe rolul Tribunalului Cluj, solicitând instanței să constate că acesta îndeplinește toate condițiile cerute de lege pentru admisibilitatea în principiu a liberării provizorii sub control judiciar și, să se admită cererea de liberare provizorie sub control judiciar stabilind în sarcina inculpatului obligațiile pe care le consideră necesare în raport de dispozițiile art.1602 pr.pen. și, pe cale de consecință să se dispună, punerea sa de îndată în libertate.(204)

În motivarea cererii dedusă judecății întemeiată pe dispozițiile art.160²pr.pen. inculpatul a învederat în esență că sunt îndeplinite condițiile liberării impuse de către acest text de lege, atât cele referitoare la cuantumul pedepsei, cât și cele referitoare la persoana inculpatului. Referitor la cuantumul pedepsei s-a susținut că maximul special al pedepsei prevăzut de legiuitor pentru faptele comise este de 15 ani închisoare astfel încât este sub pragul de 18 ani, impus de legiuitor coroborat cu faptul că s-au reținut în favoarea sa dispozițiile art.16 din Legea nr.1 43/2000 limitele de pedeapsă sunt reduse la J iar în ceea ce privește restul condițiilor, s-a arătat că inculpatul nu a încercat să zădărnicească aflarea adevărului sau să influențeze în vreun anumit mod desfășurarea urmăririi penale, prin influențarea unor martori, părți experți ori prin alterarea, distrugerea acestor mijloace de probă, sau că acesta ar fi pe cale să săvârșească o nouă faptă prevăzută de legea penală.

Totodată inculpatul a mai învederat faptul că a dat o declarație completă privind faptele pentru care a fost sesizată instanța iar în ce privește probele testimoniale, administrarea acestora a fost epuizată în ceea ce-l privește neexistând nici un raționament pentru care s-ar putea reține în aceste condiții că ar încerca să zădărnicească adevărul sau ar dori să influențeze martorii raportat la faptul că după declarația completă dată organului de urmărire penală a indicat locul unde a ascuns drogurile. Scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar, neexistând riscul ca lăsarea acestui a în libertate să influențeze buna desfășurare a procesului penal sau riscul de a se sustrage de la judecată sau de la executarea pedepsei și obligându-se să se supună oricărei obligații impuse de instanță, coroborat cu faptul că este arestat de aproximativ 6 luni de zile. (204-207)

Examinând cererea formulată de către inculpat, instanța a constatat că prin Încheierea penală nr.29/C/0 1 aprilie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Clujs -a luat în temeiul art.1491 pr.pen. raportat art.148 alin.1 lit.f pr.pen. față de inculpatul măsura arestului preventiv pe o perioadă de 29 de zile începând cu data de 1 aprilie 2009 și până la data de 29 aprilie 2009, măsură prelungită prin Încheierea penală nr.40/C/29 aprilie 2009, pronunțată în dosarul nr.2472/l17/2009 al Tribunalului Cluj în temeiul art.159 pr.pen. pe o durată de cate 30 de zile începând cu data de 30 aprilie 2009 și până la data de 29 mai 2009.

În considerentele încheierii de arestare se arată că există probe și indicii temeinice că inculpatul a comis fapta de săvârșirea căreia este acuzat, el recunoscând-o, fiind îndeplinite așadar exigențele art.143 pr.pen. la fel și în ceea ce privește exigențele art.148 lit.f pr.pen. întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de trafic de droguri, este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică prin rezonanța negativă resimțită de comunitate, proliferarea fenomenului infracțional cu specific traficului de droguri, cunoscând o evoluție fără precedent, care este de natură a indigna opinia publică, aceasta punând o parte din responsabilitate în seama organelor judiciare, care par neputincioase în lupte cu eradicarea acestuia.

Sub aspectul stării de fapt, instanța a reținut că inculpatul a fost acuzat că în perioada decembrie 2008 - martie 2009, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpații au oferit, au pus în vânzare și au vândut spre consum rezină de cannabis, substanță care se regăsește în tabelul nr.III, privind produsele sau substanțele stupefiante în legătură cu care este incriminată circulația de orice fel în dispozițiile Legii nr.143/2000, mai multor persoane pe raza municipiului C-N, activitate infracțională pe care aceștia nu au desfășurat-o în mod singular, ci printr-o rețea de traficare a drogurilor pe care și-au constituit-

Este real că potrivit dispozițiilor art.160²alin. 1 pr.pen. liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor comise din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani dar conform dispozițiilor alin.2 din același articol anterior menționat, liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.

Examinând cererea formulată de inculpatul în raport cu actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor legale în materie, instanța a reținut că aceasta este neîntemeiată, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare:

Cererea de liberare provizorie sub control judiciar introdusă de apărător trebuie sa fie însușită, potrivit dispozițiilor art.160 7 alin.2 pr.pen. de către inculpat, iar declarația acestuia se consemnează pe cerere, după care poate fi soluționată numai după ascultarea inculpatului, conform dispozițiilor art.160/8 pr.pen. aspect procedural ce a fost îndeplinit la termenul de judecată din data de 20 octombrie 2009.

În cazul cererii de liberare provizorie sub control judiciar, instanța a trecut la examinarea în cadrul procedurii reglementate în art.160⁸pr.pen. a îndeplinirii condițiilor prevăzute în art.160⁶pr.pen. privind admisibilitatea în principiu a cererii. Ca urmare, ulterior examinării cererii de liberare provizorie sub control judiciar, în cadrul procedurii reglementate de art.160⁸pr.pen. constatându-se îndeplinite condițiile formale de admisibilitate în principiu, instanța a trecut la examinarea temeiniciei acesteia, în raport cu dispozițiile art.1602 alin.1 și 2 pr.pen.

Verificând actele de urmărire penală, s-a constatat că față de inculpatul există indicii temeinice privind presupunerea rezonabilă că ar fi comis infracțiunile de infracțiunilor de trafic de droguri, prev. și ped. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 pen. și de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. și ped. de art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 al.2 pen. totul cu aplicarea art.33 lit."a" pen. și art.16 din Legea nr.143/2000.

Dispozițiile art.1602 pr.pen. cuprind atât conotațiile ce trebuie realizate pentru a se dispune liberarea provizorie, cât și condițiile privind comportamentul inculpatului pe durata luării acestei măsuri procesuale.

Potrivit dispozițiilor cuprinse în art.1608 alin.2 pr.pen. îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.160²alin.1 și 2 pr.pen. nu atrage automat și acordarea liberării provizorii, instanța apreciind întotdeauna și asupra temeiniciei cererii formulate.

Folosind sintagma "se poate acorda", legiuitorul a lăsat la latitudinea instanței aprecierea privind acordarea sau nu a liberării provizorii sub control judiciar și nu obligativitatea acordării acesteia. Această facultate a instanței de a acorda sau nu liberarea provizorie sub control judiciar, se raportează și la natura infracțiunii comise, la periculozitatea socială a acesteia, dar și la comportamentul inculpatului în sensul încercării zădărnicirii adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.

În speță, instanța a reținut că din punct de vedere formal, cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul, îndeplinește condițiile prevăzute de lege în această materie - art.1602 pr.pen. - însă din punct de vedere al problemelor de fond privitoare la măsura arestului preventiv luată față de inculpat, instanța a apreciat că inculpatul nu poate fi cercetat în stare de libertate, astfel că cererea acestuia de liberare provizorie sub control judiciar se privește ca neîntemeiată.

Măsura arestului preventiva fost luată și pentru a asigura o bună desfășurare a procesului penal, iar liberarea provizorie sub control judiciar, privită ca o măsură mai puțin restrictivă, nu poate fi dispusă în cazul inculpaților cercetați pentru infracțiuni cu un grad ridicat de pericol social, așa cum este infracțiunea de trafic de droguri.

Pericolul social al faptei nu este un criteriu de arestare preventivă, însă atunci când se analizează îndeplinirea condițiilor expres prevăzute de lege pentru luarea, menținerea sau liberarea provizorie sub control judiciar, nu se poate face abstracție de pericolul social al faptei, chiar și legiuitorul a prevăzut în acest sens în alin.1 al art.160²pr.pen. că, liberarea provizorie sub control judiciar nu poate fi acordată în cazul infracțiunilor intenționate pentru care se prevede o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 18 ani.

În speță, pe lângă calitatea de traficant de droguri, inculpatul o mai are și pe aceea de consumator, astfel nu vedem cum acest inculpat ar putea oferi încredere că ajuns în libertate nu va comite alte infracțiuni sau că-și va îndeplini obligațiile ce i se impun din moment ce așa cum rezultă din actele dosarului (declarațiile de martori atât din faza de urmărire penală cât și din faza de cercetare judecătorească, declarația acestui inculpat) rezultă fără echivoc că acesta nu se află la prima confruntare cu legea penală fiind pus sub acuzare tot sub aspectul consumului de droguri însă a înțeles să persiste în câmpul infracțional și nicidecum să adopte o atitudine în deplină concordanță cu normele de reintegrare în societate. Așadar, prin admiterea unei asemenea cereri, inculpatul ar putea înțelege că poate să-și reia activitatea infracțională de traficant și consumator de droguri, iar cum acest inculpat întrunește cele două atribute de traficant și consumator, pus în libertate, reprezintă pentru societate un real pericol, atât în ceea ce privește ordinea de drept cât și în ceea ce privește buna desfășurare a procesului penal, putându-se induce în rândul opiniei publice chiar un sentiment de insecuritate, văzând lipsa de fermitate a instanței față de cei bănuiți ca autori ai unor infracțiuni cu un grad ridicat de pericol social.

În ceea ce privește susținerea inculpatului cu privire la colaborarea acestuia cu organele de urmărire penală nu are suportul juridic necesar pentru a fi admisibilă prin prisma faptului că aceasta urmează a fi avută în vedere, cu ocazia individualizării pedepselor, de către instanța legal investită cu soluționarea fondului cauzei în măsura în care inculpatul va fi găsit vinovat, iar respingerea unei asemenea cereri de liberare provizorie sub control judiciar, a unui inculpat cercetat pentru trafic și consum de droguri, nu intră sub nici un aspect în contradicție cu prevederile CEDO și nici cu jurisprudența acesteia.

Astfel, s-a avut în vedere și faptul că regula procesului penal este cercetarea inculpatului în stare de libertate, având în vedere că dreptul la libertate este garantat atât de normele interne cât și de normele internaționale (Convenția Europeană a Drepturilor Omului), precum și faptul că arestarea se poate dispune în condițiile strict și limitativ prevăzute de lege și dacă este absolut necesară, însă în ceea ce privește situația inculpatului, faptele acestuia impun luarea măsurii arestului preventiv, rețeaua de distribuire a drogurilor cât și cantitatea de droguri sunt destul de mari și nu în ultimul rând numărul mare al persoanelor care se aprovizionau de la inculpat, denotă că măsura liberării provizorii sub control judiciar nu poate să-și găsească aplicabilitate în cazul acesta.

În consecință, instanța a apreciat că în speță nu sunt elemente care să legitimeze liberarea inculpatului sub control judiciar întrucât temeiurile privării sale de libertate a fost și cel prevăzut de art.148 lit.f pr.pen. așa cum au fost expuse detaliat anterior.

Cu privire la aspectele juridice invocate de către inculpat prin apărătorul său ales, instanța a reținut că acestea nu au suportul juridic necesar pentru a fi admisibile.

Astfel, instanța, având în vedere infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul, și rezonanța unor fapte de acest gen, numărul de aproximativ 6 luni scurs de la arestarea sa, nu se va putea considera că s-ar putea pune în discuție atingerea punctului critic în ceea ce privește termenul rezonabil de soluționare a cauzei și ca urmare, inculpatul să fie cercetat în stare de libertate. Este adevărat că măsura arestării preventive nu trebuie să se transforme în pedeapsă și că orice cauză trebuie să fie soluționată într-un termen rezonabil, și tocmai pentru aceste considerente legiuitorul a prevăzut că în faza de urmărire penală, durata totală a arestării preventive nu poate să depășească 180 de zile iar în faza de judecată această măsură încetează de drept când a fost atins Ja maximului pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea care face obiectul învinuirii.

După cum se poate observa, nici legiuitorul nu a stabilit un anumit termen care se poate considera ca fiind termen rezonabil, acesta stabilind doar limitele maxime care nu pot fi depășite, rezonabilitatea termenului urmând să fie apreciată în funcție de complexitatea fiecărei cauze.

Conform dispozițiilor art.5 paragraful 1 lit."c" din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care face parte integranta din dreptul intern în urma ratificării sale prin Legea nr.30/1994 și prin prisma prevederilor art.20 raportat la art.ll din Constituția României, este permisă restrângerea libertății persoanei, când există motive verosimile pentru a bănui că persoana față de care s-a luat această măsură extremă, a săvârșit o infracțiune și fără a aduce atingere prin această apreciere prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpatul, întrucât doar prin hotărârea care se va pronunța în urma administrării tuturor probelor necesare pentru o justă soluționare a cauzei se va stabili nevinovăția sau vinovăția acestui inculpat în prezenta cauză penală.

În speță atât la luarea măsurii arestării preventive cât și la prelungirea măsurii arestării preventive s-a avut în vedere faptul că regula procesului penal este cercetarea inculpatului în stare de libertate, dreptul la libertate fiind garantat atât de normele interne cât și de normele internaționale (Convenția Europeană a Drepturilor Omului) iar arestarea se va putea dispune în condiții strict prevăzute de lege și numai dacă este absolut necesară. Or, în ceea ce privește situația acestui inculpat, conduita lui impune menținerea măsurii arestului preventiv, prin prisma perioadei îndelungate de timp pe parcursul cărei a s-a desfășurat activitatea infracțională, numărul mare a persoanelor atrase în activități legate de consumul de droguri, numărul actelor materiale precum și faptul că în urma desfășurării activității infracționale acest inculpat a obținut beneficii materiale, conferă admisibilității cererii de liberare sub control judiciar o ineficiență în cazul infracțiunilor de trafic de droguri de risc, cu o asemenea arie de desfășurare.

Împotriva hotărârii, în termen legal, s-a exercitat calea de atac a recursului de către inculpat.

Inculpatul solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se admită cererea de liberare provizorie sub control judiciar și pe cale de consecință să se dispună punerea de îndată în libertate a inculpatului. Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri și deținere de droguri în vederea consumului propriu, fiind arestat la data de 30 martie 2009. Din primul moment al anchetei, a recunoscut și regretat comiterea faptelor și a arătat că-și asumă responsabilitatea pentru faptele comise. Trebuie să se aibă în vedere persoana inculpatului, faptul că acesta a colaborat cu organele de anchetă, a dat declarații complete, a făcut chiar un denunț care a dus la prinderea altor persoane, poziția fiind menținută și în fața instanței de fond. Nu există niciun fel de impediment pentru cercetarea inculpatului în stare de libertate. Acesta nu are antecedente penale, este absolvent de studii superioare, iar din referatul de evaluare depus la dosar rezultă că are șanse reale de reinserție socială. Totodată, trebuie să se aibă în vedere că de la data arestării inculpatului, au trecut deja 7 luni, perioada fiind suficientă în opinia sa, pentru ca măsura să-și atingă scopul prevăzut de lege.

Instanța de recurs reține următoarele:

Prin Încheierea penală nr.29/C/0 1 aprilie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Clujs -a luat în temeiul art.1491 pr.pen. raportat art.148 alin.1 lit.f pr.pen. față de inculpatul măsura arestului preventiv pe o perioadă de 29 de zile începând cu data de 1 aprilie 2009 și până la data de 29 aprilie 2009, măsură prelungită prin Încheierea penală nr.40/C/29 aprilie 2009, pronunțată în dosarul nr.2472/l17/2009 al Tribunalului Cluj în temeiul art.159 pr.pen. pe o durată de cate 30 de zile începând cu data de 30 aprilie 2009 și până la data de 29 mai 2009.

Este real că potrivit dispozițiilor art.160²alin. 1.pr.pen. liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor comise din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani dar conform dispozițiilor alin.2 din același articol anterior menționat, liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.

Examinând cererea formulată de inculpatul în raport cu actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor legale în materie, instanța de fond a reținut cu deplin temei că aceasta este neîntemeiată.

Potrivit dispozițiilor cuprinse în art.1608 alin.2 pr.pen. îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.160²alin.1 și 2.pr.pen. nu atrage automat și acordarea liberării provizorii, instanța apreciind întotdeauna și asupra temeiniciei cererii formulate.

În speță, punct de vedere formal, cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul, îndeplinește condițiile prevăzute de lege în această materie - art.1602 pr.pen. - însă din punct de vedere al problemelor de fond privitoare la măsura arestului preventiv luată față de inculpat, instanța a apreciat că inculpatul nu poate fi cercetat în stare de libertate, astfel că cererea acestuia de liberare provizorie sub control judiciar se privește ca neîntemeiată.

În speță, pe lângă calitatea de traficant de droguri, inculpatul o mai are și pe aceea de consumator, așa cum rezultă din actele dosarului (declarațiile de martori atât din faza de urmărire penală cât și din faza de cercetare judecătorească, declarația acestui inculpat) rezultă fără echivoc că acesta nu se află la prima confruntare cu legea penală fiind pus sub acuzare tot sub aspectul consumului de droguri însă a înțeles să persiste în câmpul infracțional și nicidecum să adopte o atitudine în deplină concordanță cu normele de reintegrare în societate. Așadar, prin admiterea unei asemenea cereri, inculpatul ar putea înțelege că poate să-și reia activitatea infracțională de traficant și consumator de droguri, iar cum acest inculpat întrunește cele două atribute de traficant și consumator, pus în libertate, reprezintă pentru societate un real pericol, atât în ceea ce privește ordinea de drept cât și în ceea ce privește buna desfășurare a procesului penal, putându-se induce în rândul opiniei publice chiar un sentiment de insecuritate, văzând lipsa de fermitate a instanței față de cei bănuiți ca autori ai unor infracțiuni cu un grad ridicat de pericol social.

În consecință, instanța de fond a apreciat obiectiv că în speță nu sunt elemente care să legitimeze liberarea inculpatului sub control judiciar întrucât temeiurile privării sale de libertate a fost și cel prevăzut de art.148 lit.f pr.pen.

Astfel, având în vedere infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul, și rezonanța unor fapte de acest gen, numărul de aproximativ 6 luni scurs de la arestarea sa, nu se va putea considera că s-ar putea pune în discuție atingerea punctului critic în ceea ce privește termenul rezonabil de soluționare a cauzei și ca urmare, inculpatul să fie cercetat în stare de libertate.

În consecință, fără putință de tăgadă, hotărârii atacate nu i se pot aduce critici, este exhaustivă în motivare și pertinentă în concluzii, recursul fiind de respins ca nefundat pe considerentele art. 385/15 pct. 1 lit. b proc.pen.

Văzând și disp. art. 192 al. 2 proc.pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 03.07.1982 deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 20 octombrie 2009 Tribunalului Cluj.

Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 11.11.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER

- - - - - - - -

RED.SM/MB

04.12.09/3 ex.

Președinte:Maria Boer
Judecători:Maria Boer, Claudia Ilieș Săndel Macavei

#Judecator Maria Boer

Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 703/2009. Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 703/2009. Curtea de Apel Cluj