Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 698/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.698/R/2009
Ședința publică din 11 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Boer JUDECĂTOR 2: Claudia Ilieș Săndel Macavei
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR:
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.27/A/29.04.2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Bistrița N, privind pe inculpatul, trimis în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Beclean pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev.de art.184 alin.2,4 penal cu aplicarea art.99 și urm. penal.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă inculpatul, asistat de apărător desemnat din oficiu, av., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar și reprezentantul legal al părții civile, numitul, lipsă fiind partea civilă, părțile resp.civilmente G și, autoritatea tutelară Consiliul Local B, asiguratorul de răspundere civilă Biroul Asigurărilor de Autovehicule din România și Serviciul de Probațiune din cadrul Tribunalului Bistrița N.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătoru incupatului solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună aplicarea măsurii educative a mustrării, prev.de art.102 pen. apreciind că o astfel de măsură ar fi suficientă pentru a se asigura îndreptarea inculpatului, având în vedere că acesta nu are antecedente penale, a recunoscut săvârșirea faptei, iar partea vătămată nu a solicitat condamnarea inculpatului. Pe latură civilă, solicită reducerea daunelor morale, suma acordată fiind prea mare raportat la culpa inculpatului. Cu onorar avocațial din.
Reprezentantul legal al părții civile se opune reducerii daunelor morale.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefundat și menținerea ca legală și temeinică a deciziei atacate. Pedeapsa aplicată inculpatului a fost în mod just individualizată, s-a apreciat că măsura educativă nu se impune raportat la concluziile referatului de evaluare și la vârsta inculpatului. În ceea ce privește latura civilă, aceasta a fost în mod corect soluționată, neimpunându-se reducerea daunelor morale. Prin urmare, solicită respingerea recursului și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, regretă fapta comisă și solicită reducerea cuantumului daunelor morale.
CURTEA:
Prin sentința penală nr. 91 din 20 noiembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul penal nr- a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 15.08.1988 în loc. B, domiciliat în B, str. -. -, nr. 4,. 3,. 4, jud. B-N cetățean român, CNP--, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 al. 2 și 4 Cod penal cu aplic.art. 99 și urm. Cod penal, la pedeapsa de 3 luni închisoare, cu aplic.art.71 rap. la art. 64 lit. a-b Cod penal.
In baza disp. art. 81 Cod penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate, stabilindu-se conform art.110 Cod penal un termen de încercare de 1 an și 3 luni și punându-se în vedere inculpatului disp. art. 83 Cod penal.
S-a făcut aplicarea disp. art. 71 alin.5 Cod penal.
Inculpatul a fost obligat, în solidar cu părțile responsabile civilmente și, ambii domiciliați în B, -. -, nr. 4,. 3,. 4, jud. BN, la plata sumei totale de 11.150,38 lei, cu titlul de despăgubiri civile, din care 1.023,23 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare (814,88 lei către Spitalul Clinic Județean de Urgență C - cu sediul în mun. C-N,--5, jud. C -, iar 208,35 lei către Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii C N, cu sediul în mun. C N,-, jud. CJ), 10.000 lei cu titlu de daune morale și 127,15 lei cu titlu de daune materiale către partea vătămată și civilă - reprezentată legal de - domiciliat în orașul B, str. -. -, nr. 4, -. 1,. 1, jud. B-
Inculpatul a fost obligat, în solidar cu părțile responsabile civilmente mai sus menționate, la plata sumei de 1.593,60 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare, din care 1.193,60 lei către partea vătămată, iar 400 lei în favoarea statului.
Pentru a pronunța această sentință penală, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
La data de 09.06.2006, inculpatul minor a condus ciclomotorul marca "" pe - - sector de drum deschis circulației autovehiculelor - din localitatea B, avându-l ca ocupant în spate pe martorul
Ajuns în apropierea scării 5 blocului D, inculpatul a sesizat prezența pe partea carosabilă a unui grup de copii - printre care se afla și partea vătămată - persoane care se jucau tenis cu piciorul.
Deși i-a observat din timp, conducătorul și-a continuat deplasarea, avertizându-i sonor, moment în care aceștia au încercat replierea înspre marginile părții carosabile. Astfel, respectivii copii - cu excepția părții vătămate - s-au refugiat pe marginea aleii, în sens opus direcției de deplasare a vehiculului, partea vătămată fiind singura ce s-a retras, inițial, pe marginea carosabilului corespunzător direcției firești de deplasare a ciclomotorului. Ulterior, însă, respectiv după un interval foarte scurt de timp, în încercarea de a se alătura celorlalți copii, partea vătămată a ieșit brusc în fața vehiculului și, drept urmare, a fost lovită (agățată) de ciclomotor în zona piciorului stâng, impact în urma căruia partea vătămată a căzut pe carosabil, iar ciclomotorul s-a răsturnat.
Instanța de fond a mai reținut că, deși imediat după impact partea vătămată s-a ridicat singură de la pământ, în ziua imediat următoare incidentului, aceasta și-a pierdut cunoștința, transportată fiind la Spitalul Clinic Județean și internată, mai întâi, la Secția Neurochirurgie în perioada 10.06. - 19.06.2006 cu diagnosticul " grav. cerebrală frontală stg.-hematom subdural stg. extradural T stg. temporală stg. postraumatică imediată", iar, ulterior, pe perioada 19.06.-23.06.2006, în Spitalul Clinic de Copii C-
Din raportul de expertiză medico-legală eliberat de către Serviciul de Medicină Legală B-N, prima instanță a mai reținut că partea vătămată a suferit în urma accidentului de circulație leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 80 - 90 zile de îngrijiri medicale, asupra unui eventual grad de invaliditate (neinvocat de către partea vătămată) specialiștii putându-se pronunța după un interval de minim 6 luni de la examinarea părții vătămate.
Raportat la toate datele cauzei - declarații de martori și expertize tehnice - instanța de fond a reținut că accidentul rutier s- produs din culpa comună a părților, respectiv a inculpatului - persoană care a încălcat dispozițiile legale prev. de art. 158 lit. "c" din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, în sensul că nu a luat toate măsurile de evitare încă din momentul declanșării stării de pericol de către minorul parte vătămată (chiar și în situația în care acesta s-ar fi deplasat cu viteza maximă constructivă a ciclomotorului, această viteză putând să permită oprirea până la locul impactului, așa cum reiese din cuprinsul raportului de expertiză existent la filele 78-80 și a părții vătămate - persoană care ar fi putut preveni producerea accidentului dacă nu ar fi ocupat partea carosabilă a drumului public și nu s-ar fi angajat în traversarea necorespunzătoare a acestuia - situație în care a încălcat disp. art. 205 alin. 3 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 - și care a fost cel care a declanșat starea de pericol (gradul de culpă pe care instanța îl atribuie fiecărei părți fiind unul egal, respectiv de câte 50% ).
Raportat la starea de fapt mai sus reținută, s-a constatat că, în drept, fapta inculpatului minor - comisă cu discernământ - persoană care, la data de 09.06.2006, din culpa sa și a părții vătămate, prin încălcarea dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice, a produs un accident rutier în urma căruia partea vătămată a suferit leziuni corporale traumatice vindecabile în 80 - 90 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin.2 și 4 Cod penal cu aplic. art. 99 și urm. Cod penal.
În virtutea disp. art. 6 alin. 1 și 2 și art. 7 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale ale omului, textului legal anterior menționat și a disp. art. 72 Cod penal, inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea acestei infracțiuni la pedeapsa de 3 luni închisoare cu aplic.art.art. 71 rap. la art. 64 lit. a-b Cod penal.
Raportat la împrejurarea că inculpatul intrat pentru prima dată sub incidența legii penale - săvârșind prezenta faptă în perioada minorității - la cuantumul pedepsei aplicate, precum și la concluziile consemnate în referatul de evaluare întocmit inculpatului (conform acestora, riscul de a intra din nou sub incidența legii penale este scăzut, evoluția comportamentală acestuia fiind una pozitivă raportat la faptul că inculpatul beneficiază de stabilitate locativă și financiară, de suport afectiv din partea familiei și la faptul că se află în curs de școlarizare, dispunând de abilități de relaționare și de gestionare a timpului liber), instanța a apreciat că scopul educativ al pedepsei poate fi atins fără executarea efectivă a acesteia, motiv pentru care, în baza disp. art. 81 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind conf. art. 110 Cod penal un termen de încercare de 1 an și 3 luni și punând în vedere inculpatului disp. art.83 Cod penal, respectiv că, în cazul în care în cursul termenului de încercare va săvârși cu intenție o nouă infracțiune, instanța va putea revoca beneficiul suspendării, inculpatul urmând să execute în întregime prezenta pedeapsă cumulată aritmetic cu pedeapsa ce va fi aplicată pentru noua infracțiune.
Totodată s-a făcut aplicarea disp. art. 71 alin. 5 Cod penal.
În virtutea disp. art. 313 din Legea nr. 95/2006, a art. 3 alin. 3 din OG nr. 9/2000 și a disp. art.998 rap. la art.1000 alin. 2 Cod civil, inculpatul a fost obligat, în solidar cu părțile responsabile civilmente G și, la plata sumei de 1.023,23 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare (814,88 lei către Spitalul Clinic Județean de Urgență C, iar 208,35 lei către Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii C N),cuantumul acestora reprezentând doar din sumele solicitate de către părțile civile, raportat la gradul de culpă de 50% reținut în sarcina acestuia.
Totodată, în virtutea disp. art. 346 rap. la art. 14 Cod procedură penală, coroborat cu disp. art. 998 și 1000 al. 2 Cod civil, inculpatul a fost obligat, în solidar cu părțile responsabile civilmente și, la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale și 127,15 lei cu titlu de daune materiale către partea vătămată și civilă - reprezentată legal de.
La stabilirea daunelor morale, prima instanță a avut în vedere consecințele grave ce i-au fost cauzate părții vătămate în urma accidentului rutier în care a fost implicată (intervenții chirurgicale pe creier) și, implicit, suferința fizică și psihică pe care această parte a resimțit-o și pe care este posibil să o resimtă și în viitor (raportat la zona extrem de sensibilă ce a fost lezată și la vârsta extrem de fragedă a acesteia).
Cât privește pretențiile civile cu titlul de daune materiale solicitate de partea vătămată, la stabilirea cuantumului acestora instanța a avut în vedere înscrisurile depuse la dosar, din care a reieșit că valoarea medicamentelor necesar a fi administrate părții vătămate s-a ridicat la suma de 99,85 lei (conf. bonurilor fiscale din data de 19.07.2006 - 6 lei; 04.12.2006 - 14,10 lei; 16.09.2006 - 16,20 lei; 06.09.2006-8,90 lei și 23,15 lei; 20.12.2006 - 11,50 lei și 20,00 lei, restul de bonuri - în nr. de 6 - fiind ilizibile), iar valoarea unor produse alimentare achiziționate din mun. C - fie pe perioada spitalizării, fie la data efectuării controalelor medicale - s-a ridicat la suma de 27,30 lei (conf. celor 4 bonuri fiscale depuse în acest sens și existente la dosar).
În virtutea disp. art. 193 Cod procedura penala, inculpatul a fost obligat în solidar cu cele două părți responsabile civilmente - la plata sumei de 1.193,60 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către partea vătămată (sumă ce reprezintă contravaloarea cheltuielilor de transport ocazionate de drumurile necesar a fi făcute la unitățile spitalicești din mun. C de către partea vătămată și părinții acesteia - în cuantum de 163,60 lei, c/v onorariilor de apărători - în cuantum total de 650 lei, conf. înscrisurilor de la 105, 231 și 233 și c/v taxei de expertiză tehnică auto - în cuantum de 380 lei).
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termenul prevăzut de lege, inculpatul și partea vătămată parte civilă, prin reprezentantul său legal,.
Prin apelul declarat de inculpatul, prin mandatarul său, s-a solicitat desființarea sentinței atacate și rejudecând, să se aplice inculpatului măsura educativă a mustrării, prevăzută de art.102 Cod penal, iar în latura civilă să se modifice cuantumul daunelor morale stabilite de prima instanță, apreciat ca fiind prea mare, raportat la gradul de culpă al inculpatului în producerea accidentului și să se respingă cererile de constituire de parte civilă a Spitalului Clinic Județean de Urgență C și a Spitalului Clinic de Urgență pentru copii C-N, ca fiind formulate după citirea actului de sesizare al instanței, cu nerespectarea prevederilor art.15 alin.2 Cod procedură penală. S-au solicitat și cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului, inculpatul prin mandatarul său, a arătat că, potrivit concluziilor formulate de experții din cadrul Biroului de Expertize B, concluzii pe care inculpatul și le-a însușit, vinovat de producerea accidentului se face partea vătămată, deoarece a traversat strada prin loc nepermis. Cu toate că, expertiza efectuată ulterior de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Cac oncluzionat că în producerea accidentului de circulație culpa revine atât inculpatului cât și părții vătămate, inculpatul apelant a apreciat că, și în ipoteza în care i s-ar putea reține în sarcină vreo culpă, aceasta este foarte mică, în jurul proporției de aproximativ 20%, aspect apreciat că se desprinde și din probațiunea testimonială ce s-a efectuat în cauză, sens în care s-au amintit declarațiile martorilor la care s-a referit și expertul tehnic.
În ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, s-a arătat că se impunea a se reține că inculpatul se află la prima abatere, că a avut o bună comportare în societate, familie și școală, că și-a recunoscut partea de vină, că a regretat faptele săvârșite, concluziile referatului de evaluare și anchetei sociale fiindu-i favorabile, mai mult, nici partea vătămată nu a solicitat condamnarea sa. Nu s-au avut în vedere, în alegerea sancțiunii aplicate, concluziile reprezentantului Parchetului de la instanța de fond, acesta solicitând aplicarea față de inculpat a măsurii educative a mustrării. Mai mult, s-au invocat prevederile deciziei penale nr.366 din 5 august 1998 Curții de Apel Brașov, precum și dispozițiile art.100 Cod penal, potrivit cărora măsurile educative constituie regula și pedepsele excepția. Prin prisma tuturor aspectelor învederate, s-a apreciat că luarea unei măsuri educative față de inculpat este suficientă pentru îndreptarea minorului, măsurile educative fiind acelea ce au nu numai un caracter special educativ și coercitiv gradual, dar și prioritate în alegerea aplicării în raport cu pedepsele.
În ce privește latura civilă a cauzei, s-a apreciat ca fiind prea mare cuantumul daunelor morale, astfel cum s-a stabilit de către instanță, la stabilirea lor impunându-se a se avea în vedere și culpa celor implicați în accidentul de circulație, apreciată mult mai mică în ce-l privește pe inculpat.
S-a apreciat, cu privire la daunele materiale, că acestea s-au stabilit în mod corect, în temeiul probațiunii administrate.
Totodată, s-a apreciat că în mod greșit s-au admis cererile de constituire de parte civilă ale unităților spitalicești, câtă vreme acestea s-au formulat după citirea actului de sesizare al instanței, cu încălcarea dispozițiilor art.15 alin.2 Cod procedură penală.
Prin apelul declarat de către partea vătămată parte civilă, prin reprezentantul său legal, s-a solicitat admiterea apelului și desființarea în latura civilă a sentinței atacate în ce privește daunele morale acordate.
În motivare s-a arătat că se impunea ca prin sentința atacată să se acorde toate daunele morale solicitate, în cuantum de 30.000 lei, astfel cum s-a solicitat constant de către partea vătămată, deoarece suma ce s-a acordat nu are în vedere că prin accidentul ce a avut loc a fost afectat viitorul social și profesional al părții vătămate care, la vârsta de 13 ani nu poate desfășura o activitate școlară normală, astfel cum a statuat și expertiza medico-legală efectuată. Totodată, s-a mai arătat că urmare accidentului dedus judecății și la examenul de capacitate partea vătămată nu a fost în măsură să urmeze un liceu cu profil sportiv, interzicându-i-se depunerea vreunui efort fizic. Mai mult, accidentul îl va afecta și pe viitor în găsirea unui loc de muncă, consecințele acestuia perpetuându-se practic pe tot parcursul vieții.
La individualizarea daunelor morale se impunea ca instanța să țină seama de toate aceste împrejurări învederate și urmările care se răsfrâng asupra viitorului părții vătămate.
Prin decizia penală nr. 27/A/2009 din data de 29 aprilie 2009 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Bistrița N, în temeiul disp.art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, s-a respinge ca nefondat apelul declarat de partea civilă-parte vătămată prin reprezentantul legal împotriva sentinței penale nr. 91/20 noiembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul penal nr. 1379/2007, iar în temeiul disp.art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală s-a admis apelul declarat de inculpatul împotriva aceleiași sentințe, a desființat în parte, în latura civilă sentința atacată și rejudecând în aceste limite:
- S-a respins acțiunea civilă formulată de Spitalul Clinic Județean de Urgență C și Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii C-N cu încălcarea prevederilor art. 15 alin. 2 Cod procedură penală și în consecință: s-a înlăturat obligarea inculpatului și a părților responsabile civilmente la plata cheltuielilor de spitalizare în cuantum de 814, 88 lei către Spitalul Clinic Județean de Urgență C și 208, 35 lei către Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii C-N.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței atacate.
În final, partea vătămată apelantă a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare în apel în favoarea statului în cuantum de 40 lei.
Pentru a pronunța această deciziei, tribunalul, analizând sentința atacată prin prisma actelor și lucrărilor ce au stat la baza pronunțării acesteia, a motivelor de apel formulate și potrivit disp.art.371 al.2 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, a apreciat ca întemeiat apelul declarat de către inculpat, în parte, pentru următoarele considerente:
În primul rând, s-a reținut că starea de fapt a fost corect reținută de către instanța de fond, în baza întregii probațiuni administrate, iar încadrarea în drept a faptelor deduse judecății este una corectă.
În ce privește sancțiunea aplicată inculpatului, s-a apreciat că aceasta a fost corect individualizată, prin raportare la gradul de pericol social al faptelor deduse judecății, la urmările acesteia, la vârsta inculpatului și persoana acestuia.
Astfel, s-a apreciat că aplicarea unei măsuri educative inculpatului nu ar fi de natură a asigura îndreptarea acestuia, aspect care se desprinde cu claritate din referatul de evaluare întocmit de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bistrița -N(110-113), potrivit căruia, inculpatul a mai fost implicat în comiterea unor fapte antisociale, inclusiv la regimul circulației pentru depășirea limitei legale a vitezei.
Pe de altă parte, deși inculpatul a susținut că nu-i revine nici o culpă în producerea accidentului de circulație sau că-i revine o culpă mult mai mică decât cea reținută prin sentința apelată(de 50%), atât probele testimoniale administrate cât și expertiza criminalistică întocmită de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice C, au statuat că evenimentul rutier putea fi evitat dacă s-ar fi luat măsurile de evitare încă din momentul declanșării stării de pericol iminent, impunându-se deplasarea ciclomotorului cu o viteză redusă, care să permită, în eventualitatea unei reintrări spre mijlocul părții carosabile a uneia dintre persoane, evitarea acestuia. Prin aceeași lucrare s-a stabilit că, și în cazul în care se circula cu viteza maximă constructivă a ciclomotorului, viteza de deplasare permitea oprirea până la locul impactului, precum și că accidentul s-a produs atât din cauza ocupării părții carosabile de către minorul, cât și din cauza neluării măsurilor de evitare în momentul declanșării stării de pericol de către conducătorul ciclomotorului, minorul -.
Nici una din probele de la dosar nu au făcut dovada unei culpe mai reduse a inculpatului în raport cu partea vătămată parte civilă, astfel încât tribunalul a apreciat că ambele părți au aceeași culpă în producerea accidentului.
În ce privește cuantumul daunelor morale, astfel cum acesta a fost individualizat prin sentința apelată, tribunalul a apreciat că acesta este de natură a acoperi prejudiciul fizic și psihic resimțit de partea vătămată, despăgubirea acordată trebuind să fie proporțională cu culpa inculpatului, respectiv culpa concurentă a victimei (la acordarea acestor despăgubiri s-a avut în vedere și culpa concurentă a victimei).
Pe de altă parte, în cazul în care ulterior starea de sănătate a victimei se va înrăutăți ca urmare a accidentului dedus judecății sau se vor ivi și alte inconveniente, legate de locul de muncă, realizarea în concret a unor venituri, posibilități de afirmare în alte domenii, etc. există posibilitatea, în măsura dovedirii acestor prejudicii sporite ca, pe cale separată să se solicite despăgubiri majorate de către victima accidentului de circulație.
A mai menționat tribunalul că daunele morale acordate sunt apropiate de suma pe care inculpatul în ședința publică din 3 aprilie 2008 declarat că este de acord aop lăti părții vătămate (162-2.000 euro).
În ce privește despăgubirile la care s-a dispus obligarea inculpatului și a părților responsabile civilmente către unitățile spitalicești menționate de către sentința atacată, s-a constatat că acestea au fost neîntemeiat acordate, deoarece constituirea ca și parte civilă a avut loc, cu încălcarea prevederilor art.15 al.2 Cod procedură penală, respectiv după citirea actului de sesizare al instanței, impunându-se, din acest punct de vedere, admiterea apelului declarat de către inculpat și înlăturarea obligării inculpatului și a părților responsabile civilmente la plata cheltuielilor de spitalizare către Spitalul Clinic Județean de Urgență C și către Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii C-
Pentru toate considerentele arătate anterior, s-a admis apelul declarat de către inculpat, în parte, în latura civilă, în modalitatea mai sus menționată, în temeiul disp. art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală și rejudecând, s-a respins acțiunea civilă formulată de unitățile spitalicești sus-menționate, cu încălcarea preved. art. 15 al. 2 Cod procedură penală.
În ce privește apelul declarat de către partea civilă parte vătămată, acesta s-a respins ca nefondat, în temeiul disp.art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, pentru considerentele arătate mai sus, apreciindu-se că s-a stabilit corespunzător cuantumul daunelor morale acordate, prin raportare la numărul de zile de îngrijiri medicale, la suferința fizică și psihică a părții vătămate, la culpa acesteia în producerea accidentului de circulație. Aspectele invocate, de altfel, de către apelantul parte vătămată prin memoriul depus la dosar (36, 37) se referă la eventualele urmări viitoare cu privire la evoluția stării de sănătate, posibilitatea găsirii unui loc de muncă, a practicării sportului, etc. care nu au fost dovedite în vreun fel prin probațiunea ce s-a administrat, astfel încât instanța să le poată individualiza. Oricum, astfel cum s-a arătat și anterior, există posibilitatea ca ulterior, în eventualitatea existenței și apariției și a altor urmări a accidentului dedus judecății, să se solicite, pe cale separată, acordarea unor despăgubiri, din acest punct de vedere neexistând autoritate de lucru judecat.
S-au menținut celelalte dispoziții ale instanței de fond și raportat la soluția dată în cauză, în temeiul disp.art.192 al.2 proc.pen. s-a dispus obligarea părții vătămate apelante la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în cuantum de 40 lei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, prin apărătorul său, a solicitat casarea deciziei penale pronunțate în cauză și aplicarea măsurii educative a mustrării prevăzute de art. 102.pen. apreciind că această măsură este suficientă pentru reeducarea sa raportat la faptul că se află la prima abatere, că până în prezent a avut o conduită bună în societate și a recunoscut și regretat fapta comisă.
Recursul declarat în cauză de inculpat este nefondat pentru următoarele considerente:
Pe baza probelor administrate în cauză s-a reținut că în data de 09.06.2006, prin încălcarea dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice, inculpatul a produs un accident rutier în urma căruia partea vătămată a suferit leziuni vindecabile în 80-90 zile de îngrijiri medicale, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de dispozițiile art. 184 alin. 2 și 4.pen. cu aplicarea art. 99.pen. S-a reținut că inculpatul a încălcat dispozițiile legale prevăzute de art. 158 lit. c din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, în sensul că nu a luat toate măsurile de evitare încă din momentul declanșării stării de pericol de către partea vătămată și, de asemenea, s-a reținut că partea vătămată a încălcat dispozițiile art. 205 alin. 3 din același Regulament și ar fi putut evita producerea accidentului dacă nu ar fi ocupat partea carosabilă și nu s-ar fi angajat în traversarea necorespunzătoare a acesteia. În consecință, culpa comună a inculpatului și a părții vătămate, în proporție de câte 50%, a fost în mod corect reținută de către instanța de fond.
Procedând la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate instanța de fond a avut în vedere în mod corect dispozițiile art. 100.pen. care statuează că, față de minorul care răspunde penal, se poate lua o măsură educativă ori i se poate aplica o pedeapsă, iar la alegerea sancțiunii se ține seama de gradul de pericol social al faptei, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală și morală, de comportamentul lui și de alte elemente de natură să caracterizeze persoana minorului, iar pedeapsa se aplică numai dacă se apreciează că luarea unei măsuri educative nu este suficientă pentur îndreptarea minorului.
Instanța de fond a apreciat în mod corect că o măsură educativă ar fi insuficientă pentru îndreptarea inculpatului minor raprotat la gravitatea faptei comise și la cosnecințele acesteia. Astfel, prin fapta inculpatului, comisă din culpă i-au fost cauzate părții vătămate leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare un număr de 80-90 zile de îngrijiri medicale, astfel că pedeapsa aplicată de instanța de fond, de 3 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării acesteia pe durata unui termen de încercare de 1 an și 3 luni este just individualizată și corespunde criteriilor de individualizare prevăzut de dispozițiile art. 72.pen.
Soluția pronunțată este legală și temeinică și sub aspectul soluționării laturii civile atât în ceea ce privește cuantumul daunelor morale, cât și în ceea ce privește despăgubirile materiale dovedite de partea vătămată, cu reducerea acestora corespunzător gradului de culpă reținută în sarcina părții vătămate.
Pentru toate aceste considerente, în cauză nefiind incident niciunul din motivele de casare prevăzut de dispozițiile art. 3859proc.pen. soluția pronunțată fiind legală și temeinică sub toate aspectele, recursul declarat va fi respins ca nefondat.
În temeiul art. 189 și 192 alin. 2.proc.pen. se va stabili onorariu avocațial și va fi obligat inculpatul în solidar cu pățile responsabile civilmente la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, domiciliat în B,-,. 3,. 4, jud. B-N împotriva deciziei penale nr. 27/A din 29 aprilie 2009 Tribunalului Bistrița -
Stabilește în favoarea Baroului de avocați C suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpat, în solidar cu părțile resp. Civilmente, să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 11 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.MB/dact.MM
11 ex./04.12.2009
Jud.fond:
Jud.apel:/
Președinte:Maria BoerJudecători:Maria Boer, Claudia Ilieș Săndel Macavei
