Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 803/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 803
Ședința publică de la 12 August 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Bugarsky
JUDECĂTOR 2: Anca Nacu
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află judecarea contestației în anulare formulată de condamnata împotriva deciziei penale nr. 660/R/22.06.2009 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr- din 29.07.2008.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă condamnata personal, asistată de avocat ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Apărătorul ales al condamnatei contestatoare a solicitat, admiterea cererii, în baza art. 386 lit. b) și c) p Cod Penal, și pe cale de consecință anularea deciziei contestate și, rejudecând recursul, să se dispună achitarea sa, în baza art.10 lit. a C.P.P. pentru infracțiunea de evaziune fiscală, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de folosire de instrumente false, și achitarea sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art.11 și 13 din 87/94, în baza art.10 lit. b C.P.P. iar în subsidiar, achitarea în baza art. 10 lit. d C.P.P. respingerea acțiunii civile ca nefondate și, în subsidiar, constatarea împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale, prescripția specială, în baza art.386 lit. c C.P.P. raportat la art.13, 121,122 alin.1, lit. d, 124.Cod Penal, respectiv suspendarea executării DP nr. 660/R/22.06.2009 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-, până la soluționarea contestației în anulare, în baza art. 390.C.P.P. În susținerea cuvântului arată că, inculpata nu s-a putut prezenta în fața instanței, la data de 22 iunie 2009, deoarece a intervenit decesul tatălui său, fiind expediată o cerere de amânare a judecării cauzei, prin e-mail.
Procurorul pune concluzii de a contestației în anulare, pentru realizarea dreptului la apărare, în baza art. 386 lit. b C.P.P. pe fond recursul fiind fondat.
Condamnata, având cuvântul, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său ales.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Moldova -Nouă din data de 24 iunie 2003 dosar nr. 271/P/2002 a fost trimisă în judecată în stare de libertate inculpata, pentru săvârșirea infracțiunilor de folosire a instrumentelor oficiale false, nerespectarea dispozițiilor privind operațiunile de import-export, fals în documentele contabile și evaziune fiscală fapte prev. și ped. de art.287 al.1 și art.40 din Legea 82/91 și art.11 și 13 din Legea 87/1994 cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
Prin încheierea din data de 22.03.2005, Judecătoria Moldova Nouă a pus în discuția părților schimbarea încadrării juridice și a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art.40 din Legea 82/1991 și art.13 din Legea 87/94 în infracțiunea prev.de art.13 din Legea 87/1994.
Prin sentința penală nr.69/19 aprilie 2005 pronunțată de Judecătoria Moldova Nouă în data de 19 aprilie 2005, inculpata a fost condamnată la pedeapsa de 2(doi) ani închisoare, ca urmare a aplicării art.33, 34 Cod penal, iar în baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate în cond.art.82 Cod penal.
Totodată, inculpata a fost obligată la plata sumei de 274.212.563 lei ROL cu dobânda la zi, față de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice prin Reșița, reprezentând daune civile - taxe și impozite neplătite, precum și la plata cheltuielilor judiciare față de stat în sumă de 2.000.000 lei ROL.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpata, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia penală nr.201 pronunțată la data de 12 septembrie 2005 Tribunalul C-S a desființat sentința nr.69/19 aprilie 2005 pronunțată de Judecătoria Moldova Nouă și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul CSa reținut faptul că prima instanță nu a dispus introducerea și citarea în calitate de parte responsabilă civilmente a MN ouă.
Totodată, instanța de apel a reținut faptul că Judecătoria Moldova Nouă a procedat la schimbarea încadrării juridice în cursul desfășurării cercetării judecătorești, aspect ce echivalează cu antepronunțarea, iar hotărârea în această situație este lovită de nulitate.
Cauza a fost reînregistrată la Judecătoria Moldova Nouă sub nr. R/1235/P/2005.
Judecătoria Moldova Nouă prin sentința penală nr.99/14 aprilie 2006 pronunțată în dosarul nr. R/1235/P/2005, în baza disp. art. 334 Cod procedură penală a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunile prev. de art.11 și 13 din legea 87/1994 și art.40 din Legea 82/1991 în infracțiunea prevăzută de art.9 al.1 lit. b din Legea 241/2005.
În baza disp.art.287 al.1 Cod penal, instanța a condamnat pe inculpata la pedeapsa de 3(trei) luni închisoare, iar prin Legea nr.543/4 octombrie 2002 modificată prin OUG 18/2.04.2003 a constatat grațiată pedeaps aplicată.
Prin aceeași hotărâre inculpata a mai fost condamnată la 2(doi) ani închisoare, în baza disp.art.9 al.1 lit.b din Legea 241/2005, cu aplicarea art.13 Cod penal, pedeapsă suspendată condiționat în baza art.81 Cod penal.
De asemenea, în temeiul art.14 și art.346 Cod procedură penală, inculpata a fost obligată în solidar cu partea responsabilă civilmente SRL la plata sumei de 27421,2563 RON cu dobânda legală până la data plății, către partea civilă Ministerul Finanțelor Publice prin Reșița.
Această hotărâre a fost atacată cu apel d e către SRL Reșița și de către inculpata.
Tribunalul C-S a admis apelurile declarate de către lichidatorul părții responsabile civilmente SC SRL - SC SRL și de către inculpata, a desființat în totalitate sentința atacată și a dispus rejudecarea cauzei de către aceeași instanță.
S-a reținut de către instanța de apel, faptul că pe tot parcursul judecății SC SRL a fost citată în calitate de lichidator și nu de parte responsabilă civilmente (calitate căreia îi incumbă anumite drepturi și care poate fi dobândită numai în condițiile art.16 Cod procedură penală).
De asemenea, s- reținut faptul că instanța de fond nu a efectuat audierea inculpatei și nici a martorilor din rechizitoriu, lipsind astfel de conținut cercetarea judecătorească.
Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Moldova Nouă sub nr- din 24.08.2006.
Prin sentința penală nr. 28/14 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Moldova Nouă în dosarul nr-, inculpata a fost condamnată la pedeapsa de 6(șase) luni închisoare, în baza disp.art.287 al.1 Cod penal, iar în baza Legii nr.543/4 octombrie 2002 modificată prin OUG 18/2.04.2003 a fost constată grațiată această pedeapsă.
În temeiul art. 9 al. 1 lit. b din Legea 241/2005, cu aplicarea disp.art.13 Cod penal, inculpata a mai fost condamnată la pedeapsa de 2(doi) ani și 6(șase) luni închisoare, iar în baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei în cond.art.82 Cod penal, cu un termen de încercare de 4 ani și 6 luni.
Totodată, inculpata a fost obligată în temeiul art.14 și art.346 Cod procedură penală la plata sumei de 27.421,2563 RON cu titlu despăgubiri civile față de C-S, cu dobânzi legale la data executării creanței.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Moldova Nouă, criticând modul de soluționare al laturii civile.
Hotărârea a fost atacată cu apel și de către inculpata.
Inculpata a criticat sentința primei instanței ca fiind netemeinică și nelegală, întrucât nu a citat și introdus în cauză, în calitate de parte responsabilă civilmente SRL.
De asemenea, a invocat faptul că instanța de fond s-a pronunțat fără ca la dosarul cauzei să fi administrat suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, aplicând și interpretând greșit normele legale.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Moldova Nouă a menționat faptul că, întrucât SC SRL a fost conceptată în proces ca partea responsabilă civilmente, Judecătoria Moldova Nouă trebuia să pronunțe o hotărâre legală, prin care partea responsabilă civilmente să răspundă în solidar cu inculpata pentru prejudiciul cauzat părții civile.
Instanța de apel - Tribunalul C-S, prin decizia penală nr.151/30 octombrie 2007 pronunțată în dosarul nr- a admis apelurile declarate, a desființat sentința atacată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță - Judecătoria Moldova Nouă.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul C-S a reținut faptul că prima instanță a procedat la soluționarea cauzei fără a dispune introducerea în cauză și citarea legală a societății SRL, în calitate de parte responsabilă civilmente.
Prima instanță a introdus și citat în cauză, ca parte responsabilă civilmente numai pe SRL, care a fost numită ca lichidator în procedura de faliment ce vizează societatea SRL.
Astfel, s-a reținut că judecata în fond a cauzei a avut loc în lipsa unei părți nelegal citate.
Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Moldova Nouă sub nr- din 19.12.2007.
Prin sentința penală nr. 6 din 12 februarie 2008 pronunțată în dosar nr-, Judecătoria Moldova Nouă în baza art.334 Cod procedură penală a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art.11 și 13 din Legea 87/1994 și art.40 din Legea 82/1991 în infracțiunea prev.de art.9 al.l,lit.b din Legea 24/2005.
În baza disp. art. 287 al. 1 Cod penal a condamnat pe inculpata, fiica lui și, născută la data de 7.11.1970 în comuna, județul B,cetățean român, studii 10 clase, căsătorită, administrator la SC" AF",fără antecedente penale cu domiciliul în localitatea,județul B,CNP: -, la pedeapsa de: 3 ( trei ) luni închisoare.
A constatat grațiată pedeapsa de 3(trei) luni închisoare prin Legea 543/4 octombrie 2002, modificată prin OUG.18/2.04.2003.
În temeiul disp.art.9 al.1 lit. b din Legea 241/2005, cu aplicarea disp.art.13 Cod penal a mai condamnat inculpata la pedeapsa de: 2 (doi) ani închisoare.
În baza disp.art.33 lit.a și 34 lit.b Cod penal a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de: 2 ( doi ) ani închisoare.
În baza art.81 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei în condițiile prevăzute de art.82 Cod penal, aplicate pe un termen de încercare de 4 ani.
În conformitate cu art.359 Cod procedură penală a atras atenția inculpatei asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute de art. 83 Cod penal.
În temeiul art.14 și art.346 Cod procedură penală a obligat inculpata la plata sumei de 27 421,2563 lei cu dobânda legală până la data plății debitului reprezentând daune civile taxe și impozite neplătite față de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice prin C
În baza art.191 Cod procedură penală a obligat inculpata la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare față de stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Cu ocazia unui control efectuat de Garda Financiară secția C-S la sediul SC SRL M-Nouă s-a constatat că aceasta s-a aprovizionat în perioada noiembrie-decembrie 2001, conform unui număr de patru facturi fiscale, cu o cantitate de 15,940 mc cherestea și 78406 mc cherestea stejar de la SC 94 Com SRL C și SC SMc herestea pe care a exportat-o în Siria conform declarației vamale de export nr.835/14.01.2002.
SC SRL nu a evidențiat în contabilitate veniturile realizate din vânzarea cantităților de cherestea și stejar, în valoare de 1.096.850.252 lei, prejudiciind bugetul de stat prin necalcularea, neevidențierea și nevirarea sumei de 274.212.563 lei, reprezentând impozitul pe profit aferent.
În fapt, s-a reținut că la data de 14 noiembrie 2001, inculpata - a înființat împreună cu făptuitorul, SC SRL cu sediul situat în M-Nouă, str. -,.36,.2, județul C-S, având ca obiect comerțul și prelucrarea lemnului, amândoi având calitatea de asociați cu drepturi depline cât și administratori.
Inculpata -, era asociat fără nici o putere de decizie la SC SRL C, unde asociat administrator cu puteri depline, era numitul.
La data de 10 noiembrie 2001, inculpata, folosindu-se de o ștampilă falsă a SC SRL și fără a avea calitatea necesară, a încheiat contractele de vânzare nr.1 și 2 în numele acestei societăți, pentru livrarea unor cantități de material lemnos la SC SRL.
Cele două contracte au fost semnate din partea SC SRL de către inculpată, care nu avea drept să încheie contracte și aceasta s-a folosit pentru parafarea acestora, de ștampila falsă.
După încheierea acestor contracte, inculpata l-a determinat pe asociatul său de la SC SRL să se deplaseze la Ministerul Afacerilor Externe pentru a cere eliberarea unor licențe de export pentru cherestea.
Acesta, fără să cunoască situația legală a inculpatei la SC SRL, s-a adresat ministerului, cu o cerere, care i-a eliberat licențele de export E/01/- și E/01/- din 20.11.2001 pe baza celor două contracte încheiate la data de 10.11.2001, declarând ca furnizor SC SRL licențele fiind valabile până la data de 31.12.2001.
Deși, în contractele nr.1 și 2 din 10.11.2001 e trecut ca furnizor al cherestelei SC SRL, inculpata s-a aprovizionat cu cantitatea de 59,133 mc cherestea și 19.274 mc stejar de la -D COM SRL C și de la SC SRL jud. S
Cu SC G 94 COM SRL C inculpata a încheiat un contract de comision fără număr din data de 15.11.2001, unde la rubrica comisionar a semnat și a aplicat ștampila falsă a SC SRL.
De asemenea, a încheiat contract de comision și cu SC SRL, a încheiat contractul de export în comision nr.2/01-11-2001 cu 14 zile înainte de înființarea SC SRL pe care l-a semnat la rubrica comisionar și a aplicat ștampila falsă cu sigla SC.
Marfa de la cele două societăți comerciale a fost ridicată de către inculpată pe bază de facturi fiscale.
Folosindu-se de aceeași ștampilă falsă cu sigla SC SRL și fără știința administratorului, inculpata a reușit prelungirea celor două licențe de export anterioare, fiindu-i eliberate licențele E/02/- și E/02/- din 04 ianuarie 2002 valabile până la 31 martie 2002.
La rubrica certificăm pe propria răspundere exactitatea datelor înscrise în prezenta cerere era aplicată ștampila falsă cu sigla SC, iar semnătura nu aparținea administratorului.
Și în aceste licențe la rubrica furnizor este trecută SC SRL deși aprovizionarea mărfii, s-a făcut de la cele două unități amintite (SC și SC G 94 COM C).
La data de 8.01.2002 inculpata a întocmit factura externă nr.1/08.01.2002 între SC SRL și din Siria pentru exportul unei cantități totale de 94,349 mc de cherestea, marfă ce a fost exportată prin Portul C conform declarației vamale nr.I 835 exemplar 1 și exemplar 1 bis.
După efectuarea exportului, inculpata nu a înaintat la SC SRL documentele pentru evidențierea activităților, sustrăgându-se de la plata către stat a sumei de 274.212.563 lei, reprezentând impozitul pe profit.
Situația de fapt reținută de instanța de fond este dovedită prin următoarele mijloace de probă administrate.
În drept, fapta inculpatei constând în aceea că în perioada noiembrie - decembrie 2001 folosit o ștampilă falsă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de folosirea instrumentelor oficiale false prev.de art.287 alin.1 Cod penal, vinovăția îmbrăcând forma intenției directe prev.de art.19 lit.a din Codul penal.
În drept, fapta inculpatei constând în aceea că în perioada noiembrie - decembrie 2001 nu a evidențiat în evidențele contabile sume de bani, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev.de art.9 al.1 lit.b din Legea 241/2005, vinovăția îmbrăcând forma intenției directe prev.de art.19 lit.a din Codul penal.
Instanța de fond a constatat că în urma evoluției în timp a legislației, mai exact prin intrarea în vigoare a Legii 241/2005 faptele reglementate anterior prin art.11 și art.13 din Legea 87/1994 și art.40 din Legea 82/1991 se regăsesc reglementate în art.9 din Legea 241/2005.
Având în vedere cele expuse, instanța de fond a aplicat inculpatei pedepse cu închisoarea care să răspundă scopului acesteia definit prin art.52 Cod penal, prin observarea criteriilor generale de individualizare a pedepsei prev.de art.72 Cod penal.
Sub acest aspect instanța de fond a reținut pericolul social mediu al infracțiunilor, împrejurarea că inculpata este la prima încălcare a legii penale, are trei copii minori în întreținere.
Din fișa de cazier a inculpatei rezultă că aceasta nu a mai suferit condamnări penale.
Sub aspectul laturii civile instanța de fond a constatat următoarele:
Partea vătămată Ministerul Finanțelor prin Reșița s-a constituit parte civilă în procesul penal față de inculpată cu suma de 27.421,2563 RON, reprezentând prejudiciu nerecuperat.
Din adresa Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C-S (fila 14-dosar cercetare judecătorească R/1235/P/2005) rezultă că partea responsabilă civilmente SRL este în faliment fiind numit lichidator Grup SRL societate comercială introdusă în cauză la termenul din data de 21.12.2005, conform considerentelor reținute de instanța de casare (Tribunalul C-S).
Potrivit sentinței civile nr.167 din 23.02.2006 dată de judecătorul sindic în dosar nr.132/COM/2005 s-a dispus închiderea procedurii lichidării judiciare deschisă împotriva debitoarei SRL și s-a constatat dizolvarea acestei societăți comerciale, dispunându-se radierea acesteia din Registrul Comerțului.
S-a mai stabilit că răspunderea materială pentru prejudiciul produs revine inculpatei pentru suma de 80.032 Ron.
Față de cele menționate, instanța de fond a obligat-o la despăgubiri civile față de Direcția Generală a Finanțelor Publice C-
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpata -.
În motivarea apelului său, inculpata arată, în primul rând, că hotărârea instanței de fond este nelegală întrucât nu s-au respectat dispozițiile deciziei de casare și nu s-au readministrat probe în rejudecarea cauzei, astfel încât se solicită desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare. În subsidiar, s-a solicitat desființarea sentinței apelate și reținându-se cauza spre judecare, să se dispună achitarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 287 alin. 1 Cod penal în temeiul art. 10 lit. a Cod procedură penală și pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 se solicită achitarea în temeiul art. 10 lit. d Cod procedură penală. În susținerea acestei solicitări se arată că, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art. 287 alin. 1 Cod penal nu sunt întrunite condițiile prev. de art. 145 din Codul penal, iar în ce privește infracțiunea prev. și ped. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, lipsește latura subiectivă. Se mai solicită și respingerea acțiunii civile întrucât, nefăcându-se dovada că societatea a realizat efectiv profit, nu se poate reține că s-a produs un prejudiciu prin neplata impozitului pe profit.
Prin DP nr. 107/01.07.2008, pronunțată de Tribunalul C - S în dosar nr- din 20.03.2008, în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, a fost admis apelul declarat de apelanta-inculpată - împotriva sentinței penale nr. 6/12.02.2008, pronunțată de Judecătoria Moldova Nouă, în dosar nr-, pe care a desființat-o parțial în latură penală și rejudecând, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală a achitat-o pe inculpata-pentru săvârșirea infracțiunii de folosire de instrumente oficiale false prev. și ped. de art. 287 alin. 1 Cod penal. Au fost înlăturate aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul, verificând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art. 371 și art. 378 Cod procedură penală, sub toate aspectele de temeinicie și legalitate și pentru orice motiv de desființare, a constatat că apelul declarat de inculpata - este fondat, fiind admis, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În ce privește primul motiv invocat în apel d e către inculpată, s-a reținut că acesta este neîntemeiat, întrucât prima instanță, în rejudecare, a respectat dispozițiile instanței de control judiciar și a dispus introducerea în cauză, în calitate de parte responsabilă civilmente, prin lichidator judiciar " "
Din conținutul deciziei nr. 151/30.10.2007 pronunțată de Tribunalul C-S, prin care s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare nu rezultă că s-ar fi dispus readministrarea probelor în rejudecare de către instanța de fond, singura dispoziție fiind aceea de introducere în cauză și citare legală a părții responsabile civilmente, așa cum s-a arătat mai sus, dispoziție ce a fost respectată de prima instanță.
Totodată, s-a reținut că, pentru termenul la care a avut loc judecarea cauzei în fond, procedura de citare cu inculpata a fost legal îndeplinită, iar acesteia i s-a desemnat un apărător din oficiu, neputându-se primi susținerea inculpatei că i s-ar fi încălcat dreptul la apărare.
Al doilea motiv de apel invocat, referitor la greșita reținere în sarcina inculpatei a săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art. 287 alin. 1 Cod penal este însă întemeiat.
Pentru a dispune condamnarea inculpatei - pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 287 alin. 1 Cod penal, prima instanță a reținut că, la data de 10.11.2001 inculpata s-a folosit de o ștampilă falsă a pe care a aplicat-o pe contractele de vânzare nr. 1 și 2 pe care le-a încheiat în numele acestei societăți; s-a mai reținut și că inculpata s-a folosit de o ștampilă falsă a pe care a aplicat-o pe două contracte de comision și pe care a folosit-o pentru prelungirea a două licențe de export.
Infracțiunea de folosire de instrumente oficiale false prev. și ped. de art. 287 al. 1 Cod penal constă în folosirea instrumentelor false arătate în art. 286 Cod penal.
În art. 286 Cod penal, prin instrumente oficiale se arată că se înțelege: un sigiliu, o ștampilă sau un instrument de marcare de care se folosesc unitățile la care se referă art. 145 Cod penal.
Art. 145 Cod penal definește termenul de "public" ca fiind tot ceea ce privește autoritățile publice, instituțiile publice sau alte persoane juridice de drept public.
Din coroborarea textelor de lege mai sus enumerate rezultă că un instrument (în speță ștampilă), pentru a putea constitui obiectul material al infracțiunii prev. și ped. de art. 217 alin. 1 Cod penal, trebuie să întrunească condițiile prev. de art. 145 Cod penal.
Or, în speță, ștampilele respective se referă la o persoană juridică de drept privat, astfel încât nu se pot constitui în obiectul material al infracțiunii reținute în sarcina inculpatei.
Prin urmare, s-a reținut că faptei inculpatei îi lipsește un element constitutiv pentru a constitui infracțiunea prev. și ped. de art. 287 alin. 1 Cod penal, urmând a se dispune achitarea, sub aspectul săvârșirii acestei infracțiuni, în temeiul art. 10 lit. d Cod procedură penală.
Al treilea motiv invocat de inculpată în apel se referă la greșita reținere, în sarcina acesteia, a infracțiunilor prev. și ped. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, întrucât acestei infracțiuni îi lipsește latura subiectivă și prejudiciul.
S-a reținut însă de către tribunal că acest motiv de apel este neîntemeiat.
Astfel, prin raportul de constatare tehnico-științifică nr. 100.455/30.04.2002 (filele 24-29 dos. ), nr. 100.293/15.03.2002 (filele 44-48 dos. ) și raportul de expertiză grafoscopică administrat în faza de judecată (fila 23 vol. II dos.fond) se concluzionează că impresiunile ștampilelor și aplicate pe contractele de vânzare și pe cele de comision specificate în rechizitoriu nu corespund cu cele ale ștampilelor originale.
Inculpata, în declarațiile sale arată că se află în posesia ștampilelor originale și neexistând nici o dovadă contrară, s-a reținut că nu s-a făcut dovada că aceasta a cunoscut că respectivele ștampile sunt false.
S-a făcut însă dovada, prin probele testimoniale administrate (martorii, ), că inculpata - a negociat singură aceste contracte și că, după efectuarea tuturor operațiunilor descrise în starea de fapt corect reținută de instanță, nu a înaintat documentele aferente acestora pentru a fi evidențiată în contabilitate.
Nu a putut fi primită susținerea inculpatei potrivit căreia faptei de evaziune fiscală reținută în sarcina sa îi lipsește latura subiectivă, întrucât inculpata este cea care s-a ocupat de operațiunile respective și în calitate de asociat al avea obligația să înainteze actele aferente acestor operațiuni în vederea evidențierii lor în contabilitate.
Sunt întrunite astfel, atât în latura obiectivă, cât și în latura subiectivă elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. și ped. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005 reținută în sarcina inculpatei.
Cu privire la prejudiciul produs părții civile se reține că, prima instanță a constatat justificat atât faptul că acesta s-a produs, cât și cuantumul acestuia, având în vedere concluziile raportului suplimentar de expertiză de la fila 101 vol. II dos. fond și faptul că SRL nu îndeplinea condițiile de microîntreprindere prev. de nr.OG 24/2001 în ce privește numărul necesar de salariați, cuantumul veniturilor ce trebuiau realizate și depunerea mențiunilor specifice pentru persoanele juridice din această categorie până la data de 31.01.2002.
Față de aceste considerente, tribunalul, în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală a admis apelul declarat de apelanta-inculpată - împotriva sentinței penale nr. 6/12.02.2008, pronunțată de Judecătoria Moldova Nouă, în dosar nr-, pe care a desființat-o parțial în latură penală și rejudecând, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală a dispus achitarea inculpata - pentru săvârșirea infracțiunii de folosire de instrumente oficiale false prev. și ped. de art. 287 alin. 1 Cod penal. A înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Împotriva deciziei penale nr. 107/2008, pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr-, a declarat recurs inculpata -, criticându-o pentru netemeinicie și nelegalitate, pe motiv că în ceea ce privește infracțiunea de evaziune fiscală, nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, întrucât lipsește intenția, iar în ce privește latura civilă nu s-a demonstrat realizarea efectivă a profitului, nu se poate reține neplata impozitului pe profit. S-a mai arătat că instanța de fond i-a agravat situația în propria cale de atac, deși cauza era în rejudecare, după admiterea propriului apel, parchetul nu a declarat apel, iar instanța de apel, deși a dispus achitarea sa, pentru infracțiunea prev.de art.287 alin.1 Cod Penal, a menținut și pedeapsa anterioară aplicată și cuantumul despăgubirilor, fără a antrena și răspunderea părții responsabile civilmente. De asemenea, s-a mai arătat că se impunea aplicarea prevederilor art.13 Cod Penal, având în vedere că a intervenit o lege mai favorabilă, care permite și aplicarea unei pedepse cu amenda.
Prin decizia penală nr. 660/R/22.06.2009, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA, în dosar nr-/29.07.2008, în baza art.38515pct. 1, lit. b C.P.P. a respins ca nefondat recursul declarat de inculpata -, împotriva DP nr. 107/2008, pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr-, fiind obligată aceasta la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea, examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și din oficiu conform prev. art. 38510, al.21cpp, a constatat că decizia instanței de apel este temeinică și legală la fel și sentința instanței de fond în ce privește judecarea cauzei pentru infracțiunea de evaziune fiscală.
Din actele de la dosar s-a reținut că inculpata, fără a avea calitatea necesară, a încheiat contracte de vânzare în numele SC SRL, folosind o ștampilă falsă, pentru livrarea unor cantități de material lemnos la SC SRL.
Deși contractele respective prevedeau că furnizor de cherestea este SC SRL inculpata s-a aprovizionat cu acest material de la alte două societăți comerciale din, jud. S M cu care a încheiat câte un contract de comision fără număr pe care l-a semnat și a aplicat ștampila falsă a SC SRL. Marfa astfel achiziționată a fost expediată la export din partea SC SRL către firma din Siria iar documentele pentru evidențierea activităților în contabilitate nu au fost înaintate la SC SRL și nu repatriat valoarea mărfii exportate, sustrăgându-se de la plata către stat a sumei de 274 212 563 lei, reprezentând impozitul pe profit.
De reținut că folosindu-se de cele două contracte, încheiate în condițiile menționate,inculpata a reușit să obțină și licențe de export de Ministerul Afacerilor Externe.
Potrivit Raportului de constatare tehnico-științifică efectuat în cursul urmăririi penale inculpata a semnat cele două contracte între SC SRL și SC SRL și având în vedere modalitatea în care a procedat inculpata ulterior încheierii acestor acte nu se poate susține că nu a acționat cu intenție la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală și că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiunii sub aspectul laturii subiective.
Cu privire la latura civilă a cauzei s-a reținut că prejudiciul la care a fost obligată inculpata a fost corect stabilit prin actul de control efectuat de Garda Financiară și prin expertiza efectuată în cursul cercetării judecătorești.
În mod întemeiat SC SRL nu a fost obligată în solidar cu inculpata la plata prejudiciului stabilit întrucât această societate a fost dizolvată conform Sentinței civile nr.167/2006 dată de judecătorul sindic în dosarul nr.132/COM/2005 a Tribunalului CarașS.
S-a mai reținut că este nefondată susținerea inculpatei că i-a agravată situația în propria cale de atac deoarece pedeapsa de 2 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării aplicată inițial de instanța de fond este similară cu pedeapsa aplicată de aceiași instanță după ce s-a dispus rejudecarea de către instanța de apel.
În fine, în speță, nu se poate aplica inculpatei o pedeapsă cu amenda deoarece potrivit prev. art. 10 din Legea 241/2005 o asemenea situație este incidentă doar în situația în care prejudiciul este până la valoarea de - euro și este acoperit integral, în cursul urmăririi penale sau până la primul termen de judecată, ceea ce nu s-a putut reține în situația inculpatei care nici până la finalizarea cercetării judecătorești nu a achitat nici o sumă de bani în vederea recuperării prejudiciului.
Prin urmare recursul inculpatei fiind nefondat, a fost respins în baza art. 38515, pct.1 lit.b cpp.
Împotriva deciziei penale nr. 660/R/22.06.2009 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr- din 29.07.2008 a declarat contestație în anulare în termen legal condamnata, înregistrată pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA sub nr- din 24.07.2009, solicitând:
- admiterea cererii în temeiul art. 386 lit. b) și c) proc.pen. anularea deciziei atacate și, rejudecându-se recursul, să se dispună cu privire la infracțiunea reținută în sarcina ei (evaziune fiscală prev. de art. 11 și 13 din Legea nr. 87/1994) achitarea atât sub aspectul săvârșirii infracțiunii de folosire de instrumente false prev. de art. 287 alin. 1.pen. în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a proc.pen. și achitarea sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală prev. de art. 11 și 13 din Legea nr. 87/1994 în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b)proc.pen. (fapta fiind contravenție), în subsidiar, rap. la 10 lit. d (lipsa intenției) și respingerea acțiunii civile ca nefondată și, în subsidiar, constatarea îndeplinirii termenului de prescripție a răspunderii penale, prescripția specială, în temeiul art. 386 lit. c proc.pen. rap. la art. 13, 121, 122 alin. 1 lit. d, 124.pen.;
- suspendarea executării deciziei atacate până la soluționarea contestației în anulare.
În motivarea contestației în anulare, condamnata contestatoare arată că:
- în data de 19.06.2009 a survenit decesul tatălui ei, motiv pentru care a solicitat telefonic apărătorului ales să formuleze cerere de amânare a judecării cauzei, pentru data de 22.06.2009, întrucât la acea dată urma să aibă loc înmormântarea. Întrucât comunicarea prin poștă nu era posibilă într-un interval atât de scurt de timp, s-a expediat o cerere de amânare a judecării cauzei prin e-mail, pe adresa instanței judecătorești. Instanța de recurs nu a analizat cererea de amânare, procedând la judecarea cauzei;
- de asemenea, instanța de recurs a omis să analizeze împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale cu privire la infracțiunea de evaziune fiscală reținută în sarcina ei. Pedeapsa maximă prevăzută de legea penală era de 5 ani închisoare, infracțiunea fiind săvârșită în perioada noiembrie - decembrie 2001 iar termenul de prescripție specială de 7 ani și J fiind împlinit.
Au mai fost invocate apărări ce țin de fondul cauzei, acre ar putea face obiectul analizei doar în ipoteza admiterii contestației în anulare și a rejudecării recursului (filele 1-10).
Condamnata a mai depus la dosar copii după o cerere de amânare pentru dosarul nr- al Curții de APEL TIMIȘOARA cu termen de judecată la 22.06.2009 (fila 11), un mesaj trimis prin e-mail către adresa.-.ro la data de 19.06.2009 ora 12:23 (fila 12), certificatul de deces privind pe numitul (fila 13), certificatul de naștere și cartea de identitate (filele 14, 15).
Examinând contestația în anulare prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că aceasta este nefondată.
Potrivit art. 386 lit. b) proc.pen. împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare.
Cerințele art. 386 lit. b) proc.pen. sunt cumulative, astfel că pentru admiterea contestației în anulare nu este suficient să se facă dovada imposibilității de prezentare, fiind necesară și dovedirea imposibilității de încunoștințare a instanței despre împiedicarea de a se prezenta.
În cauză, condamnata nu a făcut dovada că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs ar fi fost în imposibilitate de a încunoștința instanța despre împiedicarea participării sale la proces datorită decesului tatălui ei.
Dimpotrivă, la prezentul dosar există dovada faptului că inculpata din respectivul dosar de recurs a putut expedia către instanță cererea de amânare, care însă a ajuns la dosarul cauzei la o zi după soluționare.
Faptul că evenimentul care împiedica prezența inculpatei la judecarea recursului a intervenit vineri nu este de natură aop une pe aceasta în imposibilitatea de a anunța instanța, eventual prin apărător, până la termenul de judecată de luni, existând inclusiv varianta expedierii prin fax a unei cereri de amânare. În orice caz, apărătorul care a formulat cererea de amânare, avocat, nu avea împuternicire avocațială la dosarul de recurs.
Cum nu s-a dovedit că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs inculpata a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare, nu este incident cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 386 lit. b) proc.pen.
Referitor la cel de-al doilea motiv de contestație în anulare invocat, conform art. 386 lit. c) proc.pen. împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. 1 lit. f) -1), cu privire la care existau probe în dosar.
Condamnata susține că pentru infracțiunea de evaziune fiscală s-ar fi împlinit termenul de 7 ani și J de prescripție specială a răspunderii penale, deoarece pedeapsa maximă prevăzută de legea penală era de 5 ani închisoare iar infracțiunea a fost săvârșită în perioada noiembrie - decembrie 2001.
Curtea nu poate primi această susținere, întrucât pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 2 la 8 ani, astfel încât termenul de prescripție specială a răspunderii penale este de 12 ani, conform art. 124 rap. la art. 122 alin. 1 lit. c) proc.pen.
Inculpata a fost trimisă în judecată, printre altele, și pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală prev. de art. 11 și 13 din Legea nr. 87/1994, art. 11 prevăzând pedeapsa cu închisoare de la 2 la 8 ani și interzicerea unor drepturi, iar art. 13 prevăzând pedeapsa cu închisoare de la 6 luni la 5 ani și interzicerea unor drepturi sau cu amendă de la 1.000.000 la 10.000.000 lei.
În urma modificărilor legislative, dispozițiile art. 11 și 13 din Legea nr. 87/1994 se regăsesc în art. 9 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 241/2005, infracțiunea fiind pedepsită cu închisoare de la 2 ani la 8 ani și interzicerea unor drepturi.
În mod evident, legea penală mai favorabilă a fost considerată de către prima instanță ca fiind cea nouă, întrucât activitatea ilicită a inculpatei constituia a singură infracțiune, și nu două cum prevedea legea veche.
Oricum, dacă s-ar admite că legea veche ar fi mai favorabilă și că inculpata se poate prevala de limitele de pedeapsă prevăzute de art. 13 din Legea nr. 87/1994 (în redactarea inițială), aceasta nu ar avea influență asupra infracțiunii prev. de art. 11 din Legea nr. 87/1994 (în redactarea inițială), pentru care pedeapsa cu închisoare de la 2 la 8 ani și interzicerea unor drepturi.
În sfârșit, chiar dacă s-ar admite că termenul de prescripție specială a răspunderii penale ar fi de 7 ani și J, acesta nu era împlinit la data judecării recursului (22.06.2009), deoarece ultimul act material comis de inculpată a avut loc cel mai devreme în luna ianuarie 2002 (sustragerea de la plata impozitului pe profit în urma exportului din 08.01.2002).
Pentru considerentele de mai sus, în baza art. 386.proc.pen. va fi respinsă ca nefondată contestația în anulare formulată de condamnata împotriva deciziei penale nr. 660/R/22.06.2009 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr- din 29.07.2008.
Față de soluționarea contestației în anulare la primul termen de judecată, apare ca inutilă discutarea cererii de suspendare a executării deciziei atacate până la soluționarea contestației în anulare.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2.proc.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 386.proc.pen. respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de condamnata împotriva deciziei penale nr. 660/R/22.06.2009 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr- din 29.07.2008.
În temeiul art. 192 alin. 2.proc.pen. obligă condamnata contestatoare la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.08.2009.
PREȘEDINTE: Gheorghe Bugarsky G - | JUDECĂTOR 2: Anca Nacu - - | JUDECĂTOR 3: Florin Popescu - - |
GREFIER
- -
RED:FP/13.08.2009
Dact: AB/2 exempl/13.09.2009
Primă instanță: Judecătoria Moldova - Nouă
Jud:
Apel: Tribunalul C -
Jud:
Recurs: Curtea de APEL TIMIȘOARA
Jud: tin
-
Președinte:Gheorghe BugarskyJudecători:Gheorghe Bugarsky, Anca Nacu, Florin Popescu
