Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 810/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 810
Ședința publică de la 12 August 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Bugarsky
JUDECĂTOR 2: Anca Nacu
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul DIICOT - Serviciul Teritorial Timișoara.
Pe rol se află judecarea recursului formulat de inculpații, -, și, împotriva încheierii penale din 6 august 2009 Tribunalului C-S pronunțată în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: inculpații, și, personal, în stare de arest preventiv, asistați de avocat ales, în substituirea avocatului ales, inculpatul, personal, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales, în substituirea avocatului ales -, inculpatul, personal, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales și inculpații și personal, în stare de arest preventiv, asistați de avocat din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorul ales al inculpatului depune la dosar motivele de recurs.
S-a luat declarație inculpatului, prin care acesta arată că își retrage recursul formulat.
Instanța, văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Apărătorul ales al inculpatului solicită, admiterea recursului, casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul C S, deoarece această instanță nu s-a pronunțat cu privire la cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive. Pe fond solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând cauza să nu se mai mențină starea de arest a inculpatului, deoarece temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, inculpatul fiind trimis în judecată doar pentru 2 infracțiuni, nu are antecedente penale, este student la două facultăți, putându-se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive, cu interdicția de a nu părăsi țara.
Apărătorul ales al inculpaților și solicită, admiterea recursului, respingerea cererii de menținere a măsurii arestării preventive, deoarece nu mai subzistă motivele care au stat la baza luării acestei măsuri, inculpații nu au antecedente penale și provin din familii organizate.
Apărătorul din oficiu al inculpaților și, solicită, cu privire la inculpatul, a se lua act de faptul că acesta ș-ia retras recursul, iar cu privire la inculpatul, în principal trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, admiterea recursului și în rejudecare, a nu se mai menține starea de arest a acestuia, deoarece nu se mai mențin motivele avute în vedere la luarea acestei măsuri.
Apărătorul ales al inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate, deoarece inculpatul nu are antecedente penale, starea de arest este o stare excepțională, nu au intervenit elemente noi, nu a zădărnicit aflarea adevărului, nu se mai justifică menținerea măsurii arestării preventive. Cu privire la trimitea cauzei spre rejudecare achiesează la concluziile avocatei.
Procurorul, pune concluzii de respingere a recursurilor, ca nefondate, încheierea Tribunalului C S, fiind temeinică și legală, actul de trimitere în judecată reține vinovăția inculpaților. Solicită a se lua act de faptul că inculpatul și-a retras recursul.
Inculpatul, având cuvântul, arată că își retrage recursul formulat.
Inculpatul, având cuvântul, arată că își însușește concluziile avocatului său ales.
Inculpatul, având cuvântul, arată că își însușește concluziile avocatului său ales.
Inculpatul, având cuvântul, solicită admiterea recursului.
Inculpatul, având cuvântul, arată că își însușește concluziile avocatului său ales.
Inculpatul, având cuvântul, arată că își însușește concluziile avocatului său ales și solicită a fi cercetat în stare de libertate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală din 6 august 2009 Tribunalului C-S pronunțată în dosar nr-, în baza dispozițiilor art.300/1 al.1 și 3 Cod procedură penală raportat la baza art.160 Cod procedură penală, a fost menținută starea de arest a inculpaților:, având termen de judecată fixat la data de 3 septembrie 2009.
A fost respinsă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea, formulată de inculpații, - și.
S-a dispus comunicarea prezentei încheieri administrației locului de deținere a inculpaților (Arestul C-S).
În baza art. 192 al. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul, a reținut următoarele:
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial C-S prin rezoluția din 20.02.2009 în dosarul cu nr.24-D/P/2008 a început urmărirea penală față de inculpații, -, G, și, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped.de art.7 al.1din Legea nr.39/2003, art.24 al.1, art.25 și art.27 din Legea nr.365/2002, art.46 al.2, art.42 al.1, 2 și 3, art.48, art.49 din Legea nr.161/2003, cu aplicarea art.33 lit.a și art.41 al.2 Cod penal, iar prin rezoluția din 09.03.2009, a început urmărirea penală față de inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art.7 al.1 din Legea nr.39/2003, întrucât inculpații s-au constituit sau au aderat la grup infracțional organizat, specializat în falsificarea instrumentelor de plată electronică și efectuarea de operațiuni financiare frauduloase, grupare cu ramificație în țară și străinătate.
Prin încheierea nr.5 din 12.03.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, s-a admis propunerea de arestare preventivă a inculpaților, -, și, încheiere în baza căreia s-au emis mandatele de arestare preventivă nr.1, 2, 3, 4, 5 și 6 din 12.03.2009 pe o perioadă de 29 zile, începând cu data de 12.03.2009 până în data de 09.04.2009, inclusiv, iar prin încheierea nr.10 din 07.04.2009 pronunțată în de Tribunalul C-S în dosarul nr-, după casare cu trimitere spre rejudecare, s-a admis propunerea de arestare preventivă a inculpaților și, încheiere în baza căreia s-au emis mandatele de arestare preventivă nr.11 și 12 din 07.04.2009 pe o perioadă de 29 zile, începând cu data punerii în executare a mandatelor.
Prin încheierea nr. 9 din 07 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, s- dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților, -, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 9 aprilie 2009, ora 12,30 până la data de 8 mai 2009, ora 12,30, inclusiv.
Prin încheierea nr.15 din 6 mai 2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, s- dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților, -, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 8 mai 2009, ora 12,30 până la data de 6 iunie 2009, ora 12,30, inclusiv.
Prin încheierea nr.25 din 4 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, s- dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților, -, pe o perioadă de 20 de zile, începând cu data de 6 iunie 2009, ora 12,30 până la data de 25 iunie 2009, ora 12,30, inclusiv.
Prin încheierea nr. 30 din 22 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, s- dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților, -, pe o perioadă de 20 de zile, începând cu data de 25 iunie 2009, ora 12,30 până la data de 14 iulie 2009, ora 12,30, inclusiv.
Prin încheierea nr. 37 din 13 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, s- dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților, -, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 14 iulie 2009, ora 12,30 până la data de 12 august 2009, ora 12,30, inclusiv.
Dosarul de urmărire penală a fost înaintat tribunalului la data de 5 august 2009 și înregistrat sub nr-. Termenul de judecată a fost fixat la data de 3 septembrie 2009. Tribunalul, conform disp. art.300/1 al.1 Cod procedură penală, a procedat la verificarea din oficiu a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive luate față de inculpați.
Verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, s-a constatat de către tribunal că temeiurile avute în vedere la luarea și apoi la prelungirea acestei măsuri subzistă și în prezent.
Astfel, inculpații au fost arestați pe temeiul prevăzut de art.148 lit.f Cod procedură penală.
Prima condiție prevăzută de dispoziția legală mai sus citată este ca pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită să fie mai mare de 4 ani,condiție care în speță este îndeplinită, infracțiunile pentru care au fost trimiși inculpații în judecată fiind sancționate cu pedeapsa închisorii care se situează peste această limită.
Cea de-a doua condiție, cumulativ prevăzută de textul art.148 lit.f Cod procedură penală este cea referitoare la existența pericolului concret pentru ordinea publică.
Tribunalul a apreciat că și această condiție subzistă, având în vedere natura infracțiunilor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, infracțiuni care sunt de natură să inducă în rândul societății o stare de temere și de insecuritate raportată la gradul de protejare al patrimoniului și datelor cu caracter personal,protecție care ar fi diminuată prin lăsarea inculpaților în stare de libertate.
Cu privire la apărarea inculpaților că, în această fază a procesului nu se mai pune problema aducerii de către parchet a unor probe noi în acuzare și că, în acest fel, nu s-ar mai impune menținerea măsurii arestării preventive, tribunalul reținând că nu este fondată, întrucât menținerea măsurii arestării preventive nu se dispune în vederea administrării unor probe, ci pentru că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege cu privire la limita de pedeapsă pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților și cu privire la pericolul social concret.
Referitor la acest aspect tribunalul, a reținut și că, probele administrate până în prezent, nu au dus la o modificare a situației de fapt care a determinat luarea și apoi prelungirea măsurii arestării preventive; faptul că prin rechizitoriul parchetului s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților doar pentru unele dintre infracțiunile pentru care, inițial, s-a început urmărirea penală, ține de încadrarea în drept a situației de fapt rezultate în urma analizei probatoriului administrat, și nu este de natură a determina, în speță, o modificare a temeiurilor avute în vedere la luarea și prelungirea măsurii arestării preventive, întrucât, prin actul de inculpare, inculpaților li s-au reținut în continuare în sarcină infracțiuni care induc un grad ridicat de pericol social.
Celelalte aspecte invocate în apărarea inculpaților referitoare la: vârstă, lipsa antecedentelor penale, contribuția fiecărui inculpat la săvârșirea infracțiunilor sau lipsa prejudiciului, sunt aspecte care țin de individualizarea judiciară a pedepselor și care se pot clarifica doar odată cu judecarea fondului cauzei și nu în stadiul procesual actual în care instanța verifică, din oficiu, legalitatea și temeinicia măsurii preventive luate față de inculpați.
Față de considerentele mai sus expuse, tribunalul, a constatat că temeiurile pentru care s-a dispus măsura arestării preventive a inculpaților și apoi prelungirea acestei măsuri subzistă și în prezent, din oficiu, a dispus menținerea stării de arest a inculpaților, -, până la data de 10 septembrie 2009, având termen de judecată fixat la data de 3 septembrie 2009.
În ceea ce privește solicitarea inculpaților, -, de a se dispune înlocuirea arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea, s-a constatat că această cerere este nefondată, având în vedere că subzistă în continuare temeiurile pentru menținerea arestării preventive, respectiv că aceste temeiuri nu s-au schimbat și nici nu au încetat, fiind respinsă.
S-a dispus comunicarea prezentei încheieri administrației locului de deținere a inculpaților, conform disp. art.300/1 al.3, 159 al.11 Cod procedură penală.
Împotriva încheierii penale din 6 august 2009 Tribunalului C-S pronunțată în dosar nr- au declarat recurs inculpații, -, și, recursurile nefiind motivate în scris, ci dar oral în ziua judecății de către apărătorii acestora, cu excepția inculpatului.
În motivele de recurs formulate de către acesta, s-a arătat că încheierea prin care s-a luat măsura arestării preventive este lovită de nulitate absolută, că se încalcă prezumția de nevinovăție, că măsura arestării preventive nu se impune, deoarece inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală, nu a încercat să zădărnicească aflarea adevărului, nu are antecedente penale, iar apărătorul ales cu ocazia dezbaterii recursului a solicitat casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei.
Apărătorii inculpaților, -, și, în esență au susținut casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei, pentru că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la o cerere de înlocuire a măsurii arestării preventive, iar în subsidiar judecarea inculpaților în stare de libertate, având în vedere situația lor personală, dar și pentru că nu se mențin temeiurile care au condus la luarea măsurii arestării preventive, solicitându-se înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate.
Examinând încheierea penală recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit dispozițiilor art.3856alin.3 C.P.P. instanța constată că recursurile formulate de către inculpații, -, și sunt nefondate, hotărârea Tribunalului CSf iind temeinică și legală.
În ceea ce privește situația inculpaților, -, și, sub aspectul măsurii arestării preventive, se constată că în continuare sunt îndeplinite condițiile prev.de art.143 și C.P.P. art.148 lit.f C.P.P. în sensul că sunt indicii temeinice că acești inculpați au săvârșit infracțiunile reținute în sarcina lor de către organul de urmărire penală, prin rechizitoriul emis, acestea fiind pedepsite de legea penală, cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică, raportat la gravitatea, natura și împrejurările săvârșirii faptelor reținute în sarcina lor, de către procuror.
În aceste condiții, instanța de fond procedând din oficiu, la verificarea și temeinicia măsurii arestării preventive, în temeiul dispozițiilor art.3001C.P.P. s-a constatat în mod temeinic că temeiurile care au condus la luarea și apoi la prelungirea măsurii arestării preventive, s-au menținut, deoarece de la ultima prelungire a măsurii arestării preventive, nu a intervenit nici un element de natură a schimba situația inculpaților, sub aspectul măsurii arestării preventive, aceștia fiind trimiși între timp în judecată, dosarul fiind înregistrat la Tribunalul C S, pentru judecata de fond.
În aceste condiții, susținerile apărătorilor inculpaților, că nu mai subzistă temeiurile care au condus la luarea și apoi la prelungirea măsurii arestării preventive, nu sunt fondate, chiar în situația în care unii inculpați nu au fost trimiși în judecată pentru toate infracțiunile reținute inițial în sarcina lor, însă pericolul concret pentru ordinea publică s-a menținut, în continuare, prin prisma celorlalte infracțiuni pentru care au fost trimiși în judecată, infracțiuni care sunt de natură că creeze o stare de temere în rândul populației, în cazul în care inculpații ar fi judecați în stare de libertate.
Unele din apărările inculpaților, referitoare la circumstanțele personale ale acestora, vizând vârsta, lipsa antecedentelor penale, sunt aspecte care țin de problema individualizării judiciare a pedepselor, iar aceste elemente urmează a fi luate în considerare de către instanța de judecată, cu ocazia judecării fondului cauzei, putând constitui circumstanțe atenuante facultative.
De asemenea, instanța apreciază că în prezent este necesară în continuare menținerea măsurii arestării preventive, care poate fi apreciată ca fiind temeinică și legală, iar singura măsură preventivă care poate asigura buna desfășurare a procesului penal, este această măsură, celelalte măsuri preventive neprivative de libertate, fiind insuficiente, astfel că este neîntemeiată cererea apărătorilor inculpaților de a fi înlocuită această măsură, a arestării preventive, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Cu privire la critica făcută de inculpatul, referitoare la problema nulității absolute a încheierii prin care s-a luat măsura arestării preventive, această chestiune nu mai poate fi pusă în discuție, întrucât recursul împotriva acestei încheieri a fost deja rejudecat, fiind deja lămurită prin mod definitiv acest aspect.
În ceea ce privește solicitarea inculpaților, formulată prin apărători, de a casa hotărârea recurată și a trimite spre rejudecare la instanța de fond, Tribunalul C-S, este nefondată având în vedere că nu subzistă nici una din situațiile prevăzute de dispozițiile art. 38515pct. 2 lit. c C.P.P. având în vedere că instanța s-a pronunțat prin încheiere asupra cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
În ceea ce-l privește pe inculpatul -, acesta a solicitat, așa cum rezultă din practicaua încheierii recurate, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, iar faptul că instanța nu a mai menționat faptul că respinge și cererea de înlocuire cu măsura obligării de a nu părăsi țara, nu poate fi apreciată ca un motiv de casare cu trimitere spre rejudecare, instanța pronunțându-se implicit în legătură cu problema pusă în discuție.
În ceea ce privește recursul formulat de către inculpatul, acesta la ședința de judecată din data de 12 august 2009, declarat în fața instanței că își retrage recursul formulat, luându-se o declarație în acest sens, instanța față de actul de voință al acestuia și față de dispozițiile art.3854C.P.P. raportat la art.369 C.P.P. urmează să ia act de retragerea recursului formulat de către acest inculpat.
Nefiind motive de casare a hotărârii penale recurate, instanța urmează să respingă ca nefondate recursurile formulate de către inculpații, -, și.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385 ind.4 rap.la art.369 C.P.P. ia act de retragerea recursului formulat de inculpatul împotriva încheierii penale din 6 august 2009 Tribunalului C-S pronunțată în dosar nr-.
În baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b p Cod Penal respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpații, -, și împotriva încheierii penale arătate mai sus.
În baza art.192 alin.2 p Cod Penal obligă pe inculpații și la câte 150 lei iar pe inculpații, - la câte 50 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Dispune plata din fondurile MJ a sumei de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu, către Baroul Timiș.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.08.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR pt. JUDECĂTOR 3: Florin Popescu
G - - - - - aflat în CO
președinte complet
G -
GREFIER
- -
RED: GB/18.08.2009
Dact: 2 exempl/ 18 August 2009
Primă instanță: Tribunalul C
Jud:
Președinte:Gheorghe BugarskyJudecători:Gheorghe Bugarsky, Anca Nacu, Florin Popescu
