Falsificarea de monede sau alte valori (art.282 cod penal). Decizia 174/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art.282 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.174
Ședința publică de la 29 februarie 2008
PREȘEDINTE: Mircea Mugurel Șelea JUDECĂTOR 2: Liana Balaci
- - JUDECĂTOR 3: Sorina
- - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de DIICOT - Biroul Teritorial Mehedinți, împotriva deciziei penale nr. 124 din 17 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-, privind pe inculpatul
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns av. pentru inculpat, apărător desemnat din oficiu.
Reprezentantul Parchetului a solicitat admiterea recursului și condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de punere în circulație de monedă falsificată, întrucât probele confirmă săvârșirea faptei de către inculpat; în subsidiar, având în vedere persoana inculpatului, a solicitat aplicarea art. 181.
Cod PenalAv. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința penală nr. 706 din 09 mai 2007, Judecătoria Drobeta Turnu S în dosarul nr-, în temeiul art. 334 Cod pr.penală, a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal, în infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod pr.penală, a fost achitat inculpatul A - fiul lui G și, născut la 05 august 1985, CNP -, domiciliat în comuna,-, jud. M, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 282 alin. 2 rap. la art. 284 Cod penal.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod pr.penală, a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal.
În temeiul art. 118 alin. 1 lit. f Cod penal, s-a confiscat bancnota de 50 euro seria -, anexată la fila 30 dosar urmărire penală.
În temeiul art. 346 și art. 14 Cod pr.penalpă, rap. la art. 998-999 Cod civil, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă domiciliată în D Tr. S,-,. 2,. 5,. 13, județul
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile 170 lei despăgubiri.
În temeiul art. 192 alin. 1 pct. 1 lit. c Cod pr.penală, a fost obligat inculpatul la 250 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu.
Pentru a se pronunța această soluție s-au reținut următoarele:
Prin rechizitoriul DIICOT - Biroul Teritorial Mehedinția fost trimis în judecată inculpatul A, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 282 alin. 2 rap. la art. 284 Cod penal și art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal.
S-a reținut că în seara zilei de 13 octombrie 2006, în jurul orei 23,00 inculpatul i-a vândut părții vătămate o bancnotă de 50 euro contra sumei de 1.700.000 lei ROL, deși avea cunoștință despre faptul că bancnota respectivă era falsă. Schimbul de bani s-a făcut în restaurantul " " din localitatea, jud.
În urma analizării probelor administrate, declarațiile inculpatului coroborate cu declarațiile părții vătămate și cu declarațiile martorilor, Ciuhat și, instanța de fond a reținut următoarea stare de fapt:
La data de 13 octombrie 2006 în jurul orei 23,00 inculpatul A se afla la restaurantul " " din localitatea, județul M unde, împreună cu alte persoane a consumat băuturi alcoolice. Întrucât nu i-au ajuns banii să plătească consumația și știind că are asupra sa o bancnotă de 50 euro s-a hotărât să o schimbe. În același restaurant, la o altă masă, l-a văzut pe numitul, un fost coleg de-al său și l-a întrebat dacă poate să-i schimbe bancnota. Acesta din urmă neavând bani a rugat-o pe prietena lui să-i cumpere valuta inculpatului. Partea vătămată i-a dat suma de 1.700.000 lei, iar acesta i-a remis bancnota de 50 euro.
A doua zi, partea vătămată a mers cu în zona bazarului Dunărea din D Tr. S și au încercat să schimbe cei 50 euro unei persoane ce se ocupa cu schimbul valutar. Persoana respectivă le-a spus celor doi că bancnota este falsă.
În aceste condiții, partea vătămată și i-au dat numitului bancnota de 50 euro și i-au povestit cele întâmplate.
S-a mai menționat faptul că fusese și el la restaurant și asistase la schimbul de bani făcut de partea vătămată cu inculpatul.
În data de 16 octombrie 2007 a predat organelor de poliție bancnota de 50 euro.
Instanța de fond a reținut că, deși în speță s-a dovedit schimbul banilor între părți, probatoriul administrat nu a relevat că inculpatul avea cunoștință despre faptul că bancnota pe care i-a vândut-o părții vătămate era falsă.
S-a mai arătat că prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpatul nu a fost răsturnată prin probe certe de vinovăție, așa încât inculpatul a fost achitat, apreciindu-se că faptei prev. de art. 282 alin. 2 Cod penal, rap. la art. 284 Cod penal, îi lipsește unul dintre elementele constitutive - intenția - pentru a putea fi considerată infracțiune.
Referitor la infracțiunea de înșelăciune, așa cum a fost descrisă în rechizitoriu, s-a apreciat că se impune aplicarea dispoz. art. 334 Cod pr.penală și schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal, în infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal, bancnota reprezentând mijlocul fraudulos cu ajutorul căruia a fost comisă fapta.
S-a mai arătat că, nici conținutul constitutiv al infracțiunii de înșelăciune nu este realizat sub aspectul laturii subiective, pronunțându-se astfel achitarea.
Întrucât deținerea bancnotelor false nu este permisă de lege, în baza art. 118 alin. 1 lit. f Cod pr.penală, s-a dispus confiscarea acestei bancnote false.
S-a apreciat ca întemeiată acțiunea civilă formulată de partea civilă și a fost obligat inculpatul să-i plătească suma de 170 lei despăgubiri.
Împotriva sentinței a declarat apel DIICOT - Biroul Teritorial Mehedinți, criticând-o ca nelegală, motivând că se impune condamnarea inculpatului pentru infracțiunile prev. de art. 282 alin. 2 Cod penal și art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal, întrucât probele confirmă comiterea acestor fapte.
Prin decizia penală nr. 124 A din 17 octombrie 2007, Tribunalul Mehedinți, a respins ca nefondat apelul declarat.
În dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat că acțiunea de punere în circulație de monedă falsificată în seara de 13 octombrie 2006, într-un loc nu prea luminat, de către inculpat în timp ce era însoțit de prietenul său - persoană care se ocupă cu schimbul valutar - dovedește că subiectul activ a acționat cu intenție directă, adică a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea acestui rezultat, făcându-se vinovat de comiterea infracțiunilor deduse judecății.
În apel, inculpatul a arătat că nu mai dorește să dea o altă declarație în cauză.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței, atât din prisma motivelor de apel invocate cât și din oficiu, s-a apreciat că apelul este nefondat.
Potrivit art. 66 Cod pr. penală, învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția, iar în cazul în care există probe de vinovăție, învinuitul sau inculpatul are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie, iar potrivit art. 6 pct 2 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale "orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată până ce vinovăția sa va fi legal stabilită".
O faptă constituie infracțiune, potrivit art. 17 Cod penal, dacă prezintă pericol social, este prevăzută de legea penală și este săvârșită cu vinovăție.
În speță, corect prima instanță, pe baza probatoriului existent în dosar, a apreciat că inculpatul A nu se face vinovat de comiterea infracțiunilor de înșelăciune și falsificare de monedă - valori străine, acestor fapte lipsindu-le unul din elementele constitutive ale infracțiunii, intenția ca element al laturii subiective.
Ceea ce s-a dovedit cu certitudine, conform probelor administrate - declarațiile inculpatului, coroborate cu declarația părții civile și ale martorilor audiați - este numai faptul că a existat un schimb de valută - o sumă de 50 euro - între inculpat și partea vătămată, inculpatul susținând că acea bancnotă o primise în piață, de la o persoană necunoscută, în momentul când a schimbat o altă bancnotă de 100 euro pe care o primise de la unchiul său. Această susținere a inculpatului este confirmată și de martorii și Ciuhat, declarații din care rezultă că în momentul în care a schimbat acea bancnotă de 50 euro inculpatul a fost de bună-credință, fiind convins că "nu a dat nici un fals" - (declarația martorului Ciuhat C-tin).
Mai mult, așa cum bine a reținut și instanța de fond, partea vătămată nu a predat la poliție bancnota falsă, imediat când a aflat despre fals ci i-a dat-o numitului, care după două zile a sesizat poliția. De asemenea, chiar martorul, cel care a fost împreună cu partea vătămată în piață, în momentul când aceasta încerca să schimbe bancnota de 50 euro primită de la inculpat, a afirmat că acel schimbător de valută s-a întors în lateral în momentul când verifica banii și era posibil ca în acel moment să-i înlocuiască.
Nu pot fi reținute cele invocate de DIICOT Biroul Teritorial Mehedinți, în motivele scrise de apel, cum că inculpatul a schimbat bancnota de 50 euro sub cursul oficial, deoarece s-a dovedit că în acel moment inculpatul avea nevoie de bani - lei - pentru a-și achita consumația de la restaurant.
Astfel, față de acest probatoriu, s-a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal (bine fiind schimbată și încadrarea juridică, conform art. 334 Cod pr.penală) și art. 282 alin. 2 Cod penal rap. la art. 284 Cod penal, neexistând probe certe privind intenția inculpatului de a-i vinde părții vătămate valută falsă, în speță, dubiul profitând inculpatului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs DIICOT - Biroul Teritorial Mehedinți, solicitând condamnarea inculpatului pentru cele două infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată, apreciind că probele administrate confirmă săvârșirea acestora cu forma de vinovăție cerută de lege.
Recursul este nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că în mod corect instanța de fond și cea de apel au reținut starea de fapt expusă, precum și faptul că inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa.
Astfel, din probele administrate - declarațiile inculpatului, coroborate cu declarația părții civile și ale martorilor audiați în cauză- rezultă faptul că a existat un schimb de valută, pentru suma de 50 euro, între inculpat și partea vătămată, inculpatul susținând că acea bancnotă o primise în piață, de la o persoană necunoscută, în momentul când a schimbat o altă bancnotă de 100 euro pe care o primise de la unchiul său.
Se constată că această susținere a inculpatului este confirmată și de martorii și Ciuhat, declarații din care rezultă că în momentul în care a schimbat acea bancnotă de 50 euro, inculpatul a fost de bună-credință, fiind convins că "nu a dat nici un fals" (declarația martorului Ciuhat C-tin).
De altfel, partea vătămată nu a predat la poliție bancnota imediat când a aflat despre fals, ci i-a dat-o numitului, care abia după două zile a sesizat poliția, existând astfel un dubiu rezonabil asupra identității dintre bancnota dată de inculpat și cea prezentată la poliție. Pe de altă parte, chiar martorul, cel care a fost împreună cu partea vătămată în piață, în momentul când aceasta încerca să schimbe bancnota de 50 euro primită de la inculpat, a afirmat că persoana care schimba valută s-a întors în lateral în momentul când verifica banii, fiind posibil ca în acel moment să-i înlocuiască.
Prin urmare, se constată că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de nevinovăție instituită de lege în favoarea inculpatului, în condițiile art. 66.C.P.P. neexistând probe certe privind intenția inculpatului de a-i vinde părții vătămate valută falsă, dubiul profitând inculpatului, soluțiile instanțelor de fond și de apel fiind legale și temeinice, astfel încât, văzând și disp. art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. va fi respins ca nefondat recursul.
Văzând și disp. art. 192 alin. 3.C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de DIICOT - Biroul Teritorial Mehedinți, împotriva deciziei penale nr.124 A din 17 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-, privind pe inculpatul
În baza art.192 alin.3 Cod pr. penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia, suma de 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu urmând a fi virată din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Dolj.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 29 februarie 2008.
- - - - - - -
Grefier,
Red.jud.
29 februarie 2008
- Administrația Finanțelor Publice DTS va urmări și încasa de la inc. suma de 250 lei cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Mircea Mugurel ȘeleaJudecători:Mircea Mugurel Șelea, Liana Balaci, Sorina
