Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 178/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE PENALĂ Nr. 178
Ședința publică de la 29 Februarie 2008
PREȘEDINTE: Mircea Mugurel Șelea JUDECĂTOR 2: Membri Liana Balaci
- - - - judecător
- - - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, soluționarea procesului penal, având ca obiect recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj împotriva încheierii nr. 38 din 26 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, privind pe inculpații, și.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns intimații inculpați în stare de arest preventiv, asistați de avocat ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatând recursul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Reprezentantul parchetului critică încheierea atacată, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond, respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestului preventiv, cu obligarea e a nu părăsi țara, întrucât nu sunt îndeplinite cerințele legale pentru revocarea măsurii arestării preventive, respectiv, inculpații prezintă un pericol real pentru ordinea publică, fiind recidiviști și cercetați pentru numeroase infracțiuni, invocându-se dispoz. art. 148 lit. h cod pr.penală.
Avocat ales pentru intimații inculpați, menționează în primul rând, că înțelege să se prevaleze de dispoz. art. 304 cod pr.penală, respectiv, solicită o copie de pe notele grefierului și de pe înregistrările din ședința de judecată întrucât, intenționează să formuleze plângere penală împotriva reprezentantului parchetului pentru infracțiunea prev. de art. 246 cod penal, arătându-se între altele, faptul că, acesta, a făcut trimitere la dispoz. art. 148 lit. h cod pr.penală, deși acest text de lege a fost modificat de Legea nr. 356/2006, iar în prezent, are un alt conținut, care nu include și cazul prevăzut de litera h; cu referire la recursul parchetului, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat, întrucât încheierea atacată este legală și temeinică, care a reținut în mod corect că nu se mai mențin temeiurile avute în vedere inițial la luarea măsurii arestării preventive; s-a invocat de asemenea, că martorii audiați de către instanța de fond până în prezent, au indicat o altă situație de fapt decât cea reținută prin rechizitoriu, precizându-se că nu există probe la dosar care să susțină vinovăția inculpaților pentru infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată (din declarațiile martorilor rezultă că inculpatul a fost agresat în timp ce victima era lovită cu cuțitul, astfel încât, acesta nu poate fi autorul infracțiunii de omor reținută în sarcina sa, iar a menționat în declarația dată în fața instanței de fond că leziunea constatată la palma acestuia, nu provine de la lovitura cu sabia); s-a arătat de asemenea, că nu există probe care să susțină nici infracțiunile de trafic de persoane, reținută în sarcina inculpaților; s-a invocat faptul că inculpații sunt arestați preventiv de mai mult de 1 an, invocându-se practica CEDO cu privire la termenul rezonabil și faptul că o acuzație gravă nu este suficientă pentru menținerea arestării preventive față de o persoană, precum și dreptul la un proces echitabil.
Reprezentantul parchetului, în replică, a menționat cu privire la invocarea dispoz. art. 148 lit. h cod pr.penală, că din context rezultă că a avut în vedere art. 148 în forma actuală și nu cea anterioară.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului parchetului ca nefondat, cu precizarea că își însușește concluziile apărătorului ales.
Inculpatul, solicită de asemenea respingerea recursului parchetului ca nefondat.
Inculpatul își însușește concluziile apărătorului ales, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Prin încheierea nr. 38 de la 26 februarie 2008, s-a admis cererea formulată de inculpații,.
În baza art. 139 alin. 2 cod de procedură penală, rap. la art. 139 alin. 35și rap. la art. 136 alin. 1 lit. c cod de procedură penală;
S-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpați cu obligarea de a nu păsări țara.
Au fost obligați inculpații să se prezinte la instanța de judecată, Tribunalul Dolj, ori de câte ori sunt chemați, să se prezinte la organul de poliție - Poliția municipiului Sibiu, pentru întocmirea și respectarea programului de supraveghere ori de câte ori sunt chemați, să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea instanței, să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
S-a atras atenția inculpaților asupra disp. art. 145 alin. 3 cod de procedură penală.
S-a dispus punerea în libertate a inculpaților dacă nu sunt arestați în altă cauză.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut în fapt că, la data de 14 noiembrie 2007 a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj dosarul penal cu nr- ca urmare a strămutării dosarului cu același număr al Tribunalului Sibiu.
La data de 07 mai 2007 a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Sibiu rechizitoriul cu nr. 7D/P/2007 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Sibiu prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest a inculpaților pentru săvârșirea infr. prev. de rt. 7 din Legea 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. b) cp; art. 12 al. 1 și 2 lit. a) din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. b) cp. art. 321 al. 1 cp. cu aplic. art. 37 lit. b) cp. art. 321 al. 1 și 2 cp. art. 217 al. 1 cp. cu aplicarea art. 37 lit. b) cp. art. 217 al. 1 cp. art. 11pct. 1 din Legea 61/1991 republicată, art. 194 al. 1 cp. și art. 20 cp. rap. la art. 174 cp. comb. cu art. 175 lit. i) cp. toate cu aplic. art. 33 lit. a) cp.; ( fost ), pentru comiterea infracțiunilor prev. de: art. 7 din Legea 39/2007,art. 11pct. 1 din Legea 61/1991 republicată, cu aplic. art. 37 lit. a) cp. art. 12 al. 1 și 2 lit. a) din Legea 678/200, art. 239 al. 23, cu aplic art. 37 lit. a) cp. art. 194 al. 1 cp. cu aplic. art. 37 lit. a) cp. și art. 174 cp. comb cu art. 175 lit. i) cp. cu aplic. art. 37 lit. a) cp. toate cu aplic. art. 33 lit. a) cp.; pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de: art. 7 din Legea 39/2003, cu aplic. art. 37 lit. b din, art. 11pct. 1 din Legea 61/1991 republicată cu aplic. art. 37 lit. cp. art. 194 alin. 1 cu aplic. art. 37 lit. b din, art. 321 alin. 1 și 2 cu aplic. art. 37 lit. b din toate cu aplic. art. 33 lit. a) cp.
Inculpații și ( fost ), au fost arestați preventiv la data de 11 aprilie 2007, prin încheierea nr. 13/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu, în baza art.143 cod de procedură penală și art. 148 lit. f cod de procedură penală, arestarea fiind menținută succesiv de către instanță.
La termenul din 25 februarie 2008 avocat ales a formulat oral cerere de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara față de inculpații, ( fost ),.
Cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara formulată de apărătorul inculpaților și însușită de cei trei inculpați arestați preventiv a fost găsită întemeiată de instanță, fiind admisă pentru considerentele de mai jos: instanța a apreciat că nu se mai justifică menținerea măsurii arestării preventive întrucât în urma audierii unor martori indicați în rechizitoriu și coroborând declarațiile acestora cu declarațiile inculpaților audiați la termenul anterior se constată că între acestea există contradicții esențiale atât cu privire la fapte cât și cu privire la participanți.
S-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților nu mai poate afecta desfășurarea procesului penal în sensul că în această fază de judecată nu s-ar mai putea pune problema influențării părților vătămate și a martorilor.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, criticând-o ca nelegală și netemeinică întrucât, faptele săvârșite de către inculpați și reținute în sarcina lor, au o gravitate deosebită, nu s-au constatat încălcări ale modului de procedură privitoare la luarea măsurilor preventive; faptul că martorii audiați la termenul din 25 februarie 2008 și-au retractat declarațiile date în faza de urmărire penală, sunt în contradicție cu modul în care au acționat cu ocazia săvârșirii infracțiunilor iar din analiza declarațiilor se observă că aceștia au redat identic, atât argumentele ce au stat la baza retractări cât și modul de derulare a evenimentelor, ceea ce crează dubii cu privire la sinceritatea acestora, arătându-se, de asemenea, că o eventuală reținere a dubiului în ceea ce privește infracțiunea de omor, urmează a fi avut în vedere numai cu ocazia soluționării fondului cauzei; s-a arătat că inculpații reprezintă un real pericol pentru ordinea publică, în raport de impactul deosebit pe care l-au produs în mediul social, starea de recidivă în care se află, posibilitatea reală pe care o au de a influența martorii prin temerea indusă acestora, de a suporta consecințele unor acțiuni violente (un număr de 10 martori au fost incluși în programul de protecție a martorilor); motivele de recurs arată de asemenea că nu au fost încălcate dispoz. art. 5 alin. 3 din CEDO, respectiv, nu s-a depășit termenul rezonabil al măsurilor preventive în raport de argumentele menționate mai sus.
Recursul parchetului este fondat.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma criticilor invocate și din oficiu, în limitele prevăzute de lege, se constată că este legală și temeinică, pentru următoarele considerente:
Intimații inculpați au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire și participare la grup infracțional organizat, trafic de persoane, șantaj, distrugere, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, precum și omor calificat, în sarcina inculpatului și, respectiv, tentativă la infracțiunea de omor calificat, reținută în sarcina inculpatului.
Potrivit dispoz. art. 139 alin.1 cod pr.penală, măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive.
Codul d e procedură penală, condiționează luarea unei măsuri preventive privative de libertate și, implicit menținerea acesteia, de îndeplinirea cumulativă a trei condiții de fond, respectiv: să existe probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, fapta să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii și să existe cel puțin unul dintre temeiurile de arestare, expres și limitativ prev. de art. 148 cod pr.penală, la care se adaugă și condiția conformității dreptului intern cu exigențele art. 5 lit. c CEDO, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dată în aplicarea acestuia.
Întrucât, inculpații în apărare au făcut referire la lipsa probelor care să susțină vinovăția acestora, menționăm că, așa cum am arătat mai sus, luarea și menținerea măsurii arestării preventive este condiționată de existența unor probe sau indicii temeinice, care nu trebuie să aibă greutatea celor care ar motiva o condamnare, întrucât din simplul fapt al definirii expresiei de indicii temeinice, rezultă în mod neîndoielnic că acestea nu sunt probe, ci simple presupuneri sau bănuieli, bazate însă pe deducții logice, având ca premise datele existente în cauză. Există deci, indicii temeinice când din analiza datelor cuprinse în dosarul cauzei, se desprinde, în mod necesar, presupunerea că cei față de care se efectuează cercetarea judecătorească au săvârșit faptele pentru care cercetați (în cauza de față se apreciază că probele administrate până în prezent în cauză, pot fi apreciate ca motive verosimile de a bănui inculpații din prezenta cauză, că au săvârșit infracțiunile pentru care cercetați).
Motivarea instanței de fond, în sensul că se impune înlocuirea măsurii arestului preventiv întrucât, există contradicții cu privire la fapte și participanți, nu justifică soluția adoptată de către aceasta iar apărările invocate de către inculpați și care vizează lipsa vinovăției cu privire la faptele ce fac obiectul judecății, nu pot fi examinate de instanța de recurs în acest moment procesual, fiind atributul instanței ce judecă fondul, ca pe baza probelor să stabilească vinovăția sau nevinovăția inculpaților.
De asemenea, inculpații au invocat în apărare, depășirea termenului rezonabil, încălcându-se dispoz. art. 5 din CEDO și art. 23 din Constituția României.
Sub acest aspect. se constată că termenul rezonabil invocat nu a fost depășit și nici durata măsurii arestării preventive întrucât, o astfel de apreciere se face în raport de complexitatea cauzei, comportamentul părților, numărul inculpaților și al martorilor, numărul infracțiunilor investigate, natura acestora, dificultatea problemelor de drept și de fapt care trebuie soluționate.
Se apreciază că nu au dispărut temeiurile care au impus luarea măsurii preventive arătate în dispoz. art. 143 și 148 cod pr.penală, fiind adevărat că numai gravitatea faptelor pentru care inculpații sunt cercetați, nu poate fi socotită, în sine, ca reprezentând pericol pentru ordinea publică, dar nici nu poate fi ignorat faptul că inculpații s-au asociat în vederea săvârșirii unor infracțiuni grave, de mare rezonanță în zona în care s-au produs.
În raport cu art. 5 din CEDO și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane, se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii de noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, precum și desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
În cauza de față, așa cum am mai arătat, pericolul social potențial se apreciază în raport cu reacția opiniei publice, rezonanța faptelor comise, starea de neliniște și sentimentul de insecuritate în rândul societății, generat de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unor infracțiuni de o gravitate deosebită, ar fi cercetate și judecate în stare de libertate.
În raportul de aceste considerente recursul parchetului este fondat, astfel încât, în baza art. 38515pct. 2 lit. d cod pr.penală, se va admite recursul și se va casa încheierea atacată, în sensul că se vor respinge cererile având ca obiect înlocuirea măsurii arestării preventive, cu obligarea de a nu părăsi țara, formulate de cei trei inculpați.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj împotriva încheierii nr. 38 din 26 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, privind pe inculpații, și.
Casează încheierea nr. 38 din 26 februarie 2008.
Respinge cererile având ca obiect înlocuirea măsurii preventive, cu măsura obligării de a nu părăsi țara, formulată de inculpații și.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 februarie 2008.
- - - - - - -
Grefier,
Red.jud.LB
IB/ 6.03.2008.
Președinte:Mircea Mugurel ȘeleaJudecători:Mircea Mugurel Șelea, Membri Liana Balaci
