Falsul intelectual (art. 289 cod penal). Decizia 1007/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 1007
Ședința publică de la 19 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
Judecător G -
Grefier - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află judecarea recursurilor formulate de părțile civile și Consiliul Local al Municipiului T declarate împotriva deciziei penale nr.169/A/2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: pentru inculpatul intimat lipsă, avocat din oficiu G, pentru partea civilă recurentă Consiliul Local al Municipiului T - cj -, pentru partea civilă intimată, lipsă, avocat ales, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Reprezentanta Consiliului Local al Municipiului T, solicită admiterea recursului așa cum a fost el formulat în scris, și respingerea recursului formulat de partea civilă.
Apărătorul ales al părții civile intimate solicită, admiterea recursului formulat de partea civilă recurentă Consiliul Local al Municipiului T și respingerea recursului formulat de partea civilă.
Apărătorul din oficiu al inculpatului solicită, respingerea celor două recursuri și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursurilor formulate, ca nefondate, hotărârile atacate fiind temeinice și legale.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentinta penală nr. 2456/08.10.2008 a Judecătoriei T, pronunțată în dosarul nr- în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cp.p., art. 10 lit. d C.P.P. s-a dispus achitarea inculpatei, pentru săvârșirea infractiunilor de instigare la fals intelectual prev. de art. 25.Cod Penal rap. la art. 289.Cod Penal, participatie improprie la fals intelectual prev. de art. 31.Cod Penal rap. la art. 289.Cod Penal, uz de fals prev. de art. 291.Cod Penal, fals in declaratii prev. de art. 292.Cod Penal
In baza art. 346.C.P.P. art. 170.C.P.P. a fost admisă actiunea civila formulata de partea civila, si in consecinta, prima instanță a dispus restabilirea situatiei anterioare in sensul radierii din Cartea Funciara nr. 10.427 Tam entiunilor din foaia de proprietate incepand cu pozitia 4 si toate inscrierile ulterioare si reinscrierea Statului R ca titular al dreptului de proprietate asupra imobilului situat in T,-.
A fost respinsă actiunea civila formulata de partea civila Primaria Municipiului T, privind despagubiri constand in contravaloarea imobilului.
S-a constatat că nu a formulat pretentii cu privire la imobilul situat in T,-.
In baza art. 192 al. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare in suma de 500 lei au ramas in sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că potrivit extrasului CF nr. 10427 T ( 7 vol. II), imobilul situat in T,- a apartinut sotilor - si, fiind preluat in anul 1986 de catre Statul R in baza Decretului 223/1974 (Decizia 423/1986 - 38 vol. II).
Dupa aparitia Legii 18/1991, mostenitoarea fostilor proprietari tabulari. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului, formuland o cerere in acest sens adresata Comisiei de Aplicare a Legii fondului funciar si inregistrata sub nr. DO 198-4625/02.04.1998, asa cum rezulta din adresele de la filele 41 si 42 vol. II.
In anul 2001, notifica Primaria municipiului T in vederea restituirii in natura a acestui imobil conform Legii 10/2001 ( 58 vol. II) si anexeaza printre actele doveditoare si un extras CF eliberat in iulie 2001, in care, la foaia de proprietate, figura in continuare Statul
In toamna anului 2002, imputernicit de partea civila sa faca demersurile pentru redobandirea proprietatii asupra imobilului, a solicitat un nou extras de carte funciara constatand de aceasta data ca Statul R nu mai figura ca proprietar, ci la foaia de proprietate era inscris care dobandise imobilul prin cumparare de la inculpata (declaratie 97 vol. II).
Potrivit inscrierii in cartea funciara, dreptul de proprietate in favoarea inculpatei s-a facut prin Incheierea de carte funciara nr. 1088/1990, incheiere care nu avea nicio legatura cu inculpata si nu avea la baza acte care sa ateste dobandirea dreptului de proprietate, ci acea incheiere de carte funciara privea un certificat de mostenitor privind un cu totul alt imobil si alte persoane ( 26-29 vol. II).
Asadar, inscrierea in CF nr. 10427 Tam entiunilor constand in transferarea dreptului de proprietate de la Statul R la numita si apoi de la la inculpata, s-a facut fara a exista acte care sa ateste transferul succesiv al proprietatii, efectuarea acestor mentiuni fiind facuta, asa cum rezulta din raportul de constatare tehnico-stiintifica ( 14 vol. II) cu masina de dactilografiat.
Din probele de la dosar, asa cum au fost analizate mai sus, rezulta ca in cartea funciara au fost inscrise mentiuni necorespunzatoare adevarului, activitatea de falsificare a unui inscris oficial prin alterarea adevarului cu privire la fapte sau imprejurari despre care inscrisul este destinat sa faca proba, constituind latura obiectiva a infractiunii de fals intelectual prev. de art. 289.
Cod PenalInculpata a fost trimisa in judecata pentru instigare la savarsirea acestei infractiuni, actul de acuzare bazandu-se pe inconsecventa inculpatei in declaratiile sale privind pretul pe care l-ar fi platit pentru cumpararea imobilului de la, pe imprejurarea ca nu a putut sa dea date de identificare a numitei cu care ar fi incheiat un antecontract de vanzare-cumparare, precum si pe imprejurarea ca nu a putut sa puna la dispozitia organelor de urmarire penala actul de vanzare-cumparare.
In procesul penal este consfintita regula potrivit careia sarcina probatiunii revine organului de urmarire penala (art. 65.C.P.P.), in speta, fata de acuzarea adusa, trebuind sa fie dovedita activitatea inculpatei de a determina functionarul de carte funciara prin indemnuri, promisiuni, oferire de cadouri sa efectueze in cartea funciara mentiuni care nu corespund adevarului.
Or, in speta, actul de inculpare se bazeaza doar pe anumite indicii din care s-a desprins o concluzie pornind de la apararile pe care si le-a facut inculpata, aceste indicii neputand fi coroborate cu nicio alta proba directa sau indirecta.
Astfel, asa cum rezulta din declaratia inculpatei ( 48 dos. 3583/2004 al Judecatoriei T), aceasta a avut o intelegere cu numita privind vanzarea imobilului in litigiu, cele declarate de inculpata fiind confirmate de martorii ( 97, 98 dos. 3583/2004), insa nu cunoaste modalitatea in care s-a facut inscrierea in cartea funciara si nici functionarul care a efectuat mentiunile.
Imprejurarea ca nu a putut pune la dispozitia organelor de urmarire penala un contract de vanzare-cumparare sau ca nu a putut sa dea date privind persoana cu care a facut intelegerea, nu constituie probe privind activitatea de determinare a functionarului de carte funciara sa faca inscrieri false, aceasta activitate trebuind sa fie dovedita ca si latura obiectiva a instigarii la infractiunea de fals intelectual.
Atata timp cat nu exista probe certe privind actiunea inculpatei de a instiga functionarul de carte funciara si indiciile pe care se bazeaza acuzarea nu pot fi coroborate cu alte probe, prezumtia de nevinovatie de care beneficiaza inculpata potrivit art. 66.C.P.P. nu a putut fi inlaturata, conditii in care prima instanta, in temeiul art. 11 pct. 2 lit. "a", art. 10 lit. "d" C.P.P. a dispus achitarea pentru instigare la infractiunea de fals intelectual prev. de art. 25.Cod Penal rap. la art. 289.
Cod PenalDe asemenea inculpata a fost trimisa in judecata si pentru participatie improprie la infractiunea de fals intelectual prev. de art. 31.Cod Penal rap. la art. 289.Cod Penal, uz de fals prev. de art. 291.Cod Penal si fals in declaratii prev. de art. 292.Cod Penal, fapte ce au constat in aceea ca, dupa ce a obtinut un extras CF falsificat, a vandut imobilul numitului prin contract autentic declarand ca este proprietara terenului.
Latura subiectiva a acestor infractiuni se poate realiza numai sub forma intentiei directe, ceea ce implica cunoasterea de catre faptuitor a imprejurarii ca inscrisul pe care-l foloseste este un inscris fals.
In speta, inculpata a declarat ca de formalitatile inscrierii in cartea funciara a dreptului sau de proprietate s-a ocupat numita, ea intrand in posesia extrasului de carte funciara pe care l-a folosit in fata notarului in vederea incheierii contractului autentic, fara a cunoaste ca inscrierile sunt false.
Prin actiunea civila alaturata actiunii penale, partea civila, prin mandatarul sau, a solicitat restabilirea situatiei anterioare privind titularul dreptului de proprietate asupra imobilului inscris in CF nr. 10427 T prin anularea mentiunilor de la pozitia nr. 4-7 ca fiind inscrise in fals ( 96 si 44 dosar rejudecare).
Potrivit art. 170.C.P.P. instanta poate lua masuri de restabilire a situatiei anterioare savarsirii infractiunii atunci cand restabilirea este posibila. In speta, chiar daca nu au existat probe privind actiunea de instigare in vederea alterarii continutului unui inscris oficial, fapta de efectuare a mentiunilor false in cartea funciara exista si astfel restabilirea situatiei anterioare este posibila prin radierea mentiunilor din foaia de proprietate incepand cu pozitia 4.
Asa fiind, prima instanta, vazand si prev. art. 14, 346.C.P.P. a admis actiunea civila a partii civile.
La fila 46 in dosar Primaria municipiului Tad epus o cerere prin care-si mentine constituirea de parte civila si prin care solicita ca in situatia in care Statul R nu-si va redobandi proprietatea asupra imobilului sa fie obligata inculpata la plata sumei de - euro reprezentand contravaloarea terenului, iar in situatia in care se va dispune restabilirea situatiei anterioare prin redobandirea dreptului de proprietate, sa fie obligata la plata sumei de - lei reprezentand taxa de nefolosinta a terenului pe perioada 2001-2007.
Prin restabilirea situatiei anterioare, prima instanta a dispus reinscrierea Statului R ca titular al dreptului de proprietate asupra imobilului, astfel ca, redobandind in natura imobilul, cererea reprezentand contravaloarea acestuia a ramas fara obiect.
In ce priveste pretentiile privind contravaloarea folosului de tras pentru perioada cat Statul Raf ost privat de folosinta terenului se constata ca nu exista o legatura de cauzalitate intre prejudiciul pretins si o fapta ilicita a inculpatei din care sa rezulte acest prejudiciu, astfel ca instanta, retinand ca nu exista probe privind actiunea de instigare in vederea efectuarii mentiunilor in cartea funciara si unei probe privind intentia directa in vederea transmiterii ilicite a folosintei imobilului unei alte persoane, in scopul producerii unei consecinte juridice, nu poate constata nici fapta ilicita in scopul producerii prejudiciului si nici vinovatia ei.
Pentru a fi angajata raspunderea civila delictuala, temei al obligarii la plata contravalorii prejudiciului constand in privarea dreptului de folosinta, trebuie sa fie indeplinite cumulativ toate conditiile privind fapta ilicita, prejudiciul, raportul de cauzalitate dintre prejudiciu si fapta ilicita si vinovatia autorului faptei.
In speta, dupa cum s-a aratat, nu sunt indeplinite conditiile privind legatura de cauzalitate dintre o fapta ilicita a inculpatei si prejudiciul pretins si nici conditia privind vinovatia acesteia, astfel ca, vazand si art. 346.C.P.P. rap. la art. 998.civ. prima instanta a respins actiunea civila formulata de Primaria municipiului
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termenul prevăzut de lege, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria T, inculpata, partea civilă Primăria Municipiului T și numitul, cererile fiind înregistrate pe rolul Tribunalului T la data de 08.01.2009, sub același număr de dosar, respectiv -.
În motivarea apelului, Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoaraa arătat că așa cum rezultă din înscrierea de carte funciară, dreptul de proprietate în favoarea inculpatei s-a făcut prin încheierea de carte funciară nr.1088/1990, încheiere care nu avea nicio legătură cu inculpata și nu avea la bază acte care să ateste dobândirea dreptului de proprietate, acea încheiere privind un certificat de moștenitor pentru cu totul al imobil și alte persoane.
Înscrierea în cartea funciară nr.10427 Tam ențiunilor constând în transferarea dreptului de proprietate de la statul român la și apoi de la la inculpata, s-a făcut fără a exista actul care să ateste transferul succesiv al proprietății, efectuarea acestor mențiuni fiind făcută, așa cum rezultă din raportul de constatare tehnico-științifică, cu mașina de dactilografiat.
Conform probelor existente, în cartea funciară au fost înscrise mențiuni necorespunzătoare adevărului.
Inculpata a susținut că în cursul anului 1990 s-a întâlnit cu o persoană despre care cunoștea că se numește și cu care s-a înțeles ulterior să încheie un contract de vânzare-cumpărare. Pe parcursul cercetărilor, declarațiile inculpatei au fost oscilante cu privire la împrejurările înscrierii sale în CF și la prețul terenului fără ca inculpata să poată prezenta înscrisul autentic în temeiul căruia a fost întabulată. Deși inculpata susține că a semnat înscrisul sub semnătură privată în anul 1990, el este datat 31.06.1991, deci un an mai târziu. Modalitatea de plată înscrisă nu corespunde cu ceea ce a arătat inculpata, respectiv că a plătit întregul preț pe loc. de altfel, dacă prețul ar fi fost plătit în modalitatea înscrisă în actul prezentat diferența de preț urma să se achite abia în anul 2001, ceea ce inculpata nu a declarat că s-ar fi întâmplat.
În opinia Ministerului Public, toate contradicțiile din declarații demonstrează intenția inculpatei de a induce în eroare autoritățile, astfel încât susținerile inculpatei privind lipsa laturii subiective nu sunt demonstrate de probele existente la dosar.
În motivarea apelului, partea civilă Primăria Municipiului Taa rătat că s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 28.984 lei, reprezentând valoarea reactualizată a construcțiilor situate în T,-. Prin nr.2456/01.10.2008 Judecătoria Timișoaraa dispus restabilirea situației anterioare de carte funciară, în sensul reînscrierii dreptului de proprietate al statului român.
Având în vedere că s-a dispus restabilirea situației anterioare de carte funciară, cu privire la teren, în suprafață de 9222 mp, în calitate de parte civilă, primăria a solicitat suma de bani aferentă taxei de nefolosință a terenului pe perioada 2001-2007, perioadă în care statul român a fost privat de încasarea unei taxe de concesionare pe terenul în litigiu, respectiv suma de 818.545 lei. În acest sens, partea civilă a considerat că instituția a fost prejudiciată întrucât în mod ilicit imobilul a trecut în proprietatea altor persoane, iar prin prejudiciu se înțelege rezultatul dăunător, de natură patrimonială sau nepatrimonială, ca efect al încălcării drepturilor subiective și intereselor legitime ale unei persoane.
În motivarea apelului său, inculpata a invocat excepția prescripției speciale a răspunderii penale, solicitând încetarea procesului penal în condițiile prevăzute de art.10 lit.g Inculpata C.P.P. a arătat că a fost trimisă în judecată pentru pretinsa săvârșire a infracțiunilor de instigare la fals intelectual, participație improprie la fals intelectual, uz de fals și fals în declarații, fapte pentru care legea a stabilit sancțiuni care nu exced termenului prevăzut de art.122 lit.d
Cod PenalPrin urmare, inculpata a solicitat ca instanța de apel să constate că termenul la care se referă art.124 privind Cod Penal prescripția specială, raportat la răspunderea penală pentru faptele deduse judecății, este de 7 ani și 6 luni și s-a împlinit la data de 25.03.2009.
Apelul declarat în cauză de către numitul nu a fost motivat în scris, temeiurile care au justificat introducerea cererii fiind dezvoltate doar oral de către apărătorul apelantului.
Prin DP nr. 169/A/2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, În baza art. 379 pct. 2 lit. a a C.P.P. fost admis apelul declarat de MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA T și inculpata, împotriva sentintei penale nr. 2456/08.10.2008 a Judecătoriei T, pronunțată în dosarul nr-.
A fost desființată sentinta apelată în ceea ce priveste latura penală a cauzei și rejudecând, în baza art. 11 pct. 2 lit. b raportat C.P.P. la art. 10 lit. g a C.P.P. fost încetat procesul penal împotriva inculpatei, fiica lui si, nascuta la 04.06.1953 in satul, jud. T, fara studii, casnica, domiciliata in T,-,. 1, jud. T, fara antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor de instigare la fals intelectual prevăzută de art. 25.Cod Penal raportat la art. 289.Cod Penal, participatie improprie la fals intelectual prevăzută de art. 31.Cod Penal raportat la art. 289.Cod Penal, uz de fals prevăzută de art. 291.Cod Penal și fals în declarații prevăzută de art. 292.Cod Penal, ca urmare a prescriptiei răspunderii penale.
În baza art. 379 pct. 1 lit. b au C.P.P. fost respinse apelurile declarate de și Primăria Municipiului T, împotriva sentintei penale nr. 2456/08.10.2008 a Judecătoriei T, pronunțată în dosarul nr-, ca nefondate.
Au fost menținute celelalte dispozitii ale sentintei apelate privind restabilirea situatiei anterioare.
În baza art. 192 alin. 2 și 4.C.P.P. au fost obligați apelanții și Primăria Municipiului T la plata sumei de 200 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat în apel.
În baza art. 192 alin. 3.C.P.P. restul cheltuielilor judiciare din apel au rămas în sarcina statului.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul, examinând sentința apelată prin prisma motivelor invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, a constatat că apelurile inculpatei și ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara sunt fondate.
În cursul procesului penal, există anumite situații, expres și limitativ prevăzute de legiuitor în cuprinsul art.10 C.P.P. care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale sau, în situația în care aceasta a fost pusă în mișcare, împiedică exercitarea în continuare a acesteia.
Din examinarea art.10 lit.g instanța C.P.P. de apel a constatat că una dintre aceste situații care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale sau exercitarea acesteia, dacă a fost pusă în mișcare, este prescripția răspunderii penale.
Tribunalul a reținut că inculpata a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.25 raportat Cod Penal la art.289 Cod Penal, art.31 raportat Cod Penal la art.289 Cod Penal, art.291 și Cod Penal art.292 Cod Penal, fiecare dintre aceste infracțiuni fiind sancționată cu închisoarea de maxim 5 ani. În consecință, prin raportare la dispozițiile art.122 alin.1 lit.d Cod Penal, termenul de prescripție a răspunderii penale, în privința inculpatei, este de 5 ani pentru fiecare dintre infracțiunile care fac obiectul prezentului dosar.
Tribunalul a mai reținut că, așa cum rezultă din dispozițiile art.123 Cod Penal, în prezenta cauză au intervenit mai multe întreruperi ale cursului prescripției răspunderii penale, organele judiciare îndeplinind mai multe acte care, potrivit legii, trebuiau comunicate învinuitului sau inculpatului în cadrul procesului penal.
În consecință, în cauză au devenit incidente prevederile art.124 care Cod Penal stabilesc că prescripția înlătură răspunderea penală, oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție este depășit cu încă
Față de aceste dispoziții legale, se poate observa faptul că, în privința inculpatei, termenul prescripției speciale a răspunderii penale este de 7 ani și 6 luni.
Potrivit dispozițiilor art.122 alin.2 termenele C.P.P. de prescripție încep să curgă de la data săvârșirii infracțiunii.
Raportându-se la probele existente în dosar, instanța de apel a constatat că în prezenta cauză nu s-a putut stabili cu certitudine data desfășurării activității presupus infracționale de către inculpata, dar cu siguranță presupusa comitere a infracțiunilor a avut loc undeva în perioada 11.07.2001 (dată la care s-a eliberat ultimul extras de carte funciară în cuprinsul căruia Statul Român apărea încă proprietar al imobilului) și 26.09.2001 (dată la care imobilul a fost înstrăinat de către inculpata numitului pe baza unui contract de vânzare-cumpărare). În consecință, cel mai târziu la data de 26.03.2009 termenul de prescripție a răspunderii penale față de inculpata s-a împlinit.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a atât C.P.P. apelul inculpatei, cât și al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara au fost admise, sentința apelată a fost desființată în ceea ce privește latura penală a cauzei, iar în temeiul art.11 pct.2 lit.b raportat C.P.P. la art.10 lit.g tribunalul C.P.P. a dispus încetarea procesului penal față de inculpata pentru săvârșirea infracțiunilor de instigare la fals intelectual prevăzută de art. 25.Cod Penal raportat la art. 289.Cod Penal, participatie improprie la fals intelectual prevăzută de art. 31.Cod Penal raportat la art. 289.Cod Penal, uz de fals prevăzută de art. 291.Cod Penal și fals în declarații prevăzută de art. 292.Cod Penal, ca urmare a prescriptiei răspunderii penale.
Instanța de apel a reținut că Judecătoria Timișoaraa dispus achitarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa prin actul de sesizare. După cum s-a arătat deja, în cazul în care intervine vreuna din situațiile expres prevăzute de art.10 iar C.P.P. acțiunea penală a fost pusă în mișcare, aceasta nu mai poate fi exercitată. Pentru a nu crea o situație nefavorabilă învinuitului sau inculpatului, prin dispozițiile art.13 alin.1 s C.P.P.-a prevăzut expres că în cazul intervenției prescripției, învinuitul sau inculpatul poate solicita continuarea procesului pentru a-și dovedi nevinovăția.
Or, în prezenta cauză, în lipsa unei asemenea cereri din partea inculpatei, chiar numita fiind cea care a invocat împlinirea termenului de prescripție și a solicitat încetarea procesului penal, instanța de apel a constatat că nu mai este în măsură să analizeze temeinicia celorlalte motive de apel invocate de Ministerul Public, acțiunea penală stingându-se ca urmare a intervenției prescripției.
În ceea ce privește apelul declarat în cauză de către partea civilă Primăria Municipiului T, instanța de apel a constatat că pentru ca acțiunea civilă să poată fi exercitată în cadrul procesului penal trebuie îndeplinite, cumulativ, anumite condiții, printre care se regăsește și aceea ca infracțiunea săvârșită de inculpat să fi cauzat un prejudiciu material sau moral. Această condiție face ca nu în orice proces penal să poată fi exercitată și acțiunea civilă, deoarece anumite infracțiuni, prin natura urmărilor lor, nu pot genera prejudicii materiale și, în consecință, exclud posibilitatea exercitării acțiunii civile. Sub acest aspect, instanța de apel a reținut că infracțiunile de pericol nu pot genera, în mod direct, prejudicii materiale.
Or, în prezenta cauză, inculpata a fost trimisă în judecată doar pentru săvârșirea unor infracțiuni de pericol (falsuri), care nu sunt susceptibile de producere a unor prejudicii materiale. În cazul infracțiunilor de fals, așa cum rezultă și din dispozițiile art.14 alin.3 C.P.P. acțiunea civilă poate fi soluționată prin restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii sau prin desființarea totală sau parțială a unui înscris, lucru care s-a și întâmplat în prezentul dosar, dar nu prin acordarea unor despăgubiri materiale.
Mai mult decât atât, pentru acordarea unor despăgubiri materiale este necesar ca între fapta inculpatului și prejudiciu să existe o legătură de cauzalitate. Ca atare, inculpatul poate fi obligat la plata unor despăgubiri civile numai prin raportare la fapta proprie și nu la fapta altei persoane. Primăria Municipiului Tas olicitat obligarea inculpatei la plata unor despăgubiri materiale reprezentând taxa de nefolosință a terenului pe perioada 2001-2007. Or, potrivit probelor existente la dosar, inculpata a înstrăinat imobilul din T,-, la data de 25.09.2001, dată de la care ea nu mai putea fi obligată la plata unei asemenea taxe. Ulterior acestui moment, această obligație putea reveni noului proprietar, respectiv numitului, dar instanța nefiind sesizată cu privire la activitățile desfășurate de acesta, nu se poate pronunța cu privire la acest aspect, motiv pentru care, părții civile îi rămâne la dispoziție calea unei acțiuni separate introduse în fața instanței civile.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b apelul C.P.P. declarat în cauză de partea civilă Primăria Municipiului Taf ost respins ca nefondat.
În ceea ce privește apelul numitului, tribunalul a reținut că acesta nu a fost motivat în scris, apărătorul apelantului solicitând, în momentul dezbaterii în fond a apelurilor, desființarea sentinței Judecătoriei Timișoara și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond întrucât aceasta nu s-a pronunțat și asupra anulării actelor de dobândire a proprietății, dispunând doar restabilirea situației anterioare.
Tribunalul a constatat că apelul este nefondat. Potrivit dispozițiilor art.348 instanța C.P.P. este obligată să se pronunțe, chiar dacă nu există constituire de parte civilă, cu privire la desființarea totală sau parțială a unui înscris și restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii. În condițiile în care a constatat că acele mențiuni din cartea funciară sunt false, în mod corect Judecătoria Timișoaraa procedat la desființarea acestora și la restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii, respectiv la reînscrierea dreptului de proprietate al statului român.
În ceea ce privește susținerile numitului, instanța de apel a constatat că nu există acte de dobândire a proprietății asupra cărora instanța să se pronunțe. Astfel, din probatoriul administrat în cauză, s-a putut observa faptul că înscrierile în cartea funciară nr.10427 T, la pozițiile 4 și 5, s-au făcut fără a exista acte care să ateste transferul succesiv de proprietate, cartea funciară fiind falsificată în materialitatea ei. Este adevărat faptul că ulterior, în cursul lunii septembrie 2001, între inculpata și numitul a intervenit un contract de vânzare-cumpărare, însă acest contract nu a făcut obiectul prezentului dosar, astfel că instanța nu se putea pronunța asupra legalității acestuia.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a apelul C.P.P. declarat în cauză de către numitul a fost respins ca nefondat,
În temeiul art.192 alin.2 și4 partea C.P.P. civilă Primăria Municipiului T și apelantul au fost obligați, în parte, la plata cheltuielilor judiciare către stat în apel, urmând ca în temeiul art.192 alin.3 restul C.P.P. cheltuielilor judiciare să rămână în sarcina statului.
Împotriva deciziei Tribunalului Timiș au declarat recurs părțile civile și Consiliul local al Primăriei mun.
Partea civilă a arătat că hotărârea nu îi este opozabilă dar îi produce prejudicii.
Partea civilă Consiliul local al Primăriei mun. Tac riticat decizia pentru netemeinicie și nelegalitate pe latura civilă pe motiv că nu au fost acordate despăgubiri pentru nefolosința imobilului situat în T,-.
Se arată că s-a constituit parte civilă pentru suma de 28.984 lei reprezentând valoarea actualizată a construcțiilor și întrucât s-a dispus restabilirea situației anterioare solicită obligarea inculpatei și la plata sumei aferentă taxei de nefolosință a terenului pe perioada 2110-2007 perioada în care statul a fost privat de încasarea unei taxe de concesionare.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și din oficiu, conform prev. art. 38510, al.21cpp, se constată că recursurile părților civile sunt inadmisibile pentru următoarele considerente:
Potrivit prev. art.3859al.1 cpp hotărârile judecătorești sunt supuse casării în următoarele cazuri:
1.nu au fost respectate dispozițiile privind competența după materie sau după calitatea persoanei; 2.instanța nu a fost sesizată legal;3. instanța nu a fost compusă potrivit legii ori au fost încălcate prev. art.292 al(2) sau a existat un caz de incompatibilitate;4. ședința de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede astfel;5.judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;6.urmărirea penală sau judecata avut loc în lipsa apărătorului, când prezența acestuia era obligatorie;7. judecata s-a făcut fără întocmirea referatului de evaluare în cauzele cu infractori minori;8. când nu a fost efectuată expertiza psihiatrică a inculpatului în cazurile și în condițiile prev. de art.117 al.(1) și (2);9.hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau aceasta nu se înțelege;10.instanța nu s-a pronunțat asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unei cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influiențeze soluția procesului;11.instanța a admis o cale de atac neprevăzută de lege sau introdusă tardiv;12.când instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost trimis în judecată, cu excepția cazurilor prev. de art.334-337; 13 când inculpatul a fost condamnat pentru faptă care nu este prev. de legea penală;14. când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prev. art. 72 cp sau în alte limite decât cele prev. de lege;15. când persoana condamnată a fost înainte judecată în mod definitiv pentru aceiași faptă sau dacă există o cauză de înlăturare a răspunderii penale, pedeapsa a fost grațiată ori a intervenit decesul inculpatului;16. când în mod greșit inculpatul a fost achitat pentru motivul că fapta săvârșită de el nu este prev. de legea penală sau când, în mod greșit, s-a dispus încetarea procesului penal pentru motivul că există autoritate de lucru judecat sau o cauză de înlăturare a răspunderii penale ori că a intervenit decesul inculpatului sau pedeapsa a fost grațiată;17. când faptei săvârșite i s-a dat o greșită încadrare juridică;18.când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau condamnare;19. când judecătorii de fond au comis un exces de putere, în sensul că au trecut în domeniul altei puteri constituite în stat; 20.când a intervenit o lege mai favorabilă condamnatului;21.când judecată în primă instanță sau apel a avut loc fără citarea legală a unei părți, sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta sau de a înștiința despre această imposibilitate.
Din analiza cererilor de recurs formulate de recurenți se observă că acestea nu se fundamentează pe nici unul de cazurile expres prevăzute de textul menționat mai sus care ar face posibilă casarea hotărâri astfel că recursurile părților civile urmează a fi respinse în baza art. 38515,pct.1, lit. a cpp.
Văzând și prev. art.192 al.2 cpp.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b p Cod Penal respinge ca inadmisibil recursurile declarate de părțile civile și Consiliul Local al Municipiului T declarate împotriva deciziei penale nr.169/A/2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Obligă părțile civile recurente la câte 100 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 19 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Gheorghe Bugarsky
- - - - G -
GREFIER
- -
RED: CC/30.10.2009
Dact: 2 exempl/ 30 Octombrie 2009
Primă instanță: Judecătoria Timișoara
Jud:
Apel: Tribunalul Timiș
Jud:
Președinte:Victor IonescuJudecători:Victor Ionescu, Constantin Costea, Gheorghe Bugarsky
