Furtul (art.208 cod penal). Decizia 1009/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 1009
Ședința publică de la 19 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
Judecător G -
Grefier - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află judecarea recursului formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad împotriva deciziei penale nr.200/29.06.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: inculpatul personal, asistat de avocat ales, lipsă fiind partea vătămată intimată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorul ales al inculpatului depune la dosar concluzii scrise.
Instanța, văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Procurorul pune concluzii de admitere a recursului așa cum a fost el formulat în scris, casarea în parte a deciziei penale recurate și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de prima instanță. În subsidiar solicită casarea hotărârii recurate, înlăturarea sancțiunii mustrării și aplicarea unei amenzi administrative.
Apărătorul ales al inculpatului solicită respingerea recursului formulat de către parchet și menținerea ca temeinică și legală a deciziei penale recurate, prejudiciul fiind în totalitate recuperat, cu privire la infracțiunea de distrugere, iar în ceea ce privește infracțiunea de furt, bunurile au fost restituite imediat după săvârșirea infracțiunii.
Inculpatul, având cuvântul, arată că regretă fapta, prejudiciul a fost recuperat și că a fost provocat de către partea vătămată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 723 din 31 martie 2009, Judecătoria Arad, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, a achitat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 02.02.1973, în A, domiciliat în A,-, jud. A, CNP -, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. 1 Cod penal.
În baza art. 208 alin. 1 Cod penal, a condamnat inculpatul, la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt.
În baza art. 217 alin. 1 Cod penal a condamnat inculpatul la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere.
În baza art. 33 lit. a Cod penal raportat la art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal, a contopit cele două pedepse aplicate inculpatului prin prezenta sentință, în pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an închisoare pe care acesta urmează aoe xecuta fără aplicarea vreunui spor.
Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal, a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și lit. b Cod penal, cu excepția dreptului de alege.
În baza art. 81, art. 71 alin. 5 și art. 82 Cod penal, a suspendat condiționat executarea pedepsei principale și pedepsei accesorii aplicate inculpatului prin prezenta sentință și a fixat termen de încercare pentru inculpat de 3 (trei) ani.
A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal privind posibilitatea revocării suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii de noi infracțiuni înăuntrul termenului de încercare, revocare ce va atrage executarea pedepsei aplicate prin prezenta sentință alături de pedeapsa ce se va aplica pentru noua infracțiune.
A admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea vătămată cu domiciliul în A,-, județul A în cadrul procesului penal și a obligat inculpatul să plătească acesteia suma de 2000 lei, daune materiale; a respins restul pretențiilor civile ale părții vătămate.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
În cursul lunii martie 2006, partea vătămată, s-a înțeles cu martorul, pentru ca acesta, împreună cu echipa sa de muncitori să efectueze lucrări de construcție și amenajare a mansardei, la locuința părții vătămate.
Martorul i l-a recomandat părții vătămate pe inculpat pentru efectuarea lucrărilor de instalație și încălzire pentru această construcție, partea vătămată înțelegându-se cu inculpatul, tot verbal, în cursul lunii martie 2006, ca acesta să efectueze toate lucrările de instalație și încălzire ale noii construcții, precum și racordurile necesare între mansardă și parter, în schimbul sumei de 750 lei, partea vătămată plătind cu titlu de avans suma de 350 lei, diferența urmând a fi plătită la finalizarea lucrărilor.
Muncitorii, inclusiv inculpatul, intrau în curtea casei părții vătămate pentru a lucra la mansardă, numai după ce o anunțau pe aceasta sau dacă erau alți muncitori care veniseră anterior, deoarece în curte era câinele părții vătămate, agresiv, și trebuia închis, aceștia având acordul părții vătămate și cunoscând locul în care era lăsată cheia, pentru situațiile în care deși câinele era în casă poarta curții era închisă.
În data de 15.06.2008, martorul, muncitor și el în aceeași echipă, aflându-se deja în locuința părții vătămate, în jurul orei 12,30 venit și inculpatul care a continuat lucrările sale de instalații, neterminate în B din mansardă.
Pe fondul unor neînțelegeri între partea vătămată și inculpat, legate de calitatea lucrărilor și termenul de finalizare al acestora, partea vătămată a telefonat martorului, în data de 15.06.2006, în jurul orei 08,00 pentru a-i spune acestuia că renunță la serviciile inculpatului și că i-a interzis acestuia să mai intre în casa ei.
Martorul a informat telefonic inculpatul despre decizia părții vătămate de a-i interzice să mai intre în locuința sa și de a continua lucrările pentru care se înțeleseseră, inculpatul spunându-i acestui martor că este deja în locuința părții vătămate.
După acest telefon inculpatul a luat flexul și a tăiat racordul a două calorifere aflate într-o cameră deja finisată, iar din baie ramificațiile montate, respectiv 8 țevi. Făptuitorul și-a însușit ramificațiile, cinci bucăți de țeavă de cupru, un tub de și cinci picioare reglabile pentru aparținând persoanei vătămate, și-a luat propriile unelte aflate în locuința părții vătămate și a pus toate aceste bunuri în autoturismul.
Martorul l-a informat pe soțul părții vătămate despre tăierea țevilor și plecarea inculpatului, partea vătămată a chemat lucrătorii poliției și pe martorul. Lucrătorii poliției au ridicat bunurile luate de inculpat din autoturismul acestuia, unde au și fost găsite și le-au restituit părții vătămate.
Față de această împrejurare prima instanță a reținut că inculpatul nu ar fi pătruns fără drept în locuința părții vătămate, pătrunderea făcându-se ca și în datele anterioare în baza înțelegerii verbale dintre aceștia, și a acordului părții vătămate, pentru efectuarea lucrărilor. Cât privește rămânerea în locuință, partea de mansardă, după comunicarea telefonică a dorinței părții vătămate de către martorul, prima instanță a considerat că această faptă nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu, lipsind intenția inculpatului pentru comiterea acestei infracțiuni, inculpatul rămânând în locuință doar timpul necesar pentru distrugerea unei părți a lucrării efectuate pentru care se considera îndreptățit să mai primească bani și luarea bunurilor menționate, unelte proprii și bunurile părții vătămate, nu a exprimat verbal sau non verbal vreun refuz de părăsire.
Cât privește infracțiunile de distrugere și furt prima instanță a considerat că acestea au fost comise cu intenție, inculpatul recunoscând comiterea lor și ele rezultând din descoperirea bunurilor sustrase în autoturismul inculpatului și din declarația martorului.
Împotriva sentinței a declarat apel partea civilă și inculpatul.
Partea civilă a solicitat să fie desființată sentința în sensul de a se dispune condamnarea inculpatului pentru toate infracțiunile ce au fost imputate acestuia și pentru a se admite acțiunea civilă așa cum a fost formulată, dar înainte de începerea dezbaterilor asupra apelului partea civilă a declarat că retrage apelul formulat și că s-a împăcat cu inculpatul pentru comiterea de către acesta a infracțiunilor de distrugere și violare de domiciliul.
Inculpatul a cerut să fie desființată sentința în sensul de a se dispune achitarea pentru comiterea infracțiunii de furt prevăzută de art. 208 alin. 1 Cod penal, în sensul că fapta comisă nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni, cu motivarea că, bunurile luate fără drept erau în mare parte inutilizabile. Cu privire la celelalte infracțiuni, înainte de începerea dezbaterilor inculpatul a declarat că s-a împăcat cu partea vătămată.
Prin DP nr. 200/29.06.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, s-a luat act de retragerea apelului formulat de partea vătămată împotriva sentinței penale nr. 723 din 31 martie 2009 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr-.
A fost admis apelul inculpatului împotriva aceleiași sentințe și rejudecând, în baza art. 11 pct. 2, raportat la art. 10 lit.1Cod procedură penală, cu aplicarea art. 181și art. 91 lit. a Cod penal, a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de furt prevăzută de art. 208 alin. 1 Cod penal și s-a aplicat inculpatului sancțiunea cu caracter administrativ a mustrării.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b, raportat la art. 10 lit. h Cod procedură penală a fost încetat procesul pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prevăzută de art. 217 alin. 1 Cod penal, prin împăcarea părților.
S-a constatat stinsă acțiunea civilă a părții vătămate îndreptată împotriva inculpatului.
Au fost menținute din sentință dispozițiile privind achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. 1 Cod penal.
A fost obligat inculpatul să plătească statului 50 lei cheltuieli judiciare iar pe partea vătămată a obligat-o la 20 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Văzând că, partea vătămată a retras apelul declarat, în baza art. 369 alin. 1 Cod procedură penală, instanța a luat act de manifestarea de voință a părții vătămate.
În ceea ce privește apelul inculpatului, examinând infracțiunea de furt pentru care prima instanță a dispus condamnarea la o pedeapsă de 1 an închisoare, instanța de control judiciar a apreciat că, într-adevăr, raportat la modalitatea de comitere, la scopul urmărit, la cuantumul prejudiciului cauzat și împrejurarea că mare parte din bunurile luate fără drept de inculpat erau fără valoare economică, ținând cont și de persoana inculpatului care se află la prima încălcare a legii penale, tribunalul a apreciat că fapta comisă de acesta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, fiind în mod vădit lipsită de importanță, astfel că în baza art. 11 pct. 2 raportat la art. 10 lit. b ind. 1, Cod procedură penală, cu aplicarea art. 181Cod penal, a dispus achitarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii de furt prevăzute de art. 208 alin. 1 Cod penal, iar în baza art. 91 lit. a Cod penal, instanța a aplicat acestuia sancțiunea cu caracter administrativ a "mustrării", cu aprecierea că această sancțiune este aptă în realizarea scopului preventiv-educativ, pentru fapta comisă de inculpat.
Întrucât părțile au declarat că s-au împăcat cu privire la infracțiunea de distrugere prevăzută de art. 217 alin. 1 Cod penal, în baza art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. h Cod procedură penală, tribunalul a încetat procesul pornit împotriva inculpatului pentru această infracțiune pentru împăcarea părților.
În ceea ce privește infracțiunea de violare de domiciliul, prevăzută de art. 192 alin. 1 Cod penal, pentru care prima instanță a dispus achitarea inculpatului, întrucât partea vătămată a retras apelul formulat, pentru a nu se înrăutăți situația inculpatului în propriul apel, tribunalul a menținut dispozițiile din sentință, cu privire la achitarea inculpatului pentru această infracțiune.
De asemenea, în baza art. 132 alin.1 Cod penal, instanța de apel a constatat stinsă acțiunea civilă formulată de partea vătămată împotriva inculpatului.
Împotriva deciziei penale nr.200/29.06.2009 pronunțată de Tribunalul Arada declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad care a criticat hotărârea deoarece s-a dispus achitarea inculpatului, în baza art.11 pct.2, lit.a C.P.P. raportat la art.10 lit.1C.P.P. cu aplicarea art.181Cod Penal, pentru faptul că inculpatului i s-a aplicat doar sancțiunea cu caracter administrativ a mustrării, care nu a fost executată.
Analizând decizia penală recurată, în raport cu solicitările parchetului, a celorlalte părți, precum și din oficiu, în condițiile art.3859alin.3 C.P.P. se constată că Tribunalul Arad, a reținut o stare de fapt corespunzătoare probatoriului administrat și în mod corect a dispus încetarea procesului penal privind infracțiunea de distrugere, datorită împăcării părților și, a dispus achitarea inculpatului potrivit art.181Cod Penal, pentru infracțiunea de furt.
În privința aplicării dispozițiilor art.11 pct.2, raportat la art.10 lit.b C.P.P. cu aplicarea art.181Cod Penal, se constată că instanța a avut în vedere faptul că inculpatul, pe fondul unor neînțelegeri cu partea vătămată a sustras anumite bunuri cu o valoare mică sau chiar fără valoare, că aceste bunuri au fost restituite. De asemenea, s-a avut în vedere persoana inculpatului, care este fără antecedente penale, faptul că până la urmă neînțelegerile cu partea vătămată au fost aplanate, părțile împăcându-se.
În aceste condiții, s-a constatat că atingerea adusă valorilor apărate de legea penală, este lipsită de importanță, neprezentând gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Curtea, apreciază că, recursul parchetului este totuși fondat, în privința criticii aduse sancțiunii cu caracter administrativ, aplicată inculpatului, acea a mustrării. Se apreciază că în contextul săvârșirii faptelor, aplicarea sancțiunii mustrării nu este suficientă, de natură a determina o conștientizare din partea inculpatului, a încălcării legii penale, chiar dacă această încălcare a produs consecințe minime.
În consecință, în baza art. 385 ind.15 pct.2 lit.d p Cod Penal, va fi admis recursul parchetului, casată hotărârea și în rejudecare se va aplica inculpatului, în baza art.91 lit.c p sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii în sumă de 500 lei.
Celelalte dispoziții ale deciziei urmând a fi menținute.
Celelalte critici ale parchetului, cu privire la aplicarea sancțiunii cu mustrarea, nu vor mai fi analizate, având în vedere admiterea apelului sub aspectul menționat.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 C.P.P. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385 ind.15 pct.2 lit.d p Cod Penal admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad împotriva deciziei penale nr.200/29.06.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, casează hotărârea și rejudecând cauza aplică inculpatului, în baza art.91 lit.c p sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii în sumă de 500 lei.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale.
În baza art.192 al.3 p Cod Penal cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 19 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Gheorghe Bugarsky
- - - - G -
GREFIER
- -
RED: VI/27.10.2009
Dact: 2 exempl/ 27 Octombrie 2009
Primă instanță: Judecătoria Arad
Jud:
Apel: Tribunalul Arad
Jud:
Președinte:Victor IonescuJudecători:Victor Ionescu, Constantin Costea, Gheorghe Bugarsky
