Falsul material în înscrisuri oficiale (art. 288 cod penal). Decizia 16/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 16
Ședința publică de la 11 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florin Popescu
JUDECĂTOR 2: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 3: Constantin
GREFIER:
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află judecarea recursului formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad împotriva deciziei penale nr. 259 din 07.10.2009 a Tribunalului Arad pronunțată în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: inculpatul personal, asistat de avocat ales, lipsă fiind partea vătămată intimată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, s-a luat declarație inculpatului, aceasta fiind consemnată în proces verbal atașat separat la dosar.
Instanța, văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Procurorul pune concluzii de admitere a recursului, așa cum a fost el formulat în scris, casarea hotărârii atacate, care este nelegală în ceea ce privește achitarea inculpatului, apelul declarat de inculpat fiind greșit admis, deși toate elementele ce caracterizează faptele deduse judecății conturează gradul de pericol social concret al infracțiunii, și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii dată de prima instanță.
Apărătorul ales al inculpatului solicită respingerea recursului formulat de parchet, ca nefondat, menținerea deciziei penale recurate, ca fiind temeinică și legală, criticile din motivele de recurs sunt nefondate, inculpatul nu prezintă pericol social.
Inculpatul, având cuvântul, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său ales.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 516 din 4 martie 2009, Judecătoria Arad, în baza art. 290 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu, a condamnat pe inculpatul, fiul lui, la 1 an închisoare pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată comisă în formă continuată.
În baza art. 26 Cod penal, raportat la art. 215 alin. 1, 3 Cod penal, a condamnat pe același inculpat la 3 ani închisoare pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune.
În baza art. 33 lit. b, 34 lit. b Cod penal, a contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare pe care o va executa fără aplicarea unui spor.
Pe durata și în condițiile art. 71 Cod penal, a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a - b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege.
În baza art. 861Cod penal a suspendat executarea pedepsei aplicate inculpatului sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Arad.
În baza art. 862Cod penal a fixat inculpatului un termen de încercare de 6 ani.
În baza art. 863Cod penal a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri:
-să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Arad;
-să anunțe schimbarea domiciliului sau orice deplasare care depășește 8 zile;
-să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
-să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență;
-să respecte celelalte măsuri dispuse de Serviciul de Probațiune, în limitele legii.
A atras atenția asupra dispozițiilor art. 864Cod penal.
În baza art. 348 Cod procedură penală a dispus anularea adeverinței de salariu nr. 24/30.01.2006 falsificată pe numele de și a copiei cărții de muncă aparținând aceleiași persoane.
În baza art. 14, 346 Cod procedură penală a constatat că în cauză nu există constituire de parte civilă împotriva inculpatului.
În baza art. 191 Cod procedură penală, a obligat inculpatul să plătească statului 500 lei, cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință, din probele administrate în cauză, respectiv: rezoluția de începere a urmăririi penale din data de 20.03.2007 și ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ din 11.02.2008 date în dosarul nr. 3629/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad, copie xerox carte de muncă, copii xerox cerere de credit pentru persoanele fizice și contract de credit, copie xerox contract individual de muncă, încheiat între SC SRL și, copie xerox contract de vânzare cumpărare, adeverința de salariu falsă, raport de constatare tehnico științifică, constituire de parte civilă, adresa BCR, fișe cazier judiciar, fișa postului, coroborate cu declarațiile inculpatului și a martorilor și, date atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Parchetul de pe lângă Judecătoria Arada efectuat cercetări în dosarul 3629/P/2006 împotriva învinuiților - cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 215 al. 1, 3 Cod penal, art. 26 Cod penal raportat la art. 289 alin. 1 Cod penal și 291 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal -, cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzută de art. 25 Cod penal raportat la art. 215 al. 1, 3 Cod penal, art. 25 Cod penal raportat la art. 288 Cod penal și art. 25 Cod penal raportat la art. 290 alin. 1 Cod penal -, cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 248 și 289 Cod penal și art. 25 Cod penal raportat la art. 290 Cod penal și art. 26 Cod penal raportat la art. 215 Cod penal -, cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 25 Cod penal raportat la art. 288 Cod penal, art. 25 raportat la art. 290 Cod penal și art. 26 Cod penal raportat la art. 215 Cod penal și AN, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 288 alin. 1 Cod penal și art. 290 al. 1 Cod penal.
Prin adresa nr. AG 2183/06.03.2007, BCR SA Agenția a comunicat faptul că se constituie parte civilă în cauză față de învinuitul cu suma totală de 27.057,51 lei, sumă ce reprezintă creditul și dobânzile aferente acordate numitului.
Învinuitul, în declarația dată la data de 26.09.2006 a arătat că este de acord să plătească creditul acordat de BCR Agenția.
Prin ordonanța dată la 11.02.2008 în dosarul antemenționat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unor sancțiuni cu caracter administrativ față de învinuiții și, cauza fiind disjunsă față de învinuiții, și AN.
Cercetările au continuat față de învinuiții, și AN în dosarul nr. 1226/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad.
Prima instanță a reținut că la sfârșitul lunii ianuarie 2006, învinuita, intenționând să contracteze un credit pentru achiziționarea unui apartament, a luat legătura cu învinuita, care se ocupa de întocmirea formalităților necesare obținerii de credite și care i-a spus să contracteze un credit pentru achiziționarea unui apartament, să contacteze încă o persoană dispusă să ridice un credit bancar în numele său, întrucât suma pe care ar fi putut să o ridice învinuita nu acoperea necesarul de bani.
În acest context, i-a contactat pe numiții și, care, fiind de acord să ridice un credit în numele învinuitei, i-au dat cărțile de muncă, după care a făcut copii xerox, pe care le-a predat învinuitei, care urma să întocmească întreaga documentație aferentă, astfel că, după câteva zile, aceasta a contactat-o pe și i-a înmânat o adeverință de salariu de unde rezulta că este angajat la o societate despre care i-a spus că-i aparține, solicitându-i totodată să comunice învinuitului să învețe datele din adeverință, deși învinuitul nu era angajat în câmpul muncii.
O adeverință similară a primit și pentru, din care rezulta că acesta ar fi angajat al SC EURO SRL.
După câteva zile, dosarele de credit au fost depus în bancă, fără a se putea stabili cu exactitate de către cine, respectiv de către titularii de credit sau de către un intermediar, fiind preluat și analizat de inspectorul de credit, acestea conținând printre altele, adeverința de salariu nr. 24/30.01.2006, întocmită în fals, din care rezultă că numitul ar fi angajat la SC SRL și copie xerox după cartea de muncă a acestuia, în care se menționa în fals la ultima poziție că învinuitul este angajat al societății anterior menționate.
Inspectorul de credite avea obligația, conform reglementărilor legale și fișei postului, să consulte bazele de date care ofereau informații despre solicitant, coplătitori sau garanții cu venituri, precum și baza de date care cuprinde societățile comerciale în numele cărora s-au eliberat adeverințele de salariu, atribuție nerespectată în speță de către învinuita.
Astfel, după câteva zile, numitul s-a deplasat la bancă unde, în prezența inspectorului de credite, a semnat documentația aferentă, fiind astfel întocmite contractul de credit nr. 130/2006, iar a doua zi împreună cu a ridicat suma de 29.000 lei, din care a primit suma de 1.000 lei, restul banilor dându-i numitei, care i-a schimbat în euro și i-a folosit pentru a răscumpăra apartamentul mamei sale, pe care aceasta l-a pierdut ca urmare a unui credit contractat și neonorat la scadență, formalitățile fiind întocmite la Biroul notarului public cu sediul în comuna, iar contractul de vânzare-cumpărare fiind întocmit pe numele învinuitei, în calitate de cumpărător.
Din raportul de constatare tehnico-științifică efectuat în cauză s-a reținut că adeverința de salariu nr. 24/30.01.2006, precum și mențiunea olografă "în conformitate cu originalul" de pe xerocopia carnetului de muncă, folosite la obținerea creditului, au fost executate de către inculpatul, fiul învinuitei.
Prin rechizitoriul din dosarul nr. 1226/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad din data de 13.10.2008, s-a dispus:
Față de învinuitele, cercetată pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 249 al. 1 Cod penal și, cercetată pentru infracțiunile prevăzută și pedepsită de art. 25 Cod penal raportat la art. 288 al. 1 Cod penal, art. 25 Cod penal raportat la art. 290 al. 1 Cod penal și art. 26 Cod penal raportat la art. 215 alin. 1, 3 Cod penal, s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, întrucât faptele nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni, aducându-se o atingere minimă valorilor ocrotite de legea penală.
În cauză, față de învinuita, cercetată și sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 289 alin. 1 Cod penal, s-a dispus de către procurori scoaterea de sub urmărire penală a acesteia, întrucât din probele administrate în cauză a rezultat că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv latura subiectivă, astfel că acțiunea nu a fost pusă în mișcare.
Din raportul de constatare tehnico-științifică s-a reținut că adeverința de salariu folosită de, precum și mențiunile efectuate în copiile xerox ale cărții de muncă ale acestuia, au fost efectuate de inculpatul, fiul numitei care l-ar fi trimis pe inculpat să depună documentația la bancă.
Audiat de instanță, inculpatul a recunoscut că a completat mai multe acte cu scopul de a-l ajuta pe administratorul firmei SC, întrucât acesta nu știa să scrie în limba română și fără să cunoască faptul că datele înscrise nu ar corespunde realității.
Apărările formulate de inculpat nu au putut fi reținute de prima instanță, având în vedere declarațiile martorilor, precum și elementele din raportul de constatare tehnico-științifică efectuat în cauză potrivit cărora scrisul de mână cu care este completată adeverința de salariu nr. 24/30.01.2006 și mențiunile olografe "în conformitate cu originalul" de pe xerocopia carnetului de muncă nr. - a fost executat de către inculpat, iar din declarația inculpatului coroborată cu declarațiile date de martorii și, rezultă fără dubiu că inculpatul a completat adeverința de salariu nr. 24/30.01.2006 falsificată pe numele lui și cartea de muncă cu datele personale ale lui, însă semnătura nu aparține inculpatului și nu există dovezi care să ateste că el a aplicat ștampila pe aceste înscrisuri.
Din aceste motive, în ședința din data de 25.02.2009, raportat la probatoriul administrat, procurorul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului din fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin. 1 Cod penal în infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 alin. 1 Cod penal, solicitând reținerea unei singure infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Prima instanță a apreciat că și carnetul de muncă este tot un înscris sub semnătură privată, el fiind completat și înregistrat la agentul economic în cauză, nefiind emis de o instituție dintre cele prevăzute de art. 145 Cod penal.
Față de această constatare, prima instanță a apreciat că încadrarea juridică din rechizitoriu se impunea a fi schimbată, deoarece fapta inculpatului, de a întocmi documentele falsificate arătate anterior, cunoscând faptul că vor fi folosite la inducerea în eroare a unei instituții bancare la obținerea unui credit, întrunește elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de înșelăciune.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termenul legal, inculpatul solicitând judecarea cauzei în apel, reanalizarea probelor administrate și pronunțarea unei soluții de achitare.
Prin DP nr. 259 din 07.10.2009 a Tribunalului Arad pronunțată în dosarul nr-, a fost dmis apelul declarat de inculpatul - împotriva sentinței penale nr. 516/04 03 2009, pronunțată de Judecătoria Arad.
A fost desființată hotărârea atacată cu privire la latura penală, iar în judecarea cauzei în temeiul art. 11 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. b ind.1 Cod procedură penală a fost achitat inculpatul - pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.290 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și de art. 26 Cod penal raportat la art. 215 alin. 1, 3 Cod penal.
În temeiul art. 91 alin. 1 lit. c Cod penal, s-a aplicat inculpatului pentru fiecare faptă sancțiunea amenzii administrative de 1.000 lei ce urmează să fie executată de acesta.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate privind latura civilă și cheltuielile judiciare.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul, erificând hotărârea atacată în cadrul prevăzut de art. 378 Cod procedură penală, a găsit fondat apelul declarat de inculpat sub aspectul pronunțării unei soluții de achitare, întemeiată însă pe dispozițiile art. 10 lit. b ind. 1 Cod procedură penală și nu pe cele prevăzute de art. 10 lit. d Cod procedură penală.
Din probele administrate în cauză, și anume: rezoluția de începere a urmăririi penale din data de 20.03.2007 și ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ din 11.02.2008 date în dosarul nr. 3629/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad, copie xerox carte de muncă, copii xerox cerere de credit pentru persoanele fizice și contract de credit, copie xerox contract individual de muncă, încheiat între SC SRL și, copie xerox contract de vânzare cumpărare, adeverința de salariu falsă, raport de constatare tehnico științifică, constituire de parte civilă, adresa BCR, fișe cazier judiciar, fișa postului, coroborate cu declarațiile inculpatului și a martorilor și, date atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată, rezultă că inculpatul, la solicitarea mamei sale, și cu știința numitului, patronul SC SRL, a scris adeverința de salariu cu nr. 24/30.01.2006, precum și mențiunea olografă "conform cu originalul", de pe copia carnetului de muncă, eliberate fictiv pe numele lui. Aceste acte au fost depuse de inculpat la BCR Agenția, care a aprobat un credit pentru, banii fiind preluați efectiv de, care a preluat și plata ratelor.
Odată cu trimiterea în judecată a inculpatului, pentru complicitate la înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitelor și, și aplicarea sancțiunii cu caracter administrativ a amenzii în sumă de câte 1.000 lei, pentru instigare la înșelăciune și la fals față de inculpat, respectiv neglijență în serviciu. De asemenea, prin ordonanța procurorului din 11.02.2008 dată în dosarul nr. 3629/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arads -a dispus scoaterea de sub urmărire penală și sancționarea administrativă cu amendă în sumă de câte 1.000 lei a învinuiților și, pentru înșelăciune și complicitate la fals, respectiv instigare la săvârșirea acestor infracțiuni.
Faptele săvârșite de inculpat întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor mai sus menționate, dar în concret acestea nu prezintă gradul de pericol social care să impună aplicarea unei pedepse penale.
În opinia tribunalului, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 181Cod penal, privind fapta care nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni, date fiind împrejurările în care a fost săvârșită, urmarea produsă, persoana și conduita inculpatului.
Astfel, faptele au fost comise în urma solicitării venite din partea lui, prin creditul acordat banca nu a fost păgubită în cauză nefiind depusă o constituire de parte civilă, din înscrisul depus la fila 85 dosar urmărire penală rezultând că persoana împrumutată de bancă este la zi cu plata obligațiilor, iar inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale.
Este adevărat că generic faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată prezintă un grad ridicat de pericol social, dar în concret, față de cele mai sus arătate, tribunalul a apreciat că nu se impune să fie sancționate prin pedepse penale, aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ fiind suficientă pentru atingerea scopului preventiv și educativ al procesului penal în sensul prevăzut de art. 1 Cod procedură penală. Inculpatul nu s-a mai confruntat cu legea penală, este angajat la SC House SRL A și student.
Față de cele arătate, considerând că apelul declarat de inculpat este fondat, tribunalul l-a admis, iar în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, sentința penală nr. 516/04 03 2009 pronunțată de Judecătoria Arada fost desființată în parte, în latura penală, iar în judecarea cauzei, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. b ind. 1 Cod procedură penală, inculpatul a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 290 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și de art. 26 Cod penal raportat la art. 215 alin. 1, 3 Cod penal.
În temeiul art. 91 lit. c Cod penal, inculpatului i-a fost aplicată pentru fiecare faptă sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii în sumă de 1.000 lei, care urmează să fie executată de acesta.
Celelalte dispoziții ale hotărârii atacate au fost menținute.
În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.
Împotriva deciziei penale nr. 259 din 07.10.2009 a Tribunalului Arad pronunțată în dosarul nr- a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 05.11.2009, sub nr. -/2008.
În motivarea recursului parchetul a arătat că decizia recurată este nelegală în ce privește achitarea inculpatului - - temeiul art.10 litb1pct.2 lit.a, artll pct.2 Ut.a comb.cu C.P.P. art.181Cp. pentru săvârșirea infracțiunilor prev.șiped.deart.26 Cp. rap.la art.215 alin.î și 3 Cp. și art.290 alini Cp. cu aplicarea art.41 alin.2 și a art.33 litb Cp. deși toate elementele ce caracterizează faptele deduse judecății conturează gradul de pericol social concret al unor infracțiuni - fiind incident cazul de casare reglementat de art.385 pct.18 Cp.p. 1
S-a arătat că prin hotărârea atacată, instanța superioară de control jurisdicțional, asemenea celei de fond, a stabilit corect starea de fapt însă a greșit atunci când nu a acordat semnificația reală a gradului de pericol social al faptelor, spre deosebire de prima instanță care a valorificat datele personale favorabile inculpatului în procesul de individualizare a sancțiunii penale, apreciind în mod just că reeducarea acestuia poate fi realizată fără privare de libertate, concluzie ce a justificat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Examinând împrejurările în care faptele au fost săvârșite și urmările produse, se constată că nu există nicio contradicție între pericolul social concret al acestora și pericolul social abstract, avut în vedere de legiuitor la incriminarea unor asemenea activități frauduloase.
Sub un prim aspect, se poate lesne observa că atât organele de urmărire penală cât și instanța de fond au dat o greșită încadrare juridică ajutorului furnizat de inculpat la inducerea în eroare a instituției financiar bancare, câtă vreme aceasta amăgire s-a realizat prin folosirea unor acte falsificate chiar de inculpat, deci prin mijloace frauduloase care constituie prin ele însele infracțiuni, împrejurare ce atrăgea și incidența formei agravante reglementate de art.215 alin.2 Cp. în cazul inculpatului cu trimitere la art.26 din același cod, sancționată mult mai sever, cu închisoare de la 3 la 15 ani.
Ori, în speță, deși această eroare nu a putut fi îndreptată în fața Tribunalului Arad, instanța investită exclusiv cu apelul inculpatului, deoarece s-ar fi creat o situație mai grea acestuia în propria cale de atac, totuși, activitatea ilicită a inculpatului, susceptibilă de o "încadrare juridică într-un text cu limite de pedeapsă net superioare, poate fi caracterizată și din această perspectivă, ca prezentând un grad de pericol social concret specific infracțiunii.
De altfel, circumstanțele reale în care inculpatul a comis infracțiunile (prin falsificarea repetata a unor acte, cunoscând ca ele vor servi la fraudarea intereselor unei instituții financiar bancare) ca și urmarea directa a infracțiunii sale (obținerea creditului prin mijloace ilicite) erau de natura să convingă instanța de apel că atare fapte nu pot fi calificate ca vădit lipsite de importantă și de gradul de pericol social concret al unor infracțiuni.
In acest sens, in practică, la evaluarea gradului de pericol social, "in concreto", instanțele au acordat, de regulă, o importantă majoră modului de comitere a faptei: dacă fapta a fost comisă noaptea, de mai multe persoane, prin efracție, escaladare, ori dacă s-a folosit violenta, sau dacă s-au falsificat acte în anumite scopuri, fapta va constitui infracțiune chiar dacă prejudiciile materiale sunt reduse.
De asemenea s-a arătat că la aprecierea gradului de pericol social efectiv nu se poate face abstracție nici de faptul că infracțiuneaprev.deart.290 alin.l Cp. este o infracțiune de pericol, legea necondiționând existenta ei de producerea vreunei urmări, starea de pericol având un caracter legal și obiectiv. Așa încât, a considera că o asemenea faptă este lipsită de pericolul social al unei infracțiuni, ar însemna că se adaugă la lege, scoțându-se din sfera pericolului ceea ce însăși legea stabilește a fi infracțiune.
Tocmai de aceea, în ipoteza unor infracțiuni de pericol, evaluarea gradului de pericol social concret se realizează cu o mai mare rigurozitate și exigentă, contrar aprecierii instanței de apel care a dovedit o anumită larghețe în examinarea faptelor prin prisma criteriilor reglementate de art.181alin.2 Cp.
Parchetul a arătat că în cauză sunt incidente două stări de agravare -forma continuată și concursul de infracțiuni,prev.deart.41 alin.2 și art.33 lit.b Cp. - stări ce pot atrage aplicarea unor sporuri și constituie elemente ce denotă gravitatea faptelor iar nu lipsa lor de importanță.
De asemenea, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor, contrar probelor de la dosar, conduita lui procesuală nefiind evaluată corespunzător de instanța de apel, care a ignorat și acest criteriu subiectiv prevăzut de art.181alin.2 Cp. (conduita făptuitorului).
Evaluarea cumulativă, în lumina tuturor criteriilor enumerate de textul evocat, ar fi justificat o soluție de condamnare, corect pronunțată de prima instanță s-a arătat în motivele de recurs.
Din analiza deciziei recurate, prin prisma motivelor de recurs invocate și analizate din oficiu, Curtea reține următoarele:
Critica adusă deciziei recurate de către procuror este neîntemeiată, întrucât în cauză sunt incidente prevederile art. 181.Cod Penal, fapta săvârșită de inculpat neprezentând gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Potrivit dispozițiilor art. 181.Cod Penal nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
În cauză, inculpatul la solicitarea mamei sale, și cu știința numitului, patronul Sc SRL, a scris adeverința de salariu nr.24/30.01.2006, precum și mențiunea olografă "conform cu originalul", de pe copia carnetului de muncă, eliberate fictiv pe numele lui. Aceste acte au fost depuse de inculpat la BCR Agenția, care a aprobat un credit pentru, banii fiind preluați efectiv de, care a preluat plata ratelor.
Față de contribuția redusă a inculpatului la săvârșirea faptei, de faptul că prin creditul acordat banca nu a fost păgubită, persoana împrumutată fiind la zi cu plata obligațiilor, precum și față de lipsa antecedentelor penale, în mod corect instanța de apel a aplicat în cauză prevederile art.181
Cod PenalDe asemenea prin actul de sesizare al instanței prin care inculpatul a fost trimis în judecată, față de ceilalți învinuiți, din această cauză, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 38515pct. 1 lit. pr. pen va respinge, ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad împotriva deciziei penale nr. 259 din 07.10.2009 a Tribunalului Arad pronunțată în dosarul nr-.
Potrivit art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare către stat în recursul procurorului vor rămâne în sarcina acestuia.
ENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 1 lit. pr. pen respinge, ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad împotriva deciziei penale nr. 259 din 07.10.2009 a Tribunalului Arad pronunțată în dosarul nr-.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare către stat în recursul procurorului rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
- - - - - -
GREFIER
RED: /19.01.2010
Dact: 2 exempl/20 Ianuarie 2010
Primă instanță: Judecătoria Arad
Jud:
Apel: Tribunalul Arad
Jud:
Președinte:Florin PopescuJudecători:Florin Popescu, Codrina Iosana Martin, Constantin
