Furtul (art.208 cod penal). Decizia 1282/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - revizuire -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 1282
Ședința publică de la 18 2009
PREȘEDINTE: Mircea Mugurel Șelea JUDECĂTOR 2: Liana Balaci
JUDECĂTOR 3: Gheorghe
Judecător G
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror, de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
Pe rol, soluționarea recursului penal declarat de revizuientul - deținut în Penitenciarul Tîrgu J - împotriva deciziei penale nr. 274 de la 05 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Penală în dosarul cu nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul - revizuient, asistat de avocat desemnat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, recurentul a depus la dosar un memoriu, după care, instanța a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat, având cuvântul pentru recurent, solicită admiterea recursului, casarea deciziei și, pe fond, admiterea cererii de revizuire așa cum a fost formulată.
Având cuvântul, reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului, ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat, întrucât nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de lege.
Recurentul - revizuient, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului conform motivelor invocate de apărătorul din oficiu.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 1577/29.09.2009 pronunțată de Judecătoria Tg-J în dosarul nr-, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de condamnatul - fiul lui și, născut la data de 20.07.1979 în Municipiul Tg-J, județul G, având domiciliul în comuna, sat -J, județul G, - și a fost obligat revizuientul la 50 lei, cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin cererea adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J la data de 01.07.2009, condamnatul a solicitat revizuirea sentinței penale nr.1753/19.05.2008 pronunțată de Judecătoria Tg-J, în dosarul nr-, definitivă prin decizia penală nr.255/13.03.2009 a Curții de Apel Craiova, motivând că la pronunțarea hotărârii de condamnare nu au fost avute în vedere procesul-verbal și adeverința de proprietate nr.1535/29.10.1996, din care rezultă că și moștenitorii acestuia dețin în comuna, sat, județul G, un teren în suprafață de 2565. care la Vest se învecinează cu restul proprietății, rezultând astfel că acest rest de proprietate, de pe care a fost luat fierul vechi de către el, aparține cetățenilor comunei și nu.
Instanța de fond a considerat că motivul invocat de petiționar nu reprezintă o nouă împrejurare ce nu a fost cunoscută de instanță la soluționarea cauzei penale, astfel încât cererea de revizuire este neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel revizuientul, criticând-o pentru netemeinicie, cu motivarea că în cursul urmăririi penale, procurorul de caz nu i-a încuviințat cererea privind audierea unui martor în apărare, că din înscrisurile depuse rezultă că este proprietarul terenului de pe care a luat fierul vechi.
De asemenea, a susținut că nu s-a evaluat în mod corect prejudiciul și nu s-a efectuat o reconstituire.
Prin decizia penală nr. 274 de la 05 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Penală, în dosarul cu nr-, s-a dispus respingerea, ca nefondat, a apelului declarat de revizuientul împotriva sentinței penale nr.1577/29.09.2009, pronunțată de Judecătoria Tg-J în dosarul nr- și a fost obligat revizuientul la plata sumei de 220 lei cheltuieli judiciare în apel, din care 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, ce s-a dispus a fi suportat în avans, din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de prim control judiciar a constatat în esență că, potrivit art. 394 alin. 1 lit. a pr.pen. revizuirea unei hotărâri judecătorești definitive poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță, la soluționarea cauzei, iar dispozițiile alin. 2 din același articol, condiționează admisibilitatea revizuirii de faptul ca, pe baza faptelor sau împrejurărilor noi, să se poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.
Instanța de apel a reținut totodată și că, în cursul judecării cauzei la Judecătoria Tg-J, împrejurarea că terenul de pe care au fost luate bunurile nu aparținea nu a fost invocată, iar instanța de fond nu l-a luat în examinare din oficiu.
Prin motivele de apel formulate, inculpatul a invocat împrejurarea că bunurile sustrase erau abandonate de pe terenuri ce urmau a fi redate circuitului agricol, dar prin decizia penală nr.175/2008, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra acestui motiv de apel, neindicând nici dacă l-a avut în vedere, nici dacă era sau nu fondat.
În fața instanței de recurs inculpatul a invocat, în esență, că bunurile luate erau abandonate, fiind de fapt fier vechi lăsat pe terenurile locuitorilor din comună, iar prin decizia penală nr. 255/13.03.2009, instanța de recurs a înlăturat acest motiv de recurs, ca nefondat, reținând că bunurile au fost sustrase de inculpat din incinta Complexul Energetic -, astfel încât nu aveau regimul de bunuri abandonate.
Așadar, în nici unul din ciclurile procesuale finalizate cu pronunțarea hotărârii judecătorești definitive de condamnare, petentul, deși a susținut că proprietarul terenului era o persoană fizică, nu a propus probe pentru a face această dovadă și nici instanțele nu au administrat din oficiu asemenea probe, pentru a verifica susținerea petentului. În consecință, cât timp împrejurarea invocată, deși existentă la momentul pronunțării hotărârii de condamnare, adusă la cunoștința instanțelor de apel și de recurs, nu s-a putut proba, din motive neimputabile inculpatului, condiția de noutate a fost îndeplinită.
Cu toate acestea, instanța de apel a constatat că, în cauză, nu este îndeplinită cea de-a doua condiție de admisibilitate, prevăzută la art. 394 alin.2 pr.pen.
Astfel, împrejurarea că bunurile s-ar fi aflat pe terenul proprietate a unei alte persoane decât partea vătămată, nu determină caracterul de bunuri abandonate ale acestora, cât timp s-a făcut dovada că bunurile trebuiau păzite prin agenți de pază, aspect de fapt recunoscut și de către revizuient, iar faptul că bunurile sustrase au fost lăsate nesupravegheate pentru o perioadă de timp limitată, de către agentul de pază - ce se afla de serviciu în patrula mobilă, cu autoturismul înmatriculat sub nr. GJ-44-, nu determină caracterul de bun abandonat al lonjeroanelor sustrase, ci, dimpotrivă, a făcut dovada că partea vătămată a înțeles să exercite în continuare posesia asupra bunurilor sale.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs - în termen legal - revizuientul (deținut în Penitenciarul Tîrgu J), criticând-o ca nelegală și netemeinică și solicitând admiterea recursului, casarea deciziei și, pe fond, admiterea cererii de revizuire așa cum a fost formulată, în sensul că nu au fost luate în considerare toate probele invocate, solicitând totodată efectuarea de noi probe.
Recursul declarat de revizuient, este nefondat.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma criticilor invocate și din oficiu, în limitele prevăzute de lege, se constată că este legală și temeinică, în concordanță cu actele existente la dosar și dispozițiile legale care reglementează instituția revizuirii.
Astfel, în mod legal instanțele de fond și de apel au considerat că, în cauză, nu sunt îndeplinite cerințele prev de art. 394 lit. a Cod Procedură penală, în raport de care revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, iar conform art. 394 alin. 2 Cod Procedură penală, descoperirea de fapte sau împrejurări noi constituie motiv de revizuire numai dacă, pe baza lor, se poate dovedi netemeinicia hotărârii, în cazul de față de condamnare.
Ori, în cauza de față, în mod corect instanța de apel a reținut că susținerea revizuientului nu poate constitui motiv de revizuire, în sensul legii, deoarece împrejurarea că bunurile s-ar fi aflat pe terenul proprietatea unei alte persoane decât partea vătămată, nu determină caracterul de bunuri abandonate ale acestora, în cauză făcându-se dovada că aceste bunuri se aflau sub paza unor agenți, aspect recunoscut și de către revizuient. Mai mult, împrejurarea că bunurile sustrase au fost nesupravegheate pentru o perioadă limitată de timp, deoarece agentul de pază se afla în patrula mobilă cu autoturismul, nu determină caracterul de bun abandonat al acestora.
Ca urmare, în mod corect cererea de revizuire a fost apreciată ca neîntemeiată, întrucât, pentru admiterea acesteia, în conformitate cu art. 394 alin. 2 Cod Procedură penală, actele noi prezentate de către revizuient trebuiau să determine temeinicia hotărârii de condamnare.
În raport de aceste considerente, recursul inculpatului este nefondat, astfel încât, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod Procedură penală, va fi respins.
În baza art. 192 alin. 2 Cod Procedură penală, recurentul va fi obligat la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare statului, din care, 200 lei reprezintâbd onorariu avocat oficiu, care va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul penal declarat de revizuientul - deținut în Penitenciarul Tîrgu J - împotriva sentinței penale nr. 274 de la 05 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Penală în dosarul cu nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare statului, din care, 200 lei reprezintă onorariu avocat oficiu care va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - G
Grefier,
Red. jud.: -
Jud. fond:
Dact. 2 ex./ - 11 Ianuarie 2010
Președinte:Mircea Mugurel ȘeleaJudecători:Mircea Mugurel Șelea, Liana Balaci, Gheorghe
