Furtul (art.208 cod penal). Decizia 154/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 154/2009
Ședința publică de la 12 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Covaciu
JUDECĂTOR 2: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 3: Monica Farcaș
Grefier - -
Prezentul complet a fost constituit potrivit prevederilor art.95 și urm. din Regulamentul de Ordine Internă a Instanțelor Judecătorești
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 221/A/17.11.2008 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția penală în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpatul recurent asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat, lipsă fiind partea civilă intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care nefiind alte cereri de formulat, instanța acordat cuvântul în dezbateri.
Avocata inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate și procedând la rejudecare, a se da eficiență mai mare disp. art. 74, 76 cod penal și a se proceda la reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, având în vedere că a recunoscut și regretat fapta comisă, prejudiciul este foarte mic - un telefon mobil.
Reprezentanta parchetului a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii penale atacate.
Inculpatul având ultimul cuvânt a solicitat rejudecarea cauzei deoarece a recunoscut fapta și pedeapsa aplicată este prea mare pentru un telefon mobil.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
În deliberare, constată că prin sentința penală nr. 85/2008 pronunțată de Judecătoria S în dosar nr-, în baza art. 208 alin.1 raportat la art. 37 lit. cod penal.
Prin nr. 85/2008 pronunțată de Judecătoria S în dosar nr- în baza art. 208 al. 1 rap. la art. 37 lit. a Cp a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt.
În baza art. 61 Cp s-a revocat liberarea condiționată privind restul de pedeapsă de 403 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin nr. 1174/2005 a Judecătoriei Aiud, rest care a fost contopit cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință în pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 Cp au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a, b Cp.
S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civila în cauză.
S-a făcut aplicarea art. 191 Cpp.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în esență ca stare de fapt din coroborarea întregului material probator existent la dosarul cauzei că la data de 21.03.2007 a pătruns în sediul SC "" SRL cu intenția de a se angaja la această societate, însă profitând de neatenția funcționarilor a sustras telefonul mobil marca LG C 3310 aparținând părții vătămate -iu.
În drept s-a reținut că fapta inculpatului astfel cum a fost descrisă și dovedită cu mijloacele de probă administrate în cauză întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt prev. de art. 208 al. 1 Cp.
În baza acestui text de lege s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii.
La individualizarea și proporționalizarea pedepsei aplicate s-au avut în vedere dispozițiile art. 72 Cp, art. 37 lit. a Cp.
Procedându-se la aplicarea pedepselor accesoriii au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a, b Cp în condițiile art. 71 Cp.
Sub aspectul laturii civile a cauzei s-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul legal statuat de art. art. 363 Cpp inculpatul aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie.
În expunerea motivelor de apel s-a relevat, în esență, ca aspect critic raportat la împrejurările comiterii faptei, natura bunului sustras, valoarea acestuia, că fapta nu prezintă în concret gradul de pericol social al unei infracțiuni, argument pentru care se impune adoptarea unei soluții de achitare conform disp. art. 11 pct. 2 lin. a Cpp rap. la art. 10 lit. b/l Cpp și aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ.
În subsidiar s-a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate care este mult prea severă raportat la gradul de pericol social al faptei comise.
Prin decizia penală nr. 211/A/17 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Alba a fost respins ca nefondat apelul declarat de inc. împotriva sentinței penale nr. 85/2008 pronunțată de Judecătoria S în dosarul nr-.
În considerentele deciziei, Tribunalul Albaa reținut următoarele aspecte de fapt și de drept:
Sub aspectul laturii penale a cauzei, prima instanță a reținut o temeinică stare de fapt și a dat o încadrare juridică corespunzătoare faptei comise de inculpat.
Astfel, din coroborarea întregului material probator existent la dosarul cauzei rezidă că la data de 21.03.2007 inculpatul s-a deplasat la sediul SC "" SRL, cu intenția de a se angaja la societatea respectivă, însă profitând de neatenția funcționarilor de aici a sustras telefonul mobil marca LG C 3310 aparținând părții vătămate -iu.
Ca atare, raportat la împrejurările comiteri faptei, modalitatea concretă de săvârșire, natura și valoarea bunului sustras, precum și persoana inculpatului care nu se află la prima confruntare cu legea penală, nu se poate reține că s-a adus o atingere minimă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită îh mod vădit de importanță, fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni așa cum nefondat susține inculpatul.
De altfel, analizând fișa de cazier judiciar a inculpatului existentă la dosarul cauzei ( 18) rezidă că inculpatul nu se află la prima confruntare cu legea penală fiind condamnat pentru săvârșirea mai multor infracțiuni îndreptate împotriva patrimoniului (tâlhărie, furt calificat), ceea ce denotă persistența infracțională a inculpatului în comiterea aceluiași gen de infracțiuni.
Privitor la individualizarea și proporționalizarea pedepsei aplicate inculpatului prima instanță a dat eficiență deplină tuturor criteriilor generale expres stipulate de dispozițiile art. 72 Cp, respectiv limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă, gradului de pericol social concret al faptei, precum persoanei inculpatului care nu se află la prima confruntare cu legea penală, ceea ce denotă persistența infracțională a acestuia și conduita de sfidare a ordinii de drept.
Chiar și raportat la aceste condiții prima instanță a dat dovadă de clemență aplicând inculpatului o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea comisă, argument pentru care în speța dedusă judecății nu se impune aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai redus, pedeapsă care nu ar fi de natură a contribui la realizarea scopului educativ și coercitiv prev. de art. 52 Cp așa cum nefondat susține inculpatul.
Împotriva deciziei a declarat recurs în termenul legal prev. de art. 385/3 pr.penală inculpatul aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie și care, prin apărătorul său desemnat din oficiu, reiterând aceleași aspecte ca și în apel solicită casarea hotărârii atacate cu consecința, în principal, a achitării sale în temeiul art. 10 lit.b/1 pr.penală raportat la art. 18/1 cod penal, iar în subsidiar a reducerii substanțiale a pedepsei.
Verificând legalitatea și temeinicia deciziei penale atacate în raport cu aspectele critice expuse dar și din oficiu, în limitele impuse de art. 385/9 alin.3 pr.penală, Curtea constată că recursul nu este fondat.
1. Instanța fondului a realizat o individualizare judiciară a sancțiunii penale aplicate inculpatului cu respectarea strictă a exigențelor impuse de art. 72 cod penal.
2. Curtea arată, raportat la circumstanțele concrete ale cauzei, că pedeapsa aplicată corespunde pe deplin atât gradului de pericol social concret al faptei cât și elementelor ce au conturat negativ profilul socio moral al inculpatului, cu referire strictă la statutul său de recidivist.
3. O atenuare a răspunderii penale nu este justificată în cauză de rațiuni plauzibile, ea nefiind în măsură să ofere suficiente garanții în ce privește atingerea scopului preventiv și educativ instituit de art. 52 cod penal.
4. Curtea constată că sancțiunea penală aplicată inculpatului (1,6 ani închisoare) este orientată spre minimul special prevăzut de lege, iar redozare a acesteia nu ar fi lipsită de eficiență atâta timp cât restul de pedeapsă rămas de executat, în urma revocării beneficiului liberării condiționate (403 zile) ar depăși, în orice situație, cuantumul sancțiunii reduse.
5. Față de cele ce preced, Curtea apreciind că sancțiunea aplicată corespunde atât necesității cât și posibilităților reale de reeducare ale inculpatului, conform art. 385/15 pct. 1 lit.b pr.penală va respinge ca nefondat recursul cu consecința obligării sale la cheltuieli judiciare către stat conform art. 192 alin.2 pr.penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 211/A/17.11.2008 pronunțate de Tribunalul Alba - Secția penală în dosarul nr-.
În baza art. 192 al. 2 Cod pr. pen. obligă recurentul la plata sumei de 360 lei în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se înaintează din fondurile MJ în contul Baroului de Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 12.03.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored. VV 2 ex/19.03.2009
Gh.
,
Președinte:Maria CovaciuJudecători:Maria Covaciu, Leontin Coraș, Monica Farcaș
