Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 153/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 153/2009
Ședința publică de la 12 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Covaciu
JUDECĂTOR 2: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 3: Monica Farcaș
Grefier - -
Prezentul complet a fost constituit potrivit prevederilor art.95 și urm. din Regulamentul de Ordine Internă a Instanțelor Judecătorești
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpata împotriva deciziei penale nr. 353/A/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția penală în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat avocat - apărător ales al inculpatei recurente și avocat - apărător desemnat din oficiu pentru inculpata recurentă și partea civilă asistată de avocat ales, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care avocatul ales al inculpatului a depus la dosar motive de recurs.
Avocata desemnată din oficiu pentru inculpata recurentă a depus la dosar cerere prin care a solicitat a se face aplicarea art.3 din Protocolul încheiat între UNBR și Ministerul Justiției.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța a acordat cuvântul în dezbateri.
Avocatul ales al inculpatei a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate și rejudecând a se culpa în producerea accidentului în proporție de 50% inculpată - 50% victimă, și, în raport de această culpă a se proceda la modificarea pedepsei și a despăgubirilor civile. A precizat că inculpatul are o culpă că a condus cu o viteză de 65 km/, dar cel puțin o culpă egală are victima deoarece avea o alcoolemie în sânge de 2,15 gr, nu s-a asigurat și a traversat strada prin loc nepermis.
Avocatul părților civile intimate și a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii penale atacate. A precizat că în mod corect a fost reținută proporția culpei deoarece motivele care au dus la producerea evenimentului au fost multiple și au fost reținute în rapoartele de expertiză efectuate în cauză, despăgubirile civile au fost acordate în raport de culpa fiecărei părți.
A solicitat obligarea inculpatei la plata cheltuielilor judiciare, actele justificative aflându-se în dosarul instanței de apel.
Reprezentanta parchetului a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii penale atacate precizând că în raport de modalitatea concretă a producerii accidentului, corect a fost reținută culpa iar despăgubirile au fost just acordate.
DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 377/2008, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Hunedoaraa condamnat pe inculpata, la:
- 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev.de art.178 al.2 pen.
În temeiul art.81 pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 4 ani reprezentând termen de încercare stabilit în condițiile art.82. pen.
A admis în parte acțiunea civilă și în consecință obligă inculpata la:
- 60.000 lei daune morale și 364 lei cu titlu de prestație periodică începând cu data de 13.03.2007 și până la intervenirea unei cauze legale de stingere a obligației de plată, către partea civilă.
- 32.000 lei daune morale și 8.000 lei daune materiale către partea civilă.
A constatat că asiguratorul de răspundere civilă auto SC ASIGURĂRI răspunde de pagubele produse părților civile în conformitate cu dispozițiile Legii 136/1995 privind asigurările și reasigurările din România.
În temeiul art.193 pr.pen. a obligat inculpatea la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă.
În temeiul art.191 proc.pen. a obligat inculpata la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat pe tot parcursul procesului penal, în sumă de 600 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 13.03.2007, în jurul orei 21,45, în timp ce conducea autoturismul Volkswagen-Passat, cu nr. de înmatriculare -, pe direcția de mers P-, în zona Pieței, inculpata a accidentat mortal pe numitul, în următoarele împrejurări: inculpata este posesoare de permis auto din 1 septembrie 2006; nu este posesoare de autoturism, cel condus la data critică fiind al tatălui său vitreg; în aceste condiții care conturează o lipsă de experiență și, deci, de abilități auto, inculpata rula cu o viteză de 85 km/; aceasta urma în trafic pe martorul Tutula -, care rula la circa 40 în fața sa și cu care urma să se întâlnească într-un anumit punct, pentru a continua deplasarea împreună, cu un singur autoturism; din declarația acestui martor rezultă că a observat victima pe partea a străzii (pe direcția de mers), aceasta trecând cu un picior peste lanțul dintre stâlpișorii marginali, ceea ce l-a făcut să reducă viteza; victima și-a materializat intenția de traversare, dinspre stânga spre dreapta, aceasta producându-se între cele două autoturisme; traversarea s-a făcut prin loc nepermis, fără se asigure, în condițiile unei alcoolemii de 2,15 gr. %o; inculpata declară că prezența autoturismului din fața sa, cu al cărui conducător auto avea înțelegerea de a-l urma și a se întâlni într-un anumit punct, nu i- afectat atenția, menționând că a observat prezența victimei în carosabil încă de la 50-60, iar când s-a apropiat, acesta se afla deja pe sensul său de mers, trecând cu unul-doi pași de axul drumului; inculpata afirmă că a frânat și a intrat pe sensul opus, dar nu a putut evita acroșarea victimei cu partea dreaptă a autoturismului, după care s-a pierdut și nu reține dacă a accelerat ori a frânat, cert fiind că s-a oprit doar ca urmare a impactului cu stâlpii (de mici dimensiuni) de pe marginea carosabilului.
În cauză s-a efectuat o expertiză tehnică auto, în care s-au coroborat date ce rezultau din cercetarea la fața locului, declarațiile inculpatei, ale martorului, stabilindu-se că: viteza de deplasare a autoturismului implicat în accident, nu a fost de 50- 55 km/, cum a apreciat inculpata, ci de 85 km/, deci peste limita legală; nu poate fi reținută ca reală nici afirmația inculpatei de a fi lovit victima cu partea laterală dreaptă a autovehiculului, variantă în care victima ar fi fost proiectată spre dreapta, expertul auto apreciind că accidentul s-a produs pe sensul opus de mers ( de circulație -P), ca urmare a manevrei greșite de viraj stânga, victima fiind surprinsă și lovită frontal
În concluzie, acest accident putea fi evitat de către cei doi participanți la trafic, dacă inculpata respecta regimul legal de viteză în localitate și nu ar fi intrat pe sensul opus (contrasens), iar pietonul (victima) s-ar fi asigurat în mod corespunzător înainte de traversarea străzii prin acel loc, ori dacă s-ar fi angajat în traversare pe marcajul "trecere de pietoni", tot printr-o asigurarea corespunzătoare. La baza încălcărilor legislației rutiere în speță, o contribuție hotărâtoare a avut-o starea avansată de ebrietate în care se afla victima.
La cererea inculpatei în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize criminalistice de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice C N, care a concluzionat că accidentul s-a produs atât din cauza angajării în traversare, prin loc nepermis și fără asigurare, a numitului, cât și din cauza neluării măsurilor de evitare corespunzătoare, încă din momentul declanșării stării de pericol iminent, de către numita.
Inculpata a apreciat că nu se face în totalitate vinovată de săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă și că o parte din vină la producerea accidentului este și victima care a traversat strada pe un loc nemarcat iar culpa sa constă în aceea că nu a avut experiență întrucât a obținuse permisul cu câteva luni înainte.
În susținerea nevinovăției sale inculpata a propus proba cu martorii și, probă ce a fost respinsă ca fiind neconcludentă față de aspectele pe care dorea să le dovedească și care erau incluse în obiectivele expertizei pe care instanța a încredințat-o unor specialiști.
S-a apreciat că, în drept fapta inculpatei de a ucide din culpă pe numitul, ca urmare a nerespectării normelor de circulație pe drumurile publice întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev și ped de art. 178 al.2 pen.
S-a reținut culpa inculpatei în proporție de 80% față de împrejurarea că aceasta conducea cu o viteză de 81 km/ în localitate, la numai 18 de marcajul trecere de pietoni, accidentând victima pe contrasens, instanța condamnând inculpata în temeiul textului incriminator.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, s-au reținut următoarele:
, soția victimei accidentului de circulație s-a constituit parte civilă cu suma de 40000 lei reprezentând daune morale și despăgubiri materiale de 10000 lei reprezentând cheltuieli de înmormântare și suma de 8941 lei reprezentând cota parte a soțului decedat dintr-un contract de credit pentru nevoi personale, arătând că inculpata nu a contribuit cu nici o sumă la cheltuielile efectuate cu ocazia înmormântării soțului său.
Din probele administrate în cauză coroborate cu declarația martorilor G, și a rezultat că toate cheltuielile ocazionate cu înmormântarea s-au ridicat la 10.000 lei.
Astfel, martorul a declarat că a plătit colegilor de serviciu ai victimei pentru lucrările de împrejmuire și betonare a mormântului suma de 1400 lei și a contribuit totodată cu suma de 3000 lei pentru cheltuielile de pomenire, alimente, cruce, etc. Aceste sume nu i-au fost restituite pentru că partea civilă întâmpină mari greutăți financiare de la desul soțului. De asemenea martora a confirmat susținerile părții civile privind sumele ocazionate de înmormântarea victimei, declarând că și familia sa a sprijinit-o material pe soția defunctului cu suma de 3000 lei.
La filele 33-43 din dosarul de urmărire penală sunt depuse și chitanțe care justifică cheltuirea sumei solicitate.
Partea civilă a solicitat obligarea inculpatei la plata a din venitul realizat pe ultima lună dinaintea decesului de tatăl său, cu titlu de prestație periodică.
Din adeverința nr. 1316/05.02.2008 eliberată de EM la care era angajată victima, a rezultat un venit mediu lunar de 2131 lei.
Referitor la prestația periodică solicitată de fiul victimei,instanța de fond a constatat că aceasta are dreptul și beneficiază de pensie de urmaș conform cuponului de pensie nr. 9484/18.06.2007 depus la dosar.
Conform adeverinței eliberate de EM și a cuponului de pensie depus la dosar de partea civilă, tatăl său realiza la data decesului venituri în sumă de 2131 lei lunar. . suma la trei (membrii familiei) și scăzând din rezultat suma de 347 lei, sumă ce reprezintă pensia de urmaș pe care a obținut-o partea civilă după decesul tatălui a rezultat suma de 374 lei.Așadar instanța de fond a concluzionat că partea civilă a fost prejudiciat din punct de vedere al venitului lunar cu suma de 374 lei.
, fiul victimei a solicitat obligarea inculpatei și la plata sumei de 80.000 lei reprezentând daune morale pentru prejudiciul pricinuit ca urmare a pierderii tatălui.
Inculpata a fost de acord să acopere parțial prejudiciul solicitat de partea civilă în sumă de 10.000 lei.
În ce privește cererile de daune morale instanța de fond a apreciat că, partea civilă, în calitate de soție a victimei decedate a suferit un prejudiciu moral efectiv, prin decesul soțului său, prejudiciu care constă în suferințele psihice, datorită perceperii pierderii unei ființe dragi, impasul financiar pe care îl suportă atât de greu, partea civilă fiind nevoită uneori să apeleze la sprijinul financiar al rudelor apropiate pentru ca fiul său să-și continue studiile, să-și poată plăti transportul la liceu în P și pachetul în fiecare zi. Creditele la bănci au rămas doar pe umerii părții civile și ele depășesc lunar salariul pe care aceasta îl obține, astfel că apartamentul a fost pus sub sechestru. Tinând seama însă de procentul de culpă reținut în sarcina inculpatei-80% și 20% victima, instanța imputând acest procent asupra sumei solicitate a admis în parte cererea și a obligat inculpata la plata sumei de 32000 lei cu acest titlu.
Așa fiind în baza disp. art. 346 pen rap. la art.998 civ. și 999 civ. instanța a obligat inculpata să plătească părții civile suma de 8000 lei reprezentând despăgubiri civile și suma de 32000 lei reprezentând daune morale.
Instanța a apreciat că suprimarea vieții tatălui părții civile, inestimabilă în sine, a afectat iremediabil sentimentele și relațiile familiale. Fiul victimei a rămas fără sprijin material și financiar la vârsta la care avea mare nevoie de tatăl său cu care avea o relație afectivă deosebită.
Partea civilă, are rezultate foarte bune la învățătură, participând la mai multe olimpiade și sesiuni de comunicări astfel cum rezultă din caracterizarea liceului la care învață. Această tragedie îl pune în imposibilitatea de mai urma o facultate, cel puțin în viitorul apropiat, pierderea tatălui său marcându-l pentru totdeauna. Cererea de daune morale s-a considerat a fi justificată, astfel că în baza disp. art. 14, 346c.pen p. rap. la art. 998 civ instanța de fond a obligat inculpata să plătească părții civile suma de 60.000 lei cu titlu de daune morale.
Împotriva sentinței a declarat apel, în termen, inculpata.
În motivarea apelului s-a susținut că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică, sub aspectul gradului de culpă reținut în sarcina inculpatei și a victimei, de 80%, respectiv de 20% ( filele 20-21).
S-a susținut că din probele administrate în cauză a rezultat că atât inculpata cât și victima au avut o culpă egală în producerea accidentului de circulație.
S-a solicitat reținerea de circumstanțe atenuante personale în favoarea inculpatei și aplicarea unei pedepse sub limita minimă prevăzută de lege.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, s-a solicitat reducerea proporțională a daunelor morale și materiale, raportat la o culpă a inculpatei de 50%, față de constituirea de parte civilă formulată
Prin decizia penală nr. 353/A/2008 pronunțată în dosarul nr- a Tribunalului Hunedoara - secția penală s-a respins ca nefondat apelul inculpatei și s-a dispus obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel.
Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut că instanța de fond a stabilit corect starea de fapt și vinovăția inculpatei cu privire la fapta reținută în sarcina acesteia, pe baza probelor administrate în cauză, a căror apreciere s-a făcut în condițiile prev. de art. 63 al. 2 Cod proc. penală.
Astfel, din coroborarea probelor administrate în cauză, respectiv: raportul de expertiză tehnică auto efectuat de expertul auto ( filele 53-66 dosar urmărire penală), raportul de expertiză criminalistică efectuat de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice C ( filele 117-130 dosar fond), declarațiile martorului Tutula ( fila 29 dosar urmărire penală și fila 56 dosar fond) și declarațiile inculpatei, a rezultat că atât aceasta cât și victima au fost culpabile de producerea accidentului de circulație.
S-a stabilit că viteza inițială de deplasare a autoturismului condus de inculpată a fost de 81 km./oră, pe un traseu de drum pe care limita maximă legală este de 50 km./oră ( în localitate) iar inculpata, pe fondul lipsei de experiență în conducerea autoturismului, a trecut de pe o bandă de circulație pe alta, lovind victima cu partea frontală a autoturismului pe contrasens.
S-a stabilit de asemenea că inculpata putea evita producerea accidentului de circulație dacă lua măsurile de evitare corespunzătoare încă din momentul declanșării stării de pericol iminent.
Culpa victimei, aflată sub influența băuturilor alcoolice ( o alcoolemie de 2,15 gr.%o) constă în angajarea în traversare prin loc nepermis, la circa 18 metri distanță de trecerea de pietoni și fără să se asigure.
Instanța de fond, analizând dinamica producerii accidentului și culpa pe care au avut-o părțile implicate în accident, a stabilit în mod just că inculpatei îi revine o culpă mai mare, de 80%, iar victimei îi revine o culpă de 20%.
Prin urmare, nu este întemeiată critica adusă sentinței atacate, sub aspectul gradului de culpă reținut în producerea accidentului.
S-a făcut o încadrare juridică legală a faptei.
Prima instanță a făcut o justă individualizare a pedepsei aplicate, având în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv: limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege, pericolul social concret al faptei privit în raport cu consecințele produse și datele care caracterizează persoana și conduita inculpatei.
Raportat la criteriile de individualizare menționate, inculpatei i s-a aplicat pedeapsa minimă prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, cu suspendarea condiționată a executării, astfel încât instanța de apel apreciază că nu se justifică aplicarea dispozițiilor art. 74 și 76 lit. d Cod penal și reducerea duratei pedepsei.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, se constată că prin motivele de apel formulate, inculpata nu a contestat cuantumul daunelor morale și materiale aplicate, respectiv cuantumul prestației periodice acordate părții civile, solicitând doar reducerea acestora raportat la un alt procent de culpă decât cel reținut de instanța de fond.
Ca urmare a faptului că instanța de apel a menținut procentul de culpă reținut de instanța de fond, critica inculpatei apelante cu privire la latura civilă a cauzei nu este întemeiată.
Față de acestea, a fost respins ca nefondat apelul, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod proc. penală.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs, în termen legal, inculpata, aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea hotărârilor primelor instanțe, reținerea unei culpe de 50 % pentru recurentă și 50 % pentru victimă, cu consecința reducerii corespunzătoare a pedepsei și a daunelor stabilite.
În expunerea motivelor de recurs, recurenta a susținut că a încălcat dispozițiile OUG 195/2002 doar în privința vitezei de deplasare, care a fost de 65 Km/ în localitate, în timp ce victima se afla într-o stare avansată de ebrietate, s-a angajat în traversarea, prin loc nemarcat și fără a se asigura.
Verificând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, dar și prin raportare la prevederile art. 385/9 alin.3 pr.penală, Curtea constată că recursul inculpatei este nefondat.
Atât instanța de fond, cât și instanța de apel au dat o interpretare justă probatoriului administrat, stabilind, în mod corespunzător culpa inculpatei în producerea accidentului de circulație, soldat cu decesul victimei.
Expertizele efectuate au confirmat faptul că recurenta a circulat în localitate, pe un sector de drum unde limita de viteză era de 50 km/ și în apropierea unei treceri de pietoni, cu o viteză de 81 km/.
Pe fondul lipsei de experiență în conducerea autoturismului și în condițiile unei viteze excesive, recurenta a intrat pe contrasens, unde a lovit frontal victima.
În acest context, în mod corect primele instanțe au stabilit că inculpatei îi revine preponderent, într-un procent de 80 %, culpa producerii accidentului.
Chiar dacă victima s-a angajat în traversarea, prin loc nepermis, fără să se asigure, în timp ce se afla sub influența băuturilor alcoolice, potrivit rapoartelor de expertiză, inculpata putea evita producerea accidentului dacă lua măsurile de evitare corespunzătoare încă din momentul declanșării stării de pericol iminent.
În acest sens, Curtea reține și declarația martorului Tutula, care rula în fața autoturismului inculpatei, premergător producerii victimei, martorul sesizând intenția victimei de a se angaja în traversare și reducând corespunzător viteza, pentru a evita orice pericol.
Pentru cele ce preced, Curtea reține că primele instanțe au stabilit corespunzător procentul de culpă ce revine inculpatei în producerea evenimentului rutier, astfel că nu se impune nici redozarea pedepsei, just individualizată în raport cu criteriile reglementate de art. 72 cod penal, și nici reducerea despăgubirilor acordate părților civile.
În consecință, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit.b pr.penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul părții civile, iar în baza art. 192 alin.2 pr.penală va dispune obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata împotriva deciziei penale nr. 353/A/2008 pronunțate de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
Obligă pe inculpata recurentă să plătească statului suma de 260 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs, din care suma de 100 lei, reprezentând cotă procentuală din onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 12 martie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. FM
Tehnored VV 2 ex/08.04.200
DI,
Președinte:Maria CovaciuJudecători:Maria Covaciu, Leontin Coraș, Monica Farcaș
