Furtul (art.208 cod penal). Decizia 241/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 241/
Ședința publică din 3 martie 2008
PREȘEDINTE: Gheorghe Bugarsky G -
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
JUDECĂTOR 3: Victor Ionescu
Grefier: - -
Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA - este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea recursului formulat de inculpatul - împotriva deciziei penale nr. 176 din 29.11.2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul recurent, personal și asistat de avocat din oficiu, cu delegație la dosar, lipsă fiind partea vătămată intimată - -.
Procedura legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul din oficiu al inculpatului recurent solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și menținerea sentinței Judecătorie M Nouă, în sensul achitării inculpatului în baza art. 10 lit.1Cpp și art. 181Cp și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, având în vedere că fapta nu prezintă pericol social, prejudiciul a fost recuperat, iar inculpatul are trei copii minori.
Procurorul arată că probele care au condus la vinovăția inculpatului sunt certe și concludente, astfel că pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea deciziei Tribunalului C-S ca legală și temeinică.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită achitarea sa.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 27/20.06.2007, pronunțată de Judecătoria Moldova Nouă în dosar nr-, în baza disp.art. 11 alin.1 pct.2 lit.a raportat la art.10 alin.1 lit.1Cod procedură penală și art.181Cod penal a fost achitat inculpatul -, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1, 209 alin.3 lit.c Cod penal.
În baza art.91 alin.1 lit.c Cod penal s-a aplicat inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 200 lei.
În temeiul art.14 și art.346 alin.2 Cod procedură penală s-a respins acțiunea civilă exercitată de partea civilă, ca nedovedită.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut faptul că, prin rechizitoriul nr.541/P/2006 din data de 22 decembrie 2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Moldova Nouă, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul -, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. și ped de art. 208, 209 alin. 3 lit. Cod penal.
În actul de sesizare al instanței de fond s-a reținut următoarea stare de fapt:
În data de 17 mai 2006 inculpatul - a sustras un cablu electric provenind de la linia de tensiune de rezervă, ce alimenta cu energie electrică de preparare nr. II.
În baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța de fond a constatat că următoarele:
În ziua de 17.05.2006 inculpatul s-a deplasat în zona nr. 1 aparținând părții vătămate - -, cu un topor, unde a observat un cablu electric. După ce verificat dacă este în funcțiune l-a secționat în trei bucăți.
Întrucât la fața locului a venit un angajat al - -, inculpatul ascuns bucățile de cablu într-un șanț.
Cablul amintit provine de la linia de tensiune de rezervă ce alimenta cu energie electrică de preparare nr. II a părții vătămate, nefiind funcțional întrucât cu o zi înainte de săvârșirea faptei fusese avariat de o persoană necunoscută. Cablul traversa zona supusă procesului de ecologizare.
Din evaluarea materialului probator administrat în cauză instanța de fond a reținut că fapta inculpatului, care în data de 17.05.2006 a sustras o bucată de cablu electric nu prezintă gradul concret de pericol social al unei infracțiuni.
În acest sens, prima instanță a avut în vedere faptul că zona în care se afla porțiunea de cablu pe care și-a însușit-o inculpatul era supusă procesului de ecologizare, bunurile aflate în sol urmând să fie aruncate la depozitul de gunoi, conform depozițiilor martorilor, G și G, astfel încât inculpatul a putut fi indus în eroare cu privire la situația juridică a acestui bun. Pe de altă parte, în momentul săvârșirii faptei, inculpatul nu avea un loc de muncă stabil, lucrând ca ziler și avea în întreținere trei copii minori. Prima instanță a mai reținut faptul că, deși inculpatul are antecedente penale, acestea nu exclud posibilitatea aplicării art.181Cod penal.
Instanța a avut în vedere și toate împrejurările în care a fost săvârșită fapta, precum și faptul că atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată, inculpatul nu a negat săvârșirea faptei.
Având în vedere toate aceste aspecte, instanța de fond a apreciat că îndreptarea comportamentului inculpatului se poate realiza și prin aplicarea unei sancțiunii cu caracter administrativ, ca urmare a dispus achitarea inculpatului, în baza art. 11 alin. 1 pct. 2 lit. a Cod procedură penală rap. la art. 10 alin. 1 lit.1Cpp și, în temeiul art. 181Cpp rap. la art. 91 alin. 1 lit. c Cpp, aplicarea sancțiunii administrative a amenzii în cuantum de 200 lei.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, prima instanță a constatat că partea vătămată s-a constituit parte civilă în timpul urmăririi penale, cu suma de 5.579,96 lei. În dovedirea acestei sume a fost depusă doar o adresă și oferta de realizare a lucrărilor de reparație.
Conform art. 998 Cod civil, pentru angajarea răspunderii civile delictuale trebuie îndeplinite următoarele condiții: fapta ilicită, prejudiciu, raportul de cauzalitate între fapta ilicită, prejudiciu și vinovăție.
Privitor la prejudiciu, acesta trebuie să fie cert și nereparat. Caracterul cert al prejudiciului vizează nu numai existența acestuia ci și întinderea prejudiciului suferit. În speță, prima instanță a constatat că partea civilă nu a făcut dovada întinderii prejudiciului, cu atât mai mult cu cât cablul fusese avariat cu o lovitură de topor, de către o persoană necunoscută, în ziua precedentă producerii prejudiciului, iar bucățile de cablu au fost recuperate.
Ca urmare, instanța de fond a respins acțiunea civilă a părții civile, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Moldova Nouă, criticând-o pentru netemeinicie, apelul fiind motivat în fapt și în drept.
În dezvoltarea motivelor de apel s-a invocat faptul că în mod greșit Judecătoria Moldova Nouăa apreciat că fapta săvârșită de inculpat nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, stabilind că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 181Cod penal. Totodată s-a reținut că instanța de fond trebuia să țină cont și de starea de recidivă postexecutorie, prevăzută de art.37 lit.b Cod penal, în care se afla inculpatul la momentul săvârșirii faptei, aspect reieșit din fișa de cazier judiciar a inculpatului. S-a considerat că fapta săvârșită de inculpat este cu atât mai gravă cu cât cuantumul prejudiciului cauzat părții civile este mare, el nefiind recuperat, sens în care se citează din corespondența purtată între partea civilă și instanța de fond, în ceea ce privește acțiunea civilă exercitată în cauză.
În apel nu s-au administrat probe noi.
Prin decizia penală nr. 176 din 29.11.2007, Tribunalul C-S, în baza art.379 pct.2 lit.a Cpp a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Moldova -Nouă, a desființat sentința primei instanțe în ce privește latura penală și, examinând cauza pe fond, în baza art.208 alin.1, 209 alin.3 lit.c Cp, cu aplicarea art.37 lit.b Cp, cu aplicarea art.74, 76 Cp, a condamnat pe inculpatul - la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În baza art.71 Cp a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a, b Cod penal, menținând dispozițiile sentinței penale pronunțată de prima instanță, în ceea ce privește latura civilă.
Verificând sentința primei instanțe, în raport de motivele invocate în apel, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, sub toate aspectele temeiniciei și legalității, conform art.371, art.378 Cpp, tribunalul a constatat că apelul este admisibil, potrivit următoarelor considerente:
Judecătoria Moldova Nouăa reținut corect starea de fapt existentă în cauză, descriind modul în care inculpatul a săvârșit infracțiunea prevăzută de art.208 alin.1, 209 alin.3 lit.c Cp, încadrarea juridică a faptei sale fiind corect efectuată. De asemenea, prima instanță a făcut o justă coroborare a tuturor probelor administrate în cauză, probe din care a rezultat respectiva stare de fapt; aceeași instanță a determinat și aspecte de natură personală care caracterizează situația inculpatului, cu precădere cea familială, reținând în favoarea inculpatului și aspectul că el nu a negat săvârșirea faptei, funcție de ansamblul tuturor acestor factori soluționând cauza.
Tribunalul a apreciat însă că soluționarea cauzei conform sentinței penale nr. 27/20.06.2007 este însă eronată, aspectele reținute de prima instanță neputându-se încadra în criteriile enumerate de art.181alin.2 Cod penal, cel puțin nu prin prisma faptului că acestea ar duce la stabilirea în concret a gradului de pericol social a faptei, grad de pericol social care să se încadreze în cerințele art.181alin.1 Cod penal, respectiv să nu fie caracteristic unei infracțiuni.
În realitate, fapta săvârșită de inculpat nu a adus câtuși de puțin o atingere minimă relațiilor sociale care garantează patrimoniul unor persoane fizice sau juridice, nefiind nici lipsită în mod vădit de importanță prin conținutul ei concret.
Astfel, tribunalul a apreciat că respectiva faptă întrunește trăsăturile constitutive ale unei infracțiuni de furt calificat, criteriile determinate de prima instanță în sensul celor arătate mai sus putând constitui circumstanțe atenuante care să fie avute în vedere la individualizarea pedepsei ce urmează să-i fie aplicată inculpatului pentru săvârșirea respectivei infracțiuni.
Sentința instanței de fond a fost prin urmare desființată în latură penală, instanța de control judiciar urmând să examineze cauza pe fond.
Din probatoriul administrat de altfel corespunzător de către instanța de fond, a rezultat fără putință de tăgadă că inculpatul - a săvârșit infracțiunea prev. de art.208 alin.1, 209 alin.3 lit.c Cod penal, o astfel de faptă neavând cum să nu prezinte gradul de pericol social al unei infracțiuni, atât prin conținutul ei concret, cât și prin situația personală a inculpatului(acesta fiind condamnat anterior la o pedeapsă de 3 ani închisoare tot pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, relevantă fiind în acest sens sentința penală nr. 145/22.09.1998 a Judecătoriei Moldova Nouă ). Inculpatul a săvârșit așadar infracțiunea în stare de recidivă postexecutorie, acest aspect urmând să aibă repercusiuni asupra modalității de executare a pedepsei care i-a fost aplicată pentru respectiva infracțiune.
La individualizarea respectivei pedepse, Tribunalul C-S a avut în vedere în esență aceleași criterii pe care Judecătoria Moldova Nouă le-a apreciat eronat ca fiind de natură să conducă la achitarea inculpatului, adică împrejurările în care a fost săvârșită fapta, atitudinea relativ sinceră a inculpatului, precum și situația familială a acestuia, criterii care reprezintă în realitate circumstanțe atenuante în sensul art.74 alin.1 lit.c), ținându-se cont și de recomandările făcute în art. 74 alin.2 Cod penal. Aceste circumstanțe atenuante au atras coborârea pedepsei privative de libertate ce i s-a aplicat inculpatului, sub minimul special prevăzut de lege, conform dispozițiilor art.76 alin.1 lit.c) Cod penal.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, tribunalul a constatat că singurul apel exercitat în cauză este cel al Parchetului de pe lângă Judecătoria Moldova Nouă. În conformitate cu dispozițiile art. 362 alin.1 lit.a) Cod procedură penală, "apelul procurorului în ce privește latura civilă este inadmisibil în lipsa apelului formulat de partea civilă, cu excepția cazurilor în care acțiunea civilă se exercită din oficiu". Întrucât partea civilă nu a făcut apel împotriva sentinței penale nr. 27/2007 a Judecătoriei Moldova Nouă, tribunalul a apreciat că apelul parchetului în această privință ar fi admisibil doar în situația în care acțiunea civilă în cauză s-ar exercita din oficiu. În realitate nu este însă cazul, art.17 Cod procedură penală reglementând situațiile în care acțiunea civilă se pornește și se exercită din oficiu, anume atunci când cel vătămat este "o persoană lipsită de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă". Este evident că partea civilă M Nouă nu se poate încadra în aceste categorii. Ca atare, în latură civilă, dispozițiile sentinței penale apelate au fost menținute.
Împotriva deciziei penale nr. 176 din 29.11.2007, pronunțată de Tribunalul C-S, a declarat recurs inculpatul -, solicitându-se casarea deciziei tribunalului și menținerea hotărârii pronunțate în primă instanță de Judecătoria Moldova Nouă, care a dispus achitarea inculpatului în baza art. 10 lit.1Cpp și art. 181Cp.
Analizând decizia penală recurată în raport cu cele solicitate în apărare și din oficiu, în limitele dispozițiilor legale, se constată că prima instanță, Judecătoria Moldova Nouă, a apreciat corect starea de fapt, iar soluția pronunțată este corectă, în raport cu pericolul social concret al faptei săvârșite de inculpat, de prejudiciul produs și de persoana inculpatului.
Din probele administrate (declarațiile martorilor) rezultă că zona de unde a sustras cablul inculpatul, urma să fie ecologizată, bunurile din zonă urmând a fi adunate și depozitate, prejudiciul creat fiind de aproximativ 5.600 lei.
Inculpatul, pe tot parcursul procesului penal a avut o atitudine sinceră, recunoscând fapta și arătând că are o situație familială grea, având în întreținere trei copii minori și soția bolnavă.
Față de această situație, văzând modul concret de săvârșire a infracțiunii, prejudiciul produs, atitudinea inculpatului și situația familială a acestuia, se poate aprecia că atingerea adusă valorilor apărate de lege este minimă, fapta inculpatului neprezentând gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Așa fiind, în baza art. 38515pct.2 lit.a Cpp, va fi admis recursul declarat de inculpatul -, casată decizia recurată și menținută sentința penală pronunțată de Judecătoria Moldova Nouă.
Potrivit art. 192 al.3 Cpp, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACEST MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct.2 lit.a Cpp admite recursul declarat de inculpatul - împotriva deciziei penale nr. 176 din 29.11.2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, casează această decizie și menține hotărârea primei instanțe, Judecătoria Moldova Nouă.
Dispune plata sumei de 100 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Timiș, reprezentând onorariu avocat din oficiu.
În baza art. 192 al.3 Cpp cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 3 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR G - - - - -
GREFIER
- -
Red. /12.03.08
Tehnored. 2 ex./17.03.08
PI. -
-;
Președinte:Gheorghe BugarskyJudecători:Gheorghe Bugarsky, Constantin Costea, Victor Ionescu
