Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 248/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 248/
Ședința publică din 3 martie 2008
PREȘEDINTE: Gheorghe Bugarsky G -
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
JUDECĂTOR 3: Victor Ionescu
Grefier: - -
Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA - este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea recursului formulat de petenta împotriva sentinței penale nr. 759/PI din 12.12.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc petenta recurentă pentru care se prezintă avocat, cu împuternicire avocațială la dosar și intimata.
Procedura legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul petentei solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara în vederea continuării cercetărilor privind săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 al.1 Cp.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului, arătând că cererea de trimitere a cauzei la parchet este inadmisibilă, deoarece în calea de atac a recursului nu se poate dispune restituirea cauzei la parchet.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 759/PI din 12 decembrie 2007, de Tribunalul Timiș, în baza art. 2781pct.8 lit.a Cpp a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta împotriva ordonanței de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ emisă în dosarul - Biroul Teritorial Timiș nr. 231/D/P/2006 din data de 18.05.2007.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 20.07.2007 sub număr dosar -, petenta, prin apărător ales, av. n, a formulat plângere împotriva ordonanței de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ emisă în dosarul de urmărire penală al DIICOT - Biroul Teritorial Timiș nr. 231/D/P/2006 din data de 18.05.2007, precum și împotriva rezoluției nr. 45/II/2/2007 din data de 26.06.2007 emisă de Procurorul-șef al DIICOT - Biroul Teritorial Timiș prin care a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petentă împotriva ordonanței ante-menționate, solicitând instanței să se pronunțe în sensul admiterii plângerii, desființării rezoluției procurorului-șef și trimiterii cauzei spre redeschiderea urmăririi penale cu privire la săvârșirea de către intimata a infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. 1 Cp.
În motivarea plângerii, petenta a învederat că soluția de respingere a plângerii formulate împotriva ordonanței de scoatere de sub urmărire penală a intimei și aplicarea unei sancțiuni administrative față de intimată este nelegală și netemeinică, întrucât procurorul în mod greșit a reținut că infracțiunile prevăzute de art. 2 din Legea nr. 508/2004 și art. 215 Cp sunt conexe, pentru ca ulterior să aplice o sancțiune cu caracter administrativ intimatei pentru infracțiunea mai puțin gravă, respectiv cea prevăzută de Legea nr. 508/2004, iar pentru infracțiunea mai gravă, respectiv cea de înșelăciune, să dispună doar scoaterea de sub urmărire penală, fără aplicarea vreunei sancțiuni, fie aceasta și administrativă.
Totodată, petenta a apreciat că procurorul nu și-a fundamentat în cuprinsul ordonanței, în nici un mod, soluția de scoatere de sub urmărire penală intimatei pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. 1 Cp.
De asemenea, petenta a mai arătat că pe parcursul desfășurării cercetărilor penale s-a făcut pe deplin dovada că acțiunile intimatei se circumscriu în prevederile art. 215 alin. 1 Cp, fapta acesteia constând în prezentarea sa sub o calitate falsă în scopul de a obține produse farmaceutice pe care să le ofere ulterior spre vânzare.
La solicitarea instanței, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a înaintat dosarul de urmărire penală nr. 231/D/P/2006, precum și lucrarea procurorului-șef al acestei instituții nr. 45/II/2/2007.
Plângerea a fost formulată în termenul legal prevăzut de art. 2781alin 1 Cpp.
Tribunalul a analizat rezoluția procurorului raportat la materialul probator administrat și criticile aduse de petentă. S-a reținut că DIICOT a fost sesizat prin declinare de competența cu privire la săvârșirea de către făptuitoare a infracțiunii prev. de art. 2 din legea 143/2000 la data de 24.10.2006.
Prin rezoluția procurorului din cadrul DIICOT, pronunțată în dosar 231/D/P/2006 la data 18 mai 2007 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală sub aspectul comiterii de către făptuitoare a infracțiunii prev. de art. 215 alin. 2 și 3 Cp în baza art. 10 lit. d Cpp și scoaterea de sub urmărire penală de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea 143/2000 modificată și completată prin Legea 508/2004 în baza art. 10 li1Cpp, fapta pentru care s-a aplicat o amendă administrativă.
În motivarea soluției, procurorul a reținut că fusese sesizat cu cele două fapte, respectiv fapta de înșelăciune săvârșită prin emiterea a 4 bilete la ordin în valoare de 40.900 lei, care, fiind introduse la bancă spre decontare, au fost refuzate pentru lipsă de disponibil, precum și aceea că făptuitoarea a deținut și comercializat medicamente ce conțineau substanțe psihotrope fără a avea autorizație, faptă ce ar întruni elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea 143/2000.
S-a reținut competența specială a DIICOT în ce privește a doua infracțiune și constatându-se că există caz de conexitate între cele doua fapte, procurorul DIICOT a procedat la soluționarea întregului complex de fapte.
Pe baza probelor administrate procurorul a reținut că, în cursul anului 2002, învinuita a obținut certificatul de înregistrare al SC Farm SRL având ca obiect de activitate comerțul cu amănuntul și produse farmaceutice. De asemenea, a obținut avizul Colegiului Farmaciștilor privind autorizarea sediului unității farmaceutice SC SRL sub denumirea de.
Firma nu avea autorizația de a distribui produse medicamentoase fără prescripție medicală.
Cu toate acestea, învinuita s-a prezentat la depozitul SC SRL T aparținând administratoarei de unde, în mai multe rânduri și în baza a 64 facturi, a cumpărat medicamente ce conțineau substanțe ce intra în categoria drogurilor de risc și mare risc din care o mică partea le-a vândut clienților fără rețetă.
S-a reținut că învinuita a depus documentația pentru obținerea autorizației de funcționare și a angajat ca asistent principal farmacie pe numita, care deținea autorizație de liberă practică, însă la momentul începerii activității de comercializarea de mai sus, nu deținea autorizația de funcționare.
Din cantitatea de medicamente achiziționată de la SC SRL în valoare totală de 500 milioane ROL a achitat o mică parte. Astfel, la data de 07.10.2004, petenta s-a deplasat la sediul punctului farmaceutic din. Cu această ocazie a recuperat medicamente în valoare de 55.878.140 lei și a determinat-o pe învinuită să-i emită bilete la ordin, deși cunoștea că nu avea provizia necesară în cont.
Pentru acest considerent, procurorul a reținut că nu sunt incidente dispozițiile art. 215 alin 2 si 3 cod penal
În ce privește faptele prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea 143/2000, s-a reținut, raportat la modalitatea concretă de săvârșire a faptei, la conduita învinuitei, la faptul că aceasta era absolventă a unei școli postliceale - specializarea asistentă farmacie și fitoterapie și nu a cunoscut că produsele achiziționate nu puteau fi valorificate prin unități farmaceutice tip drogherie, că se impune scoaterea de sub urmărire penală în baza art. 10 lit.1Cp și aplicarea unei amenzi administrative.
Chiar dacă procurorul nu a motivat decât foarte succint soluția de scoatere de sub urmărire penală a învinuitei în ce privește săvârșire infracțiunii prev. de art. 215 alin. 2 și 3 Cp, tribunalul a confirmat această dispoziție pentru următoarele considerente:
Din probatoriul administrat a rezultat că într-adevăr, învinuita s-a prezentat la depozitul petentei pentru a achiziționa produse care nu puteau fi valorificate prin intermediul firmei sale, prezentându-se drept farmacistă, dar activitatea acesteia nu poate fi considerată ca fiind aptă de a induce în eroare pe partea vătămată în condițiile în care aceasta din urmă, în calitate de reprezentant al unui depozit de produse farmaceutice, avea obligația legală de a verifica susținerile solicitantului și dacă deține autorizațiile necesare pentru comercializarea produselor cu regim special.
Or, din susținerile chiar ale petentei și din facturile emise a rezultat că aceasta nu a făcut aceste minime verificări, iar afirmația sa că a fost indusă în eroare de faptul că învinuita folosea un limbaj specific medical, nu o exonerau de obligația de a verifica dacă firma administrată de aceasta are autorizațiile cerute de lege pentru comercializarea produselor farmaceutice de mai sus.
În ce privește emiterea biletelor la ordin, atât din afirmațiile învinuitei cât și ale părții vătămate și ale martorilor audiați, a rezultat că partea vătămată avea cunoștință despre faptul că firma administrată de inculpată nu avea provizia necesară în cont nici la momentul emiterii.
Textul art. 215 alin3 Cp sancționează fapta de inducere sau menținere în eroare cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât fără această eroare cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate.
Instanța a reținut că emiterea biletelor la ordin de către învinuită a fost ulterioară încheierii înțelegerii și după expirarea termenului scadent în ce privește plata facturilor. Mai mult, la data de 19 august 2004, petenta a somat firma administrată de inculpată în vederea efectuării plății. Biletele la ordin au fost emise după acest moment, la solicitarea petentei, care s-a văzut în situația de a nu-si putea executa creanța. Tribunalul a apreciat că petenta nu a fost indusă în eroare la momentul emiterii biletelor la ordin, context în care în mod corect s-a reținut de către procuror că sunt incidente dispozițiile art. 10 lit. d Cpp.
În ce privește infracțiunile prev. de art. 1 si 2 din Legea 143/2000, în mod corect procurorul a concluzionat că din modalitatea de săvârșire a faptelor, rezultă mai degrabă o neglijență a învinuitei față de comercializarea produselor farmaceutice cu regim special, că din cantitatea de produse achiziționată a fost vândută o mică parte, o parte fiind recuperate de petentă și o altă parte fiind distruse după momentul expirării, context în care aplicarea unei amenzi administrative este un avertisment suficient.
Tribunalul a reținut că petenta a criticat soluția doar cu privire la soluția pronunțată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin 2 și 3 Cp, arătând că în momentul în care a pronunțat o soluție de scoaterea de sub urmărire penală pentru infracțiunea ce atrage competența specială a DIICOT, procurorul era obligat să trimită plângerea în ce privește fapta de înșelăciune, parchetului competent material să efectueze cercetări pentru acest tip de infracțiune.
Această critică a fost înlăturată de instanța care apreciază că față de existența unui caz de conexitate între cele două infracțiunii, în condițiile în care a apreciat că urmărirea penală este completă pentru ambele infracțiuni, în mod corect procurorul a pronunțat o soluție pentru pluralitatea de infracțiuni supusă cercetării.
Pentru considerentele expuse, instanța a respins ca nefondată plângerea.
Împotriva acestei sentinței penale a declarat recurs petenta, recursul nefiind motivat în scris, ci doar oral în ziua judecății, de către apărătorul ales al petentei, solicitându-se trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, pentru continuarea cercetărilor privind săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 Cp.
Examinând sentința penală recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit disp. art. 3856Cpp, instanța constată că recursul formulat de petenta este nefondat, hotărârea Tribunalului Timiș fiind temeinică și legală.
Critica petentei în ceea ce privește necompetența materială a - Biroul Teritorial Timiș în ceea ce privește cercetarea intimatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 cp, instanța constată că aceasta este neîntemeiată, având în vedere că în mod just acest organ de urmărire penală a efectuat cercetările de rigoare, sub aspectul infracțiunii de înșelăciune dar și de deținere și comercializare de medicamente ce conțineau substanțe psihotrope fără autorizație, prev. de art. 2 pct. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, având în vedere legătura strânsă dintre cele două infracțiuni, ca modalitate de săvârșire a faptei, astfel că solicitarea de trimitere a cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, sub aspectul continuării cercetărilor privind infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 Cp, apare ca neîntemeiată.
În ceea ce privește fondul cauzei,instanța constată că Tribunalul Timișa stabilit în mod corect starea de fapt dedusă judecății și că plângerea petentei este nefondată, ordonanța și rezoluția atacată fiind temeinice și legale.
Astfel, în ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 Cp, prima instanță, în mod corect a apreciată că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, deoarece emiterea biletelor la ordin de către intimată s-a făcut după expirarea termenului scadent în ceea ce privește plata facturilor, acest lucru făcându-se la solicitarea petentei, aceasta văzându-se în situația în care nu-și putea executa creanța, cunoscând faptul că intimata nu avea provizia necesară în cont la momentul emiterii biletelor la ordin.
În aceste condiții se apreciază că intimata nu a indus în eroare petenta, nefiind îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 Cp, fiind incidente disp. art. 10 lit.d Cpp.
Cu privire la infracțiunile prev. de art. 2 pct. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, procurorul a apreciat în mod just că față de modalitatea de săvârșire a faptelor, persoana făptuitoarei, care nu are antecedente penale, este absolventă a unei școli postliceale cu specializare de asistent farmacie, dar și pentru faptul că o parte din prejudiciul creat a fost recuperat, este suficientă aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ pentru reeducarea sa.
Văzând că criticile formulate de către petentă în calea de atac a recursului sunt neîntemeiate, instanța urmează să respingă ca nefondat recursul petentei.
Văzând și dispozițiile art. 192 al.2 Cpp,
PENTRU ACEST MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct.1 lit.b Cpp respinge, ca nefondat, recursul formulat de petenta împotriva sentinței penale nr. 759/PI/12.12.2007 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosar nr-.
În baza art. 192 al.1 Cpp obligă petenta la 30 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 3 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR G - - - - -
GREFIER
- -
Red. Gh. /12.03.08
Tehnored. 2 ex./12.03.08
PI. -
Președinte:Gheorghe BugarskyJudecători:Gheorghe Bugarsky, Constantin Costea, Victor Ionescu
