Infracțiuni la alte legi speciale. Decizia 245/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 245/
Ședința publică din 3 martie 2008
PREȘEDINTE: Gheorghe Bugarsky G -
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
JUDECĂTOR 3: Victor Ionescu
Grefier: - -
Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA - este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea recursului formulat de făptuitorul împotriva deciziei penale nr. 183 din 4.12.2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă făptuitorul, personal și asistat de avocat -, cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul făptuitorului recurent solicită admiterea recursului, arătând că ambele hotărâri pronunțate în cauză sunt nelegale și netemeinice, un prim motiv fiind acela că instanța de fond nu a fost legal sesizată cu cererea de internare medicală, ca măsură de siguranță a recurentului, având în vedere dispozițiile art. 162 al.1 Cpp, din care rezultă că procurorul poate sesiza instanța cu luarea măsurii prev. de art.114 Cp, decât în cursul urmăririi penale, or, în speța de față urmărirea penală era deja terminată și, în consecință, procurorul nu mai ava temei legal pentru a sesiza instanța cu luarea măsurii respective. Un alt motiv pentru care înțelege să critice cele două soluții pronunțate în cauză, ar fi acela că în mod greșit s-a apreciat că făptuitorul face parte din cele două categorii prev. de art. 114 Cp, faptele reținute în sarcina sa nefiind dintre acelea care să demonstreze că acesta prezintă pericol pentru societate.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefundat, având în vedere expertiza efectuată în cauză și a cărei concluzie este că făptuitorul are discernământul abolit, astfel că cele două soluții pronunțate în cauză sunt legale și temeinice.
Făptuitorul, având ultimul cuvânt, susține concluziile apărătorului său.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș din 14 februarie 2007 înregistrată la Judecători C sub nr. 980 din 15 martie 2007, s-a solicitat acestei instanțe ca să ia față de făptuitorul măsura de siguranță prev. de art. 114 Cod penal - internare medicală.
S-a reținut că făptuitorul a săvârșit fapte cu caracter penal, dar prin expertiza psihiatrică medico-legală s-a stabilit că acesta are discernământul abolit și recomandă internarea sa în Spitalul de Psihiatrie și Măsuri de Siguranță.
Prin sentința penală nr. 294 din 03 septembrie 2007, pronunțată în dosar nr-, Judecătoria Caransebeșî n baza art.114 Cod penal a dispus internarea medicală a făptuitorului în Spitalul de Psihiatrie și Măsuri de Siguranță, până la însănătoșire.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanța reținut în fapt următoarele:
Din raportul de expertiză psihiatrică medico-legală întocmit de Serviciul de Medicină Legală C-S, reiese că făptuitorul are discernământul abolit în raport cu faptele pentru care este cercetat și se propune instituirea măsurii prev.de art.114 Cod penal cu internarea acestuia în Spitalul de Psihiatrie și Măsuri de Siguranță.
Același lucru este recomandat și de T, prin raportul de nouă expertiză psihiatrico-legală.
În același sens și-a dat avizul și Comisia Superioară de Medicină Legală din cadrul " Minovici"
Făptuitorul a fost cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.217 al.1 Cod penal și art.193 al.1 Cod penal.
Având în vedere raportul de expertiză psihiatrică medico-legală întocmit de Serviciul de Medicină Legală C-S, s-a dispus de procuror prin ordonanța din 14 februarie 2007 scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului și sesizarea instanței pentru a lua măsura de siguranță prev.de art.114 Cod penal.
Instanța de fond a găsit sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș întemeiată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel făptuitorul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Făptuitorul nu și-a motivat apelul în fapt și în drept, însă prin apărătorul său din oficiu, a învederat instanței de apel că sentința pronunțată de prima instanță este netemeinică și nelegală, întrucât, potrivit dispozițiilor art.162 Cpp, dacă măsura internării medicale nu s-a luat în faza de urmărire penală,a ceastă măsură nu mai poate fi dispusă de instanță; în subsidiar, se solicită luarea măsurii obligării la tratament medical.
În apel s-au administrat probe noi, cu ancheta socială și cu martori.
Verificând sentința apelată,prin prisma motivelor de apel, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art. 371 și art. 378 Cpp, sub toate aspectele de temeinicie și legalitate și pentru orice motiv de desființare, Tribunalul C-S a constatat că apelul formulat de făptuitorul este nefondat, astfel că, prin decizia penală nr. 183 din 4 decembrie 2007 l-a respins pentru următoarele considerente:
Astfel, referitor la primul motiv de apel invocat, tribunalul a apreciat că acesta este neîntemeiat.
Dispozițiile art.162 alin.1 teza I Cpp se referă la internarea medicală ce se poate dispune, în mod provizoriu, pe o durată limitată de timp, atât de către procuror, cât și de către instanța de judecată, pe parcursul urmăririi penale.
Aceste dispoziții, care nu exclud dreptul instanței de judecată de a se pronunța cu privire la necesitatea luării unei măsuri de siguranță în cazul în care procurorul nu a dispus o astfel de măsură, se referă doar la modalitatea în care se pot lua față de făptuitori, în mod provizoriu, măsuri de siguranță, în perioada de timp scursă de la sesizarea procurorului cu plângere și până la finalizarea urmăririi penale și trebuie coroborate cu dispozițiile art. 114 alin.2 Cod penal.
În speța de față ne aflăm în situația în care urmărirea penală s-a finalizat și procurorul a dat, prin ordonanță o soluție de scoatere de sub urmărire penală a făptuitorului, prin aceeași ordonanță sesizând și instanța de judecată cu necesitatea luării măsurii de siguranță a internării medicale, aplicându-se dispozițiile art.114 alin.1 Cod penal.
În ce privește fondul cauzei, s-a reținut că, față de probele administrate în fața primei instanțe, soluția pronunțată de Judecătoria Caransebeș este temeinică și legală.
În fața primei instanțe s-a efectuat proba cu noua expertiză medico-legală psihiatrică de către Institutul de Medicină Legală T, prin care s-a recomandat ca, având în vedere afecțiunile de care suferă făptuitorul, să se dispună internarea medicală a acestuia în Spitalul de psihiatrie. Acest raport de expertiză a fost confirmat de către Comisia de control și avizare a actelor medicale T și de către Comisia superioară medico-legală a
Prin urmare, prima condiție prevăzută de art.11 alin.1 Cp este îndeplinită, prin actele medico-legale mai sus enumerate, făcându-se dovada că făptuitorul este bolnav mintal.
A doua condiție, aceea a pericolului pentru societate, este de asemenea îndeplinită, având în vedere faptele pentru care a fost urmărit penal făptuitorul. S-a reținut că făptuitorul a amenințat mai multe persoane cu săvârșirea unor acte de violență ( incendiere, distrugere, omor ), după care chiar a recurs la un asemenea act, distrugând geamurile situate între etajele 2 și 3 ale scării blocului în care locuiește.
Probele cu martori administrate atât în fața primei instanțe, cât și fața instanței de apel, prin care făptuitorul a încercat să facă dovada faptului că nu mai consumă băuturi alcoolice și că nu a mai provocat scandaluri, nu au făcut însă dovada faptului că făptuitorul s-a vindecat de boala de care suferă și că, în viitor, pe fondul acestei boli, nu s-ar mai putea deda la astfel de acte.
Astfel fiind, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, tribunalul a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune față de făptuitorul măsura de siguranță a internării medicale, până la însănătoșire, soluția pronunțată de prima instanță fiind temeinică și legală.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs făptuitorul, arătând că atât sentința penală nr. 294/2007 a Judecătoriei Caransebeș, cât și decizia Tribunalului C-S nr. 183/2007 sunt netemeinice și nelegale, deoarece instanța de fond nu a fost sesizată legal cu cererea de internare medicală ca măsură de siguranță, deoarece procurorul nu poate sesiza instanța cu luarea măsurii prev. de art. 114 Cp, decât în curul urmăririi penale, iar în speța de față, urmărirea penală era terminată.
S-au mai criticat hotărârile pronunțate, pentru că instanța nu a luat măsuri pentru aducerea la îndeplinire a internării medicale provizorii și, în același timp, trebuia să sesizeze comisia medicală competentă pentru avizarea internării bolnavilor mintali și a toxicomanilor periculoși, urmând ca măsura internării să dureze până la confirmarea finală a acestei internări medicale, făcându-se o greșită aplicare a legii.
S-a mai arătat că măsura internării medicale este exagerată, deoarece făptuitorul nu face parte din cele două categorii nominalizate în textul de lege, el neprezentând un pericol pentru societate.
Examinând decizia penală recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, instanța constată că recursul formulat de către făptuitorul este nefondat, hotărârea Tribunalului C-S fiind temeinică și legală.
Instanța constată că Judecătoria Caransebeșa dispus internarea medicală a făptuitorului în Spitalul de Psihiatrie și Măsuri de Siguranță, până la însănătoșire, în mod corect, pe baza probelor științifice administrate în cauză, respectiv raportul de expertiză psihiatrică medico-legală întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală C-S, care a constatat că făptuitorul are discernământul abolit și propune instituirea măsurii prev. de art. 114 Cp, raportul de noua expertiză psihiatrică legală întocmit de IML T, avizul IML T dar și avizul Comisiei Superioare de Medicină Legală emis de INML " Minovici" B, care confirmă discernământul abolit al făptuitorului în raport cu faptele comise și recomandă internarea medicală a acestuia.
Văzând că instanța de fond a efectuat toate probele posibile de specialitate prev. de legea penală pentru a verifica dacă discernământul făptuitorului este abolit sau nu în raport cu fapta comisă, în ceea ce privește fondul cauzei, a luat o hotărâre temeinică, astfel că criticile sub acest aspect nu sunt fondate.
Faptul că în cursul judecării recursului, s-a depus o recomandare de către făptuitor, întocmită de asociația de proprietari și un act medical, respectiv bilet de ieșire din spital, care atestă o stare psihică favorabilă și că la externare i s-a recomandat dispensarizare psihiatrică în ambulator, nu poate schimba situația făptuitorului sub aspectul fondului cauzei, deoarece natura faptelor reținute în sarcina sa au un anumit grad de pericol social și, astfel, se impune internarea medicală a făptuitorului până la însănătoșire.
În ceea ce privește criticile legate de sesizarea instanței de către procuror, instanța apreciază că acestea sunt neîntemeiată, în condițiile în care, în cursul urmăririi penale, pe baza raportului de expertiză medico-legală s-a constatat lipsa discernământului făptuitorului în raport cu faptele comise și a dispus scoaterea de sub urmărire penale a acestuia, sesizând în mod concomitent Judecătoria Caransebeș cu privire la luarea măsurii de siguranță a internării medicale prev. de art. 114 Cp, acest mod de sesizare fiind legal.
În ceea ce privește critica legată de faptul că nu s-a dispus internarea provizorie a făptuitorului de către instanța de judecată, de asemenea este nefondată, deoarece nu este obligatorie luarea acestei măsuri în fiecare caz în parte, această măsură luându-se când se consideră că este necesar.
Văzând că hotărârea Tribunalului C-S este temeinică și legală, cât și a instanței de fond, Judecătoria Caransebeș, recursul formulat de către făptuitorul urmează a fi respins ca nefondat.
Văzând și disp. art. 192 al.2 Cpp,
PENTRU ACEST MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct.1 lit.b Cpp respinge, ca nefondat, recursul formulat de făptuitorul împotriva deciziei penale nr. 183/4.12.2007 a Tribunalului C-S, pronunțată în dosar nr-.
În baza art. 192 al.2 Cpp obligă făptuitorul la 20 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 3 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR G - - - - -
GREFIER
- -
Red. Gh. /12.03.08
Tehnored. 2 ex./12.03.08
PI. -
- -;
Președinte:Gheorghe BugarskyJudecători:Gheorghe Bugarsky, Constantin Costea, Victor Ionescu
