Furtul (art.208 cod penal). Decizia 801/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 801
Ședința publică de la 12 August 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Bugarsky
JUDECĂTOR 2: Anca Nacu
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află judecarea recursului formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.289/A/22.10.2008 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: inculpatul personal, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales, în substituirea avocatului ales, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului așa cum a fost el formulat în scris, hotărârile pronunțate în cauză fiind netemeinice și nelegale, sub aspectul dozării pedepsei, fiind greșit individualizate. Inculpatul a recunoscut fapta, valoarea prejudiciului a fost mică și acesta este recuperat, vârsta inculpatului, provine dintr-o familie cu probleme, crescând fără tată, fiind privat de o educație corespunzătoare, solicitând aplicarea unei pedepsei de 3 ani.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, sentința penală pronunțată în cauză fiind temeinică și legală, iar pedeapsa aplicată la fel.
Inculpatul, având cuvântul, solicită admiterea recursului.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1258/20.05.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, s-au hotărât următoarele:
În baza art. 26 Cod penal raportat la art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a,e,i Cod penal a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 3(trei) ani închisoare pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat.
În baza art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a,e,i Cod penal a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 4(patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a,e,g,i Cod penal a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 4(patru) ani și 6(șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art.33 lit.a Cod penal raportat la art.34 alin.1 lit.b Cod penal i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4(patru) ani și 6(șase) luni închisoare.
În baza art.71 alin.2 Cod penal au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a,b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.350 Cod procedură penală a fost menținută starea de arest a inculpatului și în baza art.88 Cod penal s-a scăzut din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestului preventiv, începând cu data de 14.08.2007 la zi (20.05.2008 inclusiv).
A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă SC SA.
În baza art.14, 346 Cpp raportat la art.998 și urm. cod civil a fost obligat inculpatul să plătească părții civile SC SA suma de 674,82 lei cu titlu de despăgubiri materiale.
A fost admisă, în parte, acțiunea civilă promovată de partea civilă.
În baza art.14, 346 Cpp raportat la art.998 și urm. Cod civil a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 1200 lei cu titlu de despăgubiri materiale.
Au fost respinse în rest pretențiile civile, ca nefondate.
A fost admisă, în parte, acțiunea civilă promovată de partea civilă.
În baza art.14, 346 Cpp raportat la art.998 și urm. Cod civil a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 11.000 Euro sau echivalentul în lei al acestei sume calculat la cursul BNR de la data plății efective, cu titlu de despăgubiri materiale.
Au fost respinse în rest pretențiile civile, ca nefondate.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, prejudiciul fiind recuperat prin restituirea bunului.
S-a luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
În baza art.191 Cpp a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 9262/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, înregistrat pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 10.09.2007 sub nr-, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la furt calificat și furt calificat prevăzute de art. 26 Cod penal raportat la art. 208 alin.1, art. 209 alin.1 lit. a,e,i Cod penal; art. 208 alin.1, art. 209 alin.1 lit. a,e,i Cod penal; art. 208 alin.1, art. 209 alin.1 lit. a,g,e,g,i Cod penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
În fapt s-a reținut că, în data de 20.09.2006, în jurul orelor 18,45 numita, de profesie avocat în cadrul Baroului T, a parcat autoturismul marca BMW X3, cu numărul de înmatriculare B -, pe strada - - din T, în dreptul imobilului cu numărul cu numărul 8, unde locuiesc părinții săi, în apartamentul cu numărul 4.
În timp ce aceasta se găsea în locuința părinților săi, învinuitul a spart geamul portierei din partea spate a autoturismului menționat și a sustras din acesta o borsetă în care se găseau mai multe documente aparținând numitei, respectiv: cartea de identitate, cartea de alegător, legitimații de serviciu, polița de asigurare a autoturismului, carduri, etc, precum și suma de 1200 (o mie două sute) RON. În acest timp, inculpatul se găsea în apropiere, cu un ciclomotor (motoscuter). Înainte de comiterea faptei, cei doi au comunicat prin semne, coordonându-și activitatea. După ce învinuitul a sustras borseta din autoturism a urcat pe ciclomotorul condus de către inculpatul și împreună au fugit de la locul faptei.
În data de 03.08.2007, în jurul orelor 13,00 numitul a parcat autoturismul marca Chevrolet, cu numărul de înmatriculare 969, pe strada - - din T, la intersecția cu strada - -. În jurul orelor 15,00 numita, care se găsea în apartamentul său, cu numărul 9, situat pe-, a auzit un zgomot puternic pe stradă și s-a uitat pe geam pentru a vedea ce s-a întâmplat.
Cu această ocazie, a observat pe partea cealaltă a străzii, un tânăr de aproximativ 20-22 ani, cu înălțimea de 1,70-1,75, îmbrăcat în pantaloni scurți, tricou cu mâneci scurte și purtând pe cap o . care sustrăgea o geantă de culoare neagră, din autoturismul menționat anterior, prin geamul portierei din partea spate, care era spart. În acest moment, i-a relatat soțului, care se găsea și el în apartament, ceea ce a observat. Acesta a ieșit imediat în stradă și a plecat în căutarea autorului furtului, pe străzile din apropiere. Astfel, a ajuns în dreptul studențesc MV 1, situat pe strada - - și a observat doi tineri, dintre care unul avea semnalmentele indicate de soția sa, mai puțin faptul că nu purta . iar celălalt ținea în mână o geantă de culoare neagră, asemănătoare celei descrise de soția sa, ca fiind sustrasă din autoturismul parcat pe strada - -, peste drum de apartamentul său. A cerut celor doi tineri să se oprească dar aceștia au fugit. C care ținea în mână geanta a aruncat-o în lateral. Numitul a alergat în urma acestora dar nu i-a ajuns. În această situație, a luat geanta și i-a lăsat la autoturism, numitului, un bilet cu numărul său de telefon, pentru a-l contacta, în vederea restituirii genții sustrase, ceea ce s-a și întâmplat, în aceeași zi, în jurul orelor 18,00. Numitul a declarat că geanta respectivă îi aparține, precizând faptul că, în momentul comiterii furtului, în aceasta se găseau: un telefon mobil marca NOKIA 6280, un aparat foto digital marca SONY, etc, bunuri care i-au fost restituite în totalitate
În momentul în care martorul i-a văzut pe cei doi tineri, a reținut semnalmentele acestora, iar cu ocazia prezentării unor planșe foto, i-a recunoscut pe inculpatul și învinuitul, ca fiind persoanele în cauză. Martorul a precizat faptul că, inculpatul ținea în mână geanta sustrasă în momentul în care i-a observat, ulterior aruncând-o, iar învinuitul era împreună cu acesta și avea semnalmentele persoanei care a sustras geanta din autoturismul numitului, semnalmente indicate de soția sa și menționate anterior.
În noaptea de 06/07.08.2007 în jurul orelor 02,40, inculpatul a spart geamul portierei din partea spate a autoturismului marca Mercedes cu nr. de înmatriculare AM 552 DM, parcat în parcarea hotelului situat în T pe- și a sustras un laptot marca Sony, un aparat foto marca 2, precum și câteva Cd-uri și stikuri. Valoarea bunurilor sustrase a fost apreciată de către numitul proprietarul autoturismului și al bunurilor în cauză la suma de 31.000 lei.
Inculpatul a fost audiat atât în faza de urmărire penală, cât și cu ocazia cercetării judecătorești, acesta având o atitudine duplicitară, în sensul că a negat inițial săvârșirea faptelor iar în momentul în care a constatat că organele judiciare au strâns probe care-l incriminează a revenit asupra poziției inițiale și a făcut unele recunoașteri, încercând să minimalizeze contribuția sa la săvârșirea faptelor, asumându-și doar un rol de simplu asistent.
Astfel, cu ocazia prezentării învinuirii (fila 37 dosar UP) inculpatul a menționat că îi cunoaște pe numiții și, însă a negat vehement săvârșirea celor trei fapte de sustragere și că s-ar fi întâlnit cu cei doi în zilele comiterii faptelor. A susținut că în data de 20.09.2007 se afla la muncă, în calitate de muncitor necalificat, la un apartament situat pe str.- din T, apartament proprietatea verișorului său. În data de 03.08.2007 s-a trezit la ora 1200, iar în jurul orei 1200-1300s-a întâlnit cu soția sa în apropierea complexului comercial "", după care s-au plimbat prin oraș până seara în jurul orei 1900-2000când a plecat spre domiciliu. În data de 06.08.2007, în jurul orei 2400-0100avut o discuție telefonică, de la domiciliu, cu soția sa, hotărând să meargă la discotecă. În cursul aceleiași zile s-a înțeles să se întâlnească și cu prietenul său care urma să vină și el la discotecă. După ce s-a întâlnit cu soția sa și prietenul, inculpatul a avut o ceartă cu soția, în urma căreia s-a hotărât ca împreună cu să se deplaseze pe jos la ștrandul "", iar în timp ce se deplasau pe jos pe str.M au fost opriți de către un echipaj de poliție și conduși la sediul secției întrucât nu aveau acte de identitate asupra lor.
Organele de cercetare penală au administrat probe pentru verificarea susținerilor inculpatului, sens în care au fost audiați martorii, -.
Martorul (fila 105 verso-dosar UP), concubinul mamei inculpatului, a declarat că în perioada 18.09.2006 - sfârșitul lunii septembrie 2006 inculpatul a fost în permanență cu el la imobilul din str.- din T (proprietatea martorului), unde se efectuau lucrări de renovare, iar în data de 20.09.2006 inculpatul a fost la apartament începând cu ora 0905dimineața și până la ora 2130seara.
Martorul - (fila 106 verso-dosar UP) a declarat că a lucrat la renovarea apartamentului în intervalul 18.09.2006 - 24.09.2006, inculpatul fiind prezent în fiecare zi la apartament de la ora 0930- 1000la ora 2100-2200.
Declarațiile celor doi martori sunt considerate nesincere de către prima instanță de judecată, în contextul în care sunt contrazise de analiza coroborată a celorlalte probe administrate în cauză.
Astfel, în data de 22.09.2006, în jurul orei 1545, agenți de poliție din cadrul secției 1 T l-au observat pe inculpat în timp ce conducea un motoscuter de culoare gri metalizat pe strada - din Alături de inculpat se mai afla un (tânăr, de aproximativ 20 de ani). Deși a fost somat să oprească de către organele de poliție inculpatul a reușit să scape după ce a abandonat motoscuterul.
Prin urmare, în intervalul de timp în care cei doi martori au susținut că l-au văzut tot timpul pe inculpat lucrând în apartament, acesta era depistat de organele de poliție pe stradă și având un comportament suspect.
Pe de altă parte, martorii oculari și i-au identificat pe inculpat și pe numitul ca fiind persoanele care au participat la sustragerea de bunuri din autoturismul deținut de partea civilă, eveniment care a avut loc în data de 20.09.2006. Identificarea s-a făcut atât în faza de urmărire penală (planșe foto -filele 107-114) cât și cu ocazia audierii de către instanța de judecată (fila 101, 104).
După audierea acestor doi martori oculari inculpatul și-a schimbat poziția procesuală și a recunoscut săvârșirea faptei din data de 20.09.2006 (fila 27 din supliment), însă susține că acțiunea a fost pusă la cale de cel care îl însoțea (numitul " ") și că el nu și-a însușit nimic din bunurile aflate în poșeta sustrasă.
Este de remarcat că până în prezent numitul " " nu a fost identificat iar pe altă parte martorii oculari și l-au identificat pe însoțitorul inculpatului ca fiind numitul.
Prin urmare, această nouă poziție a inculpatului nu este una de recunoaștere în totalitate a circumstanțelor săvârșirii faptei, inculpatul limitându-se la a "recunoaște" doar acele aspecte faptice dovedite prin alte mijloace de probă.
În legătură cu fapta din 03.08.2007, în apărarea inculpatului a fost audiată soția acestuia (fila 102 verso dosar UP) care a declarat că în data de 03.08.2007, începând cu ora 1200și până la ora 2000, s-a aflat împreună cu inculpatul, acestuia și alte persoane, prin oraș la cumpărături. După ce au ajuns cu toții acasă (în jurul orei 2000) nimeni nu a mai părăsit apartamentul.
Martora ( inculpatului) a susținut că familia (inclusiv inculpatul) au plecat de la locuință la ora 1200și s-au întors acasă în jurul orei 2200, perioadă în care inculpatul s-a aflat tot timpul alături de ea în oraș.
Declarațiile celor doi martori sunt considerate nesincere de către prima instanță de judecată, în contextul în care sunt contrazise de analiza coroborată a celorlalte probe administrate în cauză.
Inculpatul și numitul au fost identificați de martorul (filele 119-124, 130-132 dosar UP) ca fiind cei doi tineri urmăriți de el și asupra cărora martorul a observat o borsetă ce avea caracteristicile bunului sustras din autovehicul, bun care a fost ulterior recunoscut de către proprietar (fila 65 verso - dosar UP).
Săvârșirea faptei de sustragere și trăsăturile unuia dintre participanți au fost confirmate și de martora (fila 94 dosar UP, fila 268 dosar instanță), a cărei atenție a fost atrasă de zgomotul produs de spargerea geamului autovehiculului.
Inculpatul, în declarația dată în fața primei instanțe, a revenit asupra susținerilor inițiale din faza de urmărire penală și a precizat că fapta a fost săvârșită de numitul, care ar fi responsabil atât de sustragerea cât și de abandonarea borsetei, iar el, deși l-a însoțit pe, nu a avut nici o contribuție la comiterea faptei.
În contextul în care atât acțiunea de sustragere cât și deținerea borsetei de către inculpat au fost dovedite, afirmațiile acestuia nu sunt veridice.
În privința faptei din noaptea de 06/07.08.2007, pentru susținerea alibiului său inculpatul a solicitat audierea soției sale, care în declarația dată în faza de urmărire penală afirmă că în noaptea de 07.08.2007, în jurul orei 0200, avut o discuție telefonică cu soțul său, amândoi stabilind să meargă la discotecă. Tot în jurul orei 0200s-a întâlnit cu inculpatul care era însoțit de numitul zis "", însă nu au mai plecat la discotecă întrucât s-au certat, inculpatul plecând cu prietenul său. După aproximativ 10 minute a fost apelată telefonic de inculpat, însă nu mai știe exact dacă de pe numărul de telefon mobil aparținând acestuia, inculpatul relatându-i că a fost reținut de poliție.
Prezența inculpatului în parcarea hotelului "" din T în noaptea de 06/07.08.2007, în jurul orei 0240, este confirmată de martorii A și (planșe foto - filele133-140, 143-148) angajații unității hoteliere, care au fost alertați de alarma luminoasă declanșată la autoturismul părții civile în urma spargerii geamului portierei din stânga spate de către inculpat. Cei doi martori l-au recunoscut pe inculpat și cu ocazia audierii lor de către instanța de judecată (filele 134 și 159).
În declarația dată în fața instanței de judecată inculpatul a afirmat că în noaptea de 06/07.08.2007 se afla în apropierea hotelului "" din T, însoțit fiind de prietenul său. Inculpatul a recunoscut că a pătruns în parcarea hotelului după ce a escaladat gardul împrejmuitor și, după ce a identificat un autoturism ce părea mai luxos, a spart cu o piatră unul din geamurile autoturismului. A susținut că nu a luat nimic din mașină întrucât s-a pornit alarma luminoasă iar un angajat al hotelului l-a văzut, astfel încât a fugit, sărind gardul.
Partea civilă a declarat că din autoturismul avariat i-ar fi fost sustrase următoarele bunuri: un laptop marca Sony de culoare neagră ce se afla într-o geantă de culoare oliv-galben, o cameră foto marca cu obiectiv 60 mm, câteva CD-uri cu soft-uri și memory-stik-uri de 8 GB, bunuri evaluate de partea civilă la suma de 31.000 lei.
Martora, care însoțea partea civilă în data de 06/07.08.2007, a confirmat deținerea de către aceasta a bunurilor enumerate precum și faptul că de obicei aceste bunuri erau lăsate în mașină. Martora a susținut de asemenea că partea civilă a ajuns la hotel în seara zilei de 06.08.2007 și urma să plece în jurul orei 0500dimineața. În contextul în care partea civilă și-a lăsat mașina în parcarea hotelului și urma să plece după câteva ore de la sosire, este verosimilă afirmația martorei în sensul că bunurile se aflau în mașină.
În consecință, sub aspect probator se confirmă participarea inculpatului, fie în calitate de complice, fie în calitate de autor, la săvârșirea celor trei fapte de sustragere reținute în rechizitoriu, a apreciat prima instanță.
În speță, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la furt calificat și furt calificat prev. de art.26 Cod penal raportat la art.208 al.1 Cod penal 209 al.1 lit.a,e,i Cod penal; 208 al.1Cod penal raportat la art. 209 al1 lit. a, e,i Cod penal și art.208 al.1 raportat la art. 209 al. 1 lit.a,e,g,i Cod penal, fapte aflate în concurs.
La individualizarea judiciară a pedepsei, prima instanță a avut în vedere criteriile enunțate de art. 72 Cod penal. Referitor la circumstanțele săvârșirii faptelor s-a reținut că inculpatul a acționat în împrejurări de natură să eficientizeze activitatea infracțională, să asigure reușita acțiunilor și să îngreuneze identificarea și prinderea autorilor. Astfel, de fiecare dată inculpatul nu a acționat singur ci împreună cu o altă persoană; de fiecare dată luarea bunului a fost precedată de spargerea geamului autoturismelor (efracție) de o manieră care trădează experiența în astfel de acțiuni; de fiecare dată inculpatul a acționat în locuri publice (pe stradă, în parcarea hotelului); la săvârșirea faptei din data de 20.09.2006 inculpatul a utilizat un motoscuter cu scopul de a părăsi câmpul infracțional cât mai repede; fapta de sustragere din data de 06/07.08.2007 a fost săvârșită pe timp de noapte. De remarcat este că de fiecare dată numai reacția rapidă a martorilor prezenți în apropierea locului săvârșirii faptei a condus în cele din urmă la identificarea participanților, întrucât de fiecare dată inculpatul și însoțitorii săi au acționat într-un interval de timp foarte scurt (câteva minute).
În ce privește persoana inculpatului, chiar dacă vârsta inculpatului (18-19 ani la data săvârșirii faptelor) și lipsa antecedentelor penale sunt argumente care pledează în favoarea aplicării unei pedepse mai blânde, nu se poate omite atitudinea inculpatului pe parcursul procesului penal (atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată), și anume profund nesinceră, rău intenționată, care trădează faptul că regretul exprimat în declarația dată în fața instanței de judecată este doar unul formal, de circumstanță.
În consecință, prima instanță a apreciat că o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru complicitate la furt calificat, 4 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat săvârșită la data de 03.08.2007, 4 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de furt calificat săvârșită la data de 06/07.08.2007, cu executare în regim privativ de libertate, sunt în măsură să conducă la realizarea scopului preventiv al pedepsei prevăzut de art.52 Cod penal.
În privința laturii civile s-a reținut de către prima instanță că societatea de asigurare SC SA, care a încheiat polița de asigurare AV - din 08.08.2006 (fila 157 dosar UP), a despăgubit persoana asigurată ( ) cu suma de 674,82 lei (ordinul de plată - fila 161 dosar UP), reprezentând contravaloarea reparațiilor făcute la autovehiculul marca BMW X3 avariat prin spargerea geamului, subrogându-se astfel în drepturile persoanei asigurate.
În consecință, prima instanță a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă SC SA.
În baza art.14, 346 Cpp raportat la art.998 și urm. Cod civil a obligat inculpatul să plătească părții civile SC SA suma de 674,82 lei cu titlu de despăgubiri materiale.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 5000 lei (fila 61 verso dosar UP), precizând doar că în acest cuantum este cuprinsă și suma de 1200 lei, care i-a fost sustrasă și care se găsea în borseta luată din mașină. Din declarația părții civile rezultă că borseta cu acte i-a fost restituită în data de 23.09.2006 de către o persoană care a găsit borseta, însă suma de bani nu și-a recuperat- Având în vedere aceste elemente precum și faptul că societatea de asigurare a despăgubit-o pentru reparațiile autoturismului, prima instanță a admis în parte pretențiile civile, iar în baza art.14, 346 Cpp raportat la art.998 și urm. Cod civil a obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 1200 lei cu titlu de despăgubiri materiale. Va respinge în rest pretențiile civile, ca nefondate.
Partea vătămată și-a modificat pretențiile civile în cursul judecății (fila 35) solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 15.000 Euro (50.049 lei) cu titlu de daune materiale constând în: contravaloarea bunurilor sustrase, contravaloarea reparațiilor autoturismului distrus, prejudiciul cauzat de faptul că a pierdut întâlnirile de afaceri ce erau programate în perioada respectivă în C și astfel a pierdut oportunitatea încheierii de noi contracte comerciale. În dovedirea pretențiilor civile s-au depus la dosar mai multe înscrisuri (filele 82-90 dosar instanță).
În privința bunurilor sustrase înscrisurile depuse la dosar nu sunt relevante în contextul în care sunt redactate într-o limbă străină și nu a fost depusă la dosar traducerea acestora. Pe de altă parte, existența acestor bunuri în patrimoniul părții civile la data săvârșirii faptei a fost dovedită cu martori, iar valoarea acestor bunuri (electronice profesionale) pretinsă de partea civilă corespunde valorii de piață a acestora.
În privința reparațiilor aduse autoturismului distrus, din probele administrate în dosar rezultă că acțiunea inculpatului a avut drept rezultat spargerea unui singur geam (partea spate a autoturismului). Acest aspect este confirmat atât de declarațiile martorilor cât și de constatările organelor de poliție (proces verbal -fila 75 dosar UP). Înscrisul depus la dosar în dovedirea acestor pretenții (comanda nr.5948/07.08.2007) menționează următoarele operațiuni tehnice efectuate la autoturismul părții civile: schimb anvelopă, echilibrat autoturism, înlocuit valvă. Se observă că nici una din aceste operațiuni nu este rezultatul avarierii autoturismului prin acțiunea inculpatului, fiind vorba doar de operațiuni de întreținere. Prin urmare, despăgubirile solicitate în baza acestei probe sunt nejustificate.
În ce privește prejudiciul material pretins de partea civilă și care își are originea în pierderea oportunității de a încheia contracte comerciale, s-a reținut că pentru a putea fi reparat prejudiciul trebuie să aibă caracter cert și să existe legătură de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
Prejudiciul are caracter cert dacă s-a produs până la data la care persoana prejudiciată solicită repararea lui sau, în ipoteza în care nu s-a produs până la acea dată, există suficiente elemente din care să rezulte că prejudiciul se va produce în mod sigur.
În speță, prejudiciul pretins de partea civilă nu are caracter cert, nefiind produs la data constituirii de parte civilă, neexistând pe de altă parte nici un element care să justifice ipoteza cum că acesta s-ar produce în viitor.
Nici legătura de cauzalitate pretinsă de partea civilă între acțiunea inculpatului și pierderea oportunității de a încheia contracte comerciale nu se conturează în cazul de speță, întrucât încheierea unor contracte nu este condiționată exclusiv de prezența părților contractante într-un anumit timp și loc.
De altfel, partea civilă nici nu face trimitere la încheierea în concret a anumitor contracte, ci afirmă doar că a pierdut "oportunitatea" încheierii unor astfel de acte juridice.
În consecință, prima instanță a admis, în parte, acțiunea civilă promovată de partea civilă.
În baza art.14, 346 Cpp raportat la art.998 și urm. Cod civil a obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 11.000 Euro sau echivalentul în lei al acestei sume calculat la cursul BNR de la data plății efective, cu titlu de despăgubiri materiale. A respins în rest pretențiile civile, ca nefondate.
A luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, prejudiciul fiind recuperat prin restituirea bunului (fila 66 dosar UP).
A luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
În baza art.191 Cpp a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului este criticată modalitatea de individualizare a pedepsei aplicate, apreciindu-se că este prea aspră, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, deoarece este infractor primar, pentru două din fapte calitatea sa este de complice și pentru una este autor, și-a manifestat disponibilitatea și în fața primei instanțe de a achita prejudiciul cauzat și se află deja în detenție de 1 an de zile.
La data de 18.09.2008 s-a înregistrat de registratura Tribunalului Timiș, partea civilă a transmis o declarație autentificată prin care renunță "la toate pretențiile față de făptuitor", ce formează obiectul dosarului.
Prin DP nr. 289/A/22.10.2008 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosar nr-, în baza art. 379 alin. 1 pct. 2 lit. a C.P.P. a fost admis apelul declarat de către apelantul-inculpat, împotriva sentinței penale nr. 1258/20.05.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-.
A fost desființată sentința penală apelată și rejudecând cauza în fond, s-a înlăturat obligarea inculpatului la plata sumei de 11.000 Euro, reprezentând despăgubiri materiale, către partea civilă.
În baza art. 381.C.P.P. s-a dedus în continuare durata arestului preventiv de la data pronunțării sentinței apelată, 20.05.2008 la zi și s-a menținut în continuare măsura arestării preventive.
Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței apelată ce nu contravin prezentei hotărâri.
În baza art.192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul, analizând apelul prin prisma criticilor aduse sentinței apelate prin motivele de apel precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art.271 alin 2.C.P.P. a reținut următoarele:
Examinând actele și lucrările dosarului, s-a constatat că prima instanță a stabilit corect starea de fapt și vinovăția inculpatului, iar la individualizarea pedepsei aplicate s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei.
Prima instanță a reținut corect gradul de pericol social al faptelor săvârșite, precum și modalitatea de comitere a acestora, gradul de participare a inculpatului și calitatea avută de acesta, făcând o amănunțită analiză a fiecărei fapte, iar pedepsele aplicate sunt analizate fiecare deoarece cuantumul acestora este diferit, reținându-se modul elaborat de acțiune a inculpatului.
Inculpatul susține că se află la prima abatere de la rigorile legii penale, din fișa de cazier rezultând că nu figurează cu antecedent penale, dar instanța a avut în vedere acest aspect, pedepsele aplicate fiind îndreptate spre minim, iar la contopirea acestora nu a mai aplicat niciun spor și nu a reținut susținerile din rechizitoriu, că în perioada minoratului a fost cunoscut cu fapte de același gen pentru care i-au fost aplicate amenzi administrative, deoarece afirmația nu a fost probată.
Inculpatul susține că a avut o atitudine sinceră, recunoscând comiterea faptelor pe întreg parcursul procesului penal, dar această afirmație este contrazisă de declarațiile sale date în timpul urmăririi penale, când a negat săvârșirea faptelor inclusiv cu prilejul prezentării materialului de urmărire penală, iar în fața instanței de judecată nu a dorit să dea declarații ( fila 98 dosar instanță), iar în declarația din 10.03.2008 aflată în supliment la filele 27-28, dată în fața instanței, face o declarație cu privire la cele trei fapte care i se impută, dar care nu este sinceră, încercând să își diminueze contribuția la săvârșirea infracțiunilor pentru care este trimis în judecată și care este în contradicție cu probele administrate în cauză, încercând să diminueze credibilitatea probelor testimoniale administrate. declarat de inculpat în declarația sa nu este unul sincer, ci doar formal, circumstanțial, fiind contrazis de atitudinea sa constantă.
Pentru a putea fi reținută circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit.b C.P.P. era necesar a se face dovada că prejudiciul a fost recuperat, dar în motivele de apel inculpatul își manifestă intenția de a achita prejudiciul, astfel că, în mod corect, prima instanță nu a făcut aplicarea acestei circumstanțe.
Inculpatul a comis faptele la vârsta de 18-19 ani, dar, deși tânăr, manifestă perseverență infracțională, și dovada pregătirii cu atenție și minuțiozitate a activității desfășurate, iar situația sa familiară nu este de natură a diminua pedeapsa aplicată pentru fapta proprie și este consecința comportamentului său.
Criticile formulate de inculpat cu privire la individualizarea pedepsei nu sunt întemeiate, atât cuantumul pedepsei cât și modalitatea de executare a acesteia sunt de natură să realizeze scopul represiv, educativ și preventiv al pedepsei.
Împrejurarea că ceilalți participanți la săvârșirea infracțiunilor nu au fost trimiși în judecată deoarece se sustrag, nu înseamnă că aceștia nu vor fi trimiși în judecată și nu vor răspunde penal pentru faptele săvârșite și nu poate constitui un temei pentru aplicarea altei modalități de executare a pedepsei, respectiv a suspendării condiționate a executării pedepsei sau suspendarea executării pedepsei sub control judiciar,astfel că și acest motiv de apel este nefundat.
Având în vedere cele reținute, tribunalul a apreciat legală și temeinică sentința apelată și nefondate criticile aduse de inculpat cu privire la modul de soluționare a laturii penale a cauzei.
Deși în cauză a declarat apel doar inculpatul, acesta are calitatea de a critica hotărârea și sub aspectul laturii civile și, văzând renunțarea părții civile la toate pretențiile formulate în acest dosar, iar această cerere profită inculpatului, neînrăutățind în niciun mod situația acestuia, astfel că, în baza art. 379 pct. 2 lit. a a C.P.P. fost admis apelul, desființată sentința apelată și rejudecând cauza s-a înlăturat obligarea inculpatului la plata sumei de 11.000 Euro, reprezentând despăgubiri civile pentru daune materiale, către partea civilă, luându-se astfel act de renunțarea acestei părți la dreptul pretins.
Văzând că inculpatul a fost judecat în stare de arest, în baza art. 381.p Cod Penal s-a dedus în continuare durata arestului preventiv de la data pronunțării sentinței apelată, 20.05.2008 la zi și s-a menținut în continuare măsura arestării preventive.
Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței apelată ce nu contravin acestei hotărâri.
Împotriva deciziei penale nr.289/A/22.10.2008 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosar nr- a formulat recurs solicitând admiterea recursului, reindividualizarea pedepsei fiind considerată exagerat de mare, luând în considerare faptul că acesta nu are antecedente penale, a recunoscut săvârșirea faptelor, situația familială a inculpatului, solicitând în final reducerea pedepsei aplicate sau chiar aplicarea dispozițiilor art.861cu Cod Penal ocazia dezbaterii recursului s-a mai arătat că prejudiciul creat a fost recuperat.
Examinând decizia penală recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, instanța constată că recursul formulat de către inculpatul, este nefondat, hotărârea Tribunalului Timiș fiind temeinică și legală.
Astfel, instanța de fond, Judecătoria Timișoara, a stabilit în mod corect starea de fapt dedusă judecății, pe baza probelor existente la dosar, dar și vinovăția inculpatului, în ceea ce privește săvârșirea infracțiunilor de furt calificat, una în forma prevăzută de art. 208 alin.1, 209 alin.1, lit.a,e,i Cod Penal, cealaltă în forma prevăzută de art.208 alin.1, 209 alin.1, lit.a,e,g,i și Cod Penal respectiv infracțiunea de complicitate la infracțiunea de furt calificat, în forma prevăzută de art.26 Cod Penal, raportat la art.208 alin.1, 209 alin.1, lit.a,e,i Cod Penal, încadrările juridice ale faptelor fiind legale.
Cu privire la individualizarea judiciare a pedepselor, aplicată pentru fiecare infracțiune, instanța constată că au fost avute în vedere criteriile prev.de art.72 Cod Penal, gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite dar și modalitatea în care acesta a acționat de fiecare dată, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv vârsta, lipsa antecedentelor penale, comportamentul său în fața organelor judiciare și în mod corect s-a apreciat că pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare, sunt de natură de a conduce la realizarea scopului pedepsei, prev.de art.52
Cod PenalCriticile referitoare la redozarea pedepsei, nu sunt fondate, instanța apreciind că nu poate avea loc o reducere a pedepsei aplicate inculpatului, în condițiile în care acesta a săvârșit infracțiunile pentru care a fost condamnat în concurs, creând un prejudiciu relativ mare, iar recuperarea unei părți din prejudiciu nu s-a datorat bunăvoinței inculpatului ci a împrejurărilor concrete în care s-au derulat faptele.
În ceea privește latura civilă a cauzei, instanța constată că, aceasta a fost corect soluționată, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale și inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile către partea civilă, în așa o modalitate încât să fie acoperit în întregime prejudiciul creat prin fapta inculpatului, fiind pus în valoarea principiul reparării integrale a prejudiciului, iar partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, în timp ce partea civilă, a renunțat în cursul judecării apelului la pretențiile formulate.
Recursul formulat de către inculpat este însă admisibil pentru un singur aspect, respectiv pentru faptul că instanța a dispus interzicerea dreptului de a alege, ca pedeapsă accesorie, fără a exista o legătură de cauzalitate între faptele săvârșite de către acesta, cu dreptul fundamental de a-și exercita dreptul electoral, acest drept neputând fi interzis de drept, fără o cenzură atentă a instanței, jurisprudența CEDO ( cazul Hirst contra Marea Britanie) fiind în acest sens.
Astfel, instanța apreciază că, în speța de față, având în vedere caracterul faptelor săvârșite de către inculpat, acestea fiind infracțiuni îndreptate contra patrimoniului, dar având în vedere și persoana inculpatului, care este un element tânăr, fără antecedente penale, nu se impune interzicerea dreptului electoral de a alege, astfel că urmează a fi înlăturată această dispoziție de interzicere a dreptului de a alege, prev.de art.64 lit.a, teza I-a, ca pedeapsă accesorie, pentru acest motiv recursul formulat de către inculpat, urmând a fi admis.
Pentru că celelalte dispoziții sunt temeinice și legale, așa cum au fost ele analizate mai sus, instanța va menține în rest dispozițiile deciziei penale recurate.
Instanța va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, arestul preventiv din data de 22.10.2008 la zi.
Văzând și dispozițiile art.192, alin.3 C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385 idn.15 pct.2 lit.d p Cod Penal admite recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.289/A/22.10.2008 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosar nr-.
Casează în parte decizia penală recurată și sentința penală nr.1258/20.05.2008 a Judecătoriei Timișoara pronunțată în dosar nr-.
Înlătură dispoziția de interzicere a dreptului de a alege, prev. de art.64 lit.a teza I-a, ca pedeapsă accesorie.
Menține în rest dispozițiile deciziei penale recurate.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului arestul preventiv din data de 22.10.2008 la zi.
În baza art.192 al.3 p Cod Penal cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.08.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR pt. JUDECĂTOR 3: Florin Popescu
G - - - - - aflat în CO
președinte complet
G -
GREFIER
- -
RED: GB
Dact: 2 exempl/ 13 August 2009
Primă instanță: Judecătoria Timișoara
Jud:
Apel: Tribunalul Timiș
Jud:
Președinte:Gheorghe BugarskyJudecători:Gheorghe Bugarsky, Anca Nacu, Florin Popescu
