Furtul (art.208 cod penal). Decizia 9/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 9
Ședința publică din data de 08 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Nonea Ioana
JUDECĂTOR 2: Negulescu Elena
JUDECĂTOR 3: Fieraru Ștefan
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul fiul lui și, născut la data de 10 aprilie 1982, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva deciziei penale nr. 259 din 12.11.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău prin care s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr. 465/19.05.2009 pronunțată de Judecătoria Buzău.
Prin sentința penală nr. 465/19.05.2009 pronunțată de Judecătoria Buzăua fost condamnat inculpatul, la două pedepse de câte 4 ani închisoare pentru infracțiunile de furt calificat prevăzute și pedepsite de art. 208 al.1, 209 al.1 lit. g,i Cod penal cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal, fapte din 26/27.12.2008, parte vătămată și respectiv, 31.12.2008/01.01.2009, parte vătămată.
În baza art. 61 Cod penal s-a menținut liberarea condiționată dispusă prin sentința penală nr. 1355/03.07.2008 a Judecătoriei Ploiești pentru restul de 723 zile închisoare, neexecutat din pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2936/18.12.2006 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin decizia penală nr.104/25.01.2007 a Tribunalului Prahova.
Conform disp. art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal s-au contopit pedepsele stabilite prin prezenta sentință, inculpatul având de executat în final pedeapsa cea mai grea și anume aceea de 4 ani închisoare.
În baza art. 88 Cod pen. s-a computat din pedeapsa de executat durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 01.01.2009, la zi.
Totodată, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 al.1 lit. a (teza a II-a) si b Cod penal, în baza art. 71 Cod penal, începând cu data rămânerii definitive a sentinței și până la terminarea executării pedepsei.
În baza art. 350 Cod pr. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului, mandat de arestare preventivă nr.1/02.01.2009 al Judecătoriei Buzău.
Prin aceeași sentință s-a luat act că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile și în baza art.118 al.1 lit. Cod penal s-a confiscat de la inculpat suma de 60 lei obținută prin săvârșirea infracțiunii în dauna părții vătămate.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat aflat în stare de arest, personal și asistat de apărător desemnat din oficiu din Baroul Prahova lipsă fiind intimatele părți vătămate și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu acordul instanței și în temeiul disp. art. 172 alin. 7 Cod proc. penală avocat a luat legătura cu recurentul inculpat aflat în stare de arest și având cuvântul pentru acesta precizează că nu are cereri prealabile de formulat, solicitând să se constate cauza în stare de judecată.
Depune la dosar un memoriu privind pe recurentul inculpat.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul precizează că nu are cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, solicitând constatarea cauzei în stare de judecată.
Curtea, ia act de declarațiile părților, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat arată că acesta a declarat recurs împotriva deciziei penale nr. 259 din 12.11.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău și a sentinței penale nr. 465/19.05.2009 pronunțată de Judecătoria Buzău, criticându-le ca netemeinice și nelegale. Prin sentința pronunțată de Judecătoria Buzău inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare.
Se solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și pe fond achitarea inculpatului în baza disp. art. 11 pct. 2 rap. la art. 10 al. 1 lit. c cod proc. penală, avându-se în vedere că nu există probe și indicii care să confirme vinovăția acestuia.
Recurentul inculpat consideră că s-a procedat la o înscenare de către organele de urmărire penală, neexistând probe privind vinovăția sa.
Cu privire la amprentele găsite în imobilul din care se susține că acesta a sustras bunuri în valoare de 1.600 lei, soția victimei și partea vătămată susțin că inculpatul ar fi lucrat în gospodăria acestora și ca atare era posibil ca aceste amprente să fie în imobilul respectiv. Ca atare, dubiul profită recurentului inculpat.
Curtea, aduce la cunoștința recurentului inculpat că în memoriul depus la dosar, acesta a recunoscut comiterea faptelor.
Recurentul inculpat având cuvântul arată că memoriul depus la dosar este de fapt o foaie primită de acasă, de la mama sa, care nu a cunoscut cum s-au petrecut faptele și ca atare nu este de acord cu cele menționate în memoriu.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat arată că în atari condiții, acesta înțelege să își retragă memoriul depus la dosar.
Apărătorul desemnat din oficiu având cuvântul pentru recurentul inculpat, în subsidiar, dacă instanța va aprecia că hotărârile atacate sunt legale și temeinice, solicită reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul precizează cu privire la nevinovăția inculpatului, în ce privește infracțiunea de furt calificat din data de 31.12.2008/01.01.2009, că la domiciliul părții vătămate au fost găsite urme papilare. Este adevărat că inculpatul a lucrat în gospodăria acestuia, dar cum el însuși recunoaște numai în curte, urme papilare fiind găsite pe geamul și pe pardoseala din grupul sanitar. Un fragment de urmă papilară s-a găsit pe geamul din partea din cea de a doua cameră, din care s-au sustras bunuri și un fragment de urmă papilară ridicat de pe tocul ferestrei de la bucătăria locuinței.
Toate acestea stabilite prin raportul de constatare tehnico-științifică aparțin inculpatului, se coroborează și cu declarațiile date de inculpat, care în faza de urmărire penală până la prezentarea materialului de urmărire penală a recunoscut săvârșirea infracțiunii, explicând detaliat modul în care a săvârșit infracțiunea precum și faptul că a condus organele de poliție la locul unde au fost ascunse bunurile.
În ce privește cea de a doua infracțiune de furt calificat din 27 decembrie 2008, în dauna părții vătămate, s-a avut în vedere în afară de recunoașterea inculpatului în faza de urmărire penală până la prezentarea materialului de urmărire penală și declarațiile martorilor în fața cărora inculpatul s-a prezentat pentru a oferi spre vânzare cei 5 saci de ciment sustrași de la partea vătămată, anume, Vându și care de altfel a și cumpărat sacii cu ciment.
În mod corect instanța de fond și de apel au reținut vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii, pedeapsa de 4 ani închisoare este corect aplicată în condițiile în care recurentul inculpat a suferit mai multe condamnări pentru comiterea de infracțiuni în minorat, iar faptele au fost săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie.
Față de cele arătate, formulează concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținere ca legale și temeinice a hotărârilor atacate.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt arată că la poliție s-a profitat de faptul că are probleme mentale promițându-i-se o sumă de bani pentru a face acele declarații.
Precizează cu privire la amprente că la reconstituirea faptei a fost pus să lipească mâna de geam, de tocul geamului și pe asta s-au bazat poliția când a fost acuzat de furt și nu pe alte dovezi. Solicită admiterea recursului și reducerea pedepsei.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată:
Prin sentința penală nr. 465 din 19 mai 2009 pronunțată de Judecătoria Buzăus -a dispus condamnarea inculpatului (fiul lui și, născut la data de 10 aprilie 1982 în municipiul B, județul B, cetățean român, necăsătorit, fără copii minori, absolvent 4 clase, fără ocupație, serviciul militar nesatisfăcut, recidivist, domiciliat în comuna, sat Bentu, județul B) în prezent deținut în Penitenciarul Mărgineni, la două pedepse de câte 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat prev. și ped. de art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. g și i cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal, fapte din 26/27 decembrie 2008 și 31 decembrie 2008 - 01 ianuarie 2009 privind pe părțile vătămate și, ambii domiciliați în comuna, sat Bentu, județul
În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal s-au contopit pedepsele stabilite prin prezenta sentință, dispunându-se ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.
Conform art. 61 Cod penal s-a menținut liberarea condiționată pentru restul de 723 zile închisoare neexecutată din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2936 din 18 decembrie 2006 Judecătoriei Ploiești, definitivă prin decizia penală nr. 104/2007 a Tribunalului Prahova.
Potrivit art. 71 Cod penal s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II și lit. b cod penal.
S-a menținut starea de arest conform mandatului de arestarea preventivă nr. 1/02 ianuarie 2009 emis de Judecătoria Buzău, computându-se din pedeapsa rezultantă timpul executat începând cu 01 ianuarie 2009, la zi.
În latură civilă s-a luat act că părțile vătămate și nu s-au constituit părți civile în procesul penal.
Ca urmare, s-a luat măsura de siguranță a confiscării speciale conform art. 118 lit. e Cod penal față de suma de 60 lei obținută de inculpat prin săvârșirea infracțiunii în dauna părții vătămate.
În fine, inculpatul a fost obligat și la plata sumei de 950 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, pe baza probelor administrate prima instanță a reținut în fapt că folosindu-se de un atelaj hipo, în nopțile de 26/27 decembrie 2008 și respectiv 31 decembrie 2008 / 01 ianuarie 2009, de fiecare dată luând rezoluții infracționale separate, inculpatul s-a deplasat la marginea localității Bentu, unde locuia și prin efracție și-a însușit fără drept bunuri din locuințele aparținând părților vătămate și, respectiv 5 saci de ciment în valoare de 125 lei și respectiv un aparat de sudură, două flexuri, o butelie de aragaz, un aparat foto și o serie de bijuterii de damă în valoare de 1.600 lei.
Starea de recidivă postcondamnatorie s-a constatat față de pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2936/18 decembrie 2006 Judecătoriei Ploiești, definitivă prin decizia penală nr. 104/25 ianuarie 2007 Tribunalului Prahova, din care inculpatul s-a liberat condiționat conform sentinței penale nr. 1355/03 iulie 2008 Judecătoriei Ploiești, rămânând neexecutate un număr de 723 zile închisoare.
Sentința primei instanțe a fost confirmată prin decizia penală nr. 259 din 12 noiembrie 2009 Tribunalului Buzău, respingându-se apelul inculpatului vizând exonerarea de răspundere penală, ca nefondată.
Împotriva ambelor hotărâri, în termenul legal a declarat recurs inculpatul, criticându-le ca netemeinice și nelegale.
S-a susținut că situația de fapt reținută în sarcină este greșită, stabilindu-se pe baza unor probe nelegale, respectiv folosindu-se amprentele înscrise în fișele dactiloscopicedin baza serviciului criminalistic al poliției judiciare, consecință a condamnărilor anterioare, ori create cu ocazia executării unor activități în locuința părții vătămate, la o dată anterioară.
Ca urmare, în principal s-a solicitat achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod proc. penală deoarece nu s-a dovedit că este autorul faptelor reclamate de părțile vătămate și iar în subsidiar, reaprecierea cuantumului pedepselor, considerate excesive față de prejudiciile produse și datele personale.
Recursul nu este fondat.
Verificând hotărârile atacate, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, în raport de motivele de casare invocate ce se încadrează în cazurile de recurs prev. de art. 3859pct. 18 și 14 Cod proc. penală, precum și din oficiu în limitele aliniatului 2 și 3 rezultă că faptele, împrejurările săvârșirii acestora și vinovăția recurentului s-au stabilit corect la gradele de jurisdicție anterioare, găsindu-și corespondent în probele administrate, complet analizate și just apreciate.
Prin declarațiile date în cursul urmăririi penale și în condiții de asigurare a asistenței juridice prin avocat desemnat din oficiu, inculpatul a recunoscut că folosind un atelaj hipo aparținând părinților săi, în seara zilei de 26 decembrie 2008 în jurul orelor 22.00 s-a deplasat la marginea localității Bentu, unde cunoștea că se află o casă în construcție, nelocuită și care aparține părții vătămate.
Astfel, ajungând în spatele imobilului, prin forțarea sistemului de închidere, a pătruns dintr-un hol de unde la lumina unei brichete, și-a însușit cinci saci de ciment și o serie de bunuri din lemn, toate ascunzându-le inițial într-o altă locuință din aceeași zonă și al cărei proprietar apelat era plecat să lucreze în.
A explicat de asemenea că a doua zi, alături de niște cauciucuri și benzină a oferit spre vânzare 5 saci cu ciment, succesiv, unui număr de trei consăteni, în final reușind să îi valorifice pentru suma de 60 lei.
Împrejurările de fapt descrise se coroborează cu declarațiile martorilor și care au perceput direct oferta de vânzare făcută de inculpat, sub motivația că materialul de construcție ar fi aparținut consăteanului plecat în iar până la reluarea lucrărilor s-ar deteriora în condițiile atmosferice specifice lunii decembrie 2008.
Separat de aceasta prin declarația din 02 ianuarie 2009, dată în fața primului procuror adjunct al unității de parchet, recurentul a recunoscut și faptul că după ce a consumat câteva pahare de vin, la data de 31 decembrie 2008, după orele 19.00 s-a hotărât să sustragă bunuri din imobilul aparținând părții vătămate.
A menționat totodată că deținea informații privind circumstanțele de supraveghere deoarece construcția fiind situată în aceeași localitate, în luna octombrie 2009 fusese angajat să sape o groapă în curtea acestuia, activitate pentru care i se datora suma de 30 lei.
Detaliind modalitatea de operare a explicat că ajungând la locul faptei, a sărit gardul împrejmuitor din spatele locuinței și găsind un în apropiere a reușit să se introducă în imobil, prin spargerea geamului de la fereastra unei băi.
În continuare, succesiv și-a însușit obiecte casnice găsite fie în hol, fie în bucătărie sau mobila amplasată într-o cameră învecinată, respectiv o butelie de aragaz (detașată prin tăierea furtunului), două flexuri marca și, un aparat de radio, un briceag, un ceas, o brățară, două inele și un aparat de sudură, parte transportându-le cu ajutorul unei sacoșe pregătite în prealabil și ascunzându-le într-o altă casă aflată în construcție, în aceeași zonă.
A explicat de asemenea și rezultă din procesul verbal datat 01 ianuarie 2009 că a doua zi în jurul orelor 13.00, fiind contactat de agenții de poliție din cadrul Postului de Poliție, el a recunoscut că este autorul faptei și a predat bunurile însușite fără drept părții vătămate, situație în care prejudiciul în sumă de 1.600 lei a fost recuperat prin restituire în natură.
Aceste declarații se coroborează cu procesul verbal de cercetare la fața locului și fotografiile judiciare anexate, cu declarația părții vătămate, precum și concluziile constatării tehnico-științifice nr. -/16 ianuarie 2009 care a determinat că fragmentele de urme papilare identificate cu această ocazie de pe un de geam găsit pe gresia din baie, respectiv pe partea interioară a tocului de la fereastra bucătăriei (zona sistemului de închidere) au fost create de impresiunile degetului mic de la mâna dreaptă și mâna, ale persoanei înscrisă pe fișa dactiloscopică decadactilară din evidențele Serviciului Criminalistic, purtând datele de identificare ale inculpatului recurent.
Or, față de aceste mijloace de probă pertinente și concludente pentru descoperirea sustragerilor săvârșite pe timp de noapte, prin efracție și din imobile aflate în construcție ori locuite temporar, amplasate în locuri izolate, întemeiat instanțele anterioare nu au dat eficiență retractării recunoașterii prin declarațiile făcute după arestarea preventivă respectiv cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală și după trimiterea în judecată.
Circumstanțele de fapt minuțios detaliate prin declarațiile olografe ori luate de organele de cercetare penală și respectiv procurorul șef adjunct al unității de parchet sunt confirmate de martorii ce au perceput comiterea sustragerilor la scurt timp după însușirea bunurilor, în prima situație avansându-li-se oferta de cumpărare a acestora, iar condițiile prelevării urmelor papilare sunt descrise în procesul verbal întocmit cu ocazia cercetării imobilului aparținând părții vătămate, la scurt timp după depunerea plângerii penale.
O atare situație de fapt prezentată constant nici nu ar fi putut să se coroboreze cu aceea susținută în plângerile părților vătămate și identificată de organele de poliție la momentul examinării imobilelor efracționate, dacă recurentul nu ar fi autorul infracțiunilor stabilite în sarcină.
Față de cele ce preced, în lipsa unor dovezi certe ori confirmării încălcării dispozițiilor art. 68 Cod proc. penală la instrumentarea cauzei în faza de urmărire penală, de organele competente să soluționeze o eventuală plângere promovată de recurent, susținerea acestuia privind efectuarea probei științifice cu nerespectarea dispozițiilor procedurale ce reglementează prelevarea mijloacelor materiale de probă, este neverosimilă.
Atari susțineri se circumscriu evident atitudinii procesuale reconsiderate după admiterea propunerii de arestare preventivă și respingerea cererii de judecare în stare de libertate, încercându-se exonerarea de răspundere penală ori atenuare a acesteia, conștient fiind de severitatea tratamentului juridic atras de antecedentele penale, starea de recidivă postcondamnatorie pentru fapte de același gen dar și posibilitatea revocării liberării condiționate, pentru un rest de 723 zile închisoare.
Prin urmare, rezultând că existența faptelor și vinovăția s-au dovedit cu prisosință prin probe concludente și administrate în condițiile determinate în partea generală a Codului d e procedură penală, motivul de casare invocat în principal nu se justifică, iar condamnarea inculpatului pentru săvârșirea a două infracțiuni de furt calificat prev. și ped. de art. 208 al. 1, art. 209 al. 1 lit. g și i cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal, este legală.
Și pedepsele de câte patru ani închisoare sunt drepte, criteriile de individualizare înscrise sub art. 72 Cod penal, respectându-se întocmai.
Cuantumul relativ redus ca și importanța bunurilor sustrase, au fost avute în vedere la gradele de jurisdicție anterioare și au primit suficientă eficiență juridică atâta timp cât în concret, faptele stabilite în sarcină prezintă gravitate ridicată, prin modalitatea de operare, perseverența la încălcarea legii penale și profitându-se de disfuncțiile ivite în supravegherea imobilelor aflate în construcție ori cu ocazia sărbătorilor de iarnă.
Pedeapsa judiciară de patru ani închisoare pe lângă faptul că este situată în imediata apropiere a limitei minime speciale înscrisă în textele incriminatorii ce pedepsesc furtul calificat cu închisoarea de la 3 până la 15 ani, este oportună atât pentru prezervarea ordinii de drept, dar și supunerea recurentului la programe de resocializare în cadru instituționalizat, în condițiile în care măsurile anterioare s-au dovedit ineficiente cât timp până la vârsta de 27 de ani a suferit 11 sancțiuni penale, totalizând peste 20 ani închisoare.
Mai mult, la numai 6 luni după punerea în libertate condiționată din executarea unei condamnări de 6 ani închisoare stabilită pentru fapte de același gen, el a reluat ciclul infracțional, deși mai avea de executat un rest de 723 zile închisoare.
Concluzionând, sub aspectele analizate hotărârile atacate sunt juste și conforme legii astfel că neconstatându-se alte nulități de natură a afecta temeinicia acestora în sensul art. 3859al. 2 și 3 rap. la art. 3858al. 1 Cod proc. penală, recursul declarat de inculpat se va respinge ca nefondat, conform art. 38515pct. 1 lit. b Cod proc. penală.
Având în vedere că în prezenta cauză recurentul a fost cercetat și judecat în stare de arest preventiv, conform art. 88 Cod penal se va computa din durata pedepsei de executat reținerea și arestarea preventivă în baza mandatului nr. 1/ 02 ianuarie 2009 emis de Judecătoria Buzău, începând cu data de 01 ianuarie 2009, la zi.
Văzând și disp. art. 192 al. 2 Cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva deciziei penale nr. 259/12.11.2009 a Tribunalului Buzău și sentinței penale nr. 465/19.05.2009 a Judecătoriei Buzău, ca nefondat.
din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă conform mandatului nr. 1/ 02 ianuarie 2009 emis de Judecătoria Buzău, începând cu data de 01 ianuarie 2009, la zi.
Obligă recurentul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției, în contul Baroului de Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 08 ianuarie 2010.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red. NE
Tehnored. GM
4 ex./20.01.2010
Dosar apel nr- Trib.
Judec. apel /
Dosar fond nr- Jud.
Judec. fond
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Nonea IoanaJudecători:Nonea Ioana, Negulescu Elena, Fieraru Ștefan
