Furtul calificat (art. 209 cod penal). Decizia 320/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- art.208, 209 Cod penal
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR.320
Ședința publică din 19 august 2009
PREȘEDINTE: Andrieș Maria
JUDECĂTOR 2: Ilieș Titiana
JUDECĂTOR 3: Androhovici Daniela
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror -
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de către inculpații, în prezent aflat în Penitenciarul Botoșani și, împotriva deciziei penale nr.141 A din 11 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani.
La apelul nominal au răspuns inculpatul recurent, în stare de detenție, asistat de avocat care substituie avocat oficiu G, inculpatul recurent, asistat de avocat ales, lipsă fiind părțile civile intimate, partea responsabilă civilmente intimată, curator intimat și autoritatea tutelară intimată Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Botoșani.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care întrebat fiind inculpatul recurent arată că dorește să dea declarație în această fază procesuală, context în care instanța a procedat în consecință, susținerile acestuia fiind consemnate în proces verbal, separat atașat la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul părților la dezbateri.
Avocat, pentru inculpatul recurent, solicită admiterea recursului în sensul redozării pedepsei aplicate acestuia, dând eficiență sporită circumstanțelor personale care pledează în favoarea sa. De asemenea, arată că a avut o atitudine sinceră, de regret a săvârșirii faptei și solicită lăsarea sa în libertate pentru a-și ajuta familia. Dorește că facă precizarea că la săvârșirea faptei nu a participat și inculpatul.
Avocat, pentru inculpatul recurent, depune la dosar copie a certificatului de căsătorie al acestuia. Solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.c pr.pen. întrucât din probele administrate la dosar nu rezultă vinovăția acestuia. Inculpatul recunoaște că a fost împreună cu inculpatul la momentul săvârșirii infracțiunii dar nu a avut cunoștință de intenția acestuia. De asemenea inculpatul recunoaște faptul că a participat singur la săvârșirea faptei. precizează faptul că inculpatul își câștigă onest existența, s-a căsătorit și urmează să aibă un copil minor, motiv pentru care solicită achitarea acestuia în baza art.10 lit.c pr.pen.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate și menținerea ambelor hotărâri ca fiind legale și temeinice, apreciind că în mod corect s-a reținut vinovăția inculpaților în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii pentru care au fost trimiși în judecată, iar pedepsele aplicate acestora sunt proporționale cu gravitatea faptei și cu împrejurările săvârșirii acesteia.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și achitarea inculpatului.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului întrucât nu a avut cunoștință de săvârșirea faptei.
Declarând dezbaterile închise, dezbateri ce au fost înregistrate în sistem audio,
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani nr. 480/P/2008 din 5 mai 2008, au fost trimiși în judecată:
a) inculpatul minor pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit. e Cod penal și art.26 rap. la art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit. a, e Cod penal, ambele cu aplic. art. 99 alin.2 și urm. Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal;
b) inculpatul major, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit. a, e, alin.2 lit. b Cod penal cu aplic. art. 75 lit. c Cod penal, reținându-se în sarcina acestora că în ziua de 15 februarie 2007, în timp ce se aflau în sediul unei societăți de turism, SRL, din B, inculpatul a distras atenția părții vătămate care era de serviciu, timp în care inculpatul a sustras dintr-o încăpere alăturată, din poșeta acesteia, portofelul în care se aflau actele sale de identitate, card-uri bancare și sumele de 50 euro și 450 lei. De asemenea, s-a mai reținut că inculpatul, în timp ce se afla într-un salon de coafură aparținând de SC SRL B din str. - a sustras din poșeta părții vătămate, suma de 250 lei, prejudiciile astfel cauzate, rămânând nerecuperate.
Investită cu soluționarea cauzei, Judecătoria Botoșani, prin sentința penală nr. 534 din 24 februarie 2009, reținând vinovăția ambilor inculpați, a procedat la condamnarea acestora astfel: inculpatului major pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit. a, e, alin.2 lit. b Cod penal, cu aplic. art. 75 lit. c Cod penal, i s-a aplicat pedeapsa de 3 ani închisoare, cu executare în regim de penitenciar pentru fapta comisă la 15 februarie 2007 în dauna părții vătămate și s-a dispus menținerea beneficiului liberării condiționate față de restul de pedeapsă neexecutat din pedeapsa anterioară de 3 ani și 2 luni închisoare, aplicându-se în cauză și disp. art. 71 și 64 Cod penal.
Față de inculpatul s-a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit. a,e Cod penal cu aplic. art. 99 și urm. Cod penal, și respectiv 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit. e Cod penal, cu aplic. art. 99 și urm. Cod penal, s-a constatat că aceste infracțiuni sunt concurente cu cele pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. nr. 2322 din 20 noiembrie 2007 Judecătoriei Botoșani, repuse în individualitatea lor și contopindu-le a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare, sporită la 2 ani închisoare, cu executare în regim de detenție.
Din această pedeapsă rezultantă s-a dedus perioada executată la zi, s-a dispus anularea vechiului mandat de executare și emiterea unuia nou, iar în rezolvarea laturii civile a cauzei s-a constatat că părțile civile nu au formulat pretenții în cauză, sens în care s-a dispus confiscarea în folosul cauzei a sumelor realizate prin infracțiuni.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut în esență că probele administrate în cauză dovedesc vinovăția inculpaților și ca atare se impune condamnarea acestora la pedepse cu închisoare individualizate în raport de criteriile prev. de art. 72 Cod penal, însă privative de libertate.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel ambii inculpați criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În concret, inculpatul a arătat că în mod greșit s-a dispus condamnarea sa pentru săvârșirea primei infracțiuni la o pedeapsă atât de mare, la care s-a adăugat și un spor, aducând în discuție și faptul că a săvârșit această infracțiune singur, inculpatul, fiind nevinovat, iar acesta din urmă a arătat că în mod greșit a fost condamnat câtă vreme doar inculpatul este cel care a sustras bunurile din poșeta părții vătămate, neexistând la dosar nici o probă care să ateste vinovăția sa, sens în care se impune achitarea sa conform art. 10 lit. c Cod proc.pen.
Prin decizia penală nr.141A din 11.06.2009 a Tirbunalului B au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpații și, fiecare dintre aceștia fiind obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 180 lei.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a reținut din probele aflate la dosar că în ziua de 15 februarie 2007 cei doi inculpați s-au aflat în incinta societății de turism SRL B, lucru confirmat de către partea vătămată și chiar de cei doi inculpați prin declarațiile date. Potrivit acelorași probe rezultă că inculpatul a fost cel care a pătruns într-o încăpere a acestei societăți de unde a sustras bunurile părții vătămate, în timp ce inculpatul îi distrăgea atenția acesteia în cadrul unei discuții vizând o pretinsă călătorie în Germania. Partea vătămată i-a recunoscut pe inculpați la urmărirea penală, iar amprentele inculpatului au fost găsite la fața locului, situație în care motivele de apel invocate de către cei doi inculpați, vizând nevinovăția inculpatului sunt neîntemeiate, apreciindu-se că în realitatea aceștia încearcă dosar inducerea instanței în eroare și deturnarea ei de la realitatea faptelor, probele fiind concludente în ceea ce privește vinovăția acestora.
Drept urmare, în mod corect prima instanță a reținut vinovăția inculpatului și a procedat la condamnarea acestuia la o pedeapsă corespunzătoare în raport de gravitatea faptei comise, după cum și pedeapsa aplicată inculpatului a fost cuantificată în limitele prevăzute de lege, fiind orientată spre minim chiar dacă i s-a aplicat un spor de pedeapsă, justificat de persistența infracțională a acestuia.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, inculpații și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând practic aceleași motive ca cele invocate în fața instanței de apel respectiv nevinovăția inculpatului care nu ar fi participat la săvârșirea infracțiunii comisă la data de 15 februarie 2007 și cuantumul ridicat al pedepsei aplicate inculpatului minor.
Procedând la soluționarea recursurilor prin prisma motivelor invocate - care se circumscriu cazurilor de casare prev. de art.3859pct.14 și 18.pr.pen. - și în conformitate cu disp. art.3856alin.2 rap. la art.38514pr.pen, în baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că decizia atacată și implicit sentința instanței de fond sunt legale și temeinice pentru următoarele argumente:
Atât instanța de fond cât și instanța de apel au reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judiciară a probelor administrate în cauză.
Rezultă din materialul probator, respectiv plângerile și declarațiile celor două părți vătămate (8-13, 72-74), procese verbale de cercetare la fața locului (14, 75 și 76), planșe foto (15-22, 77-82), procese verbale pentru recunoaștere (53-58, 59-64, 107-111), procese verbale de vizionare (99-112, 113), raport de constatare tehnico științifică dactiloscopică (65-68), declarațiile martorilor - (49-52), (100), (102-106) și (95-98) coroborate cu declarațiile de recunoaștere parțială ale celor doi inculpați, că în ziua de 15 februarie 2007 în timp ce se aflau în sediul societății de turism SC SRL B, inculpatul a distras atenția părții vătămate, antrenând-o într-o discuție vizând o pretinsă călătorie în străinătate, timp în care inculpatul a pătruns într-o încăpere alăturată de unde a sustras din poșeta părții vătămate portofelul în care se aflau actele sale de identitate, carduri bancare și sumele de 50 euro și 450 lei. De asemenea, s-a demonstrat că la data de 14 mai 2007, în timp ce se afla într-un salon de coafură aparținând de SC SRL B din str. -, inculpatul a sustras din poșeta părții vătămate, suma de 250 lei. Prejudiciile astfel cauzate, nu au fost recuperate, iar părțile vătămate nu s-au constituit părți civile în cauză.
Raportat la situația de fapt reținută s-a stabilit încadrarea juridică legală a infracțiunilor comise de inculpați, iar sancțiunile penale stabilite au fost judicios individualizate în raport de criteriile prev. de art.72 Cod penal, fiind în măsură să răspundă cerințelor de sancționare, coerciție și reeducare prev. de art.52 Cod penal.
Contrar susținerilor inculpaților, potrivit cărora, minorul este autorul furtului, materialul probator aflat la dosar, la care s-a făcut referire mai sus demonstrează fără putință de tăgadă că, în realitate cel care a sustras bunurile din poșeta părții vătămate, aflată într-o încăpere alăturată, este inculpatul .
După modul de acțiune a celor doi rezultă clar că aceștia s-au deplasat în clădirea agenției de turism cu scopul de a sustrage bunuri, după ce în prealabil, cu câteva săptămâni înainte inculpatul minor fusese prezent în sediul societății.
Este real că potrivit art.66 pr.pen. inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția, însă conform alin.2 al aceluiași text de lege în cazul când există probe de vinovăție inculpatul are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie, situație ce nu se regăsește în speța de față întrucât inculpatul nu a administrat nici un fel de probe de natură a schimba situația de fapt descrisă anterior.
Chiar dacă susținerile sale sunt confirmate de celălalt coinculpat, respectiv inculpatul minor, depoziția acestuia nu poate fi luată în considerare, decât dacă se coroborează cu alte probe, ori materialul probator administrat infirmă varianta prezentată de cei doi inculpați.
În ceea ce privește redozarea pedepsei aplicate inculpatului minor, prin reținerea, circumstanțelor atenuante în favoarea sa, instanța de recurs apreciază că cererea este neîntemeiată pentru următoarele argumente:
Constatarea uneia sau mai multor împrejurări drept circumstanțe atenuante este atributul instanței de judecată și deci lăsată la aprecierea acesteia. Într-o atare apreciere se va ține seama de gradul concret de pericol social al faptei comise, de modalitatea în care aceasta a fost săvârșită, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, cât și elementele ce caracterizează persoana făptuitorului.
Având în vedere gradul de pericol social al faptei săvârșite, modalitatea și împrejurările comiterii acesteia, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, cât și elementele ce caracterizează persoana inculpatului, care nu este la prima încălcare a legii penale, fiind condamnat anterior, în timpul minorității la pedepse corespunzătoare pentru comiterea mai multor fapte de furt, instanța de recurs constată că nu se impune a se da eficiență disp. art.74 Cod penal, considerând că în condițiile actuale pedeapsa totală de executat în regim de detenție este în măsură să contribuie la reeducarea inculpatului.
Așa fiind, Curtea în temeiul art.38515pct.1 lit.b pr.pen. va respinge recursurile declarate de inculpați ca nefondate.
Văzând și disp. art.192 alin.2 pr.pen.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, în prezent aflat în Penitenciarul Botoșani și, împotriva nr. 141 din 11.06.2009 a Tribunalului Botoșani.
Obligă pe inculpatul să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare din recurs iar pe inculpatul la plata sumei de 100 lei cu același titlu.
Dispune avansarea din fondurile către Baroul Suceavaa sumei de 200 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu pentru inculpatul (av. G).
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 19.08.2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
pt. președinte complet aflat în
semnează președintele instanței
Red.
Dact.
3 ex.
02.09.2009
Jud. -
Președinte:Andrieș MariaJudecători:Andrieș Maria, Ilieș Titiana, Androhovici Daniela
