Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 317/2009. Curtea de Apel Suceava

Dosar nr- art.211 Cod penal

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL SUCEAVA

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA NR.317

Ședința publică din 19 august 2009

PREȘEDINTE: Andrieș Maria

JUDECĂTOR 2: Ilieș Titiana

JUDECĂTOR 3: Androhovici Daniela

Grefier - -

Ministerul Public reprezentat de procuror -

Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 23 decembrie 1973 în mun. B, în prezent aflat în Penitenciarul Botoșani, împotriva deciziei penale nr.154 A din 02.07.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani.

La apelul nominal a răspuns inculpatul recurent, în stare de deținere, asistat din oficiu de avocat, lipsă fiind părțile vătămate intimate G și -.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care întrebat fiind, inculpatul recurent arată că nu dorește să dea declarație în această fază procesuală, menținându-și declarațiile date anterior.

Instanța, constatând că nu sunt alte cereri de formulat și recursul în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri inclusiv și cu privire la menținerea stării de arest.

Avocat, pentru inculpatul recurent, solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și în rejudecare, în temeiul disp. art.38515pct.2 lit.d pr.pen. reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege. Arată că după săvârșirea infracțiunii, inculpatul a avut o atitudine procesuală corectă, a recunoscut și regretat fapta, a colaborat cu organele de urmărire penală, motiv pentru care solicită aplicarea disp. art.72, 74, 76 și 80 Cod penal. Cât privește menținerea măsurii arestării preventive, solicită punerea în libertate a inculpatului, având în vedere că nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri.

Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea hotărârilor ca fiind legale și temeinice, apreciind că pedeapsa aplicată inculpatului este corectă și proporțională, atât cu gravitatea faptei, cât și cu persoana și conduita acestuia. De asemenea, consideră că se impune menținerea stării de arest preventiv și deducerea în continuare din pedeapsa aplicată, a perioadei detenției preventive.

Inculpatul recurent, avânt ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului întrucât pedeapsa aplicată este prea mare în raport cu gravitatea faptei comise.

Declarând dezbaterile închise, dezbateri ce au fost înregistrate în sistem audio,

După deliberare,

CURTEA

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoșani, din 23 martie 2009, fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv inculpatul pentru săvârșirea unei tentative la infracțiunea de tâlhărie prev. de art.20 rap. la art.211 alin.2 lit.b, alin.21lit.c Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, constând în aceea că, în noaptea de 25-26 februarie 2009, în jurul orelor 2300, pătruns în locuința părților vătămate - și G încercând să sustragă bani și alte bunuri, prin exercitarea unor acte de violență și amenințări.

Investită cu soluționarea cauzei, Judecătoria Botoșani prin sentința penală nr.1456 din 15 mai 2009, condamnat pe inculpatul pentru săvârșirea unei tentative la infracțiunea de tâlhărie prev. de art.20 Cod penal rap. la art.211 alin.2 lit.b, alin.21lit.c Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, la pedeapsa de 5 ani închisoare.

S-au aplicat disp. art.71, 64 lit.a teza a II-a, lit.b Cod penal.

S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la data de 26 februarie 2009 la zi.

S-a constatat că părțile vătămate - și G nu s-au constituit părți civile în cauză, iar inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 1.030 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, ce include onorariul avocatului oficiu cât și costul raportului de constatare medico-legală nr.43/R din 27 februarie 2009 emis de Serviciul de Medicină Legală

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că în jurul datei de 19 februarie 2009, inculpatul l-a ajutat pe fratele său să ducă la domiciliul părții vătămată G în satul Deal, comuna, jud. mai multe crengi de copac ocazie cu care, acesta a avut posibilitatea să afle unde locuiesc părțile vătămate, că sunt pensionari, că au luat de curând pensia și că intenționează să cumpere mai multe materiale pentru instalația electrică.

În noaptea de 25-26 februarie 2009, inculpatul care se afla sub influența băuturilor alcoolice a luat un sac de la locuința mamei sale și s-a deplasat la domiciliul părților vătămate cu intenția de a sustrage bani.

Ajungând la locuința acestora, inculpatul a bătut la ușă, iar partea vătămată -, a fost cea care i-a deschis. Imediat ce a intrat, inculpatul a început să o lovească pe aceasta în zona capului, cerându-i bani și băuturi alcoolice. Din cauza agresiunilor exercitate partea vătămată, s-a împiedicat și a căzut, după care, fiind foarte speriată de atitudinea inculpatului, s-a ascuns sub pat. Inculpatul a continuat să lovească cu picioarele strigându-i să tacă și amenințând-o cu moartea, apoi s-a deplasat spre patul unde se afla soțul acesteia, pe care l-a amenințat de asemenea cu moartea, l-a lovit peste cap și i-a solicitat bani.

La refuzul acestora de a-i da cele solicitate, inculpatul a început să răscolească prin locuință pentru a găsi bani. La reacția părții vătămate G care i-a spus inculpatului că-l recunoaște ca fiind persoana care i-a adus lemne împreună cu, acesta a părăsit locuința.

În urma examinării medico-legale de către Serviciul de Medicină Legală B s-a constatat că partea vătămată -, a suferit ca urmare a agresiunii inculpatului leziuni traumatice vindecabile într-un număr de 3-4 zile îngrijiri medicale.

Situația de fapt a fost dovedită cu plângerile și declarațiile părților vătămate, certificatul medico-legal eliberat de SML, procesul verbal de cercetare la fața locului, procesul verbal de examinare a îmbrăcămintei și încălțămintei inculpatului pe care s-au descoperit de culoare brun roșcată ce provin de la sângele părții vătămate -, procesul verbal de prezentare pentru recunoaștere, declarațiile martorilor, și, coroborate și cu declarațiile inculpatului care, atât la urmărirea penală cât și în instanță a recunoscut și regretat săvârșirea faptei, motivând că a procedat astfel, din cauza stării de ebrietate în care se afla.

Reținând vinovăția inculpatului prima instanță a procedat la condamnarea acestuia la o pedeapsă cu închisoare, individualizată în raport de criteriile generale prev. de art.72 Cod penal, privativă de libertate.

În ceea ce privește latura civilă, s-a avut în vedere că, părțile vătămate nu s-au constituit părți civile în cauză.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel în termen legal inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie în ce privește rezolvarea laturii penale, respectiv că pedeapsa aplicată este prea aspră și nu s-a avut în vedere poziția sa sinceră în instanță, că a recunoscut și regretat fapta pe care a comis-o datorită stării de ebrietate.

Prin decizia penală nr.154 A din 02 iulie 2009 Tribunalului Botoșania fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul, s-a menținut starea de arest a acestuia și s-a adăugat la durata arestării preventive timpul scurs de la pronunțarea hotărârii atacate la zi.

Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a constat că prima instanță a reținut corect situația de fapt în sarcina inculpatului și a individualizat corect cuantumul pedepsei aplicate și modalitatea de executare a acesteia.

S-a mai arătat că deși pe parcursul procesului penal, inculpatul a avut o poziție procesuală corectă, recunoscând și regretând fapta comisă, față de pericolul social al faptei, împrejurările, modalitatea de comitere a acesteia și vârsta părților vătămate, în mod corect prima instanță nu i-a reținut circumstanțe atenuante care să permită coborârea pedepsei sub minimul special.

De asemenea, s-a mai precizat că inculpatul a suferit numeroase condamnări pentru săvârșirea de fapte de același gen, lucru reieșit din fișa de cazier, aflată la 63 ds., aspecte avute în vedre de prima instanță la stabilirea cuantumului pedepsei aplicate.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, pe care o consideră prea severă în raport de fapta comisă și de atitudinea sa procesuală.

Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate - care se circumscriu cazului de casare prev. de art.3859pct.14 pr.pen. - și în conformitate cu disp. art.3856alin.2 rap. la art.38514pr.pen, în baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că decizia atacată și implicit sentința instanței de fond sunt legale și temeinice pentru următoarele argumente:

Atât instanța de fond cât și instanța de apel au reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judiciară a probelor administrate în cauză.

Rezultă din materialul probator că în noaptea de 25-26 februarie 2009, în jurul orelor 23, 00, inculpatul a pătruns în locuința părților vătămate - și G, persoane în vârstă, de unde a încerca să sustragă bani și bunuri, prin exercitarea unor acte de violență fizică și amenințări.

Această situație de fapt a fost dovedită cu plângerile și declarațiile părților vătămate, certificatul medico-legal eliberat de SML, procesul verbal de cercetare la fața locului, procesul verbal de examinare a îmbrăcămintei și încălțămintei inculpatului pe care s-au descoperit de sânge ce provin de la partea vătămată -, procesul verbal de prezentare pentru recunoaștere, declarațiile martorilor, și, coroborate și cu declarațiile de recunoaștere și regret a faptei date de inculpatul, atât la urmărirea penală cât și în fața instanței de fond.

Raportat la situația de fapt reținută s-a stabilit încadrarea juridică legală a infracțiunii comisă de inculpat, iar sancțiunea penală stabilită a fost judicios individualizată în raport de criteriile prev. de art.72 Cod penal, fiind în măsură să răspundă cerințelor de sancționare, coerciție și reeducare prev. de art.52 Cod penal.

În ceea ce privește redozarea pedepsei aplicate inculpatului, fie prin orientarea acesteia către minimul special prevăzut de lege, fie prin reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea sa, instanța de recurs apreciază că cererea este neîntemeiată pentru următoarele argumente:

Având în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite, modalitatea și împrejurările comiterii acesteia (pe timp de noapte, prin amenințare cu moartea și exercitarea de violențe fizice asupra unor persoane în vârstă și suferinde de anumite afecțiuni, a căror reacție în condițiile date este mult redusă), urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, cât și elementele ce caracterizează persoana inculpatului, care este recidivist, fiind condamnat anterior la pedepse privative de libertate pentru săvârșirea unor infracțiuni contra patrimoniului de natura celei de față, instanța de recurs constată că nu se impune diminuarea cuantumului pedepsei aplicate acestuia spre minimul special prevăzut de textul de lege incriminator și nici sub acest minim ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante prev. de art.74 Cod penal.

Constatarea uneia sau mai multor împrejurări drept circumstanțe atenuante este atributul instanței de judecată și deci lăsată la aprecierea acesteia. Într-o atare apreciere se va ține seama de gradul concret de pericol social al faptei comise, de modalitatea în care aceasta a fost săvârșită, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, cât și elementele ce caracterizează persoana făptuitorului, aspecte ce au fost avute în vedere așa cum s-a arătat mai sus și care conduc la concluzia că, pedeapsa de 5 ani închisoare cu executare în regim de detenție este singura în măsură să contribuie la reeducarea celui în cauză.

Așa fiind, Curtea în temeiul art.38515pct.1 lit.b pr.pen. va respinge recursul declarat de inculpat ca nefondat.

Conform art.88 Cod penal și art.38516alin.2 rap. la art.381 pr.pen. se va deduce în continuare din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 02.07.2009 la zi.

Văzând și disp. art.192 alin.2 pr.pen.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 23 decembrie 1973 în mun. B, în prezent aflat în Penitenciarul Botoșani, împotriva nr. 154A din 2.07.2009 a Tribunalului Botoșani.

Deduce în continuare din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestării preventive de la 2.07.2009 la zi.

Obligă inculpatul să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare din recurs.

Dispune avansarea din fondurile către Baroul Suceavaa sumei de 200 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu pentru inculpat (av. ).

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 19.08.2009.

Președinte, Judecători, Grefier,

pt. președinte complet aflat în

semnează președintele instanței

Red.

Dact.

3 ex.

02.09.2009

Președinte:Andrieș Maria
Judecători:Andrieș Maria, Ilieș Titiana, Androhovici Daniela

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 317/2009. Curtea de Apel Suceava