Infracțiuni de corupție (legea nr. 78/2000). Decizia 3/2007. Curtea de Apel Bacau

Comentarii

0

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ nr. 3

Ședința publică din data de 10 ianuarie 2007

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Ștefan Nimineț JUDECĂTOR 2: Adrian Bogdan

- - - JUDECĂTOR 3: Iulian Huiban

- - - judecător

- - - grefier

&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&

Ministerul Public - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ --Serviciul Teritorial Bacău - reprezentat legal prin procuror:

La ordine au venit spre soluționare recursurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE - SERVICIUL TERITORIAL BACĂU și inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 255 din 10 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.

Dezbaterile în cauză de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat - asistat de apărător ales av., lipsă fiind celelalte părți.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a expus referatul oral al cauzei, după care:

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.

Reprezentantul Ministerului Public precizează că s-a declarat recurs împotriva deciziei penale nr. 225 din 10 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău sub aspectul netemeiniciei hotărârii întrucât sancțiunea aplicată inculpatului este sub minimul special prevăzut de lege, sancțiune nejustificată de situația de fapt, prejudiciul de 929 milioane rămas nerecuperat, faptul că suntem în prezența a trei infracțiuni în formă continuată.

Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, majorarea pedepsei peste minimul special prevăzut de lege, cu respectarea dispozițiilor art.72 și C.P.P. executarea acesteia în regim privativ de libertate,

Av. - având cuvântul pentru recurentul inculpat - precizează că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea a patru infracțiuni, aplicându-i-se o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Consideră că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală, cu privire la primele trei infracțiuni reținute în sarcina inculpatului având în vedere că inculpatul a solicitat băncii credite, în mod repetat pentru plata creditorilor. Astfel într-un interval de 2 luni s-au încheiat un număr de 5 contracte de credit, cu privire la care inculpatul a fost acuzat de fals în înscrisuri sub semnătură privată, reținându-se că inculpatul a înscris mențiuni nereale. În acest sens, precizează că un contract de credit, potrivit normelor în vigoare, este de fapt un contract de împrumut, însă nu a avut prevăzute condițiile unui contract de împrumut. Mai mult, cele 5 contracte au fost încasate în totalitate, lucru care rezultă din raportul de expertiză. Deci, biletul la ordin nu poate fi considerat fals, atâta vreme cât a fost încasat de bancă, iar împrejurarea că efectele de plată au fost întârziate nu are relevanță.

În ceea ce privește infracțiunea de uz de fals, s-au reținut doar două contracte din primele cinci, respectiv nr. 1172 și 1319, precizează că și acestea au fost încasate, nefiind vorba de nici un prejudiciu. Infracțiunea nu subzistă nici din punct de vedere al intenției întrucât nu s-a făcut dovada că inculpatul intenționa să fraudeze.

Cu privire la infracțiunea de înșelăciune, cele două contracte de care s-a făcut vorbire mai înainte, față de faptul că acestea au fost achitate și nu există prejudiciu, nu are cum să existe această infracțiune.

Legat de balanța de verificare, precizează că nu a fost întocmită de contabila societății și de inculpat, care la momentul respectiv era plecat din țară, iar la întoarcerea din Siria a semnat-o fără aov erifica, deși nu ar fi putut vedea la prima vedere ce avea în neregulă. Din raportul de expertiză rezultă că balanța de verificare a fost întocmită în alt fel, ceea ce nu înseamnă fals mai ales pentru inculpat întrucât nu a avut intenția de a duce banca în eroare.

Ulterior s-a încheiat un al șaselea contract, suma fiind de 600 milioane, moment în care exista un stoc de marfă de 1 miliard lei și au fost luate în garanție 2 autotractoare la din valoarea acestora. Nu rezultă din niciun act că acesta autotractoare nu au putut fi valorificate, motivat de faptul că ar fi aparținut altei societăți, acesta fiind un lucru neadevărat.

Solicită admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii atacate, ia pe fondul cauzei achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d

C.P.P.

În subsidiar, solicită reducerea pedepsei cu beneficiul suspendării condiționate.

Cu privire la recursul parchetului, solicită respingerea acestuia.

Reprezentantul Ministerului Public - cu privire la recursul inculpatului - consideră că recursul acestuia este nefondat și solicită respingerea având în vedere că infracțiunea de înșelăciune există, fiind o infracțiune de prejudiciu, iar faptul că a achitat prejudiciul nu înseamnă că nu s-a consumat infracțiunea. În cazul infracțiunii prevăzută de art.290 Cod Penal- alterarea actului trebuie să existe în orice mod, iar instanțele anterioare au reținut corect situația de fapt.

Av. - în replică - invocă inexistența prejudiciului și consideră că nu suntem în fața unui fapt ilicit, ci suntem în fața a două părți contractuale, banca nu s-a plâns pentru primele cinci contracte, biletul la ordin s-a scontat, a încasat împrumutul și dobânzile.

Reprezentantul Ministerului Public precizează că infracțiunea de înșelăciune ocrotește și interesele creditorilo5r comerciali.

Recurentul inculpat - având cuvântul - precizează că se raliază concluziilor apărătorului său.

CURTEA

- DELIBERÂND -

Asupra recursurilor penale de față, reține următoarele:

Prin sentința penală nr. 2504/12.10.2006 a Judecătoriei Bacăus -a dispus condamnarea inculpatului, fiul lui și, născut la 02.03.1958 în, Siria, cetățean român, studii superioare, căsătorit, domiciliat în B,-, se. B,. 4, fără antecedente penale pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

1) fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 Cp. cu aplicarea art. 41 al. 2 Cp. și art. 17 lit. c din Legea 78/2000 la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare.

2) uz de fals, prevăzută de art. 291 Cp. cu aplicarea art. 41 al.2 Cp. și art. 17din Legea 78/2000 la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare.

3) înșelăciune, prevăzută de art. 215 al. 1,2,3 Cp. cu aplicarea art. 41 al. 2 Cp. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare.

4) utilizarea creditelor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, prevăzută de art. 10 lit. c din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cp. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare și 5 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, c C.

p.

În temeiul art. 33 lit. a Cp. art. 34 lit. b și Cod Penal art. 35 al. 1 Cp. au fost contopite pedepsele de la pct. 1,2,3,4 în pedeapsa cea mai grea care a fost aplicată alături de pedeapsa complementară.

Pedeapsă de executat: 5 ani închisoare și 5 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, Cp.

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a-c Cp. în condițiile și pe durata prevăzute de art. 71 al. 2 Cp.

II. A fost condamnat inculpatul, născut la 31.05.1964, fiul lui și, cetățean R, studii superioare, stagiul militar nesatisfăcut, căsătorit, domiciliat în satul,., jud. B pentru săvârșirea infracțiunii de acordare de credite cu încălcarea legii sau a normelor de creditare, neurmărirea conform 1egii sau normelor de creditare a destinațiilor contractate ale creditelor sau neurmărirea creditelor restante săvârșită în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite prevăzută de art. 10 lit. b din Legea 78/2000 (act material din 09.06.2000) cu aplicarea art. 74 lit. a Cp. și art. 76 lit. b Cp. la pedeapsa de 2 ani închisoare și 5 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, Cp.

În temeiul art. 81 Cod Penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 82 Cp. s-a fixat termen de încercare de 4 ani începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.

Conform art. 359.C.P.P. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cp. referitoare la consecințele nerespectării condițiilor suspendării.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat C.P.P. la an. 10 lit. d a C.P.P. fost achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de acordare de credite cu încălcarea legii sau a normelor de creditare, neurmărirea conform legii sau normelor de creditare a destinațiilor contractate ale creditelor sau neurmărirea creditelor restante săvârșită în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, prevăzută de art. 10 lit. b din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cp. (acte materiale din 03.11.2000, 13.11.2000, 04.12.2000, 11.12.2000, 29.12.2000. 21.03.2001) deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.

III. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat C.P.P. la art. 10 lit. d a C.P.P. fost achitată inculpata, născută la 13.04.1969, fiica lui și, domiciliată în B, str. - -,. 6/A/l pentru săvârșirea infracțiunii de acordare de credite cu încălcarea legii sau a normelor de creditare, neurmărirea conform legii sau normelor de creditare a destinațiilor contractate ale creditelor sau neurmărirea creditelor restante săvârșită în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite prevăzură de art. 10 lit. b din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cp. deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.

În temeiul art. 14, 346.C.P.P. 998. civ. s-a admis în parte acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul să plătească părții civile Banca Transilvania - Sucursala B suma de 55.964 RON despăgubiri materiale.

În temeiul art. 14 lit. a C.P.P. 348.C.P.P. s-a dispus desființarea înscrisurilor falsificate, respectiv balanță de verificare, contul de profit și pierdere, bilanț din 28.02.2001 aferente creditului 573 din 21.03.2001, bilete la ordin emise de C NOI (fl. 82-89 vol.4 dosar ).

S-a dispus comunicarea prezentei hotărâri după rămânerea definitivă, la cazierul fiscal și Registrul Comerțului pentru efectuarea mențiunilor cu privire la inculpatul.

S-a constatat că inculpații au fost asistați de apărători aleși.

Conform art. 191 al. 1,2.C.P.P. au fost obligați fiecare dintre inculpații și să plătească statului cate 1500 RON cheltuieli judiciare.

Pentru pronunțarea sentinței prima instanță a reținut că începând cu anul 1992 inculpatul a fost administratorul "", B, iar din anul 1996 devenit asociat cu învinuitul, acesta din urmă fiind administrator și la "" Noi -.

Inculpații și au fost până în anul 2002 angajați ai Băncii Transilvania - Sucursala B având funcția de moderatori de credite iar inculpatul a fost și șeful serviciului de credite din cadrul băncii.

În perioada 5.06.2000 - 21.03.2001 Banca Transilvania - Sucursala Baa cordat multe credite către "" în condițiile ce vor fi expuse în continuare.

Astfel, dând curs cererii cu nr. 429/03.06 2000 s-a încheiat actul adițional cu același număr prin care se acorda suplimentarea liniei de credit cu suma de 3000 RON până la data de 23.06.2000.

Creditul a fost garantat cu aceleași garanții ca și creditul acordat prin
contractul de credit 185/19.03.1999 respectiv contract de gaj nr.31/19.03.1999 asupra stocului de marfă luat în garanție la valoarea de 600 milioane ROL.

Acest contract de gaj se referea la cantitatea de 18.360 litri ulei comestibil conform facturii -/15.03.1999 emisă de și 50.200 litri ulei comestibil conform facturii fiscale -/15.03.1999 emisă de So L - B, precum și 72.200 litri vin alb de masă conform facturii fiscale -/15.03.1999, emisă de .

Referitor la societățile care au emis facturile s- reținut că So L - nu desfășura activitate de comerț - având activitate de prestări servicii, respectiv salon de înfrumusețare și că pentru anii 2000 și 2001 această societate s-a declarat în inactivitate.

Documentele contabile ale So nu au putut verificate în cursul urmăririi penale motivându-se că au ars în incendiul care a avut loc la sediul societarii Noi, jud.

La data de 9.06.2000 prin cererea înregistrată cu nr. 454 s-a solicitat acordarea unui credit în valoare de 60.000 RON.

Ca și la cazul celorlalte credite inculpata s-a ocupat de moderarea creditului din 9.06.2000 întocmind un referat care fost aprobat de către Comitetul de Credit și Risc.

La dosarul de creditare nu s-a mai găsit contractul de credit însă creditul a fost acordat, iar operațiunea de transfer a sumei ele 60.000 RON din contul de credit în contul curent a fost efectuata de inculpatul, acesta folosind discheta sa personală deși nu era abilitat în acest sens.

Trebuie menționat că deși procedat la operațiunea de transfer inculpatul nu a semnat procesul-verbal prin care a fost aprobat referatul ui deși era șeful serviciului credite iar procesul verbal de aprobare a creditului nu a fost semnat de membrii.

Deși contractul de credit fusese solicitat pentru aprovizionare mărfuri destinația creditului a fost următoarea: suma de 37.200 RON a fost ridicată în numerar de martorul, o parte fiind utilizată pentru acoperirea altor credite contractate de societățile administrate de învinuitul, iar diferența a fost predată de personal lui. Diferența de până la 600 milioane ROL a fost utilizată în interesul, parte din acesta pentru a plăti un credit restant la Banca Transilvania.

La data de 3.11.2000 s-a aprobat cererea de credit cu nr. 1132 acordându-se un credit de 30.000 RON pentru "achitare furnizori".

Prin creditul de plată nr. 88 din aceeași zi s-a virat suma de 172 milioane ROL către Noi cu mențiunea "contravaloare marfă". Mențiunea era falsă întrucât în realitate nu a existat o operațiune comercială reală între cele două societăți în evidenta contabilă a Noi negăsindu-se facturi fiscale emise în acest sens către

Prin ordinul de plată cu nr. 140/4.11.2000 s-a virat către Noi suma de 10.000 RON cu mențiunea falsă "contravaloare marfa" și aceasta plată neavând operațiuni comerciale reale.

Ordinul de plată 88/03.11.2000 a fost semnat și ștampilat de
inculpatul, iar ordinul de plată 140/4.11.2000 a fost semnat
și ștampilat de martora, contabila la
, din dispoziția inculpatului.

Prin cererea înregistrata cu nr. 1172/13.11.2000 și semnata de inculpatul s-a solicitat acordarea unui credit de 30.000 RON pentru "achitare furnizori"

Drept garanții inculpatul adus 4 bilete la ordin, a câte 5000 RON, fiecare reprezentând creanțe de încasat de la Noi Și aceste bilete la ordin conțin mențiuni false întrucât nu au fost emise în temeiul unor operațiuni comerciale reale, așa cum a rezultat din verificarea evidențelor contabile.

După abordarea creditului, în aceeași zi, s-a virat prin ordinul de plată nr. 119 suma de 29.700 RON către Noi cu mențiunea falsă "contravaloare marfă" deoarece și această plată a fost făcută în lipsa unor relații comerciale reale.

Trebuie menționat că în privința absenței operațiunilor comerciale reale instanța și-a însușit concluziile expertizei contabile efectuate in faza urmăririi penale și că aceste concluzii nu au fost infirmate de că expertiza efectuată în faza de cercetare judecătorească.

La data de 4.12.2000 prin cererea înregistrată cu nr. 1319/4.12.2000 inculpatul a solicitat un credit în valoare 38.300 RON.

Acest credit a fost garantat cu creanțe de încasat în sumă de 38.367 RON din care suma de 28.000 RON constituită prin 4 bilete la ordin în valoare de 7000 RON fiecare emise de C Noi".

Și aceste patru bilete la ordin nu erau susținute de relații comerciale reale.

Din suma primită inculpatul a virat 34.100 RON cu mențiunea "contravaloare marfă" prin Ordinul de plată nr. 107/4.12.2000 către Noi, sumă care fost utilizată de această societate pentru plata furnizorilor.

Prin cererea 1355/11.12.2000 inculpatul a solicitat un credit pentru plăți furnizori în valoare de 5000 RON. După aprobarea și acordarea creditului, suma de 4900 RON a fost virată către Noi prin ordinul de plată 41/11.12.2000 semnat și ștampilat de inculpatul cu mențiunea "contravaloare marfă", deși între cele două societăți nu au existat astfel de operațiuni comerciale.

La data de 29.12.2000 inculpatul a solicitat prin cererea înregistrată cu nr.1520 un credit în valoare de 40.000 RON pentru plată furnizori, iar după aprobarea și acordarea creditului, suma de 15.600 RON a fost virată către Noi prin ordinul de plată 168/29.12.2000 semnat și ștampilat din partea de către din dispoziția inculpatului. Ordinul de plată conținea mențiunea "contravaloare marfă", întrucât între cele două societăți nu există operațiuni comerciale.

La data de 21.03.2001 prin cererea înregistrată cu nr. 573 inculpatul a solicitat un credit în valoare de 60.000 RON.

La dosarul de creditare au fost depuse contul de profit și pierdere, situația patrimonială și balanța de verificare la data de 28.02.2001. Din aceste date rezultă că se află în profit, înscrisurile fiind semnate și ștampilate de inculpatul.

Datele prezentate erau nereale, în realitate societatea înregistrând pierderi la acel moment așa după cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în faza de urmărire penală.

Pe baza documentației prezentate de inculpatul a fost aprobat și acordat creditul în valoare de 60.000 RON. Din acesta sumă de 19.400 RON a fost virată cu 50/22.03.2001 semnat și ștampilat de din dispoziția inculpatului către Noi SR. cu mențiunea falsă "contravaloare marfa" întrucât între cele două societăți nu existau operațiuni comerciale reale.

Banca Transilvania - Sucursala Bac omunicat că se constituie parte civilă cu suma de 98.929 RON din care 89.411 RON reprezintă credit nerambursat și 9.518 RON reprezintă dobânzi aferente neachitate.

Ulterior, după cum rezultă din expertiza întocmită în faza de cercetare judecătorească cele două autotractoare aduse drept garanție au fost vândute la licitație în favoarea băncii la prețul de 32.318 RON, respectiv 10.647 RON.

Este de precizat, că garanția pentru stocul de marfa de 152.360 RON. a fost vândută de către B, fără a se achita debitul către bancă.

Instanța a mai reținut că ulterior contractării creditelor B, a intrat în procedură de faliment în prezent societatea fiind dizolvată.

La reținerea aspectelor mai sus prezentate instanța a avut în vedere adresele Băncii Transilvania - Sucursala B, adresa Băncii Transilvania C, rapoartele expertizelor contabile întocmite in cursul urmăririi penale și în faza de cercetare judecătorească, adresa ORC B, procese-verbale întocmite de Comitetul de Credit și Risc din cadrul Băncii Transilvania - Sucursala B, documentația contabila prezentată de B, adresele DGFP B, adresa Direcției de Impozite și Taxe Locale a Primăriei B, declarații de martori, adresa lichidatorului judiciar și declarațiile celor trei inculpați.

În drept, faptele inculpatului de a induce în eroare Banca Transilvania - Sucursala B prezentând documente contabile false, care au determinat acordarea creditului 573/21.03.2001 precum și garanții false pentru obținerea creditelor 1172/13.11.2000 și 1319/4.12.2000 constituie infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 al. 1,2,3 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.

În acest sens nu au fost primite apărările inculpatului susținute de concluziile expertizei din faza cercetării judecătorești conform cărora documentația prezentată nu a fost relevantă în obținerea creditului.

de credite a avut in vedere actele contabile prezentate de inculpatul si a încadrat, la o grupă de bonitate care permitea acordarea creditului, aspect care rezultă din concluziile expertizei efectuate în faza de urmărire penală.

În această privința trebuie menționat că, dispunând efectuarea unei noi expertize contabile în faza de cercetate judecătorească instanța nu a exclus prima expertiză, neexistând motive pentru ca aceasta sa nu fie avută in vedere și a urmărit în principal sădea posibilitatea inculpaților să formuleze apărări in fața instanței specificul cauzei impunând ca expertiza financiar - contabilă să fie una dintre principalele mijloace de proba administrate.

Faptele inculpatului care a înscris date, nereale in balanța de verificare din 28.02.2001 contul de profit și pierdere, bilanț la 28.02.2001 aferente creditului 573 din 21.03.2001 constituie infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privata prevăzută de art. 290 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și art. 17 lit. c din Legea 78/2000.

Faptele inculpatului care a folosit bilete la ordin emise de Noi care conțineau date nereale prezentându-le drept garanții pentru creditele 1172/13.11.2000 și 319/4.12000 constituie infracțiunea de uz de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 291 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și art. 17 lit.c din Legea 78/2000.

Faptele inculpatului care a schimbat destinația reditelor 1132/3.11.2000, 1172/13.11.2000, 1319/4.12.2000, /29.12.2000 și 573/21.03.2001 determinând primirea de foloase materiale necuvenite pentru Noi și personal pentru administratorul acesteia constituie infracțiunea de utilizare a creditelor în alte scopuri decât cele care au fost acordate în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite prevăzută de art. 10 lit. din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.

În acest sens trebuie avut în vedere că inculpatul a acționat cu intenție directă, în temeiul unei înțelegeri avute cu cum rezultă din declarația acestuia.

Cu privire la infracțiunea de acordare de credite cu încălcarea legii sau a normelor de credite, neurmărirea conform legii sau a normelor de creditare destinațiilor contractate ale creditelor sau urmărirea creditelor restante săvârșită în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, prevăzută de art. 10 lit. din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal pentru care fost trimisă în judecată inculpata constând în aceea că în calitate de moderator la Sucursala a Băncii Transilvania a creditelor contractate de SC. B nu a respectat normele de creditare ale Băncii Transilvania determinând obținerea unui folos necuvenit pentru alții de 215.300 RON nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii, astfel că instanța a dispus achitarea inculpatei în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală.

Pentru aceleași considerente mai sus prezentate și în același temei instanța a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 10 lit.b din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal pentru actele materiale din 3.11.2000, 13.11.2000,4.12.2000, 11.11.2000, 29.12.2000, 21.03.2001.

Faptul că în calitatea de șef serviciu credite și membru a aprobat referatele întocmite de inc. cu privire la creditarea SC. și a aprobat împreună cu ceilalți membri ai Comitetului de Credit și Risc creditele solicitate de nu semnifică că a acționat "în scopul" obținerii de foloase necuvenite pentru sine sau pentru alții.

În schimb cu privire la acordarea creditului din 9.06.2000 față de situația de fapt mai sus prezentată, prin faptul că s-a substituit ui de credite și a procedat la acordarea creditului cu nr. 454 nerespectând normele de creditare (s-a stabilit astfel prin ambele expertize financiar-contabile) respectiv pentru ca să achite un credit restant, se demonstrează intenția inculpatului, faptul că acesta a urmărit acordarea creditului deși nu erau întrunite toate condițiile legale în acest sens.

Drept consecință s-a dispus condamnarea inculpatului pentru actul material din 9.06.2000 în temeiul art. 10 lit.b din Legea 78/2000.

Prevederile art. 41 al. 2 Cod penal nu au mai fost reținute de instanță având în vedere că inculpatul a fost condamnat pentru un singur act material însă pentru aceasta nu este necesară schimbarea încadrării juridice având in vedere ca înlăturarea art.41 al.2 Cod penal s-a făcut în urma deliberării și nu creează o situație mai grea pentru inculpat.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, lipsa antecedentelor penale, faptul ca acesta a recunoscu faptele, astfel că au fost aplicate pedepse cu închisoarea în cuantum orientat spre minimul special.

Pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 10 lit.c din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal s-a procedat și la aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a-c Cod penal.

S-au contopit pedepsele aplicate în. pedeapsa cea mai grea la care s-a adăugat pedeapsa complementară conform art. 33 lit. Cod penal, 34 lit.b Cod penal și art.35 al.l Cod penal.

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a-c Cod penal.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului avut în vedere criteriile generale, prevăzute de art. 72 Cod penal, lipsa antecedentelor penala aplicând pedeapsa închisorii in cuantum sub minimi: special.

S-a aplicat și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute, de art.64 lit.a-c Cod penal.

Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea:e libertate a inculpatului s-a dispus în temeiul art. 81 Cod penal suspendarea condiționată a executării pedepsei, și s-a fixat termen de încercare potrivit art.82 Cod penal și s-a atras atenția inculpatului asupra art.83 Cod penal.

Cu privire la acțiunea civilă având în vedere că potrivit situației de fapt mai sus reținută prejudiciul rămas nerecuperat se ridică la 55.964 RON și că inculpatul a produs acest prejudiciu s-a admis în parte acțiunea civilă si a fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor materiale către parte civilă.

Au fost desființate înscrisurile falsificate conform art. 14 lit. e, 348 Cod procedură penală.

Prezenta hotărâre a fost comunicată cazierului fiscal și Registrului Comerțului pentru efectuarea mențiunilor cu privire la inculpatul.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal Parchetul de pe lângă ÎCCJ - DNA, inculpații si și partea civilă Banca Transilvania - Sucursala

DNA a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie considerând că inculpații și au acționat în mod voit contrar atribuțiunilor de serviciu eludând normele de creditare internă ale Băncii Transilvania,urmărind și realizând astfel un folos material în favoarea SC SRL B în cuantum cu sumele aferente creditelor aprobate și acordate acesteia, apreciind că sunt întrunite întru totul elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 10 lit. b din Legea nr. 78/ 2000, în forma continuată prevăzută de art. 41 al. 2 Cod penal și în consecință a solicitat admiterea apelului împotriva sentinței penale nr. 2504 12.10.2006 a Judecătoriei Bacău, desființarea hotărârii atacate, rejudecarea cauzei și reținerea în sarcina celor doi inculpați a infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.

La termenul din 10.05.2007, procurorul declară că modifică motivele de apel având în vedere că prin Legea nr. 69/2007 s-au dezincriminat infracțiunile prevăzute de art. 10 lit. b,c, Legea nr. 78/2000 și în consecință solicită achitarea celor 2 inculpați conform art. 10 lit. b

C.P.P.

Inculpatul a criticat sentința pentru nelegalitate pentru următoarele motive:

Infracțiunea de fals in înscrisuri sub semnătura privata.

Cu privire la primele 5 contracte de credit, instanța de fond a reținut că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, motivat de faptul ca ar fi înscris mențiuni nereale, potrivit cărora plățile efectuate cu banii obținuți prin contractele de credit mai sus arătate, reprezintă contravaloarea marfă pentru niște schimburi comerciale care, în realitate, nu au avut loc.

Pe de altă parte, săvârșirea infracțiunii de fals consta în aceea că a înscris mențiuni nereale în balanța de verificare din data de 28.02.2001, balanța de verificare, care a stat la baza încheierii contractului de credit nr. 573/21.03.2001, care constituie în fapt, o suplimentare a liniei de credit aferente cererii nr. 185/1999.

Cu privire la primul aspect, este de observat ca primele 5 contracte de creditare au fost garantate cu CEC-uri si bilete la ordin. Din punct de vedere civil, aceste contracte de creditare reprezintă, in fapt, niște contracte de scont, care datorita unor norme interne ale Băncii, în mod deficitar întocmite, au fost denumite contracte de credit.

Natura acestor contracte de scont rezultă, în mod indubitabil, din faptul că instrumentele de plată prezentate drept garanții pentru creditele acordate au fost încasate în totalitate, mai puțin cele aferente contractului de credit cu nr. 573/21.03.2001.

Împrejurarea că instrumentele de plată au fost încasate lipsește de orice fel de consecința juridică mențiune contravaloare marfă făcută de inculpat pe cererea de creditare, întrucât din momentul ridicării banilor din bancă, aceștia au intrat în patrimoniul C SRL. banca rămânând să încaseze titlurile de valoare.

În aceste condiții, banii încasați de SC nu sunt supuși unei destinații anume.

II. Infracțiune de uz de fals.

Cu privire la această infracțiune, instanța de fond și-a însușit teza concretizată în rechizitoriu, ce consta in aceea ca inculpatul a folosit bilete la ordin emise de SC NOI SRL, cunoscând ca sunt false pentru garantarea contractelor de credit nr. 1172/13.11.2000 si nr. 1319/04.12.2000.

Ca și la punctul de mai sus, din raportul de expertiză contabilă rezultă în mod cert ideea ca aceste două credite au fost rambursate integral în termenul stipulat. La fel ca în toate celelalte credite, Banca Transilvania a încasat integral atât contravaloarea titlurilor de valoare cât și dobânzi, comisioane și speze.

Prin urmare, banca nu este îndreptățită a se plânge de faptul ca o mențiune a fost scrisă în mod eronat, câtă vreme această mențiune îi profita, iar prejudiciul lipsește. Prin înscrierea acestor mențiuni, nu s-a produs nici un fel de vătămare.

De asemenea, din partea organelor de urmărire penală, dar și din probatoriul administrat în cauză, nu s-a probat intenția de a falsifica, întrucât săvârșirea infracțiunilor de fals și de uz de fals presupune intenția de a obține un folos necuvenit, de a produce o consecință negativă pentru sine sau pentru altul. Ori, prin achitarea creditelor se probează fără nici un dubiu lipsa intenției de a frauda, mențiunile false neavând practic nici o consecință juridică și nefiind incriminate de legea penală.

III. Cu privire la infracțiune de înșelăciune.

S-a reținut de către instanța de fond că inculpatul a indus în eroare Banca Transilvania-Sucursala B, prin prezentarea unor documente contabile false pentru acordarea creditelor nr. 573, 1172 si 1319.

Cu privire la ultimele două credite, s-a expus punctul de vedere mai sus.

S-a menționat numai faptul că, potrivit raportului de expertiză contabilă, obiectivul nr. 3, filele 16-17, aceste credite au fost rambursate integral. Infracțiunea de înșelăciune presupune dobândirea unui folos material pentru sine sau pentru altul. Ori, creditele respective fiind rambursate integral, este limpede faptul că infracțiunea de înșelăciune nu s-a putut săvârși cu privire la acestea. De asemenea, nu s-a produs nici o pagubă băncii, iar infracțiunea de înșelăciune se consumă tocmai prin producerea unei pagube.

Rămâne în discuție însă, contractul de credit cu nr. 573/21.03.2001, care reprezintă o reactivare și suplimentare a liniei de credit nr. 185/1999.

A solicitat a se constata că primele 5 contracte de credit au fost acordate succesiv de Sucursala Ba B ăncii, prin aceleași persoane și salariați ai băncii, într-o perioadă scurtă de timp, cuprinsă între data de 03.11.2000 si 21.03.2001, fapt care înseamnă că într-o perioadă relativ scurtă de 5 luni de zile, SC SRL a contractat 5 credite. Rezultă concluzia că la data de 21.03.2001 când s-a suplimentat linia de credit aferentă contractului nr. 185/1999, banca prin reprezentanții săi abilitați cunoștea atât clientul cât și posibilitățile financiare ale acestuia.

Separat de aceasta premiză, din economia dosarului rezultă cu certitudine faptul că la data de 21.03.23001, când s-a contractat creditul respectiv, inculpatul a plecat în Siria. Documentația pentru acordarea creditului, inclusiv balanța de verificare despre care s-a vorbit în rechizitoriu, nu au fost întocmite de către inculpatul, ci de către numita.

În condițiile în care acesta, întors din Siria și a ratificat această balanța prin semnătura sa nu denotă intenția sa de a înșela Banca.

Pe de altă parte, balanța de verificare nu este un argument determinant, primordial în acordarea unui credit. Opinia ferma a experților care au întocmit raportul de expertiză este aceea că prezentarea balanței de verificare în chestiune nu a fost de natură de a induce în eroare organele de conducere ale Băncii.

Astfel, prin contractul de credit nr. 573/21.03.2001, s-a suplimentat cu 600.000.000 ROL o linie de creditare acordata SC SRL., prin contractul nr.185 din anul 1999, pentru o sumă totală de 900.000.000 ROL.

Deci, linia de creditare era angajată cu banca de aproximativ 2 ani, perioadă de timp suficient de mare pentru ca organele de conducere ale Băncii să-și dea seama de bonitatea SC SRL. Până la data acordării creditului 573, când aceasta linie de creditare în valoare de 900.000.000 fost suplimentată practic cu 600.000.000 ROL, vreme de 2 ani nu au fost probleme, relațiile comerciale derulându-se între cele două părți contractante în mod normal. În mod evident, în doi ani de zile banca și-a format o opinie cu privire la posibilitățile financiare al SC SRL. independente de balanța de verificare, la care face trimitere organul de urmărire penală. După acordarea suplimentarii acestei linii de credit, adică de la data de 21.03.2001, relațiile au mai fost normale, aproape încă un an de zile până la data de 21.02.2002, când SC SRL a ajuns în imposibilitatea de a restitui acest credit. Însă, în acest an de zile, care a trecut de la acordarea creditului, relațiile au fost normale și SC SRL și-a onorat obligațiile. Din nou s-a făcut trimitere la faptul ca elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune nu sunt întrunite, din cel puțin 3 puncte de vedere:

a) simpla prezentarea a unei balanțe de verificare nu a fost de natură a induce Banca în eroare.

b) nu s-a reținut de către organele de urmărire penală și nici nu s-a probat faptul ca inculpatul și-ar fi însușit în nume propriu sau pentru o persona apropiată vreo suma de bani din aceste creditări și nu s-a produs nici un prejudiciu. Pentru organele de urmărire penală, nerambursarea banilor dintr-un contract de credit este sinonim cu producerea unui prejudiciu, lucru care nu corespunde adevărului. Ca parte contractantă într-un contract de împrumut, banca își asuma riscul ca debitorul să nu poată restitui împrumutul. Pentru a se pune la adăpost de acest risc, banca solicită debitorului garanții, care să poată fi executate și care să îndestuleze banca. Tot potrivit contractului de creditare, Banca are obligația de a proceda la executarea garanțiilor, imediat ce debitul este declarat scadent. În condițiile în care Banca nu-și execută această obligație, este fără îndoială culpă.

Împrejurarea că, la un moment dat, un debitor nu poate onora o obligație de restituire a unui împrumut, nu însemna ca banca a suferit un prejudiciu, ci că s-a produs un risc contractual, pe care Banca trebuie să-l suporte, în condițiile în care după executarea garanțiilor, debitorul este insolvabil. La data contractării creditului nr. 573 21.03.2001, care suplimenta creditul nr. 185 din 1999, pentru această sumă, SC SRL a garantat cu un stoc de marfă, în valoare de 1.523.808.2258 ROL. care a fost luat garanție de către Banca, la valoarea de 761.904.129 ROL. Ulterior, în data de 21.02.2002, garanțiile s-au supliment prin actul adițional 124/21.02.2002. cu un contract de gaj asupra a doua autotractoare, în valoare de 1.916.705.768 ROL, luate în garanție pentru valoarea de 958.352.884 ROL. Prin urmare, chiar și la valorile cele mai mici, creditul acordat de bancă era acoperit integral de garanții. Alături de aceste garanții reale, linia de credit în chestiune a mai fost garantată și cu un bilet la ordin avalizat pentru 600.000.000 ROL. Autotractoarele au fost înstrăinate de bancă pentru o sumă de aproximativ 430.000.000 ROL, la aproape doi ani întârziere.

Din adresa depusă de bancă la dosarul cauzei, rezultă că întârzierea în valorificarea acestor două autocamioane se datorează refuzului A AL de a le preda în vederea valorificării. Realitatea este însă alta. au fost predate băncii imediat, dar aceasta nu și-a îndeplinit obligația de a le valorifica, probabil pentru că s-a dorit înstrăinarea acestora către cineva anume.

Cu privire la aceste două autotractoare, banca invocă două împrejurări:

- odată că din prețul vânzării s-au scăzut taxele vamale, ceea ce nu scuză prețul derizoriu la care au fost vândute, pentru că taxa vamala s-a scăzut din acest preț derizoriu și, oricum, este nesemnificativă față de valoarea autotractoarelor.

De altfel, banca nici nu precizează care este valoarea acestor taxe vamale;

- doua împrejurare invocată este aceea că, SRL, proprietarii autotractoarelor s-ar fi opus la executare și mai apoi au intrat în faliment. Ori, SC SRL a predat de îndată autotractoarele băncii și nu s-a opus nici o clipă la executare.

Cât privește intrarea în faliment a acestei ultime societăți, acest lucru s-a petrecut în anul 2003, în vreme ce creditul a ajuns la scadentă la data de 21.02.2002, ori într-un an de zile banca a avut timp suficient să valorifice aceste garanții.

Biletul la ordin avalizat nu a fost executat nici azi. Dar chiar dacă aceste garanții s-ar fi executat și nu s-ar fi acoperit în totalitate debitul, tot nu ar însemna că banca a încercat un prejudiciu.

IV. Săvârșirea infracțiunii de utilizare a creditelor in alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate, în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, prevăzute de art. 10 lit. c din Legea 78/2000, constând în aceea ca schimbat destinația creditelor nr. 1132/03.11.2000, 1172/13.11.2000, 1319/04.12.2000, 1355/11.12.2000, 1520/29.12.2000, 573/21.03.2001 contrar prevederilor contractuale, obținând pentru sine sau pentru altul foloase ecuvenite în sumă de 1.553.000.000. ROL.

Privitor la aceasta infracțiune, elementul material al laturii obiective constă numai intr-o acțiune de utilizare a creditelor sau a subvențiilor, în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate. Astfel, legea impune în mod expres, realizarea cerinței esențiale a utilizării creditelor sau subvențiilor săvârșită în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate. Ori, în cazul dat, această cerință, care condiționează existența infracțiunii, nu este îndeplinită.

Raportul de expertiză contabilă, prin răspunsul la obiectivul cu numărul 4 (pagina 19 ), vine să confirme cele relatate, precizând că, în urma documentației de acreditare aferente contractelor de credit, mai sus arătate, și a evidenței contabile a societății, destinația reală a creditelor acordate conform contractelor de creditare a fost de plăți curente pentru nevoi temporare. Din verificarea destinației sumelor plătite din aceste credite, expertiza a constatat că s-au respectat destinația reală stabilită la data acordării creditelor (plăți curente furnizori, obligații fiscale, comisioane bancare), iar pentru sumele plătite din aceste credite, solicitantul de credite a prezentat documente legale de plată, conform mențiunilor din documentația de creditare. Elementul material al acestei nfracțiuni nu există.

În plus, se susține prin rechizitoriu că inculpatul a obținut pentru sine sau pentru altul foloase necuvenite în sumă de 1.553.000.000. ROL. Pentru determinarea existenței infracțiunii, aceasta trebuie să fie săvârșită în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, ori acest lucru nu a fost probat de către organele de urmărire penală. Dimpotrivă, în raportul de expertiză se arată foarte clar că aceste credite au fost utilizate numai pentru plata furnizorilor.

Prin urmare, a solicitat admiterea apelului, așa cum a fost formulat, desființarea hotărârii atacate și, pe fond, achitarea inculpatului, în baza art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. d proc.pen.

În cazul în care instanța va retine, în ciuda argumentelor mai sus prezentate, că inculpatul este vinovat de săvârșirea infracțiunilor mai sus arătate, a solicitat stabilirea unei pedepse diminuate, cu beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei.

Inculpatul a solicitat achitarea și pentru comiterea
infracțiunii prevăzute de art. 10 lit. b Legea 78/2000 potrivit art. 11 pct. 2 lit.
raportat la art. 10 lit. b ca C.P.P. urmare a dezincriminării acestei infracțiuni prin
Legea nr. 69/2007.

Partea civilă Banca Transilvania - Sucursala Baa preciat că instanța de fond trebuia să-1 oblige pe inculpatul la plata sumei de 88.324,32 lei (valoarea creditelor nerambursate și a dobânzilor corespunzătoare) și nu doar la suma de 55.964 lei.

Tribunalul, analizând hotărârea atacată cu privire la motivele invocate,
precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, a considerat că sunt
întemeiate numai apelurile declarate de inculpați și de DNA, pentru următoarele
considerente:

Prin Legea nr. 69/2007 s-a modificat conținutul infracțiunilor prevăzute de art. 10 lit.b,c din Legea nr. 78/2000 în sensul că constituie infracțiuni acordarea de subvenții cu încălcarea legii neurmărirea, conform legii, a destinațiilor subvențiilor (lit.b) și utilizarea subvențiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate, precum și utilizarea în alte scopuri a creditelor garantate din fonduri publice sau care urmează să fie rambursate din fonduri publice (lit. c).

Așadar, infracțiunile prevăzute de art. 10 lit. b, c din Legea 78/2000 au fost dezincriminate prin Legea 69/2007, în consecință, tribunalul a admis conform art. 379 pct. 2 lit. a apelurile C.P.P. declarate de inculpații și, precum și de DNA cu privire la greșita condamnare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 10 lit.b,c Legea 78/2000.

Având în vedere modificarea legislativă care profită și inculpatei, tribunalul a extins efectele apelului cu privire la temeiul achitării pentru infracțiunile prevăzute de art. 10 lit. b Legea 78/2000 cu art. 41 al. 2 Cp și în ceea ce o privește pe această inculpată.

Ca atare, tribunalul a dispus achitarea inculpaților:

- pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 10 lit. i Legea 78/2000 cu art. 41 al. 2 Cp;

- pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 10 lit. 1 Legea 78/2000 - acte materiale din 09.06.2000, 3.11.2000, 13.11.200C 4.12.2000, 11.12.2000, 29.12.2000 și 21.03.2001;

- pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.10 lit. b Legea 78/2000 cu art. 41 al. 2.Cod Penal - potrivit art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b C.P.P.- fapta nu este prevăzută de legea penală.

Cu privire la celelalte infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, instanța a considerat că pe baza unor probe concludente, judicios administrate și temeinic apreciate, prima instanță a reținut o corectă situație de fapt și a dat o încadrare legală infracțiunilor.

Tribunalul, nu a reținut motivele de apel ale inculpatului, deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290.Cod Penal deoarece balanța de verificare din 28.02.2001 poate exprima în mod diferit valori mai mici sau mai mari la profit ori pierderi în funcție de modul de deducere a veniturilor și cheltuielilor întrucât și pe baza acestei balanțe de verificare care cuprindea date nereale inculpatul a obținut creditul în valoare de 60.000 RON.

Acest lucru rezultă din raportul de expertiză efectuat în cursul urmăririi penale.

Totodată și infracțiunea de uz de fals este realizată deoarece a folosit acele bilete la ordin emise de SC Noi SRL știind că sunt false și care atestau operațiuni comerciale inexistente între SC Noi SRL și SC SRL - ca garanții parțiale ale creditelor nr. 1172/13.11.2000 și 1319/04.12.2000.

Aspectele privind faptul că cele 2 credite au fost rambursate în perioada 20.11. - 27.12.2000 și 15.12.2000 - 10.01.2001 astfel încât SC Noi SRL nu a executat acele bilete la ordin, nu prezintă nici o importanță asupra existenței infracțiunii de uz de fals.

Tribunalul, a considerat că inculpatul se face vinovat și de comiterea infracțiunii de înșelăciune prevăzute de art. 215 al. 1,2,3 Cp cu aplicarea art. 41 al. 2 Cp deoarece a indus în eroare Banca Transilvania - Sucursala să- acorde creditul nr. 573/21.03.2001 și creditele nr.1172/13.11.2000 și 1319/04.12.2000 prin depunerea unor documente contabile, respectiv garanții false fără de care nu ar fi obținut creditele. Tocmai datorită acestor înscrisuri false prezentate de inculpat ui de credite, SC SRL a fost inclusă la o grupă de bonitate ce permitea acordarea creditului.

Față de toate acestea, tribunalul a apreciat că instanța de fond a individualizat judiciar corect pedepsele aplicate inc. ținând cont de împrejurările comiterii faptelor, gravitatea lor concretă, periculozitatea inculpatului care este infractor primar, a recunoscut parțial comiterea infracțiunilor aplicându-i pedepse privative de libertate orientate spre minimul special prevăzut de lege.

Doar în ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune, tribunalul a considerat că pedeapsa aplicată de prima instanță este prea mare în raport de activitatea infracțională a inculpatului și de circumstanțele personale ale acestuia, motiv pentru care a apreciat că o pedeapsă cu închisoarea orientată la minimul special prevăzut de lege este necesară și suficientă pentru reeducarea inculpatului. De aceea a redus pedeapsa de la 5 ani la 3 ani închisoare urmând ca pedeapsa rezultantă de executat să fie de 3 ani închisoare.

Tribunalul, a considerat că scopul preventiv - educativ al pedepsei poate fi atins fără executarea ei în regim de deținere, având în vedere că inculpatul nu posedă antecedente penale, a manifestat sinceritate, astfel încât în baza art. 86/1 a Cod Penal suspendat executarea pedepsei sub supraveghere și a fixat termen de încercare de 5 ani conform art. 86².Cod Penal atrăgându-i atenția inculpatului asupra efectelor nerespectării dispozițiilor art. 86⁴.

Cod Penal

Totodată, a obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere conform art. 86/3 al. 1.Cod Penal:

Să se prezinte în ultima zi lucrătoare a fiecărei luni la Serviciul de
Probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău;

Să anunțe in prealabil orice schimbare de domiciliu sau reședința sau locuința care depășește 8 zile precum si întoarcerea;

Să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

Să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Referitor la apelul părții civile Banca Transilvania - Sucursala B având în vedere temeiul achitării celor 3 inculpați - art. 10 lit.b C.P.P. instanța în baza art. 14, 346 Cpp raportat la art. 998. civ. a lăsat nesoluționată latura civilă a cauzei și ca atare apelul părții civile este nefondat.

De asemenea, s-a înlăturat din conținutul sentinței atacate obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 191.

C.P.P.

Față de toate acestea, tribunalul în baza art. 379 pct. 2 lit. a a C.P.P. admis apelurile declarate de DNA și de inculpații si împotriva sentinței penale nr. 2504/12.10.2006 a Judecătoriei Bacău cu privire la greșita condamnare a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de utilizarea creditelor in alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate in scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, prevăzuta de art. 10 lit.c din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin.2 penal si pentru săvârșirea infracțiunii de acordare de credit cu încălcarea legii sau a normelor de creditare, neurmărirea conform legii sau normelor de creditare a destinațiilor contractatelor creditelor sau neurmărirea creditelor restante săvârșită in scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani,bunuri sau foloase necuvenite prevăzută de art. 10 lit.b din Legea nr. 78/2000 (act material din 9.06.2000).

Cuantumul pedepsei aplicată inculpatului pentru
infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1.2,3 penal.

Pedeapsa rezultanta de executat pentru inculpatul

Modalitatea de executare pentru inculpatul.

Temeiul achitării inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de acordare de credite cu încălcarea legii sau a normelor de creditare, neurmărirea conform legii sau normelor de creditare a destinațiilor contractate ale creditelor sau neurmărirea creditelor restante săvârșită în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau foloase necuvenite prevăzută de art. 10 lit.b din Legea nr. 78/2000 (acte materiale din 3.11.2000, 13.11.2000, 4.12.2000, 11.12.2000,29.12.2000,21.03.2001).

Latura civila a cauzei.

Greșita obligare la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat de către nculpatul.

Au fost extinse efectele apelului in ceea ce privește temeiul achitării pentru infracțiunea de acordare de credit cu încălcarea legii sau a normelor de creditare, neurmărirea conform legii sau normelor de creditare a destinațiilor contractate ale creditelor sau neurmărirea creditelor restante săvârșită in scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau foloase necuvenite prevăzută de art. 10 lit.b din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin.2 penal și în ceea ce privește pe inculpata.

Tribunalul a desființat sentința atacată sub aspectele arătate și reținând
cauza spre rejudecare și în fond:

În temeiul art. 11 pct. 2 lit.a rap la art. 10 lit. b C.P.P. a achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de utilizarea creditelor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate in scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, prevăzută de art. 10 lit.c din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin.2 penal;

A redus pedeapsa aplicată inculpatului, pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1,2,3 penal de la 5 ani la 3 ani.

Pedeapsa rezultantă de executat pentru inculpatul: 3 ani închisoare.

În temeiul art. 86/1 pen, a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere.

În temeiul art. 86/2 pen a fixat termen de încercare pentru inculpat de 5 (cinci) ani calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art.359 pen. s-a atras atenția inculpatului asupra nerespectării dispozițiilor art. 86/4 pen.

În temeiul art. 86/3 alin.l a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

Să se prezinte în ultima zi lucrătoare a fiecărei luni la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău;

Să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu sau reședință sau locuință, care depășește 8 zile precum și întoarcerea;

Să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

Să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;

În temeiul art. 11 pct. 2 lit.a rap la art. 10 lit.b au C.P.P. fost achitați și inculpații pentru săvârșirea infracțiunii de acordare de credite cu încălcarea legii sau a normelor de creditare, neurmărirea conform legii sau normelor de creditare a destinațiilor contractelor creditelor sau neurmărirea creditelor restante săvârșită în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de
bani, bunuri sau foloase necuvenite prevăzută de art.10 lit.b din Legea nr. 78/2000 (act material din 9.06.2000), și pentru săvârșirea infracțiunii de acordare de credit cu încălcarea legii sau a normelor de creditare, neurmărirea conform legii sau normelor de creditare a destinațiilor contractuale ale creditelor sau neurmărirea creditelor restante săvârșită în scopul obținerii pentru sine sau
pentru altul de bani, bunuri sau foloase necuvenite prevăzută de art.10 lit.b din Legea nr. 78/2000 (acte materiale din 3.11.2000. 13.11J0,411 20.11.12.2000,
29.12.2000, 21.0 3.2001) și pentru infracțiunea de
acordare de credit cu încălcarea legii sau a normelor de creditare, neurmărirea
conform legii sau normelor de creditare a destinațiilor contractate ale creditelor sau neurmărirea creditelor restante săvârșită în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau foloase necuvenite prevăzută de art. 10 lit. din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin.2 penal.

În temeiul art. 14, 346.C.P.P. raportat la art. 998 cod civil instanța a lăsat nesoluționată latura civilă.

Tribunalul a înlăturat din conținutul sentinței apelate, obligarea
inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat prevăzută de art. 191.pr.pen.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței pelate.

Conform art. 192 al. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului.

n baza art. 379 pct. 1 lit. b tribunalul C.P.P. a respins ca nefondat apelul declarat de partea civilă Banca Transilvania - Sucursala B împotriva aceleiași sentințe.

Împotriva deciziei penale nr. 255/A din 10.05.2007 a Tribunalului Bacău, au declarat recurs în termen, - Serviciul Teritorial Bacău și inculpatul.

- Serviciul Teritorial Bacăua invocat netemeinicia deciziei penale nr. 255/A/10.05.2007 în cazul inculpatul pentru infracțiunea prev. de art.215 al.1,2,3 Cod penal pentru următoarele considerente:

- prin săvârșirea celor trei infracțiuni în formă continuată de către inculpat s-a cauzat Băncii Transilvania un prejudiciu de 989.296.186 ROL, din care a rămas nerecuperată suma de 55.964 RON;

- săvârșirea celor trei infracțiuni în formă continuată și în concurs real constituie în condițiile prevăzute de Codul penal o circumstanță agravantă reală, așa cum este ea prevăzută prin regimul sancționator stabilit de dispozițiile art. 42 al.2 Cod penal;

- inculpatul, în cursul audierilor, atât în cursul urmăririi penale, cât și pe perioada cercetărilor judecătorești a absentat nemotivat la o multitudine de termene și a avut pe timpul audierii o poziție echivocă în ceea ce privește recunoașterea infracțiunilor reținute în sarcina sa.

Având în vedere aspectele mai sus menționate, respectiv atitudinea inculpatului în raport de săvârșirea infracțiunii (nerecuperarea prejudiciului, neprezentarea nejustificată la termenele stabilite de către instanța de judecată, poziția sa procesuală în raport de faptele reținute în sarcina sa), coroborate cu valoarea prejudiciului cauzat și nerecuperat, lipsa vreunei diligențe în acest scop precum și perseverența sa infracțională în ceea ce privește rezoluțiile infracționale reținute în sarcina sa, s-a apreciat că nu justifică, ca modalitate de individualizare aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special și cu executare sub supraveghere în cadrul unui termen de 5 ani.

Pe cale de consecință, organul de urmărire penală a cerut admiterea recursului, desființarea deciziei Tribunalului Bacău, aplicarea unei pedepse mult mai aspre inculpatului și cu privare de libertate.

Inculpatul prin apărătorul ales, cât și prin motivele de recurs depuse la dosar, a criticat decizia Tribunalului Bacău, sub următoarele aspecte:

Infracțiunea de fals în înscrisuru sub semnătură privată.

Cu privire la primele 5 contracte de credit, instanța de fond și de apel a reținut că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, motivat de faptul ca ar fi înscris mențiuni nereale, potrivit cărora plățile efectuate cu banii obținuți prin contractele de credit mai sus arătate, reprezintă contravaloarea marfă pentru niște schimburi comerciale care, în realitate, nu au avut loc.

Pe de altă parte, săvârșirea infracțiunii de fals consta în aceea ca a înscris mențiuni nereale în balanța de verificare din data de 28.02.2001, balanța de verificare, care a stat la baza încheierii contractului de credit nr. 573/21.03.2001, care constituie in fapt, o suplimentare a liniei de credit aferente cererii nr. 185/1999.

Cu privire la primul aspect, este de observat ca primele 5 contracte de creditare au fost garantate cu CEC-uri și bilete la ordin. Din punct de vedere civil, aceste contracte pe creditare reprezintă, în fapt, niște contracte de scont, care datorită unor norme interne ale băncii, în mod deficitar întocmite, au fost denumite contracte de credit.

Natura acestor contracte de scont rezultă, în mod indubitabil, din faptul că instrumentele de plată prezentate drept garanții pentru creditele acordate au fost încasate în totalitate, mai puțin cele aferente contractului de credit cu nr. 573/21.03.2001, asupra căruia vom reveni ulterior.

Împrejurarea că instrumentele de plată au fost încasate lipsește de orice fel de consecință juridică mențiune contravaloare marfă făcută de inculpat pe cererea de creditare, întrucât din momentul ridicării banilor din Banca, aceștia au intrat în patrimoniul C SRL. banca rămânând să încaseze titlurile de valoare.

În aceste condiții, banii încasați de SC nu sunt supuși unei destinații anume.

II. Infracțiune de uz de fals

Cu privire la această infracțiune, instanța de fond și de apel și-a însușit teza concretizată în rechizitoriu, ce constă în aceea că inculpatul a folosit bilete la ordin emise de SC NOI SRL, cunoscând că sunt false pentru garantarea contractelor de credit nr. 1172/13.11.2000 și nr. 1319/04.12.2000.

Ca și la punctul de mai sus, din raportul de expertiză contabilă rezultă în mod cert ideea că aceste două credite au fost rambursate integral în termenul stipulat. La fel ca în toate celelalte credite, Banca Transilvania a încasat integral atât contravaloarea titlurilor de valoare cât și dobânzi, comisioane și speze.

Prin urmare, banca nu este îndreptățită a se plânge de faptul că o mențiune a fost scrisă în mod eronat, câtă vreme această mențiune îi profită, iar prejudiciul lipsește. Prin înscrierea acestor mențiuni, nu s-a produs nici un fel de vătămare.

De asemenea, din partea organelor de urmărire penală, dar și din probatoriul administrat în cauză, nu s-a probat intenția de a falsifica, întrucât săvârșirea infracțiunilor de fals și de uz de fals presupune intenția de a obține un folos necuvenit, de a produce o consecință negativă pentru sine sau pentru altul. Ori, prin achitarea creditelor se probează fără niciun dubiu lipsa intenției de a frauda, mențiunile false neavând practic nicio consecință juridică și nefiind incriminate de legea penală.

III. Cu privire la infracțiunea de înșelăciune.

S-a reținut de către instanța de fond și de apel că inculpatul a indus în eroare Banca Transilvania-Sucursala B, prin prezentarea unor documente contabile false pentru acordarea creditelor nr. 573, 1172 si 1319.

Cu privire la ultimele două credite, și-a expus punctul de vedere mai sus. Menționează numai faptul că, potrivit raportului de expertiză contabilă, obiectivul nr. 3, filele 16-17, aceste credite au fost rambursate integral. Infracțiunea de înșelăciune presupune dobândirea unui folos material pentru sine sau pentru altul. Ori, creditele respective fiind rambursate integral, este limpede faptul ca infracțiunea de înșelăciune nu s-a putut săvârși cu privire la acestea. De asemenea, nu s-a produs nicio pagubă băncii, iar infracțiunea de înșelăciune se consuma tocmai prin producerea unei pagube.

Rămâne în discuție însă, contractul de credit cu nr. 573/21.03.2001, care reprezintă o reactivare și suplimentare a liniei de credit nr. 185/1999.

Ori, primele 5 contracte de credit, au fost acordate succesiv de Sucursala Ba B ăncii, prin aceleași persoane, salariați ai Băncii, într-o perioadă scurtă de timp, cuprinsă între data de 03.11.2000 si 21.03.2001, fapt care înseamnă că într-o perioadă relativ scurtă de 5 luni de zile, SC SRL a contractat 5 credite. De aici se trage concluzia că la data de 21.03.2001 când s-a suplimentat linia de credit aferentă contractului nr. 185/1999, banca prin reprezentanții săi abilitați cunoștea atât clientul, cât și posibilitățile financiare ale acestuia.

Separat de această premiză, din economia dosarului rezultă cu certitudine faptul că la data de 21.03.2001, când s-a contractat creditul respectiv, inculpatul a plecat în Siria. Documentația pentru acordarea creditului, inclusiv balanța de verificare despre care s-a vorbit în rechizitoriu, nu au fost întocmite de către inculpatul, ci de numita.

În condițiile în care acesta, întors din Siria și a ratificat această balanță prin semnătura sa nu denotă intenția sa de a înșela banca.

Așa cum se poate constata ușor, practic în recurs, inculpatul, a reluat toate motivele arătate în apel și care au fost pe larg evidențiate în decizia recurată.

Analizând sentința primei instanțe, dar și decizia tribunalului, în raport de motivele de recurs invocate de cele două părți dar și în concordanță cu prevederile art. 385/9 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:

Inculpatul-recurent a fost trimis în judecată pentru săvârșirea mai multor fapte penale.

În final a fost condamnat numai pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals, prevăzute și pedepsite de art.215 al.1,2,3 Cod penal, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, de art. 290 Cod penal, cu aplicarea art.41 al.2 și art.17 lit.c din Legea 78/2000 republicată și de art.291 Cod penal, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal și art.17 lit.c din Legea nr. 78/2000, republicată.

În fapt, inculpatul a fost administratorul "" B, din anul 1996.

În perioada 5.06.2000 - 21.03.2001, inculpatul-recurent a obținut mai multe credite de la Banca Transilvania - Sucursala B, multe din ele fiind obținute în condiții nelegale și așa cum sunt ele evidențiate pe larg în hotărârea primei instanțe, o parte din sumele încasate din bancă, au fost virate " Noi", reprezentând c/val. marfă, fără ca între societatea administrată de inculpat și " Noi" să fi existat relații comerciale, în evidențele " Noi" negăsindu-se facturi emise de ""

Mai mult decât atât, prin obținerea creditelor bancare, inculpatul a prezentat și garanții false.

În final, din multitudinea de împrumuturi contractate de inculpat de la Banca Transilvania - Sucursala B, inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat, pentru infracțiunea de înșelăciune, numai cu privire la acordarea creditului nr. 573 din 21.03.2001, nr. 1172 din 13.11.2000 și nr. 1319 din 4.12.2000.

De asemenea, a fost trimis în judecată și condamnat și pentru infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals deoarece pentru obținerea creditelor nr. 573 din 21.03.2001 și cu numerele 1172 din 13.11.2000 și nr. 1219 din 4.12.2002, a prezentat garanții false și documente false la bancă.

În realitate, inculpatul-recurent susține că nu a săvârșit nici una din infracțiunile pentru care a fost condamnat.

Potrivit art.215 al.1 Cod penal, inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepsește.

În conformitate cu art.215 al.2 Cod penal, înșelăciunea săvârșită prin folosirea de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepsește. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni.

Și, în sfârșit, potrivit art.215 al.3 Cod penal, inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane, cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel, încât fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat contractul, în condițiile stipulate, se sancționează cu pedeapsa prevăzută la alineatele 1 și 2, după distincțiile acolo arătate.

Așa cum corect au reținut instanțele, pentru obținerea creditelor nr. 573 din 21.03.2001, inculpatul a prezentat documente false și garanții false pentru obținerea creditelor nr. 1172 din 13.11.2000 și nr. 1319 din 4.12.2000, cauzând un prejudiciu de 1.283.000.000 lei.

Astfel, pentru obținerea creditului nr. 573 din 21.03.2001, inculpatul a prezentat la bancă contul de profit și pierderi al societății pe care o administra, situația patrimonială a societății și balanța de verificare din 28.02.2001. Din aceste documente rezultă că "" avea profit, înscrisurile fiind semnate și ștampilate de inculpatul.

În realitate, aceste documente erau falsificate, deoarece societatea administrată de recurent, înregistra pierderi așa cum rezultă din expertiza efectuată în faza de urmărire penală.

Aceste acte sub semnătură privată, au creat băncii de la care a obținut împrumuturile, încrederea că societatea administrată de recurent, era solvabilă.

De asemenea, la contractele de credit nr. 1172 din 13.11.2000 și nr. 1319 din 4.12.2000, a prezentat garanții false.

Pentru contractul de credit nr. 1172 din 3.11.2000, inculpatul a adus drept garanție 4 bilete la ordin a câte 5000 lei RON fiecare, reprezentând creanțe de încasat de la." Noi".

Aceste 4 bilete la ordin erau în realitate false, deoarece între cele două societăți nu au existat operațiuni comerciale reale, așa cum a rezultat din verificarea evidențelor contabile.

Aceeași situație s-a întâmplat și cu contractul de credit nr. 1319 din 4.12.2000, ce a fost garantat în bancă, tot cu 4 bilete la ordin emise către " Noi", deși în realitate cele două societăți, nu avuseseră anterior relații comerciale și aceste bilete la ordin fiind emise în fals.

Prin urmare, inculpatul-recurent garanta în bancă sume de bani ce ar fi reprezentat sume ce urmau a fi încasate de la o altă societate comercială, fără a exista relații comerciale, deci biletele la ordin conțineau date fictive.

Aceste aspecte de natură penală s-au putut produce și datorită neglijenței factorilor de răspundere din cadrul Băncii Transilvania - Sucursala B, care nu au verificat în mod real bonitatea societății comerciale administrată de inculpat precum și realitatea garanțiilor instituite pentru obținerea creditelor.

De altfel, banca i-a acordat multe credite inculpatului, în sume mari, în timp scurt, fără nici o verificare a situației financiare a inculpatului.

Apărările inculpatului sunt puerile și de circumstanță.

În drept, fapta inculpatului de fi dus în eroare Banca Transilvania - Sucursala B, prezentând documente false, care au determinat acordarea creditului nr. 573 din 21.03.2001 precum și garanții false pentru obținerea creditelor nr. 1172 din 31.11.2000 și nr. 1319 din 4.12.2000, realizează conținutul infracțiunii de înșelăciune, prevăzută și pedepsită de art.215 al.1,2 și 3 Cod penal, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal.

Faptele aceluiași inculpat, care a înscris date nereale în balanța de verificare din 28.02.2001, în contul de profit și pierderi, în bilanțul din 28.02.2001, aferente creditului nr. 573 din 21.03.2001, precum și întocmirea biletelor la ordin cu date necorespunzătoare adevărului, pentru creditele nr. 1172 din 13.11.2000 și 1319 din 4.12.2000, pe care le-a folosit la bancă drept garanție, realizează conținutul infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art.290 Cod penal și de art.291 Cod penal pentru ambele infracțiuni, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal și art. 17 lit.c din Legea nr. 78/2000.

În ceea ce privește existența unui prejudiciu, deși prima instanță a obligat inculpatul la plata sumei de 55.964 RON daune materiale către bancă, Tribunalul Bacăua lăsat nesoluționată latura civilă, fără nici o explicație, deși în cauză inculpatul a fost condamnat pentru infracțiunea de înșelăciune, o faptă de prejudiciu, dar banca nu a declarat recurs împotriva deciziei recurate.

Referitor la individualizarea pedepsei, Curtea apreciază că instanța de apel a procedat corect la aplicarea unei pedepse inculpatului, cu suspendare sub supraveghere, recursul fiind nefondat.

Având în vedere că inculpatul-recurent este infractor primar, că a avut în general o poziție de recunoaștere a faptelor cu explicațiile și apărările pe care și le-a făcut, că este cetățean străin, că activitatea infracțională a fost favorizată și de banca împrumutatoare, instanța de control judiciar, apreciază că scopul pedepsei de 3 ani închisoare, poate fi atins și fără privarea de libertate a recurentului.

Pentru aceste considerente, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, recursurile declarate de - Serviciul Teritorial Bacău și inculpatul împotriva deciziei penale nr. 255/A din 10.05.2007 a Tribunalului Bacău, vor fi respinse ca nefondate.

Se va constata că inculpatul-recurent a avut apărător ales.

Cheltuielile judiciare în recursul parchetului, vor rămâne în sarcina statului.

În baza art.192 al.2 Cod procedură penală, inculpatul va fi obligat să plătească suma de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,

Respinge ca nefondate recursurile declarate de - SERVICIUL TERITORIAL BACĂU și de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 255/A din 10.05.2007, pronunțată de Tribunalul Bacău.

Constată că inculpatul a fost asistat de apărător ales.

În temeiul art.192 al.2 Cod procedură penală, obligă inculpatul, să plătească suma de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

În conformitate cu art.192 al.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în recursul - Serviciul Teritorial Bacău, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 10.01.2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

- - - -

- -

GREFIER

- -

Red.

Red. /

Red.

Tehnored-ex.2.

16/25.01.2008

Președinte:Ștefan Nimineț
Judecători:Ștefan Nimineț, Adrian Bogdan, Iulian Huiban

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 1/2007. Curtea de Apel Bacau Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 2/2007. Curtea de Apel Bacau Violare domiciliu Art 192 cod penal Spete. Decizia 4/2007. Curtea de Apel Bacau Infractiuni silvice Spete. Decizia 5/2007. Curtea de Apel Bacau Lovirea sau alte violențe (art. 180 cod penal). Decizia 6/2008. Curtea de Apel Bacau