Infracțiuni de corupție (legea nr. 78/2000). Decizia 73/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- Legea nr.78/2000
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA NR.73
Ședința publică din 16 februarie 2009
PREȘEDINTE: Motan Traian
JUDECĂTOR 2: Ilieș Titiana
JUDECĂTOR 3: Biciușcă Ovidiu
Grefier - -
- Serviciul Teritorial Suceava reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Suceava, împotriva deciziei penale nr.7 din 05.01.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava.
La apelul nominal a răspuns avocat care substituie avocat oficiu pentru inculpatul - intimat care lipsește, lipsă fiind și partea civilă intimată Ministerul Dezvoltării Lucrărilor și Locuințelor
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând recursul în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Procurorul, dezvoltând pe larg motivele depuse în scris la dosar, a precizat că decizia atacată este netemeinică sub aspectul pedepsei aplicate inculpatului, în sensul că aceasta este prea blândă în raport de gravitatea faptei comise. În cauză instanțele nu au avut în vedere toate criteriile de individualizare a pedepsei prev. de art.72 Cod penal, ceea ce a condus la aplicarea unei pedepse ce nu este de natură să realizeze scopul de prevenție. A arătat că modul elaborat de concepere a activității infracționale, persistența infracțională, gradul de pericol social al infracțiunii, valoarea ridicată a sumei de bani a cărei destinație a fost schimbată și împrejurarea că inculpatul pus în fața unor probe de vinovăție, a recunoscut comiterea faptei, constituie aspecte ce caracterizează fapta celui în cauză ca având un grad de pericol social. Față de motivele depuse în scris, a solicitat în temeiul art.38515pct.2 lit.d pr.pen. admiterea recursului, casarea în parte a hotărârilor atacate și reținând cauza spre rejudecare, pronunțarea unei hotărâri temeinice, în sensul aplicării unui regim sancționator mai.
Avocat, pentru inculpatul - intimat, a solicitat respingerea recursului declarat de parchet, iar soluțiile ambelor instanțe sunt legale și temeinice. A precizat că s-a făcut o apreciere corectă a probelor administrate, atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească.
Declarând dezbaterile închise, dezbateri ce au fost înregistrate în sistem audio,
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 207/24.09.2008 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosar nr-, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de infracțiuni împotriva intereselor financiare ale Comunităților Europene, prevăzută și pedepsită de art. 18 ind. 2 alin. 1 din Legea 78/2000, modificată și completată.
S-a făcut aplicarea prev. art. 64 lit. a teza a II-a lit. b Cod penal raportat la art.71 Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 3 ani, termen de încercare stabilit conform art. 82 Cod penal, punându-i-se în vedere inculpatului prev. art. 83 Cod penal.
Conform art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
Conform art. 14, 476 Cod procedură penală cu referire la art.998 și urm. cod civil inculpatul a fost obligat să plătească părții civile, Ministerul Dezvoltării,Lucrărilor Publice și Locuințelor, suma de 40.000 Euro cu titlu de despăgubiri civile.
S-a dispus idicarea măsurii sechestrului asigurător instituită în baza art. 163 Cod procedură penală și art. 20 din Legea 78/2000, dispunându-se virarea sumei indisponibilizate de 40.000 Euro către partea civilă, respectiv Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor.
In temeiul art. 191 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 5.500 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, din dosarul 27/P/2007, din 27.06.2008 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 181al. l din Legea nr.78/2000 modificată și completată.
Actul de sesizare a instanței a susținut că inculpatul, în calitate de reprezentant legal al societății comerciale " " SRL din V D, a obținut din bugetul general al Comunității Europene o asistență financiară nerambursabilă în valoare de 40.000 Euro, pentru implementarea unui proiect intitulat "Dezvoltarea activității prin implementarea serviciilor moderne pentru turism și agrement sportiv".
Valoarea proiectului a fost calculată la 106.000 euro din care, 50.000 euro urmau să fie suportați de fondurile europene, iar restul de către beneficiar.
Finanțarea a avut loc numai cu suma de 40.000 euro, urmând ca 10.000 euro să fie plătiți după demararea proiectului.
Societatea, beneficiara a fondului nerambursabil, era obligată în afară de cofinanțarea proiectului, să creeze și 8 locuri de muncă, contribuind astfel la creșterea competitivității și calității vieții pentru toți locuitorii din zona defavorizată V
Prin proiectul în cauză, societatea prin administrator respectiv prin inculpat, s-a obligat să achiziționeze mai multe autoturisme de teren, 8 biciclete, 2 motociclete și mai multe echipamente de radio - recepție, toate evaluate la suma de 98.220 lei.
De asemenea, se arată că inculpatul nu a achiziționat aceste bunuri, că a încercat doar să le achiziționeze, că a plătit un avans de 50.000 euro, pentru achiziționarea acestora dar ulterior 1-a retras, transferându-1 în alte conturi decât cel inițial, în care i s-au virat bani europeni.
În timpul urmăririi penale, au fost audiați inculpatul și martorii, G, (a se vedea filele 46-60 dosar urmărire penală), s-a întocmit un raport de constatare de către un specialist al DNA,(filele 78-130), iar în instanță a fost audiat martorul G și de asemenea s-a luat declarație inculpatului, care personal cât și prin apărător a menționat că are cunoștință de conținutul tuturor probelor administrate la urmărirea penală, că acestea corespund realității, și că nu dorește să se administreze alte probe.
Analizând întregul material probator, instanța de fond a constatat că nculpatul, în calitate de administrator al SC SRL din V D, pentru a beneficia de programul PHARE, de finanțare a unor proiecte, a depus la Agenția de Dezvoltare Regională Nord -, cu sediul în P N, o cerere de finanțare nerambursabilă, în cuantum de 50.000 EURO pentru realizarea unui proiect intitulat "Dezvoltarea activității prin implementarea serviciilor moderne pentru turism și agrement sportiv", în cadrul schemei de finanțare pentru întreprinderi noi, microîntreprinderi și întreprinderi mici și mijlocii.
Obiectul principal al proiectului era legat de implementarea unor servicii de agrement sportiv în scopul atragerii unui număr cât mai mare de turiști în localitatea V D, contribuind astfel la crearea unor noi locuri de muncă și a creșterii calității vieții locuitorilor din această zonă defavorizată.
Bugetul, investiția totală, a fost estimat la 106.000 euro, din care 47,17%, respectiv 50.000 euro urmau să fie alocați din bugetul general al Comunității Europene prin intermediul Ministerului Integrării Europene, iar beneficiarul respectiv SC să contribuie în numerar cu 56.000 euro.
Pentru primirea acestor fonduri, inculpatul a deschis la BCR Sucursala V D, un cont în valută și unul în monedă națională, astfel încât la data de 28 martie 2003, autoritatea contractantă a transferat în contul Proiect euro un avans de 40.000 euro.
Inculpatul, prin intermediul societății comerciale SC SA B urma să achiziționeze mai multe autovehicule cuprinse în proiect, toate în valoare totală de 96.300 euro, pentru care a achitat un avans de 40.000 euro transformat în lei, respectiv 1.140.000.000 lei vechi, urmând ca societatea acestuia să vireze și restul sumei până la concurența prețului stabilit de părți, respectiv 96.300 euro.
Neavând să achite diferența de preț, inculpatul a solicitat returnarea acestor bani, pentru a-i reinvesti într-o altă afacere astfel încât să obțină diferența de bani la care s-a angajat prin proiect.
Ulterior, inculpatul a ridicat suma restituită de SC SA, astfel încât proiectul nu s-a mai materializat.
Ținând cont că Ministerul Dezvoltării Lucrărilor Publice și Locuințelor s-a constituit parte civilă în cauză, cu suma de 40.000 euro, organele de urmărire penală în temeiul art. 163, 167 Cod procedură penală și în baza art. 20 din 78/2000 au dispus prin ordonanță aplicarea unui sechestru asigurător și înființarea unei popriri asupra sumei de 40.000 euro, depuși de inculpat în banca Bank în vederea recuperării prejudiciului.
Suma a fost blocată, fapt confirmat de bancă, prin adresa nr. 9509 din 27.03.2008, fila 73 dosar.
Raportat la situația descrisă, prima instanță a constatat că inculpatul a utilizat în mod ilegal în alte scopuri, în numele societății beneficiare SRL fără nici o legătură cu proiectul de finanțare, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii împotriva intereselor financiare ale Comunității Europene, prev. de art. 182al. al. l din Legea nr.78/2000 modificată și completată, prin 161/2003, text de lege în baza căruia inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă cu închisoarea.
La individualizarea pedepsei, în conformitate cu prev. art. 72 Cod penal, instanța de fond a avut în vedere că limitele de pedeapsă pentru infracțiunea comisă de inculpat sunt între 6 luni și 5 ani, pericolul social concret al faptei, că, imediat după declanșarea urmăririi penale, inculpatul a făcut totul pentru a acoperi paguba cauzată, în sensul că a depus întreaga sumă primită într-un cont bancar la dispoziția DNA - lui.
De asemenea, prima instanță a apreciat că inculpatul a tratat cu superficialitate angajamentul luat față de utilizarea și materializarea proiectului la care s-a angajat, susținerile acestuia că a schimbat destinația celor 40.000 euro numai din dorința de a crea un profit cu care să contribuie la finanțarea proiectului, nefiind infirmate și nici dovedite atât de acuzare cât și de inculpat.
Totodată, instanța a ținut cont că inculpatul în etate de 50 de ani nu are antecedente penale, a avut o conduită deosebit de sinceră în timpul cercetării judecătorești dar și la urmărirea penală, că nu a încercat să îngreuneze cercetărilor.
Față de cele arătate, instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă orientată spre minimul prevăzut de lege, dispunând suspendarea executării condiționate a pedepsei în conformitate cu prev. art. 81 cp.
De asemenea, în cauză s-a făcut aplicarea art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei suspendându-se și executarea pedepselor accesorii.
Conform art. 14,476 Cod proc.penală cu referire la art.998 și urm. Cod civil, inculpatul a fost obligat să plătească părții civile, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor, suma de 40.000 Euro cu titlu de despăgubiri civile, procedându-se și la ridicarea măsurii sechestrului asigurător instituită în baza art. 163 - 167 Cod procedură penală și art.20 din Legea 78/2000 precum și la virarea sumei indisponibilizate de 40.000 Euro către partea civilă, respectiv Ministerul Dezvoltării,Lucrărilor Publice și Locuințelor.
În temeiul art. 191 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la plata sumei de 5.500 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Suceava, criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicată inculpatului.
Astfel, se arată că pedeapsa aplicată este prea blândă în raport de gravitatea faptei comise, atât în ceea ce privește cuantumul acesteia, cât și în ceea ce privește modalitatea de executare, pedeapsa nefiind de natură a realiza scopul prevăzut de art. 52 Cod penal.
De asemenea, se precizează că prima instanță nu a avut în vedere toate criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 Cod penal, ceea ce a condus implicit la aplicarea unei pedepse care nu este de natură să realizeze scopul de prevenție, constrângere și reeducare prevăzut de lege.
În acest sens, se invocă modul elaborat de concepere a activității infracționale, persistența infracțională, gradul de pericol generic al infracțiunii, valoarea ridicată a sumei de bani a cărei destinație a fost schimbată, împrejurarea că inculpatul doar pus în fața unor probe certe de vinovăție a recunoscut comiterea faptei, și însăși atitudinea sa neglijentă și superficială de a solicita și implementa un program cu finanțare europeană, constituie aspecte ce caracterizează fapta celui în cauză ca având un grad ridicat de pericol social.
Față de aceste împrejurări, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Suceava arată că, prin faptele sale, inculpatul a pus în pericol grav și alezat relațiile sociale referitoare la integritatea bugetului comunitar, urmărind astfel în mod implicit obținerea pentru sine a unui folos necuvenit, activitate sancționată de lege.
Apelantul consideră că împrejurările reținute de instanță ca și circumstanțe atenuante nu sunt suficiente pentru aplicarea unei sancțiuni reduse și nu pot fi considerate ca fiind elemente ce justifică o suspendare condiționată a executării acesteia, că rațiunea incriminării unor astfel de infracțiuni constă tocmai în necesitatea combaterii unor astfel de fenomene de fraudă financiară.
Față de cele dezvoltate în motivele de apel, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Suceavaa arătat că se impune admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței instanței de fond și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice.
Prin decizia penală nr.7 din 05.01.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul penal nr- s-a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Suceava.
Pentru a pronunța această decizie s-a reținut că, în mod corect, instanța de fond a constatat că inculpatul a utilizat în mod ilegal în alte scopuri, în numele societății beneficiare SRL fără nicio legătură cu proiectul de finanțare, sumele primite în baza programului PHARE, fapta acestuia întrunind elementele constitutive ale infracțiunii împotriva intereselor financiare ale Comunității Europene prev. de art.182alin.1 din Legea nr.78/2000, modificată și completată.
S-a mai reținut că instanța de fond i-a aplicat inculpatului o pedeapsă individualizată cu respectarea disp. art.72 Cod penal prin luarea în considerare a împrejurărilor comiterii faptei, cât și persoana acestuia.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Suceava care a criticat atât decizia cât și sentința penală sub aspectul netemeiniciei pedepsei aplicate inculpatului.
În motivarea recursului s-a arătat că instanțele nu au avut în vedere toate criteriile de individualizare a pedepsei prev. de art.72 Cod penal și a aplicat inculpatului o pedeapsă ce nu este de natură a realiza scopul de prevenție prevăzut de lege.
S-a arătat că inculpatul a avut un mod elaborat de concepere a activității infracționale ce a pus în pericol grav și a lezat relațiile sociale referitoare la integritatea bugetului comunitar, urmărind astfel în mod implicit obținerea pentru sine a unui folos necuvenit.
S-a solicitat casarea hotărârilor recurate și prin reținerea cauzei spre rejudecare, pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice în sensul celor invocate.
Examinând recursul declarat de Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Suceava sub aspectul motivelor invocate cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată că acesta este fondat pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.
Din amplul probatoriu administrat în faza de urmărire penală și cercetare judecătorească a reieșit cu certitudine că inculpatul a utilizat în mod ilegal, în alte scopuri, în numele societății beneficiare SRL fără nicio legătură cu proiectul de finanțare, sumele primite în baza programului PHARE, fapta acestuia întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.182alin.1 din Legea nr.78/2000, modificată și completată.
Stabilind vinovăția inculpatului instanța de fond i-a aplicat acestuia o pedeapsă, care față de împrejurările, modalitatea de săvârșire a faptei, a urmării produse, cât și a persoanei inculpatului, nu este de natură a-și atinge scopul preventiv educativ al pedepsei așa cum este reglementat de art.52 Cod penal.
Astfel, în acest sens se poate observa că inculpatul, în perioada iulie - august 2004 în calitate de persoană responsabilă pentru implementarea proiectului cu finanțare europeană, a schimbat destinația legală a sumei de 40.000 Euro, acordată în cadrul Programului Național PHARE/2000 de către Ministerul Integrării Europene din bugetul general al Comunităților Europene pentru realizarea obiectivului intitulat "Dezvoltarea activităților prin implementarea serviciilor moderne pentru turism și agrement sportiv", utilizând-o în mod ilegal în alte scopuri, respectiv pentru efectuarea unor plăți și achitarea unor debite care nu aveau legătură cu proiectul finanțat.
Față de modul de săvârșire a infracțiunii care a presupus un efort concertat din partea inculpatului, natura și gradul de pericol social concret al acesteia, urmarea produsă constând în folosirea ilegală a unei importante sume de bani din bugetul comunităților europene, cât și persoana inculpatului care este infractor primar, cu o bună conduită procesuală, Curtea apreciază că în cauză se impune aplicarea unei pedepse într-un cuantum sporit față de cel stabilit de către instanța de fond, însă cu menținerea suspendării condiționate a executării acesteia.
Pentru cele prezentate mai sus, Curtea urmează, ca în baza art.38515pct.2 lit.d pr.pen. să admită recursul declarat de Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Suceava și să dispună în sensul celor arătate mai sus.
Se va fixa un nou termen de încercare pentru inculpat conform dispozițiilor art.82 Cod penal și se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
Onorariul pentru avocatul din oficiu al inculpatului se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 pr.pen.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Admite recursul declarat de DNA - Serviciul Teritorial Suceava împotriva deciziei penale nr.7 din 05.01.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava.
Casează în totalitate decizia penală și în parte sentința penală nr.207 din 24.09.2008 a Judecătoriei Vatra Dornei și în rejudecare:
Majorează cuantumul pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.182alin.1 din Legea nr.78/2000 modificată și completată de la 1 an închisoare la 2 ani închisoare.
În baza art.82 Cod penal fixează termen de încercare pentru inculpat de 4 ani în loc de 3 ani.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale care nu sunt contrare prezentei decizii.
Onorariul pentru avocatul din oficiu al inculpatului în sumă de 200 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.02.2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
3 ex.
24.02.2009
Jud. -
Președinte:Motan TraianJudecători:Motan Traian, Ilieș Titiana, Biciușcă Ovidiu
