Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 72/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- art.215 Cod penal
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA NR.72
Ședința publică din 16 februarie 2009
PREȘEDINTE: Motan Traian
JUDECĂTOR 2: Ilieș Titiana
JUDECĂTOR 3: Biciușcă Ovidiu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, domiciliat în R, str. - -.6,.B,.58, jud. N, împotriva deciziei penale nr.327 din 04.11.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava.
La apelul nominal a răspuns avocat ales -, pentru inculpatul recurent și avocat oficiu, pentru inculpatul intimat G, lipsă fiind aceștia și partea vătămată intimată.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând recursul în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Avocat -, pentru inculpatul recurent, dezvoltând pe larg motivele depuse în scris la dosar, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și pe fond achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.c și d pr.pen. În ziua de 20 septembrie 2006 inculpatul alături de celălalt inculpat, au intrat în BCR F unde, cu acordul părții vătămate, au schimbat o sumă bani în valută, iar după efectuarea acestui schimb inculpatul a părăsit sediul băncii, fapt care rezultă din probele administrate în dosar. A precizat că inculpatul nu a urmărit să înșele partea vătămată, nu a avut divergențe cu aceasta, cu privire la respectiva sumă de bani. De asemenea, inculpatul a colaborat cu organele de cercetare penală, este cel care l-a adus pe inculpatul G la audieri, tocmai pentru a arăta că nu are niciun fel de implicație cu privire la faptă. Totodată, a solicitat a se constata că termenul de încercare nu era îndeplinit în această cauză și nu se calculează de la data pronunțării sentinței penale nr.4840/2003 a Judecătoriei Iași, ci așa cum arată art.85 alin. ultim teza a II-a Cod penal, de la data hotărârii anterioare când s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, respectiv de la pronunțarea sentinței penale nr.716/2000 a Tribunalului Iași.
Avocat, pentru inculpatul intimat G, a lăsat la aprecierea instanței modul de soluționare a recursului.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică, apreciind că instanța în mod corect a dispus în temeiul art.83 Cod penal revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 2 ani închisoare. A arătat că termenul de încercare se calculează potrivit art.85 alin.3 Cod penal de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunțat anterior suspendarea condiționată a executării pedepsei. Termenul de încercare fiind de drept substanțial conform art.154 Cod penal se socotește împlinit cu o zi înainte de ziua corespunzătoare datei de la care a început să curgă și anume de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus suspendarea condiționată a executării și se termină în ultima zi a duratei sale. În cauza de față, termenul de reabilitare nu s-a împlinit, dacă se are în vedere faptul că sentința penală nr.716/2000 a Tribunalului Iași, prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare cu aplic. art.81 Cod penal, a rămas definitivă prin decizia penală nr.4846/23.10.2002 a, iar infracțiunea din prezenta cauză s-a comis la data de 20 septembrie 2006. În ceea ce privește achitarea inculpatului, a arătat că soluția instanței este legală și temeinică, susținerile părții vătămate au fost confirmate de martora, declarații care se coroborează și cu cele ale martorilor asistenți la recunoașterea inculpatului după planșa foto. A precizat că din întreg probatoriu administrat în cauză rezultă vinovăția inculpatului, motiv pentru care a solicitat respingerea recursului.
Avocat -, în replică, a arătat că la dosar nu există altă probă care să dovedească săvârșirea acestei fapte, decât declarațiile inculpaților. Declarația părții vătămată este contrazisă de pozele existente la dosar, iar aceasta nu a reușit să-l recunoască pe inculpatul G cu care a definitivat schimbul valutar și a indicat o altă persoană.
Declarând dezbaterile închise, dezbateri ce au fost înregistrate în sistem audio,
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.67/11.03.2008 Judecătoria Fălticenii -a condamnat pe inculpații:
- pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 alin.1 Cod penal, la pedeapsa de 6 luni închisoare;
- G pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 alin.1 Cod penal, la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru fiecare inculpat, pe durata de încercare prev. de art.82 Cod penal rap. la art.71 pct.5 Cod penal.
S-a constatat că în cauză nu sunt părți civile.
Fiecare inculpat a fost obligat să plătească statului cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, din probele administrate în cauză, prima instanță a reținut că, la data de 20.09.2006, în timp ce inculpații se aflau în sediul BCR F, au acostat-o pe partea vătămată și s-au oferit să-i schimbe suma de 2000 euro cu 7.100 lei, fapt cu care aceasta a fost de acord, însă prin metoda "" au înșelat-o cu suma de 4.600 lei.
Astfel, după ce s-a efectuat numărarea sumei de 2000 Euro, cei doi inculpați au numărat 7100 lei pe care i-au așezat pe masă în două teancuri.
În momentul în care partea vătămată a ridicat de pe masă suma în lei, aceasta se afla într-un singur, considerând că ambele teancuri au fost puse unul peste altul.
După plecarea celor doi inculpați din incinta băncii, partea vătămată a numărat din nou banii și a constatat că avea numai 2400 lei, fiind înșelată cu suma de 4600 lei, ulterior prejudiciul fiind recuperat.
Împotriva acestei sentințe, au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Fălticeni și cei doi inculpați.
Parchetul a criticat sentința pentru nelegalitate motivat de faptul că prima instanță nu a reținut starea de recidivă prev. de art.37 lit.a Cod penal pentru inculpatul, având în vedere că acesta a fost condamnat anterior prin sentința penală nr.4840 din 6.11.2003 de către Judecătoria Iași la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei și a săvârșit infracțiunea din prezenta cauză în perioada termenului de încercare. În raport de această situație, nu se putea aplica suspendarea condiționată a pedepsei pentru infracțiunea ce formează obiectul cauzei.
Se impunea ca în temeiul art.83 Cod penal să se dispună revocarea suspendării condiționate a pedepsei aplicate de către Judecătoria Iași prin sentința penală menționată anterior.
A apreciat că sentința este netemeinică și sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate celor doi inculpați în raport de criteriile concrete de săvârșire a infracțiunii, gradului deosebit de ridicat de pericol social al faptelor comise și valoarea deosebit de mare a prejudiciului cauzat. Antecedentele penale ale inculpatului tocmai pentru același gen de infracțiuni nu justifică pedeapsa stabilită de prima instanță.
Inculpații, prin apărătorul lor ales, au solicitat achitarea în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.c pr.pen. întrucât nu se fac vinovați de săvârșirea vreunei infracțiuni. Astfel, inculpatul a asistat doar la discuția despre tranzacționarea schimbului valutar, după care a plecat, neparticipând la efectuarea acestuia. Inculpatul G consideră că de vreme ce partea vătămată nu i-a reproșat nimic după terminarea schimbului valutar, nu are nici o participație la această infracțiune.
Prin decizia penală nr.327/4.XI.2008 Tribunalul Suceavaa admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Fălticeni și a respins ca nefondate apelurile inculpaților. S-a desființat în parte sentința penală criticată și s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.215 alin.1 Cod penal cu reținerea stării de recidivă postcondamnatorie prev. de art.37 lit.a Cod penal.
În temeiul art.83 Cod penal s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.4840/6.XI.2003 a Judecătoriei Iași, definitivă la 3.XII.2003 și s-a dispus executarea acestei pedepse.
În baza art.71 alin.1, 2 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a 2a, lit.b Cod penal și s-a înlăturat dispoziția de suspendare a executării pedepsei în ce-l privește pe acest inculpat.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Suceavaa reținut că motivele invocate de parchet cu privire la starea de recidivă postcondamnatorie sunt întemeiate și a reținut în sarcina inculpatului disp. art.37 lit.a Cod penal.
Sub aspectul individualizării pedepselor s-a apreciat că reeducarea inculpaților se poate realiza prin aplicarea unei pedepse orientate spre minimul prevăzut de lege.
Cu privire la solicitarea de achitare în temeiul art.10 lit.c, respectiv lit.d pr.pen. s-a reținut că în cauză este dată infracțiunea reținută în sarcina inculpaților care au fost filmați de camerele video ale băncii.
Apărarea inculpaților că și-au dat seama că dețin bani în plus și s-au întors la sediul băncii pentru a-i restitui părții vătămate nu are suport probator.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul prin avocat -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat că în mod legal nu a fost reținută starea de recidivă de către instanța de fond întrucât a intervenit reabilitarea inculpatului. Acest termen se calculează potrivit art.85 alin.3 Cod penal de la condamnarea anterioară prin care s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, respectiv de la data pronunțării sentinței penale nr.716/21.12.2000 a Tribunalului Iași.
Un alt motiv de recurs vizează greșita condamnare a inculpatului, care trebuia achitat în temeiul art.10 lit.c și d pr.pen. întrucât schimbul de bani către partea vătămată s-a făcut în mod succesiv, partea vătămată nu a avut obiecțiuni cu privire la exactitatea acestui schimb, iar de masă s-a apropiat o terță persoană care a mișcat-o și, în aceste condiții, parte din bani au căzut pe jos.
Analizând cauza prin prisma motivelor invocate care pot fi încadrate în disp. art.3859pct.17 și 18.pr.pen. cât și a celor care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea constată că recursul este nefondat.
În mod corect s-a reținut în sarcina inculpatului starea de recidivă postcondamnatorie prev. de art.37 lit.a Cod penal întrucât fapta din speță a fost săvârșită la data de 20.09.2006, în termenul de încercare de 4 ani stabilit prin sentința penală nr.4840/.XI.2003 a Judecătoriei Iași, definitivă prin neapelare la data de 3.XII.2003. Prin această sentință penală s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.716/21.XII.2000 a Tribunalului Iași, definitivă prin decizia penală nr.4486/23.2000 a.
În temeiul art.36 Cod penal s-au contopit pedepsele aplicate prin cele 2 sentințe penale și s-a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare. În temeiul art.85 alin.3 Cod penal s-a dispus suspendarea din nou a executării pedepsei.
În aceste condiții termenul de încercare se calculează, conform art.85 alin.3 Cod penal de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunțat anterior suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În speță, termenul curge de la data rămânerii definitive a sentinței penale nr.716/21.XII.2000 a Tribunalului Iași, respectiv de la data 23.2000 când a fost soluționat de către recursul formulat împotriva acestei sentinței penale prin decizia penală nr.4486.
În consecință, termenul de încercare s-a împlinit la data de 22.2006, iar inculpatul a săvârșit fapta din speță anterior, la data 20.09.2006, înlăuntrul acestui termen.
Pe fondul cauzei, cererea de achitare în temeiul art.10 lit.c și d pr.pen. este neîntemeiată. Astfel, din probele administrate, respectiv fotografiile efectuate de pe filmul captat de camera de supraveghere de la intrarea în bancă, portretul vorbit și portretul robot efectuat de tehnicianul criminalist pe baza semnalmentelor prezentate de partea vătămată, procesul-verbal de recunoaștere după planșa foto, declarațiile martorilor, coroborate cu declarațiile inculpaților și ale părții vătămate formează convingerea instanței, fără echivoc, că inculpații au fost cei care au indus-o în eroare pe partea vătămată.
În urma schimbului valutar, i-au lăsat părții vătămate doar 2400 lei, în loc de 7100 lei, așa cum a fost depusă suma, inițial, pe masă. În consecință, nu se impune achitarea în temeiul art.10 lit.c pr.pen.
Apărarea inculpaților că nu au avut intenția de a înșela și că s-au întors la bancă pentru a-i restitui părții vătămate restul de bani nu este susținută de probe.
Astfel, din probe rezultă că inculpații au dat pe rând câte 35.000.000 lei vechi, bani care au fost puși pe masă în 2 teancuri.
După numărarea lor, inculpatul, sub pretextul că lipsesc 600.000 lei vechi a luat teancul de bani și profitând de neatenția părții vătămate nu i-a mai pus la loc pe masă. Partea vătămată le-a dat inculpaților suma de 2000 Euro după care inculpații au părăsit instituția în grabă. Prin aceste manevre de renumărare a banilor de către inculpați, i s-a creat părții vătămate o falsă reprezentare a realității, făcând-o să creadă că banii au fost puși într-un singur.
În aceste condiții, în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 alin.1 Cod penal și nu se impune achitarea inculpatului recurent în temeiul art.10 lit.d pr.pen.
Pentru considerentele arătate, Curtea constată că hotărârea criticată este legală și temeinică și o va menține.
În temeiul art.38515pct.1 lit.b pr.pen. va respinge recursul ca nefondat.
În temeiul art.192 alin.2 pr.pen. inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, domiciliat în R, str. - -.6,.B,.58, jud. N, împotriva deciziei penale nr. 327 din 4.11.2008 a Tribunalului Suceava.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare.
Onorariul avocatului din oficiu pentru inculpatul G, în sumă de 300 lei, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției către
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 16.02.2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
2 ex.
05.03.2009
Jud. -
Președinte:Motan TraianJudecători:Motan Traian, Ilieș Titiana, Biciușcă Ovidiu
