Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 18/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- art.2781pr.pen.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA NR.18
Ședința publică din 16 februarie 2009
PREȘEDINTE: Samoilă Viorica
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea plângerii formulată de petentul, fiul lui și, născut la data de 12.12. 1958, în prezent deținut în Penitenciarul Botoșani, împotriva rezoluțiilor nr.86/P/2008 din 10.11.2008 și nr.487/II/2/2008 din 24.12.2008 date de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA.
La apelul nominal a răspuns petentul, lipsă fiind intimatul.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța aduce la cunoștința petentului că ambele plângeri pe care le-a înaintat instanței și înregistrate sub nr- și respectiv nr- vizează aceeași rezoluție a procurorului. În această situație, instanța pune în discuție necesitatea conexării dosarul nr- la dosarul nr-.
Petentul a arătat că este de acord cu conexarea celor două dosare.
Procurorul, având în vedere că ambele dosare au ca obiect plângere împotriva aceleași rezoluții, consideră că se impune, în baza art.35 pr.pen. conexarea acelor două cauze, respectiv dosarul nr- la dosarul nr-.
Instanța, având în vedere că plângerea petentului vizează aceleași acte ale procurorului, în conformitate cu disp. art.36 alin.1 rap. la art.35 alin.1 pr.pen. dispune conexarea dosarului nr- la dosarul nr-, urmând a se proceda la soluționarea acestui din urmă dosar.
Constatând plângerea în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Petentul, având cuvântul, a arătat că la data la care susține procurorul că a fost audiat, el se afla la domiciliu. Prima declarație nu i-a fost luată pe data de 05 iunie, așa cum susține procurorul, ci declarațiile poartă datele de 2, 3 și 8 decembrie, date în lipsa unui apărător. Susține că declarația care poartă data de 05.06.2005 este falsă, tot dosarul fiind întocmit de procuror cu nerespectarea legii. A arătat că declarațiile martorilor existente la dosar nu au fost scrise de către aceștia, ci de către procuror și nici nu le-au fost citite. A susținut că nu cunoaște împrejurarea în care a ajuns victima la poarta casei sale, întrucât aceasta a decedat la domiciliul ei.
Procurorul, având cuvântul, a pus concluzii de respingere a plângerii, motivat de faptul că din probele administrate în cauză nu rezultă săvârșirea vreunei fapte penale. Prin urmare, rezoluția de neîncepere a urmăririi penale împotriva căreia s-a formulat plângere de către petent, este legală și temeinică.
Declarând dezbaterile închise, dezbateri ce au fost înregistrate în sistem audio,
După deliberare,
CURTEA
Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul prezentei instanțe sub nr- din data de 08.01.2009, petentul a formulat plângere, în conformitate cu disp. art.2781pr.pen. împotriva rezoluțiilor nr.86/P/2008 din 10.11.2008, respectiv 487/II/2/2008 din 24.12.2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA.
Împotriva acelorași rezoluții petentul a mai formulat o plângere, înregistrată pe rolul Curții de APEL SUCEAVA sub nr- din data de 13.01.2009.
La termenul de judecată din data de 16.02.2009, s-a dispus conexarea acestui din urmă dosar la dosarul nr-.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că greșit s-a reținut că intimatul, fost procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani, nu a comis infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, respectiv cercetare abuzivă. Prin actele efectuate, acesta i-a încălcat dreptul la un proces echitabil, în final fiind condamnat pentru o infracțiune pe care nu a comis- Astfel, din coroborarea concluziilor certificatului de deces al victimei și ale expertizei medico-legale și având în vedere fotografiile judiciare ale cadavrului (care nu prezenta leziuni) rezultă că acesta a decedat datorită unor boli preexistente.
Declarațiile martorilor audiați sunt nereale, scrise abuziv de către intimat, și care a menționat, de asemenea, o dată falsă a audierii sale, relativ la declarația din 05.06.2005 și nu i-a fost asigurată apărarea.
Analizând plângerea prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Prin rezoluția nr.86/P/2008 din 10.11.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVAs -a dispus, în conformitate cu disp. art.228 alin.6 și art.10 lit.a pr.pen. neînceperea urmăririi penale față de intimatul, fost procuror criminalist la Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani (în prezent pensionar), sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.246, respectiv art.266 Cod penal.
Pentru a dispune astfel, s-a reținut în rezoluția atacată că, prin plângerea penală adresată Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA, unde a fost înregistrată la 1 aprilie 2008, sub nr.86/P/2008, deținut în Penitenciarul Botoșani în vederea executării unei pedepse de 5 ani pentru infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art.183 Cod penal, a cerut cercetarea procurorului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și cercetare abuzivă, prev. de art.246 și art.266 din Codul penal.
Cu ocazia audierii la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA, în ziua de 21 iulie 2008, în legătură cu plângerea penală formulată împotriva procurorului a precizat următoarele:
- nu a săvârșit fapta de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, pentru care a fost cercetat și trimis în judecată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani prin procurorul;
- a fost cercetat abuziv de procurorul, întrucât, deși nu a recunoscut fapta, l-a trimis în judecată pentru moartea lui;
- în timpul cercetărilor, procurorul i-a ridicat de la domiciliu o bucată de lemn, cu care a afirmat că i-a aplicat loviturile cauzatoare de moarte victimei și i-a refuzat cererea de a ridica amprentele de pe lemnul respectiv; în plus, procurorul i-a ridicat de la domiciliu obiecte de îmbrăcăminte fără să-i comunice rezultatul examinării acestora;
- procurorul a făcut modificări în declarația pe care i-a consemnat-o în sensul că a făcut ștersături peste care a scris alt text, fără să-i aducă la cunoștință modificările din declarația sa.
În fapt, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani nr.556/P/2005 din 9 februarie 2006, întocmit de procurorul criminalist, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art.183 din Codul penal, prin aceea că în ziua de 1 iunie 2005, i-a aplicat mai multe lovituri cu un băț, victimei, pe care a izbit-o de pământ de mai multe ori și a târât-o pe pietrele unei alei, provocându-i leziuni care au condus la deces.
Cercetarea la fața locului a fost efectuată de o echipă operativă de polițiști și de procurori, condusă de procurorul criminalist de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani, așa după cum rezultă din procesul-verbal de la filele nr.3-13 din dosarul nr.556/P/2005.
Prima declarație luată lui la 5 iunie 2005, fost consemnată de procurorul criminalist (filele nr.48-50 din dosarul nr.556/P/2005).
Declarația de învinuit a lui a fost consemnată de procurorul criminalist, în prezența apărătorului, la 8 decembrie 2005 (filele nr.54-56, dosar nr.556/P/2005).
Alte declarații în cauză, nu i-au mai fost consemnate de către procuror, învinuitului.
Nici una dintre cele două declarații consemnate în timpul cercetărilor de către procurorul criminalist nu conțin modificări, ștersături sau adăugiri.
Prin sentința penală nr.247 din 6 iulie 2006, dată în dosarul nr-, Tribunalul Botoșanil -a condamnat pe pentru infracțiunea prev. și ped. de art.183 Cod penal, la 5 ani închisoare.
Prin decizia penală nr.288 din 13 noiembrie 2006, dată în dosarul nr-, Curtea de APEL SUCEAVAa respins apelul declarat de împotriva sentinței penale nr.247/2006 a Tribunalului Botoșani.
Prin decizia nr.2057 din 18 aprilie 2007, dată în dosarul nr-, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul declarat de împotriva deciziei nr.388/2006 a Curții de APEL SUCEAVA, hotărârea instanței de fond rămânând astfel definitivă.
Prin sentința penală nr.287 din 27 septembrie 2007, dată în dosarul nr-, Tribunalul Botoșania respins ca nefondată cererea de revizuire a sentinței penale nr.247 din 6 iulie 2006 Tribunalului Botoșani.
Prin decizia nr.106 din 12 noiembrie 2007, Curtea de APEL SUCEAVAa respins apelul declarat de împotriva sentinței penale nr.287/2007 a Tribunalului Botoșani.
Prin decizia nr.464 din 6 februarie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca nefondat recursul declarat de împotriva deciziei penale nr.160/2007 a Curții de APEL SUCEAVA.
Cum din actele și lucrările dosarului Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA nr.86/P/2008 nu rezultă săvârșirea infracțiunilor reclamate de, s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză.
Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere petentul, respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția nr.487/II/2/2008 din 24.12.2008 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA.
S-a reținut în considerentele acestei rezoluții că, examinând lucrările din dosarul de urmărire nr.556/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani, a rezultat că procurorul a efectuat cercetarea locului faptei (dosar filele nr.3-13), a efectuat prima audiere a petentului la 05.06.2005 (dosar fila nr.48-50) și, de asemenea, l-a audiat pe petent în calitate de învinuit la data de 08.12.2005 (dosar filele nr.54-56), cercetările fiind continuate de către procurorul criminalist, ca urmare a pensionării procurorului.
Analizându-se actele procedurale întocmite de către procuror, s-a constatat că acestea nu conțin modificări, prin ștergere sau adăugare.
Pentru existența infracțiunilor sub aspectul cărora s-au efectuat verificări, este necesar ca inacțiunea sau acțiunea prin care s-a cauzat o vătămare a intereselor legale ale unei persoane să fie săvârșită cu vinovăție, iar forma de vinovăție cerută de intenția. Aceasta înseamnă că făptuitorul, cu voință, a efectuat acțiunea sa ori a rămas în pasivitate, a prevăzut că prin săvârșirea acelei acțiuni au inacțiuni se cauzează o vătămate a intereselor legale ale unei persoane și a urmărit acest rezultat (intenție directă) sau a acceptat producerea lui (intenție indirectă).
Raportând conținutul infracțiunilor la activitățile desfășurate de către magistrat, rezultă că acesta a efectuat acte procedurale și a dispus măsurile procesuale care se impuneau în rezolvarea cauzei cu care a fost investit în funcția pe care o îndeplinea, cu respectarea principiului independenței, prin interpretarea probelor și aplicarea legii care reglementează sediul materiei, neexistând indicii din care să rezulte comiterea vreunei infracțiuni, deci nici a acelora sub aspectul cărora s-au efectuat verificări.
În susținerea neangajării răspunderii penale a magistraților pentru soluțiile date în cauzele rezolvate, un argument convingător în sensul acesta îl constituie și dispozițiile prev. de art.97 alin.1 și 2 din Legea nr.303/2004, privind Statutul judecătorilor și procurorilor, potrivit cărora exercitarea dreptului oricărei persoane de a sesiza încălcarea obligațiilor profesionale ale judecătorilor și ale procurorilor, în raportul cu justițiabilii, exclude punerea în discuție a soluțiilor pronunțate, care sunt supuse căilor legale de atac.
Potrivit disp. art.2781alin.1 pr.pen. după respingerea plângerii făcute conform art.275-278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, persoana vătămată poate face plângere la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.
Petentul a fost condamnat, prin sentința penală nr.247din 06.07.2006 a Tribunalului Botoșani, rămasă definitivă prin respingerea ca nefondate a apelului și recursului declarate de către acesta, la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.183 Cod penal.
S-a reținut în fapt că, în data de 01.06.2005, i-a aplicat mai multe lovituri, cu un băț, victimei și a izbit-o de pământ, provocându-i leziuni ce au dus la deces.
După comiterea infracțiunii, în calitate de procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani și în limita competențelor procedurale, intimatul a efectuat unele acte de urmărire penală în cauză.
Astfel, el a condus echipa operativă ce a efectuat cercetarea la fața locului, la data de 02.06.2005, întocmind cu această ocazie procesul-verbal aflat în copie la 45 și următoarele dosar nr.86/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA. Acest act procedural nu cuprinde ștersături sau adăugiri și este semnat atât de către intimat, cât și de către ceilalți participanți (insp. princ., agent șef, insp. princ. Criminalist ).
Intimatul a consemnat, la data de 05.06.2005, declarația dată de petent și semnată fără obiecțiuni de către acesta din urmă. Se consemnează în această declarație că i s-au adus la cunoștință "drepturile procesuale cât și dreptul la asistență juridică" (55 și urm. dosar parchet).
O nouă declarație a petentului, în calitate de învinuit și în prezența apărătorului, este consemnată de către intimat, la data de 8.12.2005.
Niciuna dintre aceste declarații nu conțin adăugiri, modificări sau ștersături, fiind semnate pe fiecare pagină de către petent, fără obiecțiuni.
Ulterior, petentul a fost trimis în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani nr.556/P/2005 din 9.02.2006, întocmit de către procuror.
Actele și lucrările din dosarul de urmărire penală (incluzând aici și declarațiile inculpaților și martorilor audiați) au fost analizate de altfel și de către instanțele investite cu soluționarea cauzei în care petentul a avut calitatea de inculpat.
Potrivit art.246 pr.pen. pentru existența infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor este necesar ca intimatul, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, să nu îndeplinească un act sau să îl îndeplinească în mod defectuos, cauzând astfel o vătămare intereselor legale ale unor persoane.
Or, astfel cum mai sus s-a arătat, prin actele de urmărire penală efectuate în cauză, acesta și-a exercitat atribuțiile de serviciu în limitele prevăzute de lege și cu respectarea dispozițiilor procedural - penale ce reglementează efectuarea lor.
Din același material aflat la dosar nu rezultă că, la audierea petentului de către intimat, s-ar fi întrebuințat promisiuni, amenințări sau violențe pentru obținerea de declarații, pentru ca elementele constitutive ale infracțiunii de cercetare abuzivă, prev. de art.266 Cod penal, atât sub aspect obiectiv, cât și subiectiv, să fie date în cauză.
Așadar, cum nu s-a dovedit încălcarea, de către intimat, în efectuarea actelor de urmărire penală anterior arătate, a obligațiilor profesionale în raport cu petentul, și care să se circumscrie conținutului constitutiv al infracțiunilor prev. de art.246, respectiv 266 Cod penal, în mod corect prin rezoluția atacată s-a reținut că aceste fapte, în însăși materialitatea lor, nu există.
Pentru considerentele arătate, Curtea, constatând că cele două rezoluții sunt legale și temeinice, în conformitate cu disp. art.2781alin.8 lit.a pr.pen. va respinge plângerea formulată de petent, ca nefondată.
Văzând și disp. art.192 alin.2 pr.pen.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul, fiul lui și, născut la data de 12.12. 1958, în prezent deținut în Penitenciarul Botoșani, împotriva rezoluțiilor Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA nr.86/P/2008 din data de 10.11.2008 și nr.487/II/2/2008 din data de 24.12.2008, intimat fiind.
Obligă petentul să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.02.2009.
Președinte, Grefier,
Red.
Dact.
3 ex.
02.03.2009
Președinte:Samoilă VioricaJudecători:Samoilă Viorica
