Infracțiuni la alte legi speciale. Decizia 1063/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 1063/
Ședința publică din 02 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Constantin Costea
JUDECĂTOR 2: Florin Popescu
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Bugarsky G -
Grefier: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara - este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea contestației în anulare formulată de contestatoarea - împotriva deciziei penale nr. 393/R din 03.04.2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc contestatoarea și intimații B prin B, SC SRL B și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Procurorul pune concluzii de respingere a contestației în anulare formulată de contestatoarea -, ca nefondată, arătând că la dosarul cauzei nu există nicio dovadă că aceasta ar fi încunoștințat instanța despre domiciliul său din Germania, astfel că motivul invocat este nefondat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 393/R din 03.04.2008 pronunțată în dosarul nr-, Curtea de Apel Timișoara, în temeiul art. 3854alin.2 p Cod Penal raportat la art. 369.p Cod Penal a luat act de retragerea recursului declarat de inculpata - împotriva deciziei penale nr. 430/A/17.12.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În temeiul art. 38515pct.1 lit.b p Cod Penal a respins recursul declarat de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală exercitat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T.
În temeiul art. 385/15 pct.2 lit.d p Cod Penal a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și partea civilă SC SRL B, a casat în totalitate decizia penală recurată și în parte sentința penală nr. 2796/05.12.2006 pronunțată de Judecătoria Brașov în dosar nr- și rejudecând:
A descontopit cele trei pedepse aplicate inculpatei - în pedepsele componente și a constatat grațiată pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 272 pct.2 din Lg.31/1990.
A menținut cuantumul pedepselor aplicate de prima instanță inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 290.p și art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13.p, respectiv de 1 an și 2 ani închisoare, pe care, în temeiul art. 33 lit.a și 34 lit.b p, le contopește în pedeapsa cea mai grea, care va fi și pedeapsa rezultantă, inculpata urmând a executa pedeapsa de 2 ani închisoare.
A menținut în rest dispozițiile sentinței pronunțată de prima instanță.
Pentru a pronunța această decizie, curtea a reținut următoarele:
Împotriva deciziei penale nr. 430/A din 17.12.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș au declarat recurs inculpata, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și părțile civile SC SRL B și ANAF B prin DGFPS T.
În motivarea recursului declarat de DGFPS T s-a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei penale și rejudecarea laturii civile a cauzei, în sensul obligării inculpatei la plata sumei de - lei, deoarece inculpata, prin vânzarea efectuată, a încasat personal suma de bani, pe care nu a depus-o în contul societății pentru a se evidenția obligațiile bugetare, iar inculpata s-a comportat ca și un administrator, în sensul că a semnat acte de dispoziție în numele societății.
În motivarea recursului declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Timișs -a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei penale și condamnarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, deoarece din probele administrate reiese că inculpata a falsificat procesul verbal datat 03.04.2999 aflat la fila 9 dosar, fiind singura interesată în alterarea conținutului acestuia, decizia fiind criticată și în privința greșitei achitări a inculpatei cu privire la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, cu toate că aceasta era în legătură cu infracțiunea prev.de art. 272 pct.2 din Lg.31/1990, cu privire la care instanța de apel a menținut condamnarea.
În motivarea recursului Parchetului s-a arătat că în mod greșit nu s-a făcut aplicarea Legii nr. 542/2002 privind grațierea unor pedepse cu privire la infracțiunea prev.de art. 272 pct.2 din lg.31/1990.
În motivarea recursului declarat de către partea civilă SC SRL B, se solicită admiterea acestuia, casarea deciziei penale, deoarece în mod greșit nu a fost recunoscută calitatea de apărător a avocatului ales de către partea recurentă, interpretându-se eronat dispozițiile art. 20 lit.f și 107 alin.2 din Lg.85/2006, conform cererii eliberate de ORC B, administrator al societății era doamna, singurul reprezentant al societății și de aceea în mod greșit s-a apreciat că aceasta nu are dreptul de a mandata un apărător în numele societății.
S-a arătat de către partea civilă SC SRL B că, în faza apelului, s-au depus două împuterniciri avocațiale prin care apărătorul ales a fost angajat atât de către partea recurentă prin administrator, cât și de către moștenitoarea legală a asociatului -, care a fost cea care a formulat plângere penală la organele de poliție, fiind prejudiciată prin săvârșirea infracțiunilor de către inculpată. A mai fost criticată decizia și prin greșita achitare a inculpatei cu privire la săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 290.p și art. 13 din lg.87/1994, deși din probele administrate reiese că inculpata -, în calitate de administrator al SC SRL a înscris date nereale în procesul verbal prin care a fost împuternicită de către asociatul majoritar să înstrăineze bunurile societății la un anumit preț, vânzare care nu a fost evidențiată în documentele societății.
La termenul de judecată din 20.03.2008, inculpata recurentă - a formulat o cerere scrisă prin care își retrage recursul declarat împotriva DP pronunțată în cauză.
Analizând legalitatea și temeinicia deciziei penale recurate din prisma motivelor de recurs, precum și din oficiu potrivit art. 3856.p Cod Penal, instanța de recurs a apreciat că recursul declarat de către partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - exercitat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T este neîntemeiat, în timp ce recursurile Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș și părții civile SC SRL B sunt fondate pentru considerentele ce vor fi prezentate.
Prin încheierea notarială a BNP din B sub nr. 3196/14.10.1997 a fost autentificat Contractul de asociere încheiat de și -, prin care aceștia hotărau cu privire la noua formă juridică ce se acorda societății, respectiv societate cu răspundere limitată având denumirea de SC SRL, sediul societății aflându-se în B, Calea Feldioarei, fără număr, cu durată determinată. Se prevedea contractual că societatea avea o sucursală în Germania,. 56, administratorul sucursalei fiind -, care reprezenta societatea cu drepturi depline.
Prin procura specială nr. 814/14.03.1997, autentificată notarial, împuternicea pe inculpată, ca în numele și pentru dumnealui, să îl reprezinte cu puteri depline în toată activitatea societății, în relațiile cu terții, față de autorități și în caz de nevoie în fața instanței, împuternicind-o pe reclamantă să îl reprezinte la autentificarea actelor adiționale, la actele de constituire a societății, limitele mandatului oprindu-se la actele de cesiune, dizolvare și lichidare. La data constituirii societății comerciale menționate, asociatul era căsătorit în Germania cu Lang, potrivit certificatului de căsătorie aflat la fila 21 dosar urmărire penală, iar la data de 20.05.2001 asociatul a decedat, deschizându-se testamentul defunctului. Potrivit contractului de societate părțile sociale se transmiteau către succesorii legali sau testamentari ai asociaților și în consecință soția supraviețuitoare a devenit unic moștenitor. Ulterior decesului asociatului, societatea a avut probleme în derularea activității, aspect confirmat de martori și de inculpată, care au arătat că unii angajați au intrat în șomaj, iar curentul electric a fost întrerupt.
Pentru a avea o imagine asupra situației societății, inculpata - a semnat balanța contabilă a SC SRL B pe luna iunie 2001, balanță ce a cuprins și reactualizarea valorii bunurilor din patrimoniul societății, pentru cunoașterea reală a valorii capitalului, în vederea înstrăinării bunurilor, iar solicitarea reprezentanților moștenitoarei asociatului de a se organiza o întâlnire cu inculpata pentru aflarea situației reale a societății a fost respinsă de către inculpată, cu motivația că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de actul de constituire al societății privind desfășurarea ședinței AGA, neexistând nici un traducător autorizat.
Curtea a reținut că potrivit declarației inculpatei ( fila 251 dosar UP), dată la 24.02.2003, aceasta arată că ea era cea care asigura traducerea discuțiilor dintre defunctul asociat și fostul asociat. La data de 09.07.2001, inculpata mai declară că raportat la operațiunile societății comerciale se angajează să nu înstrăineze nimic din activul firmei așa cum este acesta cuprins în inventarele societății și să nu facă nici o operație în defavoarea firmei, declarații care ulterior nu sunt menținute de către inculpată, care le explică prin aceea că a fost forțată să declare astfel.
. soției defunctului au convocat ședința AGA la 27.07.2001, inculpata fiind reprezentată de către martora, care a adus la cunoștința reprezentanților pretențiile inculpatei - 620.000 USD - pentru cesionarea părților sociale, prezentând și balanța contabilă pe anul 2001, și întrucât martora a refuzat semnarea procesului verbal întocmit cu acea ocazie, cei doi împuterniciți au decis convocarea unei noi AGA pentru data de 23.08.2001, la care inculpata deși a fost convocată potrivit propriilor susțineri nu a participat.
Inculpata - a declarat că a luat hotărârea de a vinde societatea întrucât împuterniciții soției defunctului i-au spus că ei sunt acționari majoritari, puterea le aparține și că va fi nevoită să se supună voinței lor, și întrucât societatea îi datora suma de 200.000 mărci, la 23.08.2001, prin contractul autentificat de vânzare cumpărare a înstrăinat imobilul A+ 23, 28, act 32437, 32438/2001, înscris în CF nr. 12708/ B - nr. top 10129/1/7-arabil, de 8300 mp, nr. top 10129/1/6/1-arabil, de 10.600 mp, și construcție regim P + 1E, compusă din 1 cameră, P: 1 hală producție + 1 depozit, 1 depozit, 1 sală mașini, 1 hală fermentații, 1 restaurant, 1 bucătărie, 1 atelier preparări, 1 hol circulație, 1 scară acces etaj, 2 grupuri sanitare, E: 3 birouri, 1 hol circulație, 1 vestiar, 3 grupuri sanitare, 1 baie, 1 hol.
Pentru a se putea proceda la încheierea contractului de vânzare cumpărare in condițiile arătate, respectiv de deces al unuia dintre acționari, inculpata a prezentat notarului procesul verbal al Adunării generale a Asociaților SC SRL datat 03.04.1999, semnat și în dreptul numelui defunctului, act în care se menționa că acesta recunoaște creditul depus la societate de inculpată și o împuternicește pe aceasta să vândă terenul și clădirea în valoare de 62.000.0000 și respectiv 806.000.000 în vederea recuperării creanței depusă sub formă de creditare.
Curtea a apreciat că la data de presupusă drept 03.04.1999 ca fiind data încheierii procesului verbal, prin care practic inculpata dobândea puteri depline în ceea ce privește înstrăinarea imobilelor aparținând societății, defunctul asociat nu se afla în țară la acea dată, aspect ce rezultă din actele depuse în fața instanței de apel.
În mod corect a reținut instanța de fond că inculpata era singura interesată în alterarea conținutului procesului verbal, atât sub aspectul datei întocmirii cât și al mențiunilor referitoare la vânzarea activelor societății pentru restituirea creditului depus de ea, în calitate de asociată. În sprijinul vinovăției inculpatei stă și depoziția traducătoarei ( fila 237 dosar UP), care a arătat că la solicitarea inculpatei s-a deplasat la biroul inculpatei care era cu asociatul și a semnat traducerea procesului verbal, fără a putea preciza data și dacă părțile semnaseră actul sau sumele la care se face referire. De altfel, inculpata, în declarația dată a arătat că ea era cea care asigura traducerea discuțiilor dintre defunct și celălalt asociat, fiind posibil ca inculpata să fi prezentat o altă situație de fapt decât cea reală, în momentul în care i-a solicitat defunctului să semneze împuternicirea prin care s-a recunoscut inculpatei efectuarea actelor de dispoziție cu privire la imobilele societății.
De altfel, nu este lipsit de importanță faptul că la data de 14.03.1997 a limitat puterile mandatului inculpatei la acte de cesiune, dizolvare și lichidare a societății, aceasta fiind ultima împuternicire dată. Prin urmare, câtă vreme nu a fost prezent la data de 03.04.1999 în România și pe cale de consecință nu a participat la adunarea AGA a SC SRL, inculpata - este cea care a falsificat data procesului verbal, fiind deci întrunite condițiile angajării răspunderii pentru comiterea infracțiunii prev.de art. 290.p, cum în mod corect a apreciat prima instanță.
Cu privire la comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, Curtea a apreciat că la data de 23.08.2001 inculpata avea calitatea de administrator al SC SRL și a folosit cu rea credință bunurile societății într-un scop contrar intereselor acestuia, înstrăinând aceste bunuri în interesul său propriu. Data la care s-a comunicat judecătorului delegat al camerei de Comerț și Industrie B procesul verbal al AGA vizând schimbarea administratorului a fost 24.08.2001, deci ulterioară întocmirii contractului de vânzare-cumpărare încheiat de inculpată și și prin urmare, acesteia îi incumbau obligația de a înregistra în contabilitate vânzarea bunurilor și de a plăti taxele datorate statului. De aceea, condamnarea pronunțată de către prima instanță cu privire la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală este legală, la fel și cuantumul pedepsei la care s-a oprit prima instanță.
Curtea a apreciat că instanța de apel și prima instanță nu au făcut aplicarea Decretului de grațiere cu privire la săvârșirea de către inculpată a infracțiunii prev.de art. 272 pct.2 din lg.31/1990, sens în care a fost admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și partea civilă SC SRL B, a fost casată în totalitate decizia penală recurată și în parte sentința penală nr. 2796/05.12.2006 pronunțată de Judecătoria Brașov în dosar nr- și rejudecând, s-au descontopit cele trei pedepse aplicate inculpatei - în pedepsele componente și a constatat grațiată pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 272 pct.2 din Lg.31/1990.
Cu privire la infracțiunea prev.de art. 272 pct.2 din Lg.31/1990, Curtea a constatat că în mod corect inculpata a fost condamnată pentru această faptă, luându-se în considerare raportul de expertiză întocmit în cauză și care vorbește despre disproporția vădită dintre prețul real și cel cu care s-a procedat la înstrăinarea imobilului aparținând societății, fiind de menționat că evaluarea expertului a avut la bază valorile cuprinse în evidențele contabile ale SC SRL B cu care la acea vreme inculpata a fost de acord prin depunerea semnăturii și a ștampilei.
Cu privire la motivul de recurs formulat de partea civilă SC SRL privind constatarea nulității absolute a deciziei penale a Tribunalului Timiș, pentru încălcarea dreptului la apărare, Curtea a apreciat că partea recurentă nu a fost în imposibilitatea de a exercita în mod direct și nemijlocit dreptul la apărare, câtă vreme actele de care partea a înțeles să se folosească în apărarea sa se află la dosarul cauzei, disputa vizând posibilitatea formulării de concluzii orale și nicidecum nu i s-a îngrădit părții dreptul de a formula apărările și excepțiile în conformitate cu dispozițiile legale.
Cu privire la recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - exercitat prin DGFPS T, Curtea a apreciat că urmare a anulării contractului de vânzare cumpărare încheiat între inculpata - și aceasta produce efecte retroactive, respectiv părțile sunt puse în situația anterioară întocmirii actului, care se consideră deci că nu a existat, situație în care nu se mai poate pune problema neplății taxelor către bugetul de stat lipsind obiectul impunerii. Prin anularea contractului de vânzare cumpărare s-a dispus restabilirea situației anterioare, ceea ce face imposibilă acordarea pretențiilor civile formulate.
Împotriva deciziei penale nr. 393/R/03.04.2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr- din 25.02.2008 a formulat contestație în anulare condamnata -, înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr- din 17.04.2008, solicitând casarea deciziei pronunțate în recurs și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea contestației în anulare, condamnata contestatoare arată că: fără citarea la domiciliul său, s-au judecat recursurile tuturor părților, fără ca ea să aibă cunoștință de existența lor și fără ascultarea sa; motivele de recurs au fost depuse în ședință publică, fără să poată lua la cunoștință de ele și să-și pregătească apărarea; domiciliul ei este în Germania, la dosar neexistând nicio cerere de citare a ei la cabinetul apărătorului; s-a încălcat art. 6 parag. 3 din Convenție prin lipsirea sa de posibilitatea de a asista la propriul proces și prin aceea că instanța de recurs a fost prima care a condamnat- În drept, au fost invocate disp. art. 386. proc. pen. (filele 1-3).
Examinând contestația în anulare prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că aceasta este nefondată.
Astfel, potrivit art. 386 lit. a) și b) proc. pen. împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii sau când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare.
Contestatoarea a avut cunoștință de existența procesului, fiind reprezentată de același apărător pe întreg parcursul procesului penal (primă instanță, apel, recurs), apărător care apoi a și redactat prezenta contestație în anulare.
De asemenea, la fila 6 dosarului instanței de recurs există cererea de recurs formulată de apărătorul ales, prin care solicită și citarea clientei la sediul cabinetului său.
Mai mult, condamnata și-a retras recursul declarat împotriva deciziei instanței de apel.
Cum nu s-a dovedit că, la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs, procedura de citare a condamnatei nu a fost îndeplinită conform legii sau că aceasta a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare, nu sunt incidente cazurile de contestație în anulare prevăzut de art. 386 ) și b) proc. pen.
Conform art. 386 lit. e) proc. pen. împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514alin. 11ori art. 38516alin. 1.
Nici acest caz de contestație în anulare nu este incident, întrucât art. 38516 teza a II-a proc. pen. prevede că, atunci când inculpatul nu a fost ascultat la instanțele de fond și apel, precum și atunci când aceste instanțe nu au pronunțat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare, la termenul fixat pentru rejudecare, instanța este obligată să procedeze la ascultarea inculpatului doar dacă acesta este prezent. Or, inculpata a ales să nu se prezinte la judecarea recursului și chiar a retras cererea sa de recurs.
În orice caz, contrar susținerilor condamnatei, nu instanța de recurs a fost cea care a condamnat-o, ci prima instanță. Curtea a admis recursul procurorului, a casat în tot decizia instanței de apel prin care contestatoarea a fost achitată și a menținut sentința de condamnare dată de Judecătorie.
Pentru considerentele de mai sus, în baza art. 386 lit. b pr. pen. va fi respinsă ca nefondată contestația în anulare formulată de condamnata împotriva deciziei penale nr. 393/R/03.04.2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr- din 25.02.2008.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 386. proc. pen. respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de condamnata împotriva deciziei penale nr. 393/R/03.04.2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr- din 25.02.2008.
În temeiul art. 192 alin. 2. proc. pen. obligă condamnata contestatoare la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - G -
GREFIER
- -
Red. /04.11.09
Tehnored. /19.11.09
-;; -
Președinte:Constantin CosteaJudecători:Constantin Costea, Florin Popescu, Gheorghe Bugarsky
