Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 1064/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 1064/
Ședința publică din 02 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Constantin Costea
JUDECĂTOR 2: Florin Popescu
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Bugarsky G -
Grefier: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara - este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea recursului formulat de inculpatul - împotriva deciziei penale nr. 71/A din 6 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc inculpatul recurent, reprezentat de avocat ales, părțile civile intimate - SRL A, - SRL și partea responsabilă civilmente intimată - SRL
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul inculpatului recurent solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și reindividualizarea modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului, având în vedere și atitudinea procesuală a acestuia, faptul că are un loc de muncă stabil în Spania, unde și-a întemeiat o familie, nu are antecedente penale, astfel că se impune aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată a acesteia; în ceea ce privește latura civilă a cauzei, apreciază că despăgubirile civile acordate nu sunt dovedite.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, arătând că instanța de fond a aplicat o pedeapsă pentru un concurs de infracțiuni, evaluând în mod corect starea de fapt și probatoriul administrat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2013/03.09.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, în baza art. 334.p Cod Penal, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptei prin actul de inculpare din infracțiunea prevăzută de art. 215 al. 1, 2, 3, 4.Cod Penal, în infracțiunea prevăzută de art. 84 al.1 pct.2 din Legea nr.59/1934 privind cecul și cea din infracțiunea prevăzută de art. 215 al. 1, 2, 3, 4.Cod Penal, în infracțiunea prevăzută de art.215 al. 1, 3, 4.Cod Penal
În baza art. 334.p Cod Penal, s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin actul de inculpare din două infracțiuni prevăzute de art. 215 ind.1 al.1 Cod Penal, cu aplicarea art.41 al.2 Cod Penal, într-o singură infracțiune prevăzută de art. 215 ind.1 al.1 Cod Penal, cu aplicarea art.41 al.2 și Cod Penal din două infracțiuni prevăzute de art. 290.Cod Penal, cu aplicarea art. 41 al.2 Cod Penal, într-o singură infracțiune prevăzută de art. 290.Cod Penal, cu aplicarea art. 41 al.2
Cod PenalÎn baza art. 215 al.1, 2, 3, 4.Cod Penal, a fost condamnat inculpatul - la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de "înșelăciune" în formă continuată.
În baza art. art. 2151alin. 1.Cod Penal, cu aplicarea art. 41 al.2 Cod Penal, a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "delapidare" în formă continuată.
În baza art. art. 290.Cod Penal, cu aplicarea art. 41 al.2 Cod Penal, a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "fals în înscrisuri sub semnătură privată" în formă continuată.
În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit.b si art. 35 al. 1.Cod Penal, au fost contopite pedepsele de mai sus, aplicând pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.
În baza 71.Cod Penal, i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza II,b,c Cod Penal, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 64 lit. c Cod Penal, raportat la art. 65.Cod Penal si cu aplicarea art. 66.p, i s-a interzis inculpatului exercitarea dreptului de a fi administrator al unei societăți comerciale pe o perioada de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 35 alin. 1.Cod Penal, pedeapsa complementară s-a dispus să fie executata alături de pedeapsa principală.
În baza art. 861 și art. 71 al. 5.Cod Penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, precum și suspendarea executării pedepsei accesorii și a celei complementare a interzicerii unor drepturi pe durata suspendării pedepsei cu închisoarea sub supraveghere.
În baza art. 862.Cod Penal, a fost stabilit un termen de încercare de 5 ani socotit de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
În baza art. 863.Cod Penal, pe durata termenului de încercare a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, o dată la 3 (trei) luni, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș la datele stabilite de către acesta; să anunțe Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș schimbarea locului de muncă; să comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
I s-au pus în vedere inculpatului, în baza art. 359.C.P.P. prevederile art. 864.Cod Penal, rap. la art. 83.Cod Penal și art.84 Cod Penal, respectiv săvârșirea în termenul de încercare a unei infracțiuni intenționate, precum și neîndeplinirea, cu rea-credință a obligațiilor stabilite de instanță, inclusiv a celor civile, are drept urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, cu consecința executării în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru infracțiunea anterioară.
În baza art. 36 al. 3.Cod Penal, s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată, perioada executata din data de 26.02.2007 la 18.12.2007.
În baza art. 14 al. 3 lit. b C.P.P. raportat la art. 346 al.1 și C.P.P. cu aplicarea art. 998.civ. art. 1000 alin. 3.civ. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 120.459,38 lei daune materiale către partea civila - SRL, din care 35.565,30 lei reprezintă majorări de întârziere și din care suma 49.328,78 lei urmează să fie reactualizată în raport de rata inflației la data executării și au fost respinse în rest pretențiile civile ale acestei părți civile ca neîntemeiate, precum si la plata sumei de 5374,34 lei daune materiale către partea civila - SRL A, această din urmă suma urmând a fi suportată de inculpat in solidar cu partea responsabila civilmente - SRL
În baza art. 14.C.P.P. raportat la art. 348.C.P.P. au fost anulate următoarele înscrisuri: facturile fiscale falsificate emise de - SRL: TM -/2.12.2002, TM -/9.12.2002, TM -/9.12.2002, TM -/3.01.2003, TM -/20.01.2003, TM -/24.01.2003, TM -/21.12.2002, TM -/23.12.2002, TM -/29.01.2003, TM -/13.02.2003, TM -/29.10.2002, TM -/7.02.2003, TM -/ 6.11.2002, TM -/11.11.2002, TM -/30.12.2002, TM -/23.12.2002, TM -/13.01.2003, TM -/23.12.2002, TM -/14.01.2003, TM -/28.01.2003, TM -/ 31.01.2003, TM -/30.12.2002, TM -/31.01.2003, TM -/4.02.2003, TM -/5.02.2003, TM -/23.11.2002, TM -/19.12.2002, TM -/27.11.2002, TM -/22.02.2003, TM -/26.02.2003, TM -/24.01.2003, -/3.12.2002, TM -/6.12.2002, TM -/14.02.2003, TM -/ 17.02.2003, TM -/14.02.2003, TM -/14.02.2003, TM -/8.01.2003, TM -/11.01.2003, TM -/23.01.2003, TM -/24.12.2002, TM -/27.12.2002, TM -/8.01.2003, TM -/28.12.2002, TM -/22.01.2003, TM -/ 28.02.2003, TM -/17.02.2003, TM XGL -/18.02.2003, TM -/8.11.2002, TM -/18.02.2003, TM -/11.01.2003, TM -/19.12.2002, TM -/18.12.2002, TM -/4.03.2003, TM -/13.02.2003, TM -/20.02.2003, TM -/ 8.02.2003, TM MCA -/12.02.2003, TM -/15.02.2003, TM -/9.12.2002, TM -/4.02.2003, TM -/ 19.02.2003, TM -/15.02.2003, TM -/18.02.2003, TM -/4.03.200, TM -/25.02.2003, TM -/3.02.2003, TM -/7.02.2003, TM -/5.02.2003, TM -/10.02.2003, TM -/11.02.2003, TM -/15.02.2003, TM -/1.03.2003, TM -/30.01.2003, TM -/31.01.2003, TM -/31.01.2003, TM -/1.03.2003, TM -/3.03.2003, TM -/4.03.2003 și TM -/5.03.2003, precum și fila de CEC seria - 327 nr. - si biletele la ordin emise de - SRL la datele de 1.04.2003, 22.03.2003, 20.03.2003, scadente la 2.04.2003, 4.04.2003, 5.04.2003, 8.04.2003 si 9.04.2003.
În baza art. 349 și art. 191 alin. 1 si 3.C.P.P. a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabila civilmente, - SRL T, la plata sumei de 410 lei cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art. 349 și art. 191 alin. 1.C.P.P. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 550 lei cheltuieli judiciare către stat (în total pentru inculpat 960 lei).
S-a luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli judiciare.
În baza art. 863 al. 2.Cod Penal, s-a dispus un exemplar al prezentei sentințe să fie comunicat Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș.
În baza art. 21 din Legea 26/90, raportat la art. 7 din Lg. nr. 26/90 s-a dispus ca un exemplar al hotărârii să fie comunicat la ORC T, spre publicare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe linga Judecatoria T nr. 5 278//2003 emis la data de 30.05.2004, inculpatul - a fost trimis n judecată în stare de liberatate pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2151.Cod Penal, cu aplicarea art. 41 a1.2 Cod Penal, art. 290.Cod Penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 si Cod Penal art. 215 alin. 1,2,3,4 Cod Penal, cu aplicarea art.41 al.2 Cod Penal, totul cu aplicarea art.33 și Cod Penal disjungerea cauzei față de inculpatul - pentru acte materiale de același gen săvârșite prin intermediul altor societăți comerciale cu partea vătămată, întrucât la aceste societăți nu fuseseră efectuate verificări în vederea stabilirii relațiilor comerciale cu partea vătămată.
În fapt, s-a retinut în sarcina inculpatului că, în perioada noiembrie 2002 - martie 2003, în baza aceleiași rezoluții infractionale, în calitate de gestinoar, a falsificat un număr de 60 de facturi ficale, înscriind pe acestea date nereale și semnându-le în fals, după care și-a însusit din propria gestiune bunuri și bani cauzând un prejudiciu în valoare de 379.190.628 lei. Totodată, s-a reținut în sarcina inculpatului că în baza aceleiași rezoluții infracționale a emis o filă cec și 5 bilete la ordin, în calitate de administrator al - SRL fără a avea disponibil în cont, inducând astfel în eroare partea vătămată - SRL A cu privire la capacitatea de plată a societății.
Prin sentința penală nr. 2800 din 21.10.2005 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. 4038/2004, în baza art. 2151alin. 1.Cod Penal, raportat la art. 41 alin. 2.Cod Penal și cu aplicarea art. 42.Cod Penal, a fost condamnat inculpatul - la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată.
În baza art. 290.Cod Penal, raportat la art. 41 alin. 2.Cod Penal, cu aplicarea art. 42.Cod Penal, a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnatură privată în formă continuată.
În baza art. 215 alin. 1, 2, 3, 4.Cod Penal, raportat la art. 41 alin. 2.Cod Penal și cu aplicarea art. 42.Cod Penal, a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată.
În baza art. 33 lit. a raportat Cod Penal la art. 34 lit. b Cod Penal, a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, la care a fost adăugat un spor de 6 luni închisoare, urmând ca în final, inculpatul să execute pedepsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 71.Cod Penal, i-a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a-c pe durata executării pedepsei.
În baza art. 64 lit. c Cod Penal, raportat la art. 65.Cod Penal și cu aplicarea art. 66.Cod Penal, i-a interzis inculpatului exercitarea dreptului de a fi administrator al unei societăți comerciale pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 35 alin. 1.Cod Penal, instanța a dispus ca pedepasa complementară să fie executată alaturi de pedeapsa principală.
În baza art. 14.C.P.P. raportat la art. 346.C.P.P. și cu aplicarea art. 998, 999, 1000 alin. 3.civ. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 49328,78 lei daune materiale, suma urmând să fie reactualizată în raport de rata inflației la data executării către partea civilă - SRL și respins în rest pretențiile civile ale părții civile, precum și la plata sumei de 5374,34 lei daune materiale către partea civilă - SRL A, această sumă urmând să fie suportată de inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente - SRL.
În baza art. 14.C.P.P. raportat la art. 348.C.P.P. au fost anulate facturile fiscale falsificate emise de - SRL, precum și fila CEC și biletele la ordin emise de - SRL.
În baza art. 191 alin.1 si 3.C.P.P. a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de 700 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 21 din Legea 26/90, raportat la art.7 din Lg. 26/90, un exemplar al hotărârii s-a comunicat la ORC T, spre publicare.
Împotriva acestei hotărâri inculpatul a declarat apel peste termen, solicitând admiterea acestuia, desfiintarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria T, dosar înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș sub nr-.
Prin decizia penală nr. 153/A/16.05.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în baza art. 379 pct. 2 lit.b raportat C.P.P. la art. 365 și art. 5221.C.P.P. a admis apelul peste termen declarat de condamnatul -, împotriva sentintei penale nr. 2800/21.10.2005 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosar nr.4038/2004, a desfiintat sentinta penală atacată și a dispus rejudecarea cauzei de Judecătoria Timișoara.
A anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 4793/2005 din 21.11.2005 al Judecătoriei Timișoara privind pe condamnat și a dispus punerea sa de îndată în libertate dacă nu este arestat în altă cauză, la data rămânerii definitive a prezentei hotărârii.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a constatat că în prezenta cauză sunt îndeplinite conditiile prev. de art. 365.C.P.P. în sensul că inculpatul a lipsit de la judecata în primă instanță, cât și de la pronunțare, fără a avea cunoștință nici măcar de împrejurarea că s-a început urmarirea penală împotriva sa pentru infractiunile pentru care a fost condamnat de prima instantă.
Tribunalul a mai reținut că, deși organele de urmarire penală și instanta de judecată au făcut toate demersurile procedurale pentru aducerea inculpatului la urmărire penală, respectiv la judecată, s-a constatat că acesta, la momentul începerii urmaririi penale, nu mai locuia la adresa din T, str. - și, așa cum rezultă din declaratia martorului C, fila 96 dos., acesta, din luna aprilie 2003, nu mai locuia nici la adresa de pe str. - -.
Prin decizia penală nr. 741/R/18.07.2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în dosarul nr-, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. c C.P.P. au fost admise recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și partea civilă - SRL împotriva deciziei penale nr. 153/A/16.05.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
A fost casată decizia penală recurată și s-a dispus rejudecarea cauzei de către Tribunalul Timiș.
Pentru a decide în acest fel, curtea a considerat că, în speță, sunt incidente disp. srt. 3859, pct. 9 teza finală, deoarece tribunalul a motivat decizia luată prin invocarea a două instituții juridice diferite - apelul peste termen și rejudecarea prev. de art. 5221.
C.P.P.Prin decizia penală nr. 396/A/03.12.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în baza art. 379 pct. 2 lit.b C.P.P. raportat la art. 365.C.P.P. s-a admis apelul peste termen declarat de condamnatul -, împotriva sentinței penale nr. 2800/21.10.2005 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosar nr.4038/2004, s-a desființat sentința penală atacată și s-a dispus rejudecarea cauzei de Judecătoria Timișoara.
S-a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 4793/2005 din 21.11.2005 al Judecătoriei Timișoara privind pe condamnat și s-a dispus punerea sa de îndată în libertate dacă nu este arestat în altă cauză, la data rămânerii definitive a prezentei hotărârii.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a constatat că în prezenta cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 365.C.P.P. în sensul că inculpatul a lipsit de la judecata în primă instanță, cât și de la pronunțare, fără a avea cunoștință nici măcar de împrejurarea că s-a început urmărirea penală împotriva sa pentru infracțiunile pentru care a fost condamnat de prima instanță, dat fiind faptul că acesta nu mai locuia în fapt la nicio adresă din T sau țară și a fost citat la adresa sa din Spania unde locuia efectiv.
Drept urmare, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 12.01.2008 dosarul cu nr-.
În cadrul acestui dosar, partea civilă - SRL și-a menținut pretențiile civile cu care s-a constituit inițial, în suma de 49328,78 lei, reprezentând prejudiciul nerecuperat, penalități de întârziere și reactualizate în raport de rata inflației la data plății efective. De asemenea, au fost făcute cercetări legate de sediul părții responsabile civilmente - SRL, astfel cum rezultă din fila 20 dos.
La termenul din data de 19 martie 2008, s-a cerut de reprezentantul inculpatului trimiterea cauzei la alt complet în vederea discutării conexării prezentului dosar la dosarul nr- al Judecătoriei Timișoara.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara nr.1922//2004, emis la data de 25.05.2005, inculpatul - a fost trimis in judecată pentru săvârșirea infractiunilor prevazute de art. 2151al.l Cod Penal, cu aplicarea art.41 a1.2 Cod Penal si art. 290.Cod Penal, cu aplicarea art.41 al.2
Cod PenalÎn fapt, s-a retinut in sarcina inculpatului ca, în perioada noiembrie 2002-martie 2003, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de gestionar, a falsificat un număr de 12 de facturi ficale, înscriind pe acestea date nereale și semnându-le în fals, după care și-a însușit din propria gestiune bunuri și bani, cauzând un prejudiciu în valoare de 85.381.940 lei.
Prin sentința penală nr. 442/10.02.2006 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. 7898/01.06.2005, în baza art. 2151alin. 1.Cod Penal, raportat la art. 41 alin. 2.Cod Penal și cu aplicarea art. 42.Cod Penal, instanța a condamnat inculpatul - la o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată.
În baza art. 290.Cod Penal, raportat la art. 41 alin. 2.Cod Penal și cu aplicarea art. 42.Cod Penal, a condamnat același inculpat la o pedeapsă de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată.
În baza art. 33 lit. a raportat Cod Penal la art. 34 lit. b Cod Penal, a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an și 4 luni închisoare, la care a adăugat un spor de 2 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 71.Cod Penal a interzis inculpatului exercitarea tuturor drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a-c pe durata executării pedepsei.
În baza art. 14.C.P.P. raportat la art. 346.C.P.P. și cu aplicarea art. 998, 999.civ. a obligat inculpatul la plata sumei de 249.562.156 rol daune materiale, suma urmând să fie reactualizată în raport cu rata inflației, către partea civilă - SRL.
În baza art. 14.C.P.P. raportat la art. 348.C.P.P. a anulat facturile fiscale falsificate emise de - SRL.
În baza art. 191 alin. 1.C.P.P. a obligat inculpatul la plata sumei de 400 Ron cheltuieli judiciare către stat și la plata sumei de 100 Ron din fondurile MJ către Baroul Timiș, reprezentând onorariu de avocat din oficiu și a luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel peste termen inculpatul, solicitând admiterea acestuia, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Timișoara, precum și suspendarea hotărârii atacate pana la soluționarea apelului.
În motivarea apelului, s-a arătat că inculpatul nu a fost prezent la nici un termen de judecata, nefiind audiat nici măcar în fază de urmărire penală, neavând cunoștință de existenta procesului, întrucât în luna mai 2003 a plecat în Spania fără a avea cunoștință nici de hotărârea de condamnare pronunțată împotriva sa.
Inculpatul a declarat apel din Penitenciarul Rahova -B unde acesta a fost depus urmare a arestării sale în baza mandatului de arestare internațională, fiind extrădat din Spania.
S-a susținut de către acesta că este infractor primar neavând antecedente penale și că el nu s-a sustras urmăririi penale.
Prin decizia penală nr.180/A din 30 mai 2007, pronunțată în dosarul nr-, în baza art. 379 pct. 2 lit. b C.P.P. raportat la art. 365.C.P.P. Tribunalul Timișa admis apelul peste termen declarat de condamnatul -.
A desființat sentința penală apelată și a dispus trimiterea cauzei pentru rejudecare la Judecătoria Timișoara.
A anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 788/2006 din 06.03.2006 emis de Judecătoria Timișoara privind pe condamnat și a dispus punerea sa de îndată în libertate, dacă nu este arestat în altă cauză, la data rămânerii definitive a hotărârii.
În baza art. 192 alin. 3 C.P.P. cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.
Motivele de casare au constat în aceea că, constatându-se că inculpatul a declarat apel în 10 zile de la data la care a fost încarcerat în Penitenciarul Rahova, astfel încât sunt îndeplinite condițiile pentru repunerea în termenul de apel a inculpatului, deoarece acesta nu a fost prezent la dezbateri și nici în timpul urmăririi penale, iar prima instanță l-a citat de la o adresă greșită, astfel încât deși în Serviciile de Evidentă figura ca având domiciliul în T,-,.39, el nu mai locuia la aceasta adresă fiind plecat în Spania, dar și citația emisă pentru această adresă este greșit emisă deoarece numărul apartamentului este indicat ca fiind nr. 3 și nu 39, iar procedura a fost îndeplinită prin afișare, în aceleași condiții a fost comunicată și hotărârea, conform dovezilor de primire a citațiilor și a hotărârii.
Împotriva deciziei penale a declarat recurs partea civilă - SRL, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei penale, fără arătarea motivelor pentru care s-a promovat calea de atac.
Prin decizia penală nr. 742/R/18.07.2007, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în dosarul nr-, în temeiul art. 38515pct. 1 lit.b C.P.P. s-a respins recursul declarat de partea civilă - SRL împotriva deciziei penale nr. 180/A/30.05.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, fiind menținută, ca legală și temeinică, decizia Tribunalului Timiș.
Astfel, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 08.10.2007 dosarul cu nr-.
În cadrul acestul dosar, partea civilă - SRL și-a menținut pretențiile civile cu care s-a constituit inițial, în suma de 41576,04 lei, reprezentând prejudiciul nerecuperat, penalități de întârziere și reactualizate în raport de rata inflației la data plății efective, fiind depuse în acest sens înscrisuri privind calculul penalităților și copiile facturilor fiscale.
La termenul din data de 21 aprilie 2008, s-a pus în discuție excepția de conexitate la prezentul dosar a celui cu nr- al Judecătoriei Timișoara, excepție invocată de apărătorul ales al inculpatului, instanța dispunând, în temeiul art.37 al.3C. rap.dla art.33 lit.c C.P.P. reunirea celor două cauze, fiind incident cazul de indivizibilitate antemenționat.
Prezent în fața instanței în stare de libertate, inculpatul - a declarat că recunoaște săvârșirea faptelor de care este acuzat, mai puțin infracțiunea de înșelăciune. Acesta a arătat că a creat prejudicii atât - SRL, cât și - SRL A, pe care este de acord să le repare, conform constituirilor de parte civilă, cu excepția penalităților de întârziere solicitate de - SRL și a contravalorii mărfii ridicate de la - SRL T, în contul unei părți din prejudiciu. Inculpatul a mai susținut că eliberarea filei CEC și a biletelor la ordin s-a făcut în condițiile cunoașterii de către un agent de vânzări de sex feminin, fără precizarea numelui, angajat în cadrul - SRL Aal ipsei de disponibil, agent care îi confirmase faptul că conducerea societății era în cunoștință de cauză în acest sens. Conform înțelegerii, în caz de neplată, inculpatul urma să lase drept garanție pentru marfa achiziționată la un preț mai redus autoturismul său marca WGolf, iar plata contravalorii mărfii urma să se facă în timp, după scadență, pe măsura efectuării plăților de către debitorii - SRL T, al cărei asociat și administrator unic este și în prezent inculpatul. Acesta a mai precizat că la discuțiile purtate cu agentul din partea - SRL A legate de modalitatea de plată a participat șoferul său, martorul.
În cauză a fost administrată proba cu martorii din cele două rechizitorii, precum și cu martorii propuși de inculpat în apărare, și, foști colegi la locul de muncă, angajați la - SRL, care au susținut varianta relatată de inculpat. De asemenea, instanța de fond a mai admis și proba cu înscrisuri.
Analizând întregul materialul probator administrat în cele doua faze ale procesului penal din cele două dosare inițiale, respectiv plângerile părților vătămate și constituirile de părți civile, copiile de pe contractul de muncă și fișa postului inculpatului, facturile fiscale în original și în copie, actele contabile, fila cec și biletele la ordin emise de către inculpat, declarațiile martorilor, adresele BNR si ORC T, rulajul contului - SRL, prima instanță a reținut, în fapt, că inculpatul - a fost angajat în calitate de agent de vânzări la - SRL începând cu data de 1.07.2001, contractul său de muncă fiind înregistrat la Inspectoratul Teritorial d e munca T, sub nr. -/17.07.2001. În această calitate, inculpatul avea ca atribuții de serviciu, contactarea eventualilor clienți, preluarea comenzilor, iar pe baza comenzilor distribuia marfa clienților, emitea facturi, încasa de la clienți pe baza de chitanță contravaloarea mărfurilor vândute și preda banii încasați la casieria societății.
În perioada noiembrie 2002 - martie 2003 inculpatul a întocmit mai multe facturi, fiscale în fals, pentru diverse firme însușindu-și marfa sau contravaloarea acesteia, cauzând un prejudiciu părții vătămate - SRL, în valoare de 464.572.568 lei rol.
În urma cercetărilor făcute în contabilitatea părții vătămate, au fost identificați mai mulți clienți ai societății ce aveau datorii către - SRL, iar în urma verificărilor efectuate la acești clienți s-a stabilit că societățile în cauză, fie nu au comandat și nu au primit marfa înscrisă în facturile respective, iar reprezentanții lor nu au semnat de primire pe facturi, fie au achitat contravaloarea facturilor, dar banii au fost însușiți de inculpat și nu au fost predați la casieria societății, alte societăți fiind fictive și neînregistrate la ORC
Astfel, la data de 1.11.2002 inculpatul a emis o factură către - SRL în valoare de 6.516.729 lei. Marfa a fost achitată în tranșe conform chitanțelor TM nr. -/2002 și -/2002, însă banii nu au fost predați la casieria societății vătămate, factura apărând ca neachitată.
În perioada lunii decembrie 2002 inculpatul a emis trei facturi fiscale către - SRL, însă aceste facturi nu figurează în contabilitatea - SRL, administratorul acestei societăți precizând că facturile nu au fost ștampilate și nici semnate de el sau de soția sa, marfa nefiind achiziționată de această firmă.
La data de 03.01.2003 inculpatul a emis o factură fiscală pe numele - SRL care nu a fost înscrisă în contabilitatea clientului, semnătura de primire nefiind a administratorului, acesta precizând că - SRL nu a comandat și nu a recepționat marfa indicată în factură.
În cursul lunii decembrie 2002 inculpatul a emis două facturi către - & Co SRL, administratorul societății, numitul menționând că nu a achiziționat marfa respectivă, semnătura de primire neaparținându-
În ceea ce privește - SRL și - SRL, în urma verificărilor efectuate la ORC T s-a constatat că reprezentanții legali ai acestor societăți au părăsit România la începutul anului 2002, în perioada ianuarie-februarie 2003 societățile nefuncționând la adresele menționate în facturile emise de inculpat.
Pe de altă parte, PF A și PF nu exista sub aceasta denumire și cu codul unic atribuit în facturi de către inculpat în evidentele Administrației Finanțelor Publice
Tot în perioada noiembrie-decembrie 2002 inculpatul a emis 3 facturi fiscale către - L SRL T și - SRL T, însă din verificările efectuate la ORC T s-a stabilit că aceste societăți nu exista, ele nefigurând ca înscrise în evidentele acestei instituții.
- SRL a avut relatii comerciale cu - SRL prin intermediul inculpatului -. În perioada decembrie 2002-ianuarie 2003 inculpatul a emis două facturi fiscale către - SRL, însă aceste facturi nu figurează în contabilitatea clientului părții vătămate, marfa nefiind achiziționată de această firmă, iar semnătura de primire de pe cele două facturi nefiind ale administratorului.
La randul său, și - SRL a avut relații comerciale cu partea vătămată prin intermediul inculpatului. Acesta a emis la data de 14.01.2003 o factură fiscală care nu a fost înscrisă în contabilitatea clientului, semnatura de primire nefiind a administratorului. La data de 23.12.2002 inculpatul a emis o altă factură care a fost înregistrată în contabilitatea - SRL, dar a fost achitată, administratorul prezentandu-și chitanțele care dovedesc această împrejurare. La casieria unității, inculpatul a depus doar suma de 10.199.073 lei, diferența de 1.451.503 lei fiind însușită.
Și - 2002 SRL avut relații comerciale cu - SRL prin intermediul inculpatului. În cursul lunii ianuarie 2003, inculpatul a emis două facturi fiscale pe numele acestei societăți, facturi care nu au fost înregistrate în contabilitatea clientului, marfa nefiind achiziționată de această firmă, iar semnatura de primire neaparținând administratorului.
În acelasi sens si - SRL intretinut relatii comerciale cu partea vatamata prin intermediul inculpatului. La data de 30 decembrie 2002 inculpatul a emis o factura pe numele acestei societatii, care, insa, nu figureaza in contabilitatea clientului, marfa nefiind livrata acestei firme, iar semnatura de primire de pe factura neapartinand administratorului.
Prin intermediul inculpatului, - SRL a avut relații comerciale cu partea vătămată. În perioada ianuarie-februarie 2003 inculpatul a emis trei facturi pe numele acestei societăți, dar facturile nu figurează înscrise în contabilitatea clientului, marfa nefiind achiziționată de această firmă, iar semnatura de primire neaparținând administratorului.
În aceiași modalitate, în cursul lunii decembrie 2002, inculpatul a emis trei facturi fiscale pe numele - SRL, facturi care nu figurează înscrise în contabilitatea clientului, marfa nefiind achiziționată de această firmă, iar semnătura de primire neaparținând administratorului.
În cursul lunii februarie 2003, inculpatul a emis 2 facturi fiscale pe numele - SRL care, însă, nu figurează înscrise în contabilitatea clientului, marfa nefiind achiziționată de această firmă, iar semnătura de primire neaparținând administratorului
La data de 24.01.2003, inculpatul a emis o factura fiscala pe numele - & Co SRL care, însă, nu figurează înscrisă în contabilitatea firmei, marfa nefiind achiziționată de această societate, iar semnătura de primire neaparținând administratorului societății.
În cursul lunii decembrie 2002, inculpatul a emis 2 facturi fiscale pe numele - SRL, care nu figurează înscrisă în contabilitatea clientului, marfa nefiind achiziționată de această firmă, iar semnătura de primire neaparținând administratorului.
În cursul lunii februarie 2003, inculpatul a emis 4 facturi fiscale pe numele - SA, facturi care nu figurează înscrise în contabilitatea clientului, marfa nefiind achiziționată de această firmă, iar semnătura de primire neaparținând administratorului.
În cursul lunii ianuarie 2003, inculpatul a emis 3 facturi fiscale pe numele - SRL care, însa, nu figurează înscrise în contabilitatea clientului, marfa nefiind achiziționată de această firmă, iar semnătura de primire neaparținând administratorului.
În perioada decembrie 2002- ianuarie 2003, inculpatul a emis trei facturi fiscale pe numele - SRL, care, însa, nu figurează înscrise în cantabilitatea clientului, marfa nefiind achiziționată de această firmă, iar semnătura de primire neaparținând administratorului
La data de 28.12.2002, inculpatul a emis o factură fiscală pe numele AF, care, însă, nu figurează înscrisă în contabilitatea asociației familiare, marfa nefiind achiziționată de asociație, iar semnătura neaparținând administratorului.
În cursul lunii februarie 2003, inculpatul a emis două facturi fiscale pe numele - SRL, care însă nu figurează înscrise în contabilitatea firmei, marfa nefiind achiziționată de aceasta societate, iar semnătura neaparținând administratorului.
Tot în cursul lunii februarie 2003, inculpatul a emis două facturi fiscale pe numele - J SRL, care, însă, nu figurează înscrise în contabilitatea clientului, marfa nefiind achiziționată de aceasta societate, iar semnătura de primire neaparținând administratorului.
La data de 08.11.2002, inculpatul a emis o factură fiscală pe numele - SRL, care, însă, nu figurează înscrisă în contabilitatea clientului, marfa nefiind achiziționată de această firmă, iar semnătura de primire neaparținând administratorului.
La data de 18.02.2003, inculpatul a emis o factură fiscală pe numele - SRL, care însă nu figurează înscrisă în contabilitatea clientului, marfa nefiind achiziționată de această firmă, iar semnătura de primire neaparținând administratorului -.
La data de 11.02.2003, inculpatul a emis o factura fiscala pe numele - SRL care, însă, nu figurează înscrisă în contabilitatea clientului, marfa nefiind achiziționată de această firmă, iar semnătura de primire neaparținând administratorului.
La data de 19.12.2002, inculpatul a emis o factură fiscală pe numele - SRL care a fost înregistrată în contabilitatea clientului, dar a fost achitată administratorului, prezentând în acest sens și chitanțe care dovedesc achitarea contravalorii facturii. La data de 18.12.2002, pe numele aceleiași societăți, a fost emisă o altă factură fiscală de către inculpat, care, însă, nu fost înscrisă în contabilitatea clientului, marfa nefiind achiziționată de această societate, iar semnătura de primire neaparținând administratorului.
La data de 04.03.2003 inculpatul a emis o factură fiscală pe numele - SRL, care însă nu figurează înscrisă în contabilitatea clientului, marfa nefiind achiziționată de această firmă, iar semnătura de primire neaparținând administratorului.
În cursul lunii februarie 2003, inculpatul a emis două facturi fiscale pe numele - SRL, care însă nu au avut niciodată relații comerciale cu - SRL, facturile nefiind înscrise în contabilitatea clientului, marfa nefiind achiziționată de această firmă, iar semnătura de primire neaparținând administratorului.
În cursul lunii februarie 2003, inculpatul a emis trei facturi fiscale pe numele - SRL, care însă nu figurează înscrise în contabilitatea clientului, marfa nefiind achiziționată de această firmă, iar semnătura de primire neaparținând administratorului Al.
La data de 9.12.2002, inculpatul a emis o factură fiscală pe numele - SRL, care însă nu a avut relații comerciale cu partea vătămată, factura nefiind înregistrată în contabilitatea clientului, marfa nefiind livrată, iar semnătura de primire neaparținând administratorului Al Baher.
În cursul lunii februarie 2003, inculpatul a emis două facturi fiscale pe numele - SRL, care însă nu figurează înscrise în contabilitatea clientului, marfa nefiind achiziționată de această firmă, iar semnătura de primire neaparținând administratorului.
În perioada februarie-martie 2003, inculpatul a emis două facturi fiscale pe numele - SRL, care însă nu figurează înscrise în contabilitatea clientului, marfa nefiind achiziționată de această firmă, iar semnătura de primire neaparținând administratorului. La data de 18.02.2003 pe numele aceleiați societăți, inculpatul a emis o altă factură fiscală, care figurează în contabilitatea clientului, dar a fost achitată prin ordin de plată.
La data de 25.02.2003, inculpatul a emis o factură fiscală pe numele - SRL, care, însă, nu figurează înscrisă în contabilitatea clientului, marfa nefiind achizitionată de această firmă, iar semnătura de primire neaparținând administratorului.
În cursul lunii februarie 2003, inculpatul a emis două facturi fiscale pe numele - SRL, care însă nu figurează înscrise în contabilitatea clientului, marfa nefiind achiziționată de această firmă, iar semnătura de primire neaparținând administratorului.
În cursul lunii februarie 2003, inculpatul a emis două facturi fiscale pe numele - SRL, care însă nu figurează înscrise în contabilitatea clientului, marfa nefiind achiziționată de această firmă, iar semnătura de primire neaparținând administratorului.
În perioada februarie-martie 2003, inculpatul a emis două facturi fiscale pe numele - SRL care au fost înregistrate în contabilitatea clientului, dar au fost achitate, administratorul prezentând chitanțele în acest sens. Pe numele aceleiași societăți, a fost emisă și o altă factură care, însă, nu figurează înregistrată în contabilitate, marfa nefiind achiziționată de această firmă, iar semnătura de primire neaparținând administratorului.
În cursul lunii ianuarie 2003, inculpatul a emis trei facturi fiscale pe numele - SRL, care însă nu figurează înscrise în contabilitatea clientului, marfa nefiind achiziționată de această firmă, iar semnătura de primire neaparținând administratorului.
În cursul lunii martie 2003, inculpatul a emis 4 facturi fiscale pe numele - SRL al cărei administrator era, însușindu-și marfa indicată.
Pe de altă parte, inculpatul a înființat - SRL, fiind asociat unic și administrator al societății.
În această calitate, în cursul lunii februarie 2003, inculpatul a achiziționat marfă de la partea vătămată - SRL în valoare totală de 74.501.552 lei, pentru achitarea cătreia emis fila cec scadentă la data de 28.03.2003, în valoare de 20.219.766 lei și 5 bilete la ordin cu scadența la 2.04.2003, 4.04.2003, 4.04.2003, 8.04.2003 și 9.04.2003.
Toate aceste instrumente de plată au fost introduse în banca spre decontare, dar au fost refuzate pentru lipsa totală de disponibil. Din adresa BNR nr. VII/4/TB/5411/16.06.2003 reiese faptul că - SRL a fost înregistrată în baza de date a Centralei Incidentelor de Plăti cu 11 incidente de plată - 2 cu file cec și 9 cu bilete la ordin, societatea aflându-se în interdicție bancară de a emite cecuri în perioada 1.04.2003-9.04.2004.
Verificându-se rulajul contului - SRL, s-a constatat că din data de 14.03.2003 inculpatul nu a mai alimentat contul în perioada emiterii filelor cec și biletelor la ordin și până la scadența acestora, societatea neavând lichidități în cont.
Potrivit dispozițiilor art. 2151al. 1.Cod Penal, infracțiunea de delapidare se poate realiza, sub aspectul laturii obiective, printr-o acțiune de însușire, folosire sau traficare, de către un funcționar, în interesul său sau pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau administrează.
Având în vedere probele administrate în cauză, judecătoria a apreciat că fapta inculpatului - de a-și însuși bani și mărfuri pe care le gestiona în calitate de agent de vânzări al părții vătămate - SRL, întrunește, din punct de vedere obiectiv, elemente constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 2151al. 1.
Cod PenalÎn primul rând, în conformitate cu prevederile art. 147 alin. 2.Cod Penal, prin funcționar se înțelege orice salariat care exercită o însărcinare în serviciul unei alte persoane juridice decât o instituție de stat sau o organizație dintre cele prevăzute de art. 145.Cod Penal În acest sens, având în vedere copia contractului individual de muncă al inculpatului, din care rezultă că acesta a fost angajat în calitate de agent de vânzări la - SRL, instanța a apreciat că inculpatul îndeplinește calitatea de funcționar în sensul pe care această expresie îl are potrivit legii penale.
În același timp, analizând fișa postului inculpatului, din care rezultă că acesta avea ca atribuții de serviciu distribuirea mărfurilor, emiterea facturilor și încasarea contravalorii produselor vândute, prima instanță a reținut că numitul - îndeplinește și cerința referitoare la calitate de gestionar, în exercitarea atribuțiilor de serviciu acesta primind, păstrând și eliberând diferite bunuri.
S-a reținut că existența infracțiunii de delapidare rezultă și din declarația inculpatului, care recunoaște săvârșirea faptei și din plângerea părții vătămate - SRL și constituirea de parte civilă, din care rezultă că inculpatul, prin actele sale a cauzat un prejudiciu în valoare de 431.170.046 lei, în acest sens putând fi observată și adresa întocmită de către inculpat la data de 10.03.2003 și adresată conducerii părții vătămate, în care inculpatul a arătat că a întocmit facturi pentru firme existente și neexistente, a ars originalul și și-a însușit bunurile.
S-a apreciat, de asemenea, de către prima instanță că vinovăția inculpatului rezultă și din declarațiile martorilor, i a, G, Al Al, Al Baher, si, -, și, toți administratori ai societăților, pe numele cărora în perioada decembrie 2002 - februarie 2003, inculpatul a emis un număr de 67 facturi fiscale, fără ca mărfurile să fie livrate, sau fără ca - să predea sume de bani încasate, aceleași aspecte rezultând și din analiza contabilității acestor societăți și a facturilor emise.
De asemenea, din verificările efectuate la ORC T și Autoritatea pentru din cadrul, a rezultat că - SRL și - SRL și-au încetat activitatea încă de la începutul anului 2002, astfel încât la începutul anului 2003 ele nu mai funcționau, facturile emise pe numele acestor societăți necorespunzând realității.
Totodată, din verificările efectuate la Administrația Finanțelor Publice T, a reieșit că cele două persoane fizice autorizate, pe numele cărora inculpatul a emis două facturi fiscale nu figurează în evidențe.
Sub aspectul laturii subiective, prima instanță a apreciat că inculpatul a acționat cu intenție directă, el având reprezentarea faptului că își însușește bani și bunuri aflate în gestiune, prin aceasta cauzând o pagubă în patrimoniul părții vătămate, rezultat prevăzut și urmărit prin comiterea faptei.
Observând condițiile de existentă ale infracțiunii continuate, respectiv unitatea de subiect activ, unitatea de rezoluție infracțională și pluralitatea de acte executate, prima instanță a reținut în sarcina inculpatului și dispozițiile art. 41 al. 2.Cod Penal apreciind că, în baza aceleași rezoluții infracționale care a fost suficient de determinată și care s-a menținut în linii generale pe parcursul desfășurării întregii activități infracționale, inculpatul și-a însușit în mod repetat bani și mărfuri din gestiune, fiecare dintre aceste acțiuni realizând conținutul legal al infracțiunii de delapidare.
Cât privește infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, s-a reținut că aceasta s-a putut realiza printr-unul din actele materiale prevăzute de art. 288.Cod Penal, respectiv prin contrafacerea scrierii sau subscrierii înscrisului, sau prin alterarea lui în orice alt mod de natură să producă consecințe juridice.
Raportat la materialul probator administrat în cauză, s-a apreciat că fapta inculpatului - de a falsifica un număr de 72 facturi fiscale prin consemnarea unor date nereale și semnarea lor în fals, întrunește, din punct de vedere obiectiv, elemente constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 290.
Cod PenalÎn acest sens, au fost avute în vedere declarațiile inculpatului și ale martorilor menționați mai sus, administratori ai societăților pe numele cărora au fost emise facturile și care au menționat împrejurarea că mărfurile trecute pe acele facturi nu au fost achiziționate de firmele lor, iar semnăturile de primire existente pe facturi nu le aparțin.
Pe de altă parte, prin adresa comunicată conducerii părții vătămate - SRL, inculpatul a recunoscut împrejurarea că el a falsificat facturile în cauză, emițându-le pe numele unor societăți existente și neexistente, în scopul însușirii mărfurilor pentru realizarea unor foloase materiale injuste.
De asemenea, din adresa ORC T și a Autorității pentru existente în dosarul de urmărire penală, rezultă că două dintre societățile pe numele cărora au fost emise facturile de către inculpat, și-au încetat activitatea la începutul anului 2002, iar din adresa Administrației Finanțelor Publice Tar ezultat că persoanele fizice autorizate pe numele cărora inculpatul a emis două facturi fiscale sunt inexistente, ele nefiind înregistrate în evidente.
La stabilirea vinovăției inculpatului au fost avute în vedere și actele contabile existente în dosarul de urmărire penală, inclusiv facturile fiscale în original și copie, înscrisuri din care rezultă că actele doveditoare întocmite de către inculpat atestau unele împrejurări necorespunzătoare adevărului, fiind denaturate sub acest aspect, înscrisurile nefiind înregistrate în contabilitatea clienților în condițiile în care mărfurile nu au fost livrate.
Existenta infracțiunii s-a apreciat că este confirmată și prin aceea că ulterior emiterii facturilor în fals, inculpatul le-a folosit predându-le spre înregistrare în contabilitatea părții vătămate, aspect confirmat din situația analitică care a condus la stabilirea prejudiciului existent în dosarul de urmărire penală.
Sub aspectul laturii subiective, prima instanță a reținut că inculpatul a acționat cu intenție directă, el urmând prin actele sale producerea de consecințe juridice sub aspectul dobândirii unor foloase materiale pentru sine.
În condițiile în care inculpatul a emis în fals un număr de 72 facturi fiscale, fiecare dintre acțiunile sale realizând conținutul legal al infracțiunii prevăzute de art. 290.Cod Penal și în privința falsului în înscrisuri sub semnătură privată, prima instanță a reținut prevederile art. 41 al.2
Cod PenalInfractiunea de înșelaciune prevazută de art. 215 al.l Cod Penal, presupune, sub aspectul laturii obictive, o acțiune de inducere în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevarată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevarate, dacă prin aceasta s-a cauzat o pagubă.
Raportat la materilul probator administrat în cauza, prima instanță a considerat că fapta inculpatului de a induce în eroare partea vătămată - SRL cu ivire la capacitățile de plată ale - SRL, al carei administrator era, prin emiterea a 5 bilete la ordin, cunoscând că pentru valorificarea acestora nu exista disponibil în cont, întrunește, sub aspectul laturii obiective, elementel constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.215 alin.l
Cod PenalAstfel, prin plângerea formulată în cauză, partea vătămată a arătat că inculpatul cunoștea că nu are disponibil în cont și cu toate acestea a emis cel 5 bilete la ordin prin care a reușit inducerea și menținerea în eroare a - lmpex SRL.
Existența unor relatii comereiale intre partea vatamata si societatea adminsitrata de catre inculpat s-a apreciat că este dovedita prin prezentarea in copie a celar 5 facturi fiscale care au fost semnate de primire de catre inculpat si care atesta imprejurarea ca acesta, in calitate de administrator al - SL, a achizitionat de la - SRL marfa in valoare de 74. 501.552 lei rol. Martorul, angajat al partii vatamate in calitate de supervizor al punctului de lucru din T, a precizat ca toate biletele la ordin, precum si fila cec au fost completate si semnate de catre inculpatul, aceste instrumente de plata fiind folosite pentru achitarea marfurilor vindute prin facturile mai sus mentionate.
Aceleasi aspecte se desprind si din declaratiile martorilor si. Astfel, martorul a mentionat ca a primit personal de la inculpat fila cec și biletele la ordin, pe care le-a predat serviciului de contabilitate, aflând ulterior că acestea au fost refuzate la plata pe motivul lipsei disponibilului în cont, aceleași împrejurări fiind relatate și de martorul. Refuzul de plată rezultă cu claritate din înscrisurile existente la dosar, CEC - Sucursala T precizând că refuză plata datorită lipsei totale de disponibil în cont, atat în privința filei cec, cât și în privința biletelor la ordin.
Împrejurarea că inculpatul cunoaștea situația financiară a societății administrate, el având reprezentarea faptului că pentru valorificarea instrumentelor de plată întocmite nu exista disponibil în cont, s-a apreciat că rezultă din analizarea rulajului contului - SRL, sub acest aspect evidențiindu-se în mod clar că în perioada emiterii filelor cec și a biletelor la ordin și până în momentul scadenței acestora inculpatul nu a alimentat deloc contul, neavând niciun fel de lichidități.
Totodată, din adresa BNR existentă în dosarul de urmarire penală, reiese cu certitudine că inculpatul a practicat asemenea acte și în privința altor societăți comerciale, el fiind înregistrat în baza de date cu un număr de 11 incidente de plată cu file cec și bilete la ordin, ceea ce a atras interdicția de a folosi file cec începând cu data de 1.04.2003.
Considerând că, la inducerea în eroare a părții vătămate în ceea ce privește capacitățile de plată ale societății al cărei administrator era, inculpatul a utilizat mijloace frauduloase, biletele la ordin emise în cunoștință de cauză în sensul că inculpatul avea reprezentarea lipsei de disponibil în cont, putând fi interpretată în acest sens, aceste instrumente de plată câstigând încrederea părții vătămate, prima instanță a constatat că în prezenta cauză sunt îndeplinite și cerințele prevăzute de art.215 al.2
Cod PenalDe asemenea, atâta timp cât biletele la ordin au fost emise cu prilejul executării unui contract comercial, având rol hotărâtor în încheierea și executarea acestei convenții, iind evident că în situația în care ar fi cunoscut realitatea financiară a părții responsabile civilmente, partea vătămată ar fi refuzat încheierea contractului și livrarea mărfurilor, s-a apreciat că în prezenta cauză s-a realizat și conținutul legal al infracțiunii prevăzute de art.215 al.3
Cod PenalÎn același timp, raportându-se la probele deja analizate mai sus, s-a apreciat că fapta inculpatului de a emite o filă cec, cunoscând că pentru valorificarea acesteia nu exista acoperirea necesară, cu consecința producerii unei pagube pentru - SRL A, întrunește din punct de vedere obiectiv și cerințele prevăzute de art.215 al.4
Cod PenalSub aspectul laturii subiective, prima instanță a apreciat că inculpatul a acționat cu intenție directă, el urmărind obținerea pentru sine a unor foloase materiale, cu consecința păgubiri părții vătămate, rezultat prevăzut și urmărit prin comiterea faptelor.
În cauză, fiind emise mai multe bilete la ordin și o filă cec, instanta a reținut și sub aspectul comiterii infracțiunii de înselaciune prevederile art.41 al.2 Cod Penal, fiecare dintre actiunile inculpatului realizind continutul legal al aceleiași infractiuni.
Având în vedere motivarea al.2 al art.215 din expusă Cod Penal mai sus, instanța a respins cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptei prin actul de inculpare din infracțiunea prevăzută de art. 215 al. 1, 2, 3, 4.Cod Penal, în infracțiunea prevăzută de art. 215 al. 1, 3, 4.Cod Penal, invocată din oficiu de instanță. Tot astfel, instanța a respins solicitarea apărătorului ales al inculpatului de schimbare a încadrării juridice dată faptei prin actul de inculpare din infracțiunea prevăzută de art. 215 al. 1, 2, 3, 4.Cod Penal, în infracțiunea prevăzută de art. 84 al.1 pct.2 din Legea nr.59/1934 privind cecul, pentru următoarele motive:
Potrivit art. 89 al.1 pct.2, e va pedepsi cu amendă de la 5.000-100.000 lei și închisoare de la 6 luni până la 1 an, afară de cazul când faptul constituie un delict sancționat cu o pedeapsă mai mare, în care caz se aplică această pedeapsă, fapta de a emite un cec fără a avea la tras disponibil suficient, sau după ce a tras cecul și mai înainte de trecerea termenelor fixate pentru prezentare, dispune altfel, în total sau în parte de disponibilul avut, text care a suferit amendamente prin Decizia nr.9/2005 a ÎCCJ, în sensul că se va reține această infracțiune prevăzută de legea specială, dacă în momentul emiterii filei cecbeneficiarul cecului cunoștea aspectul că nu există disponibilul necesar acoperirii acestuia la tras.
Prima instanță a constatat că, în speță, această din urmă cerință a legii nu este îndeplinită și dovedită, întrucât declarația inculpatului coroborată cu cea a martorilor și, din care rezultă că de lipsa de disponibil în banca a - SRL era cunoscută de un alt agent de vânzări, angajat în cadrul - SRL A, și nu de reprezentantul societății, concordă și cu adresa ORC de pe lângă Tribunalul Timiș (fila 106 dos.), precum și cu adresa - SRL A (fila 106 dos.), de unde reiese faptul că între cele două societăți, - SRL și - SRL A, nu a existat nicio înțelegere în sensul achitării contravalorii filei cec și a biletelor la ordin emise de prima, după scadență, în condițiile cunoașterii de către reprezentanții - SRL Aal ipsei de disponibil. Singura înțelegere, intervenitădupădata săvârșirii faptei, a fost garantarea plății contravalorii filei cec refuzate la bancă cu un autoturism marca Wgolf, prin contract înregistrat la Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare în data de 14.04.2003, după cum însuși inculpatul recunoaște (130-131 dos.).
În ceea ce privește infracțiunile de delapidare și de fals în înscrisuri sub semnătură privată, instanța fiind sesizată inițial cu câte două infracțiuni de acest gen prin cele două rechizitorii, care au format obiectul a două dosare distincte și care au fost conexate pe parcursul derulării procesului, astfel cum s-a arătat în partea introductivă a considerentelor hotărârii, judecătoria a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin actul de inculpare din două infracțiuni prevăzute de art. 215 ind.1 al.1 Cod Penal, cu aplicarea art.41 al.2 Cod Penal, într-o singură infracțiune prevăzută de art. 215 ind.1 al.1 Cod Penal, cu aplicarea art.41 al.2 și Cod Penal din două infracțiuni prevăzute de art. 290.Cod Penal, cu aplicarea art. 41 al.2 Cod Penal, într-o singură infracțiune prevăzută de art. 290C.p., cu aplicarea art. 41 al.2
Cod PenalPentru considerentele arătate, instanta de fond a dispus condamnarea inculpatului pentru sîvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa prin actele de sesizare, iar la individualizarea pedepselor aplicate a ținut seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 Cod Penal, respectiv gradul de pericol social al fatelor săvârșite, persoana inculpatului, împrejurarile care atenuează sau agravează raspunderea penală.
Prima instanță a considerat că faptele inculpatului prezintă un ridicat grad de pericol social, prin actele sale acesta aducând atingere relațiilor sociale cu caracter patrimonial care presupun buna-credință a celor care desfășoara activitati comerciale, precum și relaților sociale referitoare la buna desfașurare a activităților de serviciu sau la încrederea publică pe care trebuie să o inspire înscrisurile sub semnătură privată.
La stabilirea pedepselor, instanta a luat în considerare și persoana inculpatului, acesta nefiind cunoscut cu antecedente penale, însă a apreciat că acesta s-a sustras urmăririi penale, iar în faza de judecată a fost prezent la unele dintre termene, dat fiind și reședința și locul de muncă avute în străinătate, motiv pentru care, în vederea atingerii scopului pedepsei, așa cum acesta este stabilit prin disp. art. 52.Cod Penal, raportându-se și la disp. art.42 Cod Penal, instanța a apreciat necesară aplicarea următoarelor pedepse: 2 ani și 6 lun închisoare pentru delapidare, 1 an închisoare pentru fals în înscrisuri sub semnătură privată și 3 ani închisoare pentru înșelăciune.
Faptele fiind comise în concurs real de infracțiuni, în temeiul art. 33.Cod Penal, raportat la art. 34.Cod Penal, instanșa i-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, acea de 3 ani închisoare, urmând ca în final, numitul - să execute pedeapsa de 3 ani închisoare.
În ceea ce privește pedeapsa acceosorie, în baza 71.Cod Penal, i-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza II,b, c Cod Penal, pe durata executării pedepsei principale, ținându-se cont și de Decizia nr.XXIV/ decembrie 2007 ÎCCJ, dată în soluționarea unui recurs în interesul legii.
Considerind ca la savarsirea infractiunii de inselaciune inculaptul s-a folosit de calitatea de administrator al unei societatii comerciale si constatând ca cerințele prevazute de art. 65.p sunt indeplinite, in baza art.64 lit.c Cod Penal, instanta i-a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii dreptului de a fi administrator al unei societatii comerciale pe o perioada de 5 ani dupa executarea pedepsei principale, urmind ca in temeiul art. 35 alin.l Cod Penal, pedeapsa complementara sa fie executata alaturi de pedeapsa principala.
Apreciind ca scopul pedepsei poate fi atins si fara executarea efectiva a acesteia de catre inculpat si vazand ca in speta sunt intrunite conditiile prev.de art.86 ind.1 Cod Penal, a dispus suspendarea executarii pedepsei de 3 ani închisoare sub supraveghere, iar în baza art.71 al. final Cod Penal, instanta a suspendat executarea pedepselor accesorii și a celei complementare pe durata suspendarii pedepsei principale.
În baza art.86 ind.2 s Cod Penal-a stabilit un termen de incercare de 5 ani, iar în baza art. 863.Cod Penal pe durata termenului de încercare l-a obligat pe inculpat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, o dată la 3 (trei) luni, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș la datele stabilite de către acesta; să anunțe Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș schimbarea locului de muncă; să comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În ceea ce priveste latura civila a procesului penal, instanta de fond a retinut ca partea vatamata - SRL T și-a precizat pretențiile civile in cauza, prin concluziile scrise, după scăderea contravalorii unei părți din prejudiciul recuperat, astfel: în dosatul penal nr- a solicitat suma totală de -,73, din care 35.365,30 lei- prejudiciul suferit și 174.791, 78 lei-majorări de întârziere; în dosarul nr- a solicitat suma de 49328,78 lei, reprezentând prejudiciul suferit, sumă ce urmează să fie actualizată în raport cu rata inflației la data plății efective, iar partea vatamata - SRL A s-a constituit inițial parte civila in cauza cu suma de 53.743.400 lei rol daune materiale, acest cuantum rămănând nemodificat.
Potrivit dispozitiilor art.998 civ. orice fapta a omului care cauzeaza altuia un prejudiciu obliga pe cel din vina caruia s-a ocazionat a-1 repara, iar potrivit art. 1000 alin.3 civ. comitentul raspunde de prejudiciul cauzat de prepusul sau in exereitarea functiilor incredintate.
Prima instanță a reținut, în cauză, și aplicarea dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 469/2002 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale.
Instanța de fond a constatat că facturile emise de - SRL, semnate și ștampilate, poartă inserată mențiunea ca după scadență se vor calcula majorări de întârziere de 0,25%/zi, până la încasare. Având în vedere că la dosar nu există alt contract care să ateste contrariul, s-a apreciat că cererea părții civile - SRL privind cererea cuantumului penalităților depășește cu mult debitul în sine, astfel cum s-a solicitat, inculpatul fiind obligat la plata acestor penalități în limita sumei asupra căreia vor fi calculate, în speță suma fiind de 35.565,30 lei.
de aceste prevederi legale si tinand seama de probele adminsitrate in cauza prima instanta a apreciat că intr-adevar prin faptele sale ilicite inculpatul a cauzat prejudiciu patrimonilor partiilor civile care se impune a fi reparat, motiv pentru care, în baza art. 14 al. 3 lit. b C.P.P. raportat la art. 346 al.1 si C.P.P. cu aplicarea art. 998.civ. art. 1000 alin. 3.civ. a obligat inculpatul la plata sumei de 120.459,38 lei daune materiale către partea civila - SRL, din care 35.565,30 lei reprezintă majorări de întârziere și din care suma 49.328,78 lei urmează să fie reactualizata in raport de rata inflatiei la data executarii și a respins in rest pretentiile civile ale acestei partii civile ca neîntemeiate, precum si la plata sumei de 5374,34 lei daune materiale către partea civila - SRL A, această din urmă suma urmând a fi suportată de inculpat in solidar cu partea responsabila civilmente - SRL
În temeiul art.14 C.P.P. raportat la art.348 C.P.P. instanta a anulat toate inscrisurile falsificate.
În baza art. 36 al. 3.Cod Penal, a dedus din pedeapsa rezultanta aplicata perioada executata din data de 26.02.2007 la 18.12.2007, față de înscrisul de la fila 89 din dosar nr.7898/2004 al Judecătoriei Timișoara.
În baza art. 349 și art. 191 alin. 1 si 3.C.P.P. a obligat inculpatul, in solidar cu partea responsabila civilmente, - SRL T, la plata sumei de 410 lei cheltuieli judiciare catre stat, iar în baza art. 349 și art. 191 alin. 1.C.P.P. a obligat inculpatul la plata sumei de 550 lei cheltuieli judiciare catre stat ( în total pentru inculpat 960 lei).
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel, în termenul prevăzut de lege, inculpatul -, apel înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la data de 02.10.2008 sub același număr unic de dosar.
Inculpatul apelant nu și-a motivat în scris apelul formulat, însă apărătorul ales al acestuia a solicitat admiterea apelului și desființarea sentinței apelate, pe care o consideră nelegală și netemeinică. În susținerea celor solicitate, arată că în ceea ce privește relația cu partea civilă - SRL nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, în cauză impunându-se o schimbare de încadrare juridică a faptei, întrucât angajații acestei societăți știau că inculpatul nu deținea disponibilul necesar, conform declarațiilor martorilor care au fost prezenți la momentul emiterii filei cec, martori care au declarat că inculpatul nici nu a vrut să emită această filă cec, însă agentul comercial al - SRL a insistat. Solicită să se țină seama de Decizia nr. 9/2004 a ÎCCJ - Secțiile Unite. În ceea ce privește relația cu partea civilă - SRL, apreciază că prima instanță nu a apreciat în mod corect latura civilă, întrucât nu a ținut seama de conexarea dosarelor și de notele de ședință depuse de această parte civilă în care menționează alte sume, unele fiind recuperate. În alt treilea rând, apreciază ca inoportună modalitatea de individualizare a executării pedepsei aplicate inculpatului, respectiv suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, în condițiile în care inculpatul este plecat în Spania cu contract de muncă legal încheiat, este căsătorit, a arătat că nu se sustrage judecății, fiind prezent la trei termen de judecată în fața primei instanțe, menționând totodată că nu se va sustrage nici de la achitarea despăgubirilor civile, dar are nevoie de locul de muncă din Spania pentru a se putea achita de toate datoriile stabilite în sarcina sa.
Prin decizia penală nr. 71/A din 6 martie 2009, Tribunalul Timiș, n baza art. 379 pct 1 lit b cod pr pen a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul inculpat - împotriva sentinței penale 2013/03 09 2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar -.
Tribunalul a examinat sentința apelată în limita criticilor formulate, dar și prin raportare la prevederile art. 371 cod pr penala, apreciind că aceasta este temeinică și legală.
În mod corect judecătoria a respins cererea de schimbarea a încadrării juridice solicitată de inculpat prin apărător, apreciind că în speța dedusă judecății nu sunt aplicabile prevederile Deciziei nr. 9/2004 a ÎCCJ - Secțiile Unite. Inculpatul a fost trimis în judecată și pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în condițiile art. 215 alin 4 cod penal prin emiterea unei file CEC fără acoperire în favoarea părții civile - SA. Inculpatul relatează că partea civilă - SA prin intermediul unei angajate al cărui nume nu îl cunoaște a cunoscut împrejurarea că societatea în numele căreia inculpatul a contractat, nu avea disponibil în cont, iar emiterea filei CEC s-a făcut la solicitarea acelei persoane, context în care, având în vedere prevederile deciziei de mai sus, a solicitat instanței să constate că lipsește intenția sa de a induce în eroare această societate, în condițiile în care fila CEC a fost emisă cu titlu de garanție și iar beneficiarul CEC-ului cunoștea situația sa financiară. Susținerile inculpatului legate de o discuție existența între el și o angajată a - SA sunt confirmate de martorilor (fila 291 dosar judecătorie) și însă aceste probe nu conduc la concluzia că partea civilă, prin reprezentanții legali, a cunoscut lipsa disponibilului în cont la momentul încheierii tranzacției cu inculpatului sau la momentul emiterii filei CEC. Din declarația martorilor indicați mai sus rezultă doar împrejurarea că inculpatul a avut acea discuție cu angajata părții civile după momentul emiterii filei CEC: Martorul susține: "în timp ce se încărca marfa, eu am auzit o ceartă între inculpat și o agentă de la -, înțelegând că inculpatul o ruga pe agenta sa nu introducă fila CEC în bancă". Or, potrivit art. 215 alin 4 cod penal, săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în modalitatea emiterii unei file CEC fără acoperire se consumă la momentul emiterii. Împrejurarea că, ulterior acestui moment, partea civilă a aflat despre situația financiară a societății nu are relevanță sub aspectul consumării infracțiunii.
Pe de alta parte, instanța de apel a remarcat că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni unice de înșelăciune săvârșită atât prin folosirea ca mijloc fraudulos biletele la ordin, ceea ce realizează conținutul infracțiunii prev. de art. 215 alin 2-3 cod penal, cât și pentru săvârșirea acestei infracțiuni prin emiterea unei file CEC fără acoperire, constatându-se că actele materiale repetate de inducere în eroare, în modalități diferite, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, definesc poziția subiectivă constantă a inculpatului față de emiterea unor instrumente de plată, cunoscând că nu are posibilitatea de a le onora, de a induce în eroare partea civilă.
În ce privește critica legată de modalitatea de soluționare a laturii civile în ce privește prejudiciile acordate părții civile - SRL, în mod corect judecătoria a constatat că acestea se compun din suma de 35.365, 30 lei reprezentând prejudiciul efectiv produs din care a fost scăzută valoarea mărfii recuperate. De asemenea, se impunea aplicarea prevederilor art. 4 din Legea 469/2002 privind disciplina contractuală, care stipulează că penalitățile de întârziere nu pot să depășească valoarea debitului. Iar în ce privește suma rezultată din săvârșirea actelor materiale care inițial au fost analizate în dosarul -, în mod corect s-a stabilit că se impune achitarea contravalorii sumei 47.328,78 lei actualizată. Susținerile inculpatului că a achitat o parte din prejudiciu nu au fost probate.
În ce privește critica legată de modalitatea de executare a pedepsei aplicată de prima instanță, de asemenea, tribunalul a apreciat-o ca fiind neîntemeiată în condițiile în care instanța aplicat o pedeapsă atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare, corespunzătoare pericolului social concret al faptelor săvârșite, care este destul de crescut, de existența pluralității de infracțiunii sub forma concursului, de împrejurările concrete de săvârșire a faptelor, dar si de circumstanțele reale și personale ale inculpatului. Instanța de apel a confirmat împrejurarea că pedeapsa aplicată inculpatului și modalitatea de executare aleasă de judecătorie este de natură să conducă la realizarea scopului pedepsei, iar faptul că inculpatul are în prezent un loc de muncă în străinătate, nu prezintă relevantă sub aspectul posibilităților de a respecta obligațiile impuse de Serviciul de Probațiune. Se poate remarca împrejurarea că instanța de fond a pus în vedere inculpatului să se prezinte o dată la 3 luni la acest serviciu, fapt care este posibil a fi realizat chiar în condițiile în care acesta lucrează în Spania. Totodată, instanța de apel a concluzionat că față de întinderea activității sale infracționale, această măsură de supraveghere este justificată.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul -, recursul nefiind motivat în scris, ci doar oral, în ziua judecății, de către apărătorul ales al inculpatului, care a solicitat casarea hotărârilor pronunțate în cauză și reindividualizarea modalității de executare a pedepsei, respectiv cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, având în vedere atitudinea procesuală a inculpatului, care are loc de muncă stabil în Spania, unde și-a întemeiat o familie, nu are antecedente penale, iar în ceea ce privește latura civilă a cauzei, s-a apreciat că despăgubirile civile acordate nu sunt dovedite.
Examinând decizia penală recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, instanța constată că recursul formulat de către inculpatul - este nefondat, hotărârea Tribunalului Timiș fiind temeinică și legală.
Astfel, instanța constată că Judecătoria Timișoaraa stabilit în mod corect starea de fapt dedusă judecății, dar și vinovăția inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina acestuia, care au fost dovedite prin ansamblul probatoriului administrat în cauză, iar încadrarea juridică a faptelor este cea legală.
Critica principală a inculpatului în prezentul recurs s-a referit la modalitatea de executare a pedepsei, acesta solicitând să fie aplicate dispozițiile art. 81 și următ. din Codul penal, referitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Instanța apreciază că această cerere a inculpatului nu este întemeiată, raportat la faptele reținute în sarcina acestuia, modalitatea de săvârșire a acestor fapte, consecințele produse, astfel că modalitatea aleasă de către prima instanță de suspendare a executării pedepsei sub supraveghere, este de natură să conducă la realizarea scopului pedepsei așa cum este definit în art. 52 Cp, fiind valorificate astfel de către prima instanță, toate argumentele care au fost enumerate de către apărătorul inculpatului, aceasta nedispunând executarea pedepsei în regim de detenție.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, aceasta a fost corect soluționată prin obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile, în așa fel încât prejudiciul produs să fie recuperat de către partea civilă.
Pentru toate aceste considerente, instanța urmează să respingă ca nefondat recursul inculpatului, urmând să mențină ca temeinică și legală decizia Tribunalului Timiș.
Văzând și disp. art. 192 al.2 Cpp,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515pct.1 lit.b Cpp respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul - împotriva deciziei penale nr. 71/A/6 martie 2009 Tribunalului Timiș pronunțată în dosar nr-.
În baza art. 192 al.2 Cpp obligă pe inculpatul la 350 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Dispune plata din fondul Ministerului Justiției și Libertăților a sumei de 50 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu parțial, către Baroul Timiș.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 02 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - G -
GREFIER
- -
. Gh./20.11.09
Tehnored. /20.11.09
PI. - - Jud. T
-; - Trib.
Președinte:Constantin CosteaJudecători:Constantin Costea, Florin Popescu, Gheorghe Bugarsky
