Infracțiuni la alte legi speciale. Decizia 313/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 313/
Ședința publică din 29 Mai 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elena Minodora Rusu JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
JUDECĂTOR 3: Corina
Judecător: -
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI este reprezentat prin:
Procuror:
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile penale declarate de inculpații: D, fiica lui - și, născută la 01.01.1951, în Rm.V, jud.V, domiciliată în D, str.-, nr.54, jud.V, CNP-- și, fiul lui G și, născut la 20.12.1978, în D, jud.V, domiciliat în D, str.-, nr.54, jud.V, CNP--, împotriva deciziei penale nr. 63/A din 02.04.2008 a Tribunalului Vâlcea, dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurentul inculpat, asistat de avocat, în baza împuternicirii delegației de la dosar, care răspunde și pentru recurenta inculpată, în baza delegației de la dosar
În baza dispozițiilor art. 304 alin.1 Cod procedură penală, se procedează la înregistrarea cu mijloace tehnice audio.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul parchetului și apărătorul inculpaților, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cerere de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile formulate acordării cuvântului, curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul recurenților inculpați, având cuvântul, arată că motivul de recurs se referă la dezlegarea dată de instanța de apel dispozițiilor HG 495/2006 privind obligativitatea citării ANAF, instanța de apel considerând că aceasta nu a figurat ca parte în procesul penal, aducându-i-se pe această cale anumite prejudicii prin încălcarea dreptului la apărare și la formularea probatoriului. Agenția poate participa direct ca reprezentant al Statului Român în calitate de parte civilă, fie prin DGFP. Direcția Generală a Finanțelor Publice a fost cea care a sesizat parchetul pentru începerea cercetărilor și urmăririlor penale și a participat în calitate de parte civilă în procesul penal, așa cum dovedesc toate actele de procedură, iar hotărârea dată de către instanța de apel nu face altceva decât o departajare între DGFP și ANAF. Direcția Generală a Finanțelor Publice a reprezentat Statul Român ca făcând parte din Agenția Națională a Finanțelor Publice și a reprezentat Statul Român în mod legal și nu se impunea casarea pentru acest motiv a soluției pronunțate de instanța de fond și trimiterea la rejudecare. Privind dreptul la apărarea, în primul rând DGFP trebuia să aducă acel mandat, ei sunt singurii interesați să-și asigure respectivele documente. Recursurile declarate de inculpați sunt fondate și solicită admiterea acestora.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul pune concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că-și însușește concluziile apărătorului.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față;
Deliberând, constată:
Prin sentința penală nr.336 din 23 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Drăgășani, în dosarul nr-, în baza art.11.pct.2 lit. a cu aplic. art.10 lit. a pr. penală, a fost achitată inculpata, fiica lui - și, născută la data de 01.01.1951 în Râmnicu- V, cu domiciliul în D, str. -, nr.54, județul V, CNP- -, pentru art.9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005.
A fost achitat inculpatul, fiul lui G și, născut la data de 20.12.1978 în D, cu același domiciliu, str. -, nr.54, județul V, CNP--, pentru art.9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut:
Prin rechizitoriul din 10.05.2006, dat în dosarul nr.48/P/2006, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Drăgășani, inculpații și au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.9 al.1 lit.c din Legea nr.241/2005.
S-a reținut că, în perioada 10.10.2005 - 21.10.2005 și 23.10 - 22.10.2005, potrivit verificărilor efectuate de către inspectorii din cadrul DGFP V, inculpații, în calitate de administratori ai -SRL D, au încheiat acte contabile ce nu au avut la bază operațiuni reale, comițând în acest mod infracțiunea de evaziune fiscală.
Inculpații au dedus un TVA în valoare de 41.307 lei, fără însă a prezenta documente contabile doveditoare, justificându-se că acestea le-au fost sustrase din autoturismul personal și nici de refacerea acestor acte, conform art.26 din Legea nr. 82/1991, nu s-au preocupat.
S-a mai reținut în rechizitoriu, că lipsa documentelor contabile respective a condus la imposibilitatea calculării deducerii TVA, alta decât cea făcută de inculpați și, totodată, nu s-a putut efectua o expertiză contabilă.
Inculpații au recunoscut fapta comisă în modalitatea descrisă în rechizitoriu.
Prin sentința penală nr.779/9.11.2006, a Judecătoriei Drăgășani, pronunțată în dosarul nr.2004/2006, cei doi inculpați au fost condamnați la câte 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.9 al.1 lit.c din Legea nr.241/2005, dispunându-se, totodată, suspendarea condiționată a executării pedepsei. Inculpații au fost obligați, în solidar, la plata despăgubirii civile către partea civilă V și la cheltuieli judiciare către stat.
S-a apreciat că, fapta inculpaților de a evidenția în actele contabile cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale, constituie infracțiunea de evaziune fiscală, prev. de art.9 al.1 lit.c din Legea nr.241/2005, text de lege în baza căruia, cei doi inculpați au fost condamnați.
În urma declarării apelului de către inculpați și de către partea civilă, prin decizia penală nr.32/A/7.02.2007, a Tribunalului Vâlcea, a fost desființată sentința penală nr.779/9.11.2006, pronunțată de Judecătoria Drăgășani, iar cauza trimisă spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a hotărî astfel, instanța de control a constatat, că prima instanță, în mod greșit, a respins cererea inculpaților de efectuare a unei expertize contabile, soluționând cauza doar pe constatările făcute de partea civilă, existând astfel dubii asupra cuantumului corect al prejudiciului și, practic, a lipsit cercetarea judecătorească.
Ca urmare, cu ocazia rejudecării cauzei, de către instanța de fond, ce face obiectul prezentei cauze, s-a dispus efectuarea unei expertize contabile, care în baza înscrisurilor dispuse de inculpați, să verifice constatările organului de control și să stabilească situația reală.
Alături de expertul contabil desemnat în efectuarea lucrării, instanța a admis cererea inculpaților (15 dosar), numind și un expert observator de la o firmă de audit contabil financiar.
Raportul de expertiză contabilă judiciară (26 - 32 dosar) a concluzionat că, din verificarea documentelor originale depuse la dosar s-a constatat că -SRL D, administrată de cei doi inculpați, nu datorează bugetului de stat, cu titlu de TVA de plată, ci înregistrează un TVA de rambursat în sumă de 3694 lei RON.
La obiecțiunile formulate de către partea civilă la raportul de expertiză judiciară efectuat în cauză, s-a răspuns de către cei doi experți contabili (114 - 116 dos.).
S-a făcut precizarea că documentele contabile prezentate de inculpați au fost acte originale ce poartă dovada primirii deconturilor de TVA și a balanțelor de verificare lunare de la
Deși au existat suspiciuni cu privire la legalitatea și veridicitatea actelor ce au stat la baza expertizei, nu s-a putut dovedi nici un aspect de nelegalitate și de netemeinicie a expertizei judiciare, care a fost întocmită cu respectarea dispozițiilor legale incidente în cauză.
În consecință, din probele administrate la dosarul cauzei, instanța de fond a constatat că în perioada supusă verificării (1.01.2001 - 28.12.2002) cei doi inculpați nu au nici o obligație financiară față de bugetul de stat, iar prin prezentarea documentelor de deducere a TVA-ului în original, nu au comis infracțiuni, prev. de art. 9 al.1 lit. c din Legea nr.241/2005.
Astfel, nefiind dovedită săvârșirea infracțiunii mai sus amintite de către cei doi inculpați, aceștia au fost achitați în baza art.10 lit.a Cod pr.penală, așa cum rezultă, de altfel, din dispozitivul hotărârii enunțat la început.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Drăgășani și Direcția Generală a Finanțelor Publice
Parchetul de pe lângă Judecătoria Drăgășani, a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie în sensul că:
-instanța nu a manifestat un rol activ, neadministrând toate probele necesare pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, fiind respinse în mod nejustificat probele propuse de către partea civilă și procuror.
-instanța a respins în mod nejustificat cererea procurorului de extindere a procesului penal pentru alte fapte săvârșite de inculpați, aflate în strânsă legătură cu fapta pentru care erau trimiși în judecată.
-instanța nu a manifestat un rol activ, neadministrând toate probele necesare pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele,fiind respinse în mod nejustificat probele produse de către partea civilă și procuror.
În plus, procurorul, completând motive în scris, în susținerea orală, a arătat că dosarul a fost soluționat cu lipsă de procedură cu Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF), care trebuia citată în cauză
S-a mai arătat că în ședința publică din 16 noiembrie 2007, în baza art.336 Cod pr. penală, s-a cerut extinderea procesului penal și pentru infracțiunile prevăzute de art.290 Cod penal și art.292 Cod penal, împotriva inculpaților și, dar instanța de fond a amânat cauza la data de 23 noiembrie 2007, pentru ca inculpații să ia la cunoștință de cererea de extindere și ulterior nu a dat nici o soluție, dând în același timp dovadă de lipsă de rol activ.
Pe cale de consecință, a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Apelanta parte civilă Direcția Finanțelor Publice Vac riticat și ea sentința sub aspectul greșitei achitări și a neobligării inculpaților la plata prejudiciului, precum și pentru greșita respingere a cererii de extindere a procesului penal formulată de procuror în cauză.
Tribunalul Vâlcea, prin decizia penală nr.63/A din 2 aprilie 2008, admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Drăgășani și partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice V, a desființat în totalitate sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că, potrivit Hotărârii Guvernului nr.495 din 23 mai 2007, privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, modificată prin Hotărârea Guvernului nr.1171/2007și Hotărârea Guvernului nr.1210/2007, Agenția Națională de Administrare Fiscală se organizează și funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale, instituție publică cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Economiei și Finanțelor, finanțată de la bugetul de stat.
Conform art.4 pct.44 din același act normativ, subliniază tribunalul, Agenția Națională de Administrare Fiscală reprezintă statul în fața instanțelor și a organelor de urmărire penală, ca subiect de drepturi și obligații privind raporturile juridice fiscale și alte activități ale agenției, direct sau prin direcțiile generale ale finanțelor publice județene și a municipiului B, în baza mandatelor transmise.
De asemenea, menționează tribunalul, potrivit art.197 alin. 4 Cod pr. penală, încălcarea oricărei alte dispoziții legale decât cele prevăzute în alin.2 atrage nulitatea actului în condițiile alin.1, numai dacă a fost invocată în cursul efectuării actului când partea este prezentă sau la primul termen de judecată cu procedura completă când partea a lipsit la efectuarea actului, urmând ca instanța să ia în considerare, din oficiu, încălcările, în orice stare a procesului, dacă anularea actului este necesară pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.
Dat fiind faptul că Agenția Națională de Administrare Fiscală nu a fost citată de instanța de fond, având în vedere că legea prevede obligativitatea participării acestei instituții, așa cum s-a precizat, în calitate de reprezentant al statului, în cauzele penale în fața instanțelor de judecată, tribunalul a apreciat că prin omisiunea instanței de fond de a cita această instituție s-a produs o vătămare care nu poate fi remediată decât prin anularea actului procesual.
Lipsa de procedură cu această instituție, consideră tribunalul, poate fi asimilată cu încălcarea dreptului de a face probe în instanță, atât în dovedirea vinovăției inculpaților cât și în dovedirea daunelor materiale de natură civilă prin săvârșirea infracțiunilor, fiind practic echivalent cu o lipsă de apărare ce intră sub incidența nulității prevăzute de art.197 alin. 2 Cod pr. penală, care nu poate fi acoperită de instanța de control judiciar.
Pe cale de consecință, în raport cu cele expuse mai sus și în conformitate cu dispozițiile art.379 pct.2 lit.b Cod pr. penală, a admis ambele apeluri, a desființat în totalitate sentința apelată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiași instanță de fond.
Cu ocazia rejudecării cauzei, s-a dispus citarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, avându-se în vedere și celelalte critici formulate de apelante prin apelurile declarate.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații și, criticând soluția pentru nelegalitate, în sensul că în mod greșit, în apel, a fost desființată sentința atacată, cu consecința trimiterii cauze spre rejudecare la prima instanță, întrucât motivul invocat de instanța de apel vizând necitarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală (), care trebuia să fie considerată parte în proces, nu poate fi primit.
O atare susținere este motivată de faptul că, a fost reprezentată în instanță de Direcția Generală a Finanțelor Publice () V, ca reprezentant al și, implicit, al statului, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, astfel că nu se mai impunea citarea
Se solicită, în consecință, de către inculpați, admiterea recursului, desființarea hotărârii pronunțate de tribunal, privind trimiterea spre rejudecare la instanța de fond, și rejudecarea cauzei de către această instanța de apel.
Examinând decizia atacată, prin prisma motivelor invocate, potrivit art.385/6 alin.3 Cod pr.penală, curtea constată că recursurile declarate urmează a fi admise, pentru următoarele considerente:
Astfel, prin decizia penală atacată în cauză au fost admise, de către Tribunalul Vâlcea, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Drăgășani și partea civilă Direcția generală a Finanțelor Publice V, împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria Drăgășani, pe care a desființat-o în totalitate, cu trimiterea cauze spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
De precizat că, deși, tribunalul consideră, așa cum rezultă din dispozitivul hotărârii că soluția pronunțată în cauză este definitivă, curtea apreciază că o atare hotărâre este susceptibilă de calea de atac a recursului, ca urmare a modificării Codului d e procedură penală, prin Legea nr.356/2006.
In acest sens, prin Legea nr.356/2006, la art.385/1 lit.e, se menționează că pot fi atacate cu recurs deciziile pronunțate ca instanță de apel d e tribunale, tribunale militare teritoriale, curți de apel și Curtea Militară de Apel.
Textul anterior al Codului d e procedură penală avea același conținut, dar era adăugată formularea "cu excepția deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor", ceea ce înseamnă că la acea dată aceste decizii prin care se dispunea rejudecarea cauzei, erau definitive și nu atacabile cu recurs.
Cum o atare excepție nu se mai regăsește în textul actual modificat prin legea sus-menționată, și anume al art.385 alin.1 lit.e, și cum acest text face referire la toate deciziile pronunțate ca instanțe de apel, inclusiv la cele cu trimitere spre rejudecare - pentru că nu mai este adăugată excepția menționată - rezultă, că astfel de decizii pronunțate în apel sunt supuse căii de atac a recursului, așa cum se prevede în acest text, și nu definitive, cum greșit a stabilit tribunalul.
Ca atare, luând în considerare recursurile declarate de către inculpați, sub aspectul exercitării legale a căii de atac, și analizându-le ca atare, prin prisma criticilor formulate, curtea constată că în mod greșit tribunalul a pronunțat o soluție de trimitere a cauzei spre rejudecare la prima instanță, întrucât în cauză nu poate subzista motivația însușită de tribunal, în sensul că instanța de fond a judecat cauza fără ca o parte în această cauză, și anume F-ul să fie citat.
In primul rând, după cum se poate observa, în tot cursul procesului penal, în ambele cicluri procesuale - cauza a mai fost casată o dată de tribunal cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță, dar pentru alte considerente - a fost citată numai Direcția Generală a Finanțelor Publice V () ca reprezentant sau, mai exact, ca mandatar al Agenției Naționale de Administrare Fiscală ().
In acest sens, sunt edificatoare prevederile art.44 din nr.HG495 din 23 mai 2007, privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în care se menționează, printre altele, că reprezintă statul în fața instanțelor ca subiect de drepturi și obligații direct sau prin direcțiile generale ale finanțelor publice județene, în baza mandatelor transmise, despre care chiar instanța de apel face vorbire în considerentele sale.
Mai mult, astfel de atribuții pot fi exercitate și ca urmare a prevederilor art.10 alin.2 și 3 din nr.HG495/2007, modificat prin art.II din nr.HG1171/2007, în care se arată că atribuțiile, sarcinile și răspunderile direcțiilor generale ale finanțelor publice județene se stabilesc prin regulament de organizare și funcționare, care se aprobă prin ordin la președintelui de administrare fiscală, printre care pot figura, desigur, și cele privind reprezentarea în instanță a -ului de către aceste direcții județene, mandatate în acest sens de
De altfel, antetul oficial al oricărei cereri introduse în cauză emisă în numele Direcției Generale a Finanțelor Publice V este precedat, ca titulatură, de formularea "Ministerul Economiei și Finanțelor" precum și "Agenția Națională de Administrare Fiscală", de unde se poate concluziona, implicit, că a fost mandatată de a reprezenta, în instanță, interesele, inclusiv ale statului prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
Rezultă, astfel, sub această primă motivare, că în mod corect instanța de fond a judecat această cauză prin citarea ca parte civilă în proces V și că nu mai trebuia citat, în acest sens, -ul, așa cum invocă tribunalul.
Pe de altă parte, în a doua susținere cu privire la greșita casare a hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare pe care o face tribunalul, curtea reține și faptul că în cauză nu pot fi incidente prevederile art.197 alin.4 sau art.197 alin.2 Cod pr.penală, pe care tribunalul le invocă în considerentele sale.
In primul rând, de precizat, că instanța de apel nu este consecventă în motivarea făcută, pe de o parte, susținând în cauză că ar fi incidente prevederile art.197 alin.4 Cod pr.penală, text ce vizează orice altă încălcare supusă nulității decât cea prevăzută la art.197 alin.2, dar, mai apoi, susține în considerentele sale că o atare lipsă de procedură cu o parte care trebuia să fie citată este incidentă prevederilor art.197 alin.2 Cod pr.penală, ce instituie regimul nulității absolute echivalând-o, de altfel, cu o lipsă de apărare.
Încălcările de lege prevăzute, însă, de art.197 alin.2 Cod pr.penală, ce atrag nulitatea absolută, nu pot fi supuse niciunei extensii de interpretare, ele fiind strict precizate și determinate de lege, astfel că nicicând lipsa de procedură, urmare a necitării unei părți, nu poate fi asimilată cu o lipsă de apărare, în sensul art.197 alin.2, care să conducă la consecința nulității absolute, aceasta fiind, totalmente, o altă instituție procesuală distinctă, fără vreo legătură cu cea a necitării unei părți.
Mai mult, nici textul art.197 alin.1 și 4 Cod pr.penală, nu poate fi incident în cauză, text de care face vorbire, de asemenea, tribunalul, pentru că o altă încălcare decât cea prevăzută la art.197 alin.2 Cod pr.penală, care să antreneze regimul unei nulități absolute - în sensul că poate fi invocată din oficiu (a fost invocată din oficiu de către procuror, deși partea interesată V, în dauna căreia se consideră că s-a produs vătămarea, nici nu a invocat-o) și în orice stare a procesului (a fost invocată cu ocazia dezbaterilor ci nu în cursul efectuării actului sau cel târziu la primul termen de judecată cu procedura completă) - nu poate opera decât cu condiția expres prevăzută în textul menționat al art.197 alin.4 și anume "condiția ca anularea actului, să fie necesară pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei".
Or, judecarea cu eventuala lipsă de procedură a, așa cum o consideră tribunalul, nu împiedică cu nimic aflarea adevărului în această cauză și justa soluționare a acesteia, atât sub aspectul laturii penale, dar și sub aspectul laturii civile, aceasta, cu atât mai mult, cu cât, așa cum s-a menționat mai înainte, nici chiar V, ce acționează ca mandatar al ce reprezintă statul prin Ministerul Economiei și Finanțelor, nu a invocat-
Așa fiind, pe considerentele mai sus expuse, curtea, în baza art.385/15 pct.2 lit.c Cod pr.penală, va admite recursurile declarate de inculpați, va casa decizia atacată, dispunând rejudecarea cauzei de către Tribunalul Vâlcea, urmare apelurilor declarate, și nu apelului, cum din eroare a fost consemnat în minută, înlăturând, astfel, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Cum apelul este o cale de atac devolutivă nu numai în drept, dar și în fapt, judecata nefiind circumscrisă unor motive expres invocate de lege ci având loc prin analizarea tuturor aspectelor de nelegalitate sau de netemeinicie invocate de părți și prin asumarea rolului activ al instanței, tribunalul, cu ocazia rejudecării, va avea în vedere, în condițiile legii, toate motivele invocate atât de Parchetul de pe lângă Judecătoria Drăgășani, cât și de partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice, așa cum ele au fost precizate în scris sau susținute oral în fața instanței.
Admițâdu-se, astfel, recursul declarat de inculpați, așa cum s-a menționat mai sus, urmează ca, în baza art.192 alin.3 Cod pr.penală, cheltuielile judiciare să rămână în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpații D, fiica lui - și, născută la data de 01.01.1951 în Râmnicu- V, cu domiciliul în D, str. -, nr.54, județul V, CNP- -, și, fiul lui G și, născut la data de 20.12.1978, în D, cu același domiciliu, str. -, nr.54, județul V, CNP--, împotriva deciziei penale nr. 63/A din 02.04.2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, casează această decizie și dispune rejudecarea apelurilor de către Tribunalul Vâlcea.
Cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 mai 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.-
Tehnored./ex.3
Jud.apel
Jud.fond
10 iunie 2008
Președinte:Elena Minodora RusuJudecători:Elena Minodora Rusu, Dumitru Diaconu, Corina
