Furtul (art.208 cod penal). Decizia 310/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 310/
Ședința publică din 29 Mai 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elena Minodora Rusu JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
JUDECĂTOR 3: Corina
Judecător: -
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI este reprezentat prin:
Procuror:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de inculpata, fiica lui și, născută la data de 12 septembrie 1979, în B, sector 3, domiciliată în comuna,-, jud.H, CNP--, în prezent deținută în Penitenciarul Colibași, împotriva deciziei penale nr.54/ din 26.03.2008 a Tribunalului Vâlcea, dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta inculpată, în stare de arest și asistată de avocat din oficiu, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, lipsă fiind intimatele părți vătămate și.
În baza dispozițiilor art.304 alin.1 Cod procedură penală, se procedează la înregistrarea cu mijloace tehnice audio.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, în baza dispozițiilor art.172 alin.7 Cod procedură penală, permite apărătorului recurentei, să ia legătura cu aceasta, deoarece se află în stare de arest.
Recurenta inculpată arată că este de acord să fie asistată de apărătorul din oficiu.
Apărătorul recurentei inculpate și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat acordării cuvântului, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul recurentei inculpate, având cuvântul, apreciază că pedeapsa aplicată recurentei inculpate este mare și solicită admiterea recursului, în sensul redozării pedepsei. La individualizarea pedepsei solicită a se avea în vedere criteriile generale prevăzute de art.72 Cod penal.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, apreciază că, pedeapsa aplicată inculpatei a fost just individualizată, iar motivul de recurs invocat este nefondat. Din probele administrate în cauză rezultă că inculpata se face vinovată de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimisă în judecată și pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea hotărârilor pronunțate ca fiind legale și temeinice.
Recurenta inculpată, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluționarea cauzei.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin sentința penală nr.998 din 19 decembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în temeiul art.26 raportat la art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit. a,g, cu aplicarea art.41 alin.2 și art.37 lit. din Codul penal, a fost condamnată la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, inculpata, fiica lui și, născută la data de 12.09.1979 în B, CNP -, cu domiciliul în oraș,-, județul H, încarcerată în Penitenciarul Colibași, județul
În baza art.36 alin.1 Cod penal, s- dispus contopirea acestei pedepse cu pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată de Judecătoria Sibiu, prin sentința penală nr.1209/2006, dispunând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, în condițiile prevăzute de art. 57 și art. 71, raportat la art.64 lit.a și din Codul penal.
În conformitate cu dispozițiile prevăzute de art.36 alin.3 Cod penal, s- dedus detenția, începând cu 8 iunie 2006 la zi.
De asemenea, instanța de fond dispus anularea mandatului de executare a pedepsei emis anterior și a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei.
S- luat act că părțile vătămate și, din Râmnicu V, nu s-au constituit părți civile în cauză.
Potrivit dispozițiilor prevăzute de art.118 lit. Cod penal, prima instanță dispus confiscarea de la inculpat sumei de 27 lei.
În temeiul art.191 Cod pr. penală, inculpata a fost obligată să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria, în raport de probatoriul administrat în cauză, statuat că inculpata se face vinovată de complicitate la comiterea infracțiunii de furt calificat în dauna avutului privat, în formă continuată și în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută și pedepsită de art.26 rap. la art.208 alin.1, 209 alin.1 lit. a,g, și i cu aplicarea art.41 alin.2 și art.37 lit. din Codul penal.
În fapt, s- reținut că Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea trimis în judecată pe inculpații, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit. a, și cu aplicarea art.41 alin.2 și art.37 lit. din Codul penal, și, pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art.26 rap. la art.208 alin.1, 209 alin.1 lit. a,g și i, cu aplicarea art.41 alin.2 și art.37 lit. din Codul penal.
Parchetul a reținut, că în perioada martie - aprilie 2006, primul sustras în mod repetat bunuri din patrimoniul unor persoane fizice de pe raza municipiului Râmnicu V, beneficiind în unele situații și de sprijinul inculpatei.
Prin sentința penală nr.95/2007, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, s- soluționat cauza, în ceea ce-l privește pe inculpatul, iar față de coinculpata, s- procedat la disjungerea cauzei.
Instanța de fond reținut în esență, în ceea ce privește pe aceasta din urmă, următoarea situație de fapt:
În ziua de 12 martie 2006, cei doi inculpați s-au deplasat pe strada - - din municipiul Râmnicu V și, în timp ce escaladat balconul și spart un geam, pătrunzând în locuința părții vătămate, rămas în fața imobilului pentru asigura paza locului comiterii faptei. Autorul a sustras din apartament bijuterii din aur și două perechi de pantofi sport marca, cauzând un prejudiciu evaluat la suma de 1190 lei. . fost încredințată inculpatei, care valorificat o pereche de pantofi, în schimbul sumei de 7 lei numitului.
În noaptea de 31 martie/1 aprilie 2006, cei doi inculpați s-au deplasat la motelul "Casa Albă" din municipiul Râmnicu V, iar, dintr-o cameră imobilului, sustras suma de 50 lei, un telefon mobil marca Nokia și un cartuș de țigări marca, bunuri proprietatea părții vătămate . Ulterior, inculpata înstrăinat cartușul cu țigări unei persoane rămasă necunoscută.
Instanța conchis că prin ajutorul dat de inculpată autorului celor două infracțiuni, prin asigurarea pazei, întărirea hotărârii infracționale și valorificarea bunurilor sustrase, aceasta se face vinovată de complicitate la comiterea infracțiunii de furt calificat, în formă continuată, în stare de recidivă postcondamnatorie.
Din cazierul judiciar, rezultă că inculpata suferit mai multe condamnări anterior, ultima dintre acestea fiind de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.3362/2001 de Judecătoria Ploiești.
La stabilirea cuantumului pedepsei și modalității de executare, prima instanță a avut în vedere numărul actelor infracționale, prejudiciile reduse, conduita anterioară inculpatei, precum și atitudinea procesuală oscilantă.
De asemenea, instanța de fond, constatând că infracțiunile comise în prezenta cauză sunt concurente cu infracțiunile anterioare pentru care a fost condamnată de Judecătoria Sibiu, prin sentința penală nr. 1209/2006, a dispus contopirea pedepsei nou aplicate cu cea anterioară.
Împotriva acestei sentințe, inculpata a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând reducerea pedepsei.
Tribunalul Vâlcea, prin decizia penală nr.54/A din 26 martie 2008, pronunțată în dosarul nr-, a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-inculpată, iar în temeiul art.381 alin.1 Cod pr. penală, a dedus perioada detenției până în prezent.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că prima instanță, în concordanță cu probatoriul administrat în cauză, stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatei, precum și încadrarea juridică.
Tribunalul a apreciat, că nu se impune redozarea pedepsei, așa cum solicitat inculpata, întrucât, anterior, aceasta fost condamnată de 5 ori pentru comiterea aceluiași gen de infracțiuni și de tâlhărie, ceea ce demonstrează perseverența infracțională și pericolul social deosebit al infractoarei.
Impotriva acestei decizii, a declarat recurs inculpata, solicitând reindividualizarea pedepsei și aplicarea unei pedepse mai mici, arătând că a săvârșit doar unele dintre faptele reținute în sarcina sa.
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, curtea constată că acesta este nefondat.
Astfel, inculpata a fost condamnată la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea a două acte materiale care întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la furt calificat, prevăzută de art.26 Cod penal, rap. la art.208, alin.1, 209 alin.1 lit.a,g, i Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art.37 lit.b Cod penal.
Situația de fapt reținută de către instanța de fond și confirmată de instanța de apel a fost corect stabilită. Parte din bunurile sustrase au fost înstrăinate de către aceasta, chiar dacă inculpata nu recunoaște săvârșirea faptei, susținând că se afla întâmplător în zona apartamentului din care s-au sustras bunurile și că, doar l-a văzut pe inculpatul că a venit cu o sacoșă în care i-a arătat bunurile sustrase și a precizat că "a spart o casă".
De asemenea, inculpata a susținut că întâmplător s-a aflat și în fața restaurantului-motel de unde s-a comis cel de-al doilea furt, că s-a întâlnit acolo cu condamnatul, dar că l-a văzut pe acesta doar când a plecat și când s-a întors având asupra sa un telefon mobil și un cartuș de țigări, pe care ea l-a vândut ulterior.
Această apărare a inculpatei nu poate schimba încadrarea juridică a faptei, deoarece din restul probelor administrate s-a dovedit activitatea de complicitate la furturile săvârșite de către condamnatul, iar așa-zisa tăinuire repetată constituie tot infracțiune de complicitate la furt.
Față de poziția inculpatei care încearcă să denatureze adevărul, de antecedentele penale multiple și starea de recidivă postcondamnatorie a inculpatei, precum și de împrejurările în care au fost comise cele două acte materiale, curtea apreciază că stabilirea unei pedepse orientată către minimul special, de doar 3 ani și 6 luni, în condițiile în care fapta este pedepsită cu închisoare de la 3 la 15 ani, reprezintă o individualizare justă a pedepsei și nu se impune diminuarea și mai mult a cuantumului acesteia.
Pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare se datorează contopirii, fără aplicarea vreunui spor, cu pedeapsa în acest cuantum aplicată anterior de Judecătoria Sibiu, iar inculpata ar fi executat oricum pedeapsa mai grea, care nu este rezultatul activității de individualizare a pedepsei în prezenta cauză, ci se datorează condamnării anterioare prin hotărâre definitivă.
Față de aceste considerente, în baza dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, curtea va respinge ca nefondat recursul, iar în baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, o va obliga pe recurentă la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata, fiica lui și, născută la data de 12.09.1979 în B, CNP -, cu domiciliul în orașul,-, județul H, deținută în Penitenciarul Colibași, împotriva deciziei penale nr. 54/A din 26.03.2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentă la 200 lei cheltuieli judiciare către stat din care 100 lei onorariu avocat oficiu se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 mai 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red./Tehnored.
ex.3/11 iunie 2008
Jud.fond
Jud.apel
Președinte:Elena Minodora RusuJudecători:Elena Minodora Rusu, Dumitru Diaconu, Corina
