Furtul (art.208 cod penal). Decizia 312/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 312/
Ședința publică din 29 Mai 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elena Minodora Rusu JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
JUDECĂTOR 3: Corina
Judecător:-
Grefier: Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI este reprezentat prin:
Procuror:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGEȘ, împotriva deciziei penale nr.206 din 13.11.2007 a Tribunalului Argeș, dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns pentru intimatul inculpat, avocat din oficiu, în baza delegației de la dosar, lipsă fiind intimata parte vătămată.
În baza dispozițiilor art. 304 alin.1 Cod procedură penală, se procedează la înregistrarea cu mijloace tehnice audio.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul parchetului și apărătorul intimatului inculpat, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat acordării cuvântului, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului așa cum a fost declarat și motivat de parchet. Apreciază că instanța în mod eronat a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante coborând pedeapsa aplicată sub minimul special prevăzut de lege. Inculpatul este recidivist și a fost condamnat tot pentru infracțiuni de furt. Dispozițiile art.80 alin.2 Cod penal, prevăd că, în caz de concurs între circumstanțe agravante și atenuante, coborârea pedepsei sub minimul special nu este obligatorie. Instanțele l-au condamnat pe inculpat reținând art. 74 lit.b și 76 lit.c Cod penal, alături de starea de recidivă după condamnare prev. de art. 37 lit.a Cod penal. Pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată inculpatului nu acordă eficiență cerințelor legale prevăzute de dispozițiile art.52 Cod penal, privind scopul pedepsei aplicate și art.72 Cod penal, privind individualizarea pedepselor. Inculpatul se eliberase condiționat din executarea pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare, tot pentru infracțiune de furt și instanța trebuia să dispună revocarea beneficiului liberării condiționate pentru restul de 325 zile și contopirea acestui rest cu pedeapsa aplicată.
O altă critică în afară de cele formulate în scris de parchet, se referă la faptul că, greșit i s-a aplicat inculpatului art.64 lit.c Cod penal, întrucât acesta nu a avut o calificare specială care ar impune interzicerea acestor drepturi.
Apreciază că decizia pronunțată este nelegală și netemeinică și pune concluzii de admitere a recursului, casarea hotărârilor pronunțate și majorarea pedepsei aplicată inculpatului, dispunându-se revocarea liberării condiționate și înlăturarea art.64 lit.c Cod penal.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, apreciază că hotărârile pronunțate sunt legale și temeinice. Solicită respingerea recursului declarat de parchet, ca nefondat iar cu privire la ultima critică invocată arată că este de acord cu înlăturarea art. 64 lit.c Cod penal.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Deliberând, constată:
Prin sentința penală nr. 1776 din data de 29.06.2007, pronunțată de Judecătoria Pitești, fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 26.06.1972, în T, județul D, - -, cetățean român, 8 clase, fără ocupație, stagiul militar satisfăcut, necăsătorit, cu domiciliul în comuna, sat, județul D, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.208 alin.1 Cod penal, combinat cu art.209 alin.1 lit.e Cod penal, cu aplicarea art.37 lit a Cod penal și art.74 lit.b și c Cod penal și art. 76 lit.c Cod penal, la pedeapsa închisorii de 6 luni, în condițiile art.57 Cod penal și art.71 alin.2 Cod penal.
A fost menținută liberarea condiționată, în baza art.61 alin.2 Cod penal.
S-a luat act, în baza art.14 și art.346 Cod pr.penală, că partea vătămată, nu s- constituit parte civilă în cauză.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, în baza art.191 Cod pr.penală.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, la data de 21.02.2006, inculpatul s-a deplasat de la domiciliul său, aflat pe raza județului D, în municipiul A ajuns în centrul orașului și de aici a pătruns în clădirea Direcției Generale a Finanțelor Publice A și a urcat la nivelul mezanin 2, cu intenția de a sustrage bani sau bunuri de valoare.
Pentru aceasta, a început să se plimbe pe unul din holurile instituției arătate și a observat că ușa de la unul din birouri era deschisă, iar înăuntru nu se afla nimeni, și, profitând de acest fapt, a luat dintr-o geantă un portofel pe care l-a ascuns în ciorapul de la piciorul stâng.
A încercat să părăsească în grabă instituția, moment în care a fost observat de martora, funcționar în cadrul instituției, aceasta întrebându-l pe inculpat motivul pentru care se află în acel loc, însă acesta fără să răspundă și-a continuat grăbit drumul spre ieșire.
Întrucât i s-a părut suspect comportamentul inculpatului, martora a luat legătura telefonic cu gardienii care asigură paza instituției, relatându-le cele întâmplate și determinându-i pe aceștia să procedeze la reținere lui.
Asupra inculpatului a fost găsit portofelul părții vătămate în care se afla suma de 1.730. 000 Rol și 3 carduri bancare.
Instanța a constatat, că în cauză a fost comisă o faptă penală care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev.de art. 208, 209 lit e Cod penal
În aceste condiții, instanța l-a condamnat pe, pentru infracțiunea menționată, respectiv cea prevăzută de art.208 alin.1 Cod penal, combinat cu art.209 alin.1 lit. Cod penal, la pedeapsa închisorii de 6 luni, reținându-se în sarcina acestuia și recidiva postcondamnatorie, având în vedere cazierul judiciar, dar în favoarea lui și circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 lit.b și c Cod penal.
In ceea ce privește reținerea de circumstanțe atenuante, instanța de fond a considerat că, faptul că inculpatul și-a recunoscut vina și și-a exprimat regretul, prezentându-se în fața organelor judiciare în timpul procesului penal, precum și că paguba părții vătămate a fost recuperată integral și aproape imediat de acesta, toate acestea pot constitui astfel de circumstanțe în favoarea sa.
Mai mult, instanța de fond a considerat că deși aceste circumstanțe atenuante reținute în favoarea inculpatului intră în concurs cu circumstanța agravantă a recidivei postcondamnatorii, în cauză se impune, în condițiile art.80 alin.2 Cod penal, a se da eficiență circumstanțelor judiciare atenuante în detrimentul circumstanței agravante, coborând, astfel, pedeapsa în conformitate cu art.76 lit.c Cod penal, sub limita minimă obligatorie prevăzută de lege.
Totodată, prima instanță a considerat că scopul pedepsei nu poate fi atins decât de executarea acestei pedepse în condiții de detenție prev.de art.57 cu aplic art.71 alin. 2 Cod penal.
De asemenea, instanța a menținut liberarea condiționată, în baza art.61 alin. 2 Cod penal, considerând că modul de executare al pedepsei și nu cuantumul acesteia prin adăugarea unui spor în urma contopirii ca urmare a concursului de infracțiuni, îl va determina pe inculpat să nu mai comită fapte de natură infracțională.
In ceea ce privește latura civilă a cauzei, s-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei rețineri a circumstanțelor atenuante, a greșitei mențineri a beneficiului liberării condiționate și a omisiunii instanței de fond de a preciza ce drepturi sunt interzise inculpatului potrivit disp.art.64 cod penal.
TRIBUNALUL ARGEȘ, prin decizia penală nr.206 din 13 noiembrie 2007, pronunțată în dosarul nr-, a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești.
Onorariul de avocat din oficiu s-a dispus a fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a decide astfel, tribunalul a apreciat că apelul, față de situația de fapt reținută în mod corect de către instanța de fond, este nefondat, prima instanță făcând o justă individualizare a pedepsei.
Astfel, cu privire la această individualizare, tribunalul a arătat că, având în vedere gradul de pericol social al infracțiunii, împrejurările în care a fost comisă fapta, aspectul că în cauză a fost recuperat prejudiciul cauzat părții vătămate, atitudinea inculpatului, care a recunoscut și regretat fapta, starea de recidivă postcondamnatorie în care se află inculpatul, instanța de fond în mod corect a făcut aplicarea disp.art.74 lit.b și c Cod penal, dând eficiență disp.art.52 cod penal, în ce privește cuantumul pedepsei aplicate cât și cu privire la stabilirea modalității de executare a pedepsei.
Totodată, în raport de fapta săvârșită și de elementele ce caracterizează persoana inculpatului, tribunalul a apreciat că, în mod corect instanța de fond a menținut beneficiul liberării condiționate în baza disp.art.61 alin.2 Cod penal, cu privire la restul de 325 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.1438/2003 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea.
De asemenea, în mod corect, se susține de către tribunal, că prima instanță a făcut în cauză aplicarea disp.art.71 alin.2 Cod penal, text potrivit căruia condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a - c Cod penal.
Impotriva acestei decizii, a declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL ARGEȘ, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, că în cauză, în mod eronat, au fost reținute în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 lit.b și c Cod penal, în condițiile în care inculpatul era recidivist, potrivit art.37 lit.a Cod penal, fiind condamnat de mai multe ori pentru infracțiunea de furt calificat, pedeapsa stabilită de numai 6 luni închisoare neatingându-și scopul prev. de art.52 Cod penal.
Totodată, parchetul susține că instanța, având în vedere că inculpatul se liberase condiționat din executarea unei pedepse de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată anterior, se impunea revocarea beneficiului liberării condiționate pentru restul de 325 zile, și nu menținerea liberării condiționate, așa cum s-a dispus în cauză, urmată de contopirea acestui rest cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință.
De asemenea, o ultimă critică vizează faptul că, în mod nelegal s-a dispus aplicarea prevederilor legale, privind pedepsele accesorii, în totalitatea lor.
Examinând decizia atacată, prin prisma motivelor invocate, potrivit prevederilor art.385/14 Cod pr.penală, raportat la cazurile de casare prevăzute de art.385/9 Cod pr.penală, curtea constată că în cauză criticile sunt incidente prevederilor art.385/9 pct.14 Cod pr.penală - greșita individualizare a pedepsei - urmând, în consecință, ca recursul parchetului să fie admis, pentru considerentele ce vor urma:
Astfel, în mod netemeinic, apreciază curtea, instanța de fond a condamnat pe inculpat numai la pedeapsa închisorii de 6 luni, reținând circumstanțele atenuante prev.de art.74 lit.b și c din Codul penal, ce au în vedere stăruința depusă de infractor pentru a repara paguba pricinuită și atitudinea infractorului rezultând din comportarea sinceră în cursul procesului, în condițiile în care, pe de o parte, aceste circumstanțe nu se regăsesc în cauza de față întrucât inculpatul a fost surprins în flagrant cu bunul, ceea ce nu denotă un comportament stăruitor vizând repararea pagubei sau o atitudine de recunoaștere a faptei, așa cum pretinde textul legal menționat, întrucât surprinderea în flagrant cu obiectul sustras determină, implicit, recuperarea pagubei și recunoașterea faptei, care, altfel, nu pot fi circumscrise unui comportament sau atitudini care să fie caracterizat ca și circumstanțe atenuante, așa cum s-a menționat.
Mai mult, inculpatul a desfășurat o atare activitate infracțională, în condițiile stării de recidivă - a se vedea multitudinea condamnărilor din fișa de cazier a acestuia (16, 17 dosar urmărire penală, respectiv 33 dosar instanță), situație ce nu atrăgea, în mod obligatoriu, potrivit art.82 Cod penal, efectul circumstanțelor atenuante, prin coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, așa cum a procedat instanța de fond, soluție menținută și de tribunal.
Având în vedere multiplele antecedente penale ale inculpatului, acestea pot fi luate în considerare, în aprecierea curții, nu numai sub aspectul individualizării pedepsei dar și sub aspectul aplicării sau nu în cauză a prevederilor art.61 Cod penal, privind efectele liberării condiționate.
Astfel, sub acest aspect, curtea consideră că în cauză se impunea nu menținerea liberării condiționate ci revocarea restului de pedeapsă rămas neexecutat, textul de lege menționat precizând prin formula "poate" facultatea instanței de a decide în acest sens, ținându-se seama de "gravitatea" infracțiunii care, în opinia curții, nu poate fi disociată de modul în care a comis-o - în plină zi, în loc public într-unul din birourile instituției a cărei ușă era deschisă - și nici de persoana inculpatului caracterizată ca un infractor recidivist cu numeroase antecedente.
Astfel, curtea consideră că numai majorând pedeapsa aplicată inculpatului către limita minimă prevăzută de textul penal incriminator al prevederilor art.208 alin.1 raportat la art.209 alin.1 lit.e Cod penal, prin înlăturarea circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 lit.b și c din Codul penal și revocând, totodată, beneficiul liberării condiționate - înlăturând astfel menținerea acesteia, așa cum au dispus instanțele anterioare - se poate aplica o pedeapsă care să corespundă scopului acesteia prev. de art.52 Cod penal, care nu este numai un scop de prevenție dar, în egală măsură, și o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare, pentru ca astfel de fapte, pe viitor, să nu mai săvârșite de către inculpat.
Totodată, curtea apreciază, cu privire la ultima critică formulată, că în cauză, în mod greșit, a fost aplicată pedeapsa accesorie, potrivit art.71 alin.2 Cod penal, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a-c Cod penal, așa cum se precizează în hotărârile pronunțate, prin referirea la textul art.71 alin.2, în cauză impunându-se interzicerea numai a drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal, nu și a celui prevăzut la art.64 lit.c Cod penal, ce nu are incidență în această cauză.
Așa fiind, față de cele de mai sus arătate, curtea consideră că toate criticile formulate de parchet sunt întemeiate și, în consecință, va admite, în baza art.385/15 pct.2 lit.d Cod pr.penală, recursul și va casa în parte decizia atacată, precum și sentința pronunțată, în sensul celor expuse, menținând în rest dispozițiile hotărârilor.
In baza art.189 Cod pr.penală, onorariu avocat din oficiu în sumă de 100 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGEȘ, împotriva deciziei penale nr.206 din 13.11.2007, pronunțată de TRIBUNALUL ARGEȘ, în dosarul nr-.
Casează în parte decizia sus-menționată, precum și sentința penală nr.1776 din 29 iunie 2007, pronunțată de Judecătoria Pitești, în dosarul nr-.
Majorează pedeapsa aplicată inculpatului, fiul lui și, născut la data de 26.06.1972, în T, județul D, - -, cetățean român, 8 clase, fără ocupație, stagiul militar satisfăcut, necăsătorit, cu domiciliul în comuna, sat, județul D, de la 6 luni la 3 ani închisoare, pentru infracțiunea prev. și ped. de art.208, alin.1 rap. la art.209 alin.1 lit.e Cod penal, înlăturând aplicarea dispozițiilor art.74 lit.b și c și 76 lit.c din Codul penal.
Înlătură dispoziția privind menținerea liberării condiționate și, în baza art.61 alin.1 Cod penal, revocă beneficiul liberării condiționate pentru restul de 325 de zile.
Contopește acest rest cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, în condițiile art.57 Cod penal.
În baza art.71 alin.2 Cod penal, interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a, b Cod penal.
Menține în rest dispozițiile hotărârilor.
Onorariul avocat oficiu în sumă de 100 lei se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 mai 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.-
Tehnored./ex.5/9 iunie 2008
Jud.fond: -
Jud.apel Gh.
Președinte:Elena Minodora RusuJudecători:Elena Minodora Rusu, Dumitru Diaconu, Corina
