Infracțiuni la alte legi speciale. Decizia 350/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 350
Ședința publică de la 02 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Florin Popescu
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei penale nr.60/R/29.01.2009 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă contestatorul, asistat de avocat oficiu.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța pune în discuție recalificarea căii de atac și componența completului de judecată, cauza urmând a fi judecată de un complet de trei JUDECĂTORI: Anca Nacu, Florin Popescu, Codrina Iosana
Procurorul și apărătorul din oficiu sunt de acord.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul din oficiu a solicitat ca în baza art. 386.p Cod Penal, instanța să admită în principiu contestația în anulare formulată de contestator.
Procurorul a pus concluzii de respingere a contestației în anulare ca inadmisibilă, motivul invocat de contestator, și anume nevinovăția, nu se încadrează în motivele prev. de art. 386.
Cod PenalContestatorul, având ultimul cuvânt, a solicitat admiterea contestației, arătând că este nevinovat de fapta pentru care a fost condamnat.
CURTEA
Deliberând asupra contestației, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1382 din 22.05.2008 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr-, în baza art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1, lit. i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În temeiul art. 208 alin. 1, 2 art. 209 alin. 2, lit. b Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal a fost condamnat același inculpat, la pedeapsa de 5 ani și 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În temeiul art. 192 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal a fost condamnat același inculpat, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.
În temeiul art. 61 Cod penal rap. la art. 39 alin 2 și art. 37 lit a Cod penal a fost revocată liberarea condiționată din executarea pedepsei de 1 an și 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2339/2004 a Judecătoriei Arad, definitivă prin decizia penală nr. 213/2005 a Tribunalului Arad și contopit restul rămas neexecutat de 293 zile închisoare cu fiecare pedeapsă sus precizată, în pedeapsa cea mai grea, astfel încât au rezultat următoarele pedepse: 5 ani închisoare, 5 ani și 10 luni închisoare și 3 ani închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a raportat la art. 34 lit. b și art. 39 alin. 2 Cod penal au fost contopite cele 3 pedepse aplicate în pedeapsa cea mai grea, astfel încât inculpatul va executa în final pedeapsa de 5 ani și 10 luni închisoare.
În temeiul art.71 Cod penal s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b Cod penal cu excepția dreptului de a alege.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
În temeiul art. 14 raportat la art. 346 Cod procedură penală și art. 998 cod civil au fost admise acțiunile civile și în consecință, obligat inculpatul să plătească următoarele sume de bani cu titlu de daune materiale: 1000 lei părții civile, 2000 lei părții civile.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În data de 19.09.2007, în jurul orelor 12,30-13,00 inculpatul a pătruns prin escaladarea gardului, pe geamul lăsat deschis, în locuința părții vătămate de unde a sustras bijuterii din aur: un lanț din aur de 10 grame și o brățară din aur de 8 grame. În acel moment a fost surprins de către martora, care a anunțat organele de poliție, inculpatul reușind să fugă din locuința părții vătămate. Prejudiciul cauzat părții vătămate, estimat la valoarea de 1.000 lei nu a fost reparat, astfel că aceasta se constituie parte civilă în cauză.
În data de 22.09.2007, inculpatul a pătruns pe ușa lăsată descuiată de către partea vătămată, în locuința acesteia, de unde a sustras o poșetă în care se aflau acte de identitate, actele autoturismului, o legătură de chei, suma de 250 lei, 20 euro și card-uri bancare.
Mai apoi, inculpatul a abandonat actele și cheile sustrase, care au fost restituite părții vătămate și a păstrat doar sumele de bani și card-urile bancare. În aceeași zi cu ajutorul tatălui său, inculpatul a sustras suma de 1600 lei, folosind un card bancar emis de Banca Transilvania, profitând de faptul că în portmoneu era și codul PIN.
S-a reținut că prejudiciul cauzat părții vătămate, estimat la valoarea de 2.000 lei nu a fost reparat, astfel că aceasta se constituie parte civilă în cauză.
Inculpatul, audiat fiind în cursul urmăririi penale, a arătat că nu dorește să precizeze nimic față de faptele pentru care a fost cercetat, iar în cursul cercetării judecătorești a arătat că este nevinovat și nu a comis faptele pentru care a fost trimis în judecată.
La individualizarea pedepsei pe care prima instanța a aplicat- inculpatului pentru infracțiunile săvârșite s-au avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal referitoare la gradul de pericol social, limitele de pedeapsă stabilite de lege, modul și mijloacele de săvârșire ale infracțiunii, urmarea produsă precum și cele privind persoana și conduita făptuitorului. Apreciind în concret gradul de pericol social al faptei reflectat în valoarea normelor juridice lezate respectiv relațiile sociale cu conținut patrimonial și ținând cont și de persoana inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale și care nu a recunoscut comiterea faptei, și ținând cont și de faptul că prejudiciul nu a fost reparat, instanța de fond l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa rezultantă a închisorii, în cuantum de 5 ani și 10 luni.
Cu privire la latura civilă a cauzei, prima instanță, a admis acțiunile civile și în consecință l-a obligat pe inculpat să plătească următoarele sume de bani cu titlu de daune materiale: 1000 lei părții civile și 2000 lei părții civile.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad, apreciind nelegală hotărârea primei instanțe, care a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 61 Cod penal; de asemenea, în cauză a declarat apel și inculpatul, fiind nemulțumit de hotărârea primei instanțe care l-a condamnat la pedeapsa închisorii, arătând în fața instanței de apel că este nevinovat.
Prin decizia penală nr. 281 din 22.10.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad și de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 1382 din 22.05.2008 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr-.
A fost desființată hotărârea atacată doar în latura penală, iar în rejudecare:
În temeiul art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1, lit. i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal a fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de: 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat
În temeiul art. 208 alin. 1, 2 art. 209 alin. 2, lit. b Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal a fost condamnat același inculpat, la pedeapsa de: 5 ani și 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În temeiul art. 192 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal a fost condamnat același inculpat, la pedeapsa de:3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.
În baza art. 39 alin. 1 Cod penal a contopit fiecare din pedepsele susmenționate cu pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2339/23.11.2004 a Judecătoriei Arad în pedepsele cele mai grele de 5 ani, 5 ani și 10 luni, respectiv 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal au fost contopite cele trei pedepse rezultante în pedeapsa cea mai grea, rezultând de executat 5 ani și 10 luni închisoare.
În baza art. 71 Cod penal a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal, exceptând dreptul de a alege.
S-a dispus anularea mandatului de executare emis în baza sentinței penale nr. 2339/2004 a Judecătoriei Arad, concomitent cu emiterea unui nou mandat conform prezentei.
S-a dedus din pedeapsa rezultantă durata executată de la 01.10.2007 le zi.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii apelate.
Verificând hotărârea atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, sub toate aspectele de fapt și de drept, ținând seama și de dispozițiile art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, tribunalul a constatat ca apelurile promovate în cauză sunt fondate.
Astfel, tribunalul a apreciat că în mod corect prima instanță a analizat și interpretat probațiunea administrată în cauză și reținut stare de fapt corespunzătoare adevărului, susținută de probatoriul cauzei, atât cel desfășurat în fața instanței, respectiv: declarația inculpatului, declarațiile martorilor, cât și cel administrat în faza de urmărire penală respectiv: declarația inculpatului, proces verbal de cercetare la fața locului, declarații părți vătămate, declarațiile martorilor, raport de constatare tehnico-științifică potrivit căruia urmele papilare din locuința părții vătămate au fost create de inculpat, planșe fotografice.
Cu privire la apărarea inculpatului, în sensul că nu se face vinovat de săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, instanța de apel a constatat că aceasta nu corespunde realității, vinovăția inculpatului fiind în opinia instanței de apel, indubitabilă; ca probe deosebit de relevante care confirmă vinovăția inculpatului, au fost menționate declarația numitei - persoană care, în prezența martorilor asistenți și, l-a recunoscut pe inculpat ca fiind persoana care în data de 17.09.2007 a pătruns în locuința numitei (soacra d-nei ), de unde a sustras niște bunuri; martora, aflată la locuința soacrei sale, chiar a purtat un scurt dialog cu inculpatul, astfel că exclude posibilitatea de a se fi înșelat asupra semnalmentelor acestuia; în plus, mărturia d-nei este susținută și de concluziile raportului de constatare tehnico-științifică nr. 90932/04.10.2007 (fila 30 p), prin care se arată că urmele papilare descoperite la fața locului aparțin inculpatului; referitor la infracțiunile din 22.09.2007, vinovăția inculpatului rezultă din depoziția tatălui său (fila 62 p) și înregistrările video efectuate cu ocazia retragerii banilor de la bancomatul Agenției a Băncii Transilvania (fila 59 p).
S-a apreciat că în drept, fapta inculpatului care în data de 17.09.2007, pe timp de zi, prin escaladare, a pătruns în locuința părții vătămate, de unde a sustras mai multe bunuri, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat - prev. de art. 208 alin.1, 209 alin. 1 lit. i Cod penal.
Fapta aceluiași inculpat, care în data de 22.09.2007, pe timp de zi a pătruns fără drept și fără a avea acceptul părții vătămate, în locuința acesteia, profitând de faptul că ușa de acces era descuiată, de unde a sustras o poșetă în care se aflau acte de identitate și card-uri bancare, s-a considerat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu - prev. de art. 192 alin. 1 Cod penal și a infracțiunii de furt calificat - prev. de art. 208 alin.1, 2, art. 209 alin. 2 lit. b Cod penal.
Sub aspectul cuantumului pedepselor individuale aplicate, instanța de apel a apreciat că acestea sunt bine dozate, fiind adaptate gravității infracțiunilor comise, prima instanță ținând seama la stabilirea lor de dispozițiile art. 72 Cod penal, privitor la criteriile generale de individualizare a pedepselor și de dispozițiile art. 52 Cod penal, privitor la scopul pedepsei, acela de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni.
Referitor la antecedentele penale ale inculpatului, s-a remarcat faptul că prima instanță a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 61 Cod penal, câtă vreme pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2339/23.11.2004 a Judecătoriei Arad, a fost pusă în executare la 01.10.2007, adică după săvârșirea prezentelor infracțiuni; prin urmare, s-a considerat că inculpatul se află în situația recidivei post-condamnatorii prevăzute de art. 37 lit. a Cod penal urmând a se face aplicarea art. 39 alin. 1 Cod penal în sensul contopirii fiecărei pedepse individuale aplicate cu pedeapsa de 1 an și 10 luni, în pedepsele cele mai grele.
Întrucât faptele penale au fost comise în concurs real de infracțiuni, instanța de apel a făcut aplicarea art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal fără a se aplica vreun spor.
Față de cele expuse anterior, în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad și de inculpatul.
Împotriva deciziei penale nr. 281/22.10.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- a declarat recurs inculpatul, recurs înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA la data de 26.11.2008.
În motivarea recursului inculpatul arată că este nevinovat, că nu a beneficiat de un proces echitabil solicitând achitarea sa.
Analizând legalitatea și temeinicia deciziei penale recurate din prisma motivelor de recurs precum și din oficiu potrivit art. 385 ind. 6.p Cod Penal instanța de recurs apreciază că decizia penală recurată, în deplină concordanță cu starea de fapt și probele administrate.
Inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat pentru săvârșirea a două acte materiale de sustragere de bunuri din locuințe, și deși acesta nu a recunoscut săvârșirea faptei cu ocazia audierii de către instanța de fond, la termenul de judecată din 14.02.2008 ( fila 15 ), vinovăția sa este dovedită de depozițiile părților vătămate,ale martorilor, care a observat persoana inculpatului în locuință, iar ulterior recunoscându-l pe inculpat, și care au fost prezenți la recunoașterea efectuată. De altfel, câtă vreme una din martore a purtat un scurt dialog cu inculpatul, nu se poate aprecia că atitudinea sa ar fi subiectivă determinată de faptul că nu ar fi putut reține exact semnalmentele inculpatului. În sprijinul vinovăției inculpatului stă și raportul de constatare tehnico științifică ce a concluzionat că urmele papilare găsite la locuința părții vătămate aparțin inculpatului a cărui prezență în locuință este dovedită astfel.
În conformitate cu dispozițiile art.72 pen. la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile părții generale a codului penal, de limitele speciale de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.
Criteriile generale de individualizare a pedepselor sunt expres prevăzute de legiuitor în dispozițiile art.72 pen. și orice abatere de la judicioasa lor utilizare în procesul de stabilire și aplicare a pedepsei presupune analizarea obiectivă a probelor de la dosar care duc la aplicarea acestora. Analizând și fișa de cazier judiciar a inculpatului recurent din care se desprinde multitudinea faptelor comise de acesta ceea ce denotă perseverența infracțională și aplecarea acestuia spre o conduită neconformă cu apărarea valorilor sociale și în disprețul acestora, pedeapsa aplicată în condițiile art.72 pen este bine dozată și individualizată în măsură să asigure atingerea scopului prevăzut de art.52 pen. Ca măsură de constrângere și mijloc de reeducarea pedeapsa aplicată de prima instanța și confirmată de instanța de apel este just stabilită față de modul de săvârșire al faptei, personalitatea inculpatului și întreaga modalitate de organizare a activității ilicite nerecunoscute de altfel de acesta.
Împotriva deciziei penale nr.60 din 29.01.2008 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr- a formulat contestatorul contestație în anulare solicitând, în esență achitarea sa deoarece nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii de furt calificat, condamnarea sa bazându-se pe depozițiile mincinoase ale unor martori.
Analizând legalitatea și temeinicia contestației în anulare formulată din prisma motivelor invocate precum și în conformitate cu dispozițiile legale în materie reglementate de art.386 și urm. pr.pen. instanța de recurs apreciază că demersul judiciar al contestatorului este inadmisibil, pentru considerentele ce vor fi prezentate.
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac prin care se înlătură erorile comise de instanța de recurs care poate greși, fie prin nerespectarea unor dispoziții legale după care se desfășoară procesul penal, fie prin nerezolvarea cauzei în deplină concordanță cu materialele aflate la dosar. Deci, contestația în anulare este calea de atac prin care cei ce au pierdut anumite drepturi sau prerogative din cauza unui act procesual nul sunt repuși în aceste drepturi.
Pentru a asigura respectarea principiului stabilității hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile, legea a prevăzut anumite cazuri expres prevăzute în care calea de atac poate fi primită și anumite particularități în privința soluționării cererii. Astfel, în vederea verificării prealabile a contestației în anulare întemeiate pe dispozițiile art.386 lit.a-c pr.pen. legiuitorul a fixat o etapă procesuală în care instanța examinează dacă cererea introdusă privește o hotărâre definitivă, dacă cererea este făcută de o persoană care are calitatea procesuală cerută de lege, dacă cererea este motivată și dacă cererea a fost introdusă în termenul prevăzut de lege. Potrivit art. 386.C.P.P. împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare, între altele, când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii (lit. a); când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare (lit. b); când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. 1 lit. f) -1) C.P.P. cu privire la care existau probe în dosar (lit. c); respectiv când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514alin. 11ori art. 38516alin. 1.C.P.P. (lit. e).
cazurile reglementate expres de lege în prezența cărora contestația în anulare este admisibilă, instanța constată că motivele de netemeinicie a hotărârii de condamnare nu se regăsesc printre acestea. Se apreciază că la baza hotărârii de condamnare a stat întreg materialul probator administrat în cauză și care a fost analizat și interpretat de instanțele de judecată investite cu soluționarea fondului și ulterior a căilor de atac exercitate.
Față de cele mai sus prezentate, având în vedere dispozițiile legale mai sus interpretate și motivele invocate de contestator, în temeiul art.386 și urm. p Cod Penal se va respinge contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei penale nr.60/R/29.01.2009 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-.
Văzând și prevederile art.192 al.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În. art.386 și urm. p Cod Penal respinge contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei penale nr.60/R/29.01.2009 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-.
În.art.192 al.2 p Cod Penal obligă contestatorul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 200 lei către Baroul Timiș reprezentând onorariu avocat oficiu.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică din 02 Aprilie 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Codrina Iosana
Grefier
Red.AN/7.04.09
Tehnored AJ/2 ex/14.04.09
Prima instanță - a
Instanța de apel -,
Recurs -,
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Florin Popescu, Codrina Iosana
