Infractiuni privind fondul cinegetic și protecția vânatului (legea nr.103/1996). Decizia 446/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 446/
Ședința publică din 02 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Marius Gabriel Săndulescu
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Diaconu dr. G -
JUDECĂTOR 3: Marius dr.-
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
Procuror -
S-a luat în examinare, pentru soluționare,recursul penal declarat de inculpatul G, domiciliat în comuna, sat, județul V, împotriva deciziei penale nr.70/A din 16 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrarea ședinței de judecată cu mijloace tehnice audio,potrivit art.304 al. 1 Cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, s-a prezentat pentru recurentul inculpat G, din oficiu, avocat, în baza delegației nr.2500/2008.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care avocat și procurorul având cuvântul, precizează că nu mai au cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, instanța constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul.
Avocat având cuvântul, solicită achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. b Cod procedură penală, fapta nu prezintă pericol social. În cauză se poate aplica și o amendă.
În subsidiar solicită achitarea în baza art. 10 lit. d Cod procedură penală,întrucât nu sunt întrunite cumulativ elementele constitutive ale infracțiunii.
Procurorul având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului, menținerea deciziei tribunalului ca legală și temeinică. Inculpatul este viceprimar și o condamnare cu închisoare îi va afecta cariera politică.
Din probele administrate în cauză, rezultă că la data de 22 octombrie 2006 inculpatul a împușcat un căprior. Deci fapta există.
Fapta este corect reținută, iar pedeapsa just individualizată și nu se impune achitarea.
CURTEA
Din actele dosarului, reține următoarele:
rin sentința penală nr.171 din 27 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Bălcești în dosar nr-, s-a dispus în baza art. 34 pct. 1 lit. a, b din Legea nr. 103/1996, cu aplic. art. 74 și 76 Cod penal, condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii de 3 luni, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei conform art. 81 Cod penal
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la data de 22.10.2006, inculpatul deplasându-se către o vânătoare organizată în zona, având asupra sa arma de vânătoare pe care o deținea în mod legal cât și arma fratelui său, a împușcat un căprior, fiind surprins spre drumul spre casă de organele de poliție și lucrători ai AJVPS
Inculpatul, a vânat căpriorul fără a avea autorizație legală și în perioada în care vânătoare acelei specii era interzisă.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul criticând-o ca nelegală și netemeinică întrucât în opinia sa, fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, având în vedere persoana sa, cunoscut cu o bună conduită și deținând funcția de viceprimar la acea dată, împrejurările comiterii, respectiv faptul că avea autorizație pentru arme de vânătoare, că se deplasa către o vânătoare organizată în condițiile legii în zona, neaflându-se în teren cu intenția de a bracona, atitudinea sa după săvârșirea faptei în sensul că a achitat contravaloarea piesei vânate și a recunoscut fapta.
Prin decizia penală nr.70/A din 16 aprilie 2008, Tribunalul Vâlcea respingând ca nefondat apelul inculpatului, a reținut temeinicia hotărârii atacate sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, apreciind că dimpotrivă calitatea de viceprimar a inculpatului îi impuneau cu atât mai mult să respecte normele legale în toate domeniile și mai ales în mediul rural, unde comportamentul oficialităților trebuie să fie un model de conduită.
Tribunalul a constatat că inculpatul a încălcat dispozițiile art.19 și art.26 din Legea nr.103/1996, iar fapta pentru care s-a dispus condamnarea sa incriminată prin dispozițiile art.34 pct.1 lit.a și b din același act normativ este în sine o infracțiune de pericol.
Pe de altă parte, circumstanțele legate de comiterea faptei, respectiv deplasarea către un alt fond de vânătoare decât cel pentru care vânătorul este autorizat să vâneze, portul unei alte arme decât aceea pentru care deținea permis, folosirea unui alt gen de muniție, toate acestea urmate de vânarea unui căprior în perioada prohibită de lege și fără autorizație, reprezintă elemente care imprimă faptei un grad ridicat de pericol social, astfel încât în opinia tribunalului susținerea inculpatului în apel privind lipsa pericolului social concret, este în mod evident netemeinică.
Decizia a fost recurată de inculpatul G care, prin apărător, a susținut aceleași argumente ca și în fața instanței de apel, arătând că după părerea sa instanțele ar fi trebuit să aprecieze lipsa pericolului social concret a faptei comise și în consecință, să dispună aplicarea unei sancțiuni administrative.
În subsidiar a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. d Cod procedură penală, întrucât nu sunt întrunite cumulativ elementele constitutive ale infracțiunii.
Curtea apreciază nefondat recursul inculpatului pentru argumentele ce vor fi în continuare expuse.
Potrivit dispozițiilor rt.18/1 Cod penal nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală dacă prin atingerea minimă adusă valorilor sociale ocrotită de lege și prin conținutul ei concret este în mod vădit lipsită de importanță și nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social, se ține seama de modul și mijloacele de săvârșirea faptei, scopul urmărit, împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă, ori care s-ar fi putut produce, de persoana și conduita făptuitorului.
Din probele administrate în cauză, așa cum în mod corect au reținut instanțele de fond și apel, rezultă că pe 22.10.2006, inculpatul viceprimar la, județul V, având asupra sa două arme de vânătoare, doar una deținând-o legal, s-a deplasat către o vânătoare organizată în zona, împușcând un căprior fără a avea autorizație legală și în perioada în care vânătoarea acelei specii era interzisă.
pe care a folosit-o nu conținea cartușe cu proiectil unic, ci de 5 mm.
Articolul nr.19 din Legea 103/1996 stabilește că în scopul conservării biodiversității mamiferele de interes vânătoresc se vânează numai în cadrul cotei de recoltă aprobată.
Având în vedere această cotă de recoltă, legiuitorul a înțeles să permită vânătoarea anumitor specii de mamifere, doar pe baza autorizațiilor emise de gestionarul fondului (art.26 din același act normativ).
Art.33 lit.b din legea anterior citată, interzice vânătoarea pe un alt fond decât cel pentru care vânătorul este autorizat să vâneze, trecerea pe un alt fond de vânătoare decât cel pentru care are autorizație fără a avea arma închisă în, cât și vânarea căpriorilor prin utilizarea altor cartușe decât cele cu proiectil unic.
Așa cum se reține de instanțe inculpatul a încălcat toate aceste dispoziții legale privind vânătoarea, împrejurare ce în nici un caz nu presupune un nivel redus de pericol social concret al faptei comise.
Nu poate fi vorba în speță de o atingere minimă și lipsită de importanță a valorilor sociale, iar persoana inculpatului, având în vedere și calitatea sa de reprezentant al locuitorilor comunei, ar fi trebuit să reprezinte un model de conduită și comportament, un exemplu de corectitudine și loialitate față de principiile și valorile sociale și un exponent al onoarei și respectului față de lege.
Corect au stabilit prin urmare instanțele, situația de fapt, vinovăția inculpatului, iar sancțiunea aplicată acestuia din perspectiva dispozițiilor art.72, 52 Cod penal răspunde întru totul cerințelor unei juste individualizări, astfel că și în opinia curții aplicarea unei sancțiuni administrative în ceea ce-l privește pe inculpat, nu ar fi contribuit la reeducarea inculpatului.
În ce privește cea de a doua susținere formulată în recurs, prin care s-a solicitat achitarea datorită lipsei elementelor constitutive ale infracțiunii, curtea reține că inculpatul nu a precizat care anume din elementele constitutive lipsesc în opinia sa.
Curtea reține totuși că sub aspect obiectiv, este incontestabil că fapta s-a consumat, inculpatul recunoscând acest lucru, iar probele administrate în cauză nu lasă nici o urmă de îndoială în legătură cu aceasta.
Cronologia evenimentelor ce conturează modul în care inculpatul și-a pus în aplicare rezoluția infracțională, respectiv deplasarea cu arma asupra sa pe un alt fond de vânătoare urmată de împușcarea căpriorului în perioadă prohibită de lege și fără autorizație, reprezintă elemente care arată că acesta a urmărit și acceptat rezultatul faptelor sale, canalizându-și acțiunea pentru a-l duce la îndeplinire.
Curtea apreciază, prin urmare, că din punct de vedere constitutiv fapta reținută în sarcina inculpatului nu comportă discuții, fiind îndeplinite toate elementele cerute de lege, astfel încât și din acest punct de vedere recursul este nefondat.
Având în vedere cele ce preced și dispozițiile art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatului, urmând ca potrivit art.192 Cod procedură penală, acesta să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare efectuate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat G, domiciliat în comuna, sat, județul V, împotriva deciziei penale nr.70/A din 16 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurent la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08 iulie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
dr.Gh. dr.
Grefier,
Red.:
Tehn.
3 ex.
Jud.fond: .
Jud.apel: -.
19.09.2008.
Președinte:Marius Gabriel SăndulescuJudecători:Marius Gabriel Săndulescu, Gheorghe Diaconu, Marius
