Infracțiuni privind frontiera de stat a româniei (g nr. 105/2001). Decizia 448/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 448/2009
Ședința publică din 23 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Elena Covaciu
JUDECĂTOR 2: Oana Maria Călian
Judecător - -
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara împotriva deciziei penale nr.73/A/27.04.2009 pronunțate de Tribunalul Alba în dosar penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpatul intimat asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care instanța, potrivit prevederilor art. 38514al. (11)2Cod procedură penală, procedează la audierea inculpatului intimat, declarația acestuia fiind consemnată în proces verbal separat atașat la dosar.
Instanța constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta Parchetului solicită admiterea recursului, desființarea hotărârilor atacate și condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de trecere frauduloasă a frontierei de stat a României, prev. de art. 70 al. 2 din OUG nr. 105/2001. Arată că s-a dovedit că la data de 20.03.2007 inculpatul a trecut ilegal granița, precizând că la data de 05.03.2007, când s-a pronunțat decizia penală nr. 73/A/2007 inculpatul a fost în țară, pentru ca înainte de a se da ordonanța de interzicere a părăsirii țării, inculpatul să treacă ilegal frontiera. Referitor la declarația inculpatului dată în cursul urmăririi penale învederează instanței faptul că aceasta este în contradicție cu cea dată azi în fața instanței, astăzi declarând că i-a fost verificat buletinul la momentul trecerii graniței, iar în cursul urmăririi penale declarând că a dat suma de 180 de euro către numitul pentru a fi transportat în Italia și că acesta a rezolvat totul la frontieră, el nefiind verificat. Apreciază că față de declarațiile inculpatului date în cursul urmăririi penale, potrivit cărora acesta a declarat că dorea să se sustragă de la executarea pedepsei de 4 ani, se impunea pronunțarea unei soluții de condamnare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de trecere frauduloasă a frontierei.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat, avocat, solicită respingerea recursului declarat de Parchet, apreciind că instanța de apel în mod corect a dispus achitarea inculpatului.
Inculpatul intimat, având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 279/2009 pronunțată de Judecătoria Blaj în dosar nr- în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art.10 lit. a Cpp. fost achitat inculpatul de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prev și ped de art. 70 al, 2 din OUG 105/2001 aprobată prin Legea 243/2002 în condițiile prev. de art. 37 lit. a Cp.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în esență că nu s-a dovedit în cauză că inculpatul ar fi ieșit din țară prin trecerea ilegală a frontierei de stat.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Blaj, solicitând condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 70 al. 2 din OUG 105/2001 aprobată prin Legea 243/2002 în condițiile prev. de art. 37 lit. a Cp.
În motivarea căii de atac formulate, Parchetul de pe lângă Judecătoria Blaja arătat că inculpatul în cursul urmăririi penale a recunoscut fapta de care este acuzat arătând că la 20.03.2007, a trecut fraudulos frontiera de stat a României prin punctul de frontieră U pentru a se sustrage de la executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin nr. 448/2006 a Judecătoriei Blaj. S-a mai arătat că declarațiile inculpatului se coroborează cu procesul verbal întocmi cu ocazia returnării inculpatului din Italia, cu adresa emisă de B și S M, iar depoziția inculpatului din cursul cercetării judecătorești și în care a arătat că a trecut frontiera de stat a României în mod legal este combătută de celelalte probe administrate.
Cu ocazia cuvântului pe fond, reprezentata Parchetului a solicitat în subsidiar schimbarea temeiului juridic al achitării din art. 10 lit a Cpp în art. 10 lit. d Cpp.
Prin decizia penală nr.73/A/27.04.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr- s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Blaj împotriva Sp nr. 279/2009 pronunțată de Judecătoria Blaj în dosar nr-, a fost desființată sentința atacată cu privire la temeiul juridic al achitării, care a fost schimbat din 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a Cpp în 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cpp.
Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței atacate.
S-a luat act că inculpatul este arestat în altă cauză.
S-a făcut aplicarea art. 189, 192 al. 3 Cpp.
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut, în esență, de către tribunal că deși este evident că inculpatul a plecat din țară pentru a nu executa pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată de Judecătoria Blaj prin sentința penală nr.448/2006, totuși probele administrate cauzei duc la concluzia că există un dubiu care profită inculpatului cu privire la comiterea infracțiunii de trecere ilegală a frontierei de stat, în contextul în care conform adresei după data de 21.12.2006 nu s-au mai stocat informații nominale privind traficul de frontieră a cetățenilor români.
S-a mai reținut că simpla recunoaștere a faptei de către inculpat în cursul urmăririi penale nu poate duce la condamnarea acestuia în condițiile în care inculpatul a revenit asupra acestor declarații, susținând că a trecut legal frontiera de stat a Românie.
Instanța de apel a apreciat ca fondat apelul declarat în cauză de parchet doar sub aspectul temeiul de drept la achitării, apreciind că în mod legal acesta este art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) Cod pr.p și nu art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a ) Cod pr. p, întrucât fapta există în materialitatea ei dar nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 70 al. 2 din OUG nr. 105/2001 aprobată prin Legea nr. 243/2002, cu aplic. art. 37 lit. a) Cod penal.
Împotriva acestei decizi penale a declarat recurs în termen, motivat Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată, în esență, că din probele administrate cauzei, în special din declarațiile date de inculpat în cursul urmăriri penale, neconstrâns și în prezența unui apărător, rezultă fără echivoc faptul că inculpatul a părăsit fraudulos teritoriul României și că revenirea asupra recunoașterilor sale trebuia înlăturată ca nejustificată, că în cauză nu există nici un dubiu care să-i profite inculpatului, cum greșit a reținut instanța de fond și cea de apel, context în care hotărârile pronunțate în cauză de cele două instanțe de judecată, fond și apel, sunt nelegale, achitarea inculpatului fiind rezultatul unei grave erori.
Se solicită astfel, în temeiul disp. art. 385/9 al. 1 pct. 18 Cod pr.p și art. 385/15 pct. 2 lit. d) Cod pr.p. admiterea recursului, casarea deciziei atacate și rejudecând cauza a se dispune condamnarea inculpatului pentru fapta dedusă judecății.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor invocate de parchet, precum și din oficiu, conf. art. 385/6 și 385/9 al.3 Cod pr.p., Curtea de Apel constată că recursul declarat în cauză nu este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 70 al. 1 din OUG nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României, aprobată prin Legea nr. 243/2002,Intrarea sau ieșirea din țara prin trecerea ilegală a frontierei de stat constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani.
Alineatul 2 al aceluiași articol prevede că,Dacă fapta prevăzută la alin. (1) a fost săvârșită în scopul sustragerii de la executarea unei pedepse, fapta se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
Din economia acestor dispoziții legale rezultă că pentru existența acestei infracțiuni, în formă simplă, sub aspectul laturii obiective, este necesar ca ieșirea din țară să se facă ilegal, iar forma calificată a infracțiunii presupune existența unui scop, și anume, ieșirea ilegală să fi fost săvârșită în scopul sustragerii de la executarea unei pedepse.
Curtea de Apel, examinând actele și lucrările dosarului, apreciază că concluzia la care a ajuns instanța de fond și, apoi cea de apel, când a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea de,trecere frauduloasă a frontierei de stat a Românieieste rezultatul unei aprecieri corecte a materialului probator administrat cauzei.
Curtea de Apel Alba Iulia observă, raportat la probatoriul administrat cauzei, că soluțiile pronunțate de instanțele anterioare sunt legale și temeinice, întrucât suntem în prezența echivocului care profită inculpatului, având în vedere că nu există elemente certe care să ducă la concluzia că inculpatul la data de 20 martie 2007 trecut fraudulos frontiera de stat al României.
Potrivit art. 62 Cod pr. p., în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală și instanțele de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele pe bază de probe, iar potrivit art. 63 cod pr. apreciereap. fiecărei probe se face de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.
Declarațiile învinuitului sau ale inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză ( art. 69 Cod pr.p).
În speță, este de necontestat că prin sentința penală nr. 448/2006 a Judecătoriei Blaj, definitivă prin nerecurare la data de 30.03.2007, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat și că la data de 20 martie 2007 inculpatul a părăsit teritoriul României, plecând în Ungaria, iar apoi în Italia de unde a fost prins la data de 02.10.2007 și returnat autorităților române în data de 18.12.2007 de către autoritățile italiene, fiind depus în Penitenciarul Rahova.
Curtea împărtășește opinia parchetului că inculpatul a părăsit teritoriul României, trecând în Ungaria, scopul plecării fiind sustragerea de la executarea pedepsei, însă susținerile referitoare la faptul că inculpatul a trecut fraudulos frontiera de stat a României în Ungaria nu pot însușite deoarece ele nu au suport probator.
Este adevărat, că inculpatul în cursul anchetei penale a recunoscut că a trecut ilegal frontiera de stat, însă aceste recunoașteri nu se coroborează cu nicio altă probă de la dosar, context în care aceste declarații nu pot servii la aflarea adevărului, conform art.69 Cod pr.p.
Nu este de neglijat a se preciza că în declarația dată judecătorului de fond inculpatul a revenit asupra declarațiilor date organelor de anchetă penală și nu a recunoscut fapta, susținând că a trecut frontiera de stat în Ungaria prin punctul de trecere U, doar pe baza actului de identitate.
Mai mult decât atât, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană - 01.01.2007, nu se mai stochează informații nominale privind traficul de frontieră a cetățenilor români, fapt ce rezultă din adresa nr. -/2008 emisă de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră ( 33 ds. fond).
Ori, în contextul în care inculpatul a părăsit teritoriul României la data de 20.03.2007, dată la care nu se mai stocau informații nominale privind traficul de frontieră a cetățenilor români, există un dubiu, ce profită inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de trecere ilegală a frontiera de stat a României.
Pentru a aceste considerente, Curtea constată că în mod just instanța de apel a pronunțat achitarea inculpatului conform art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) Cod pr.p. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 70 al. 1 din OUG nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României, aprobată prin Legea nr. 243/2002, întrucât lipsește latura obiectivă a infracțiunii, neimpunându-se condamnarea acestuia.
Așa fiind, Curtea de Apel, în baza disp. art.385/15 pct. 1 lit. b) Cod pr.p. va respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba împotriva deciziei penale nr.73/A/27.04.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr-.
În baza disp. art. 192 al. 3 Cod pr.p. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba împotriva deciziei penale nr.73/A/27.04.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr-.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 23.07.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - - -
CONCEDIU -
semnează președintele completului
Judecător - - -
Grefier,
Red./ Tehnored.
2 ex./30.07.2009
jud. apel,
jud. fond
Președinte:Maria Elena CovaciuJudecători:Maria Elena Covaciu, Oana Maria Călian
