Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 107/2008. Curtea de Apel Pitesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR- DECIZIE NR. 107/

Ședința publică din 19 Februarie 2008

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Teodora Gheorghe Sorescu G--

JUDECĂTOR 2: Marius Andreescu dr.- -

JUDECĂTOR 3: Marioara Dumitru

Grefier: - -

Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin.

- procuror

S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VÂLCEA, împotriva deciziei penale nr.169/A din 10 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.

S-a procedat la înregistrarea ședinței cu mijloace tehnice audio potrivit art.304 al. 1 Cod procedură penală.

La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat intimatul inculpat asistat de avocat ales -, în baza delegației de la dosar.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care, avocat - și procurorul, având pe rând cuvântul, precizează că nu mai are cereri prealabile de formulat.

Procurorul având cuvântul, precizează că nu mai are cereri prealabile de formulat.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat, instanța constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul.

Procurorul având cuvântul, expune motivele de recurs invocate în scris la dosar, arătând că în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.81 al. 1 din OUG 195/2002.

Potrivit art. 89 al. 1 din OUG195/2002, constituie infracțiune părăsirea locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție. Această infracțiune este săvârșită cu intenție.

Există intenție, atunci când făptuitorul își dă seama că prin părăsirea locului accidentului, se creează o stare de pericol pentru siguranța circulației și se îngreunează activitatea organelor judiciare în legătură cu accidentul.

Din procesul verbal de cercetare la fața locului rezultă că cercetarea s-a efectuat în lipsa conducătorului auto.

Polițistul care a permis părăsirea locului accidentului de către inculpat, era în necunoștință de evenimentul rutier.

Solicită admiterea recursului, casarea deciziei, condamnarea inculpatului cu suspendare.

Avocat -, având cuvântul pentru inculpat, pune concluzii de respingere a recursului, menținerea deciziei ca legală și temeinică.

În cauză nu se poate reține părăsire ilicită. Inculpatul a părăsit locul accidentului cu încuviințarea organului de poliție.

Lovirea nu s-a produs cu ci cu partea laterală și inculpatul nu a avut cunoștință despre lovire, de abia cu ocazia cercetărilor s-a constatat că a lovit.

Din probele administrate în cauză nu rezultă că inculpatul se face vinovat de comiterea accidentului.

Intimatul - inculpat având ultimul cuvânt potrivit art. 38513al. ultim, arată că nu se face vinovat de comiterea faptei pentru care a fost cercetat, nu și-a dat seama că l-a lovit, a stat la fața locului până au sosit organele de poliție, care i-au încuviințat să plece. Martorul, prezent în salvare, dacă avea cunoștință că s-a produs un accident, trebuia să spună de atunci, lucru pe care nu l-a făcut.

CURTEA

Asupra recursului penal de față, deliberând constată:

rin sentința penală nr. 164 din 24 mai 2007 pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Drăgășania hotărât, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) Cod procedură penală, a dispus achitarea inculpatului din comuna, sat., județul V, pentru infracțiunea de părăsire a locului accidentului, prevăzută și pedepsită de art. 81 alin.1 din OUG nr. 195/2002.

În baza art. 192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în fapt, că în noaptea de 24 iulie 2006 avut loc un accident rutier, soldat cu decesul părții vătămate.

Autovehiculul implicat în accidentul de circulație nu a fost găsit la locul faptei, însă a fost identificat în persoana inculpatului, conducător auto pe ambulanța cu numărul de înmatriculare -, proprietatea Serviciului de Ambulanță V -Stația de Ambulanță

Din cercetări a rezultat că în ziua de 24 iulie, fiind de serviciu, inculpatul a fost solicitat să transporte o pacientă din D la maternitatea din Rm. . s-a făcut cu viteză redusă și cu mijloacele de avertizare luminoasă în funcțiune, însă pe raza comunei, în lumina farurilor, martorul, ce ocupa locul din dreapta șoferului văzut pe carosabil o mână și simțit că "au trecut peste ceva".

Datorită timpului scurt, nu l- mai putut avertiza pe inculpat, dar i- cerut să se înapoieze, deoarece ca asistent medical avea obligația de a acorda asistență victimei. Inculpatul fost de acord, iar martorul sesizat organele de poliție pe numărul de urgență, de pe telefonul inculpatului.

Deplasându-se la locul faptei, polițistul din localitate găsit-o pe victimă decedată, iar echipajul ambulanței era staționat până în victimă. După discuțiile purtate cu membrii echipajului, acesta a permis părăsirea locului accidentului.

În stabilirea circumstanțelor producerii evenimentului rutier, relevantă a fost expertiza tehnică judiciară auto întocmită în cauză, potrivit căreia "în timp ce autovehiculul cu nr. - trecut cu partea laterală față pe lângă victimă aceasta, fiind sub influența băuturilor alcoolice, probabil s-a speriat și s-a mișcat, deplasând capul spre axul drumului, moment în care din dreapta spate a autovehiculului, cu marginea laterală din dreapta a anvelopei, trece peste fruntea (capul) victimei, zdrobind-o".

Prima instanță a conchis că, întrucât inculpatul a părăsit locul accidentului cu încuviințarea șefului Postului de Poliție, infracțiunea pentru care este cercetat, aceea de părăsire a locului accidentului, nu există. Aceasta, cu atât mai mult cu cât nu a rezultat cu certitudine că inculpatul ar fi avut convingerea că el este autorul accidentului de circulație soldat cu decesul victimei.

Suplimentul de expertiză tehnică auto, a relevat că inculpatul nu putea conștientiza faptul că ar putea fi autorul accidentului de circulație, deoarece autovehiculului condus de el nu trecut peste capul victimei, iar impactul s-a produs cu din partea din spate a ambulanței.

Apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Drăgășani împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia penală nr. 169/A din 10 octombrie 2007 Tribunalului Vâlcea.

Motivul de apel invocat, acela că judecătoria făcut o greșită aplicare a legii, s-a apreciat ca neîntemeiat în lumina dispozițiilor art. 81 alin.1 din nr.OUG 195/2002, potrivit cărora constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoarea părăsirea locului accidentului fără încuviințarea poliției ori a procurorului care efectuează cercetarea locului faptei, precum și modificarea sau ștergerea urmelor accidentului de către conducătorul oricărui vehicul angajat într-un accident de circulație de pe urma căruia rezultat uciderea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau mai multor persoane, ori dacă accidentul s-a produs ca urmare a unei infracțiuni.

Tribunalul a observat că inculpatul a părăsit locul accidentului cu încuviințarea organelor de poliție și, prin urmare, fapta nu există.

Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând casarea, iar pe fond - înlăturarea soluției de achitare și pronunțarea condamnării.

În motivare, a arătat recurentul că șeful Postului de poliție i-a dat permisiunea inculpatului să plece de la locul faptei întrucât ambulanța era oprită înaintea locului în care se afla victima, iar din discuția purtată cu echipajul ambulanței nu a avut nici o clipă bănuiala că inculpatul este implicat în accident.

Analizând decizia și sentința atacată cu recurs prin prisma criticii formulate, încadrate în drept în dispozițiile art. 385/9 pct. 18 din Codul d e procedură penală, cum și a cazurilor de casare la care obligă alin. 3 al aceluiași articol, curtea constată că ambele hotărâri sunt legale și temeinice, recursul declarat împotriva lor fiind nefondat.

S-a stabilit astfel fără dubiu, ca situație de fapt, că victima, aflată în stare avansată de ebrietate, stătea culcată pe asfalt în momentul trecerii pe lângă ea a ambulanței conduse de inculpat ( 62 dosar urm. penală).

În timp ce autovehiculul a trecut cu partea laterală dreaptă față pe lângă victimă, având mijloacele de avertizare luminoasă în funcțiune, aceasta "probabil s-a speriat și s-a mișcat, deplasând capul spre axul drumului, moment în care din dreapta spate a autovehiculului, cu marginea laterală din dreapta a anvelopei, trece peste fruntea (capul) victimei, zdrobind-o" ( 62 dosar de urmărire penală).

În ceea ce privește fapta de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 2 Cod penal, procurorul care a întocmit rechizitoriul a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului, pe motiv că aceasta nu constituie infracțiune, întrucât a fost săvârșită fără vinovăție, în condiții de caz fortuit.

Se arată, astfel, în rechizitoriu că inculpatul nu putea evita impactul cu victima chiar în situația în care sesiza prezența acesteia pe carosabil, deoarece distanța de 20 de metri era insuficientă pentru oprirea autovehiculului prin frânare; de asemenea, impactul nu putea fi evitat nici prin efectuarea manevrei de ocolire, având în vedere caracteristicile drumului, caracteristicile autovehiculului, precum și împrejurarea că pe de contrasens circulau alte autovehicule.

În această situație, a conchis procurorul că niciun conducător auto normal și atent, care ar fi circulat - ca și inculpatul - cu respectarea regulilor de circulație, nu ar fi putut să prevadă în timp util prezența victimei pe carosabil, astfel că a existat o imposibilitate obiectivă de evitare a accidentului.

S-a considerat, totuși, că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 81 alin. 1 din nr.OUG 195/2002, respectiv părăsirea locului accidentului fără încuviințarea poliției.

În această privință, opinia curții este, ca și aceea a instanței de fond și de apel, contrară celei exprimate în actul de sesizare, și anume că intimatul - inculpat nu a comis o faptă penală.

Potrivit acestui text de lege, părăsirea locului accidentului fără încuviințarea poliției ori a procurorului care efectuează cercetarea la locul faptei, precum și modificarea sau ștergerea urmelor accidentului de către conducătorul oricărui vehicul angajat într-un accident de circulație de pe urma căruia a rezultat uciderea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau mai multor persoane - se pedepsește cu închisoarea.

Din probele administrate a rezultat că teza a II-a a textului incriminator nu poate fi reținută, căci inculpatul nu a încercat să șteargă în vreun mod urmele accidentului, întrucât, așa cum judicios menționează judecătorul fondului, la o zi după producerea evenimentului rutier, autovehiculul a fost examinat și s-a stabilit că nu fusese recent spălat.

Referitor la prima modalitate de comitere a infracțiunii prevăzute de legiuitor, în faza judecății instanța a dispus efectuarea unui supliment de expertiză tehnică, prin care să se stabilească dacă, în condițiile concrete în care a avut loc impactul cu victima, șoferul ar fi avut posibilitatea obiectivă de a realiza că autovehiculul pe care îl conducea a trecut peste un obstacol (capul victimei).

Întrebat fiind, expertul precizează că, în raport cu dinamica producerii accidentului, cutia craniană a victimei s-a spart nu prin trecerea peste ea a roții salvării, ci prin contactul zonei frunții cu marginea anvelopei ( 29 dosar fond).

Prin urmare, caroseria ambulanței nu a efectuat brusc o mișcare de balansare "în sus și în jos", motiv pentru care conducătorul acesteia nu putea să își dea seama că a produs un accident de circulație.

Aceasta nu este, așa cum greșit susține recurentul, exprimarea unei poziții subiective în raport cu împrejurările descrise, ci este rezultatul unei verificări din punct de vedere tehnic a datelor ce puteau sau nu să-i indice inculpatului, la acel moment, că a trecut sau nu peste un obstacol (capul victimei).

Pentru identitate de rațiune, se observă, referitor la atitudinea inculpatului față de evenimentul rutier în care a fost implicat, că cel în cauză a pus la dispoziția martorului care îl însoțea telefonul său, pentru a anunța organele de poliție, și că a așteptat sosirea acestora; polițistul din localitate a fost cel care, în urma discuțiilor purtate cu inculpatul și cu martorul, i-a dat primului permisiunea să plece.

Așadar, inculpatul a plecat de la locul accidentului având această permisiune și fără a fi putut face vreo legătură între moartea victimei și trecerea cu ambulanța pe care o conducea pe lângă aceasta.

Pentru aceste considerente, urmează a se menține hotărârile atacate, ca legale și temeinice și a se respinge ca nefondat recursul declarat împotriva acestora, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) din Codul d e procedură penală.

Văzând și disp. art. 192 alin. 3 din cod,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul penal declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNAUL, împotriva deciziei penale nr.169/A din 10 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 19 februarie 2008 la Curtea de APEL PITEȘTI - secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

dr.

Grefier,

Red.

Tehn.

2 ex.

Jud.fond:.

Jud.apel:

escu.

6.03.2008.

Președinte:Teodora Gheorghe Sorescu
Judecători:Teodora Gheorghe Sorescu, Marius Andreescu, Marioara Dumitru

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 107/2008. Curtea de Apel Pitesti