Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 123/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori.
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR. 123/R/2009
Ședința publică din 12.03.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Pătrăuș Mihaela
JUDECĂTOR 2: Munteanu Traian
JUDECĂTOR 3: Rus Claudia
Procuror: - -
Grefier:
Ședința de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio conform prevederilor art. 304 alin. 1 cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor împotriva deciziei penale nr. 242/A din 08 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect infracțiuni privind circulația pe drumurile publice, faptă prevăzută și pedepsită de OUG nr. 195/2002.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul intimat asistat de apărătorul ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 41 din 12.02.2009 emisă de Baroul Bihor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
În baza art. 385 indice 14 alin. 1 teza I Cod procedură penală se procedează la audierea inculpatului declarația dată fiind separat atașată la dosarul cauzei.
Procurorul, avocatul inculpatului intimat, inculpatul intimat, nu mai au alte probe de solicitat în cauză.
Nemaifiind excepții sau alte cereri de formulat instanța, consideră cauza lămurită, iar în baza art. 385 ind. 13 cod procedură penală acordă părților cuvântul asupra recursului.
Procurorul susține recursul formulat conform motivelor scrise depuse la dosar, solicită admiterea acestuia, casarea în totalitate a deciziei Tribunalului Bihor ca netemeinică și menținerea sentinței Judecătoriei Aleșd, cu revocarea pedepsei de 1 an și 3 luni închisoare. În ceea ce privește infracțiunea solicită a se avea în vedere că infracțiunea este una de pericol iar inculpatul este recidivist. Este un non sens ca pentru prima infracțiune comisă inculpatul să fie condamnat la o pedeapsă de 1 an și 3 luni închisoare întrucât nu are antecedente penale iar pentru a doua faptă să fie condamnat la un an. Nu se poate face aplicarea prevederilor art. 18 ind. 1 Cod procedură penală ca iertare de pedeapsă.
Avocat inculpatului recurent solicită respingerea recursului Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor și menținerea ca temeinică și legală a deciziei atacate. Arată că s-a dispus achitarea întrucât fapta nu a avut caracterul unei infracțiuni, nu s-a produs nici un prejudiciu, inculpatul a condus pe o distanță scurtă, pe drumuri lăturalnice (a mers să-și ia mama de la gară) și nu a fost implicat în nici un eveniment rutier, a fost oprit în trafic la 500 metri. Nu se impune aplicarea unei pedepse cu executare.
Instanța în baza art. 385 ind. 13 al. 3 cod procedură penală acordă ultimul cuvânt inculpatului recurent care arată că îi pare rău pentru săvârșirea faptei.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față pe baza actelor de la dosar instanța constată că:
Prin sentința penală nr. 111 din 30 aprilie 2008 pronunțată de Judecătoria Aleșd, s-a hotărât în temeiul art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată cu aplicarea art. 37 lit. a cod penal condamnarea inculpatului, la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare cu art. 71, 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b cod penal.
În baza art. 83 cod penal s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a pedepsei de 1 an și 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 373/2004 pronunțată în dosarul nr. 1226/2004 al Judecătoriei Aleșd, rămasă definitivă la data de 13.12.2004 prin neapelare și s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză.
În baza art. 191 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 250 lei în favoarea statului cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea stare de fapt:
În data de 22.08.2007, în jurul orei 14, inculpatul a fost oprit de către organele de politie pe raza localității în timp de conducea autoturismul cu numărul de înmatriculare - (proces verbal de constatare fila 5 urmărire penală), în condițiile în care nu poseda permis de conducere. Faptul ca nu poseda permis de conducere reiese din adresa nr. 48.307/2007 a MIRA. Instituția Prefectului Județului B, Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor. Oprirea sa în trafic este probata prin declarațiile martorului (fila 28) și prin procesul verbal de constatare (fila 5 urmărire penală), precum și prin declarațiile date de către inculpat în cursul urmăririi penale (fila 11. 14, 16 urmărire penală) și al judecății (fila 29). Singura împrejurare invocata în apărare de către inculpat a fost aceea ca distanta parcursa a fost relativ 300-500m (fila 29).
În drept, fapta inculpatului de a conduce autoturismul cu numărul de înmatriculare - pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 rep.
Întrucât inculpatul a mai fost anterior condamnat anterior prin sentința penala nr. 373/30.11.2004 a Judecătoriei Aleșd rămasă definitiva prin neapelare (fila 23) la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani și 3 luni, săvârșirea infracțiunii din prezenta cauza în termenul de încercare impune reținerea stării de recidiva postcondamnatorie prevăzuta de art. 37 lit. a Cod penal.
La individualizarea cuantumului pedepsei, instanța de fond a avut în vedere limita minima și maxima a pedepsei prevăzute pentru aceasta infracțiune, împrejurările concrete comiterii infracțiunii, persoana inculpatului, starea de recidiva postcondamnatorie omogena, inculpatul fiind condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 83 cod penal s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a pedepsei de 1 an și 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 373/2004 pronunțată în dosarul nr. 1226/2004 al Judecătoriei Aleșd, rămasă definitivă la data de 13.12.2004 prin neapelare și s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză.
În baza art. 191 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 250 lei în favoarea statului cu titlu de cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul, solicitând prin intermediul motivelor de apel și a apărătorului ales, admiterea apelului, desființarea sentinței primei instanțe și în urma rejudecării cauzei, achitarea sa, in temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit.1cod procedură penală, întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, iar prin activitatea infracțională nu a produs nici un prejudiciu real, cu atât mai mult cu cât a recunoscut și regretat cele întâmplate.
Prin decizia penală nr. 242/A din 8 octombrie 2008 Tribunalului Bihors -a dispus în baza art.379 pct.2 lit. a Cod procedură penală, admiterea apelului penal declarat de către inculpatul împotriva sentinței penale nr. 111 din 30.04.2008, pronunțată de Judecătoria Aleșd, pe care a desființat-o în totalitate.
În baza art. 11 pct.2 lit. a raportat la art. 10 lit. b/1 Cod procedură penală cu referire la art. 18/1 Cod penal a dispus achitarea inculpatului de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 86 alin.1 din OUG 195/2002.
A aplicat inculpatului sancțiunea amenzii cu caracter administrativ în cuantum de 1000 lei.
A obligat pe inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, aferente desfășurării procesului penal în fond și în apel.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel, a reținut următoarele
Analizând hotărârea atacată prin prisma apelului declarat în cauză, cât și din oficiu, dar în limitele și conform disp.art.371 Cod procedură penală, cu privire la toate motivele de nelegalitate și netemeinicie prev. de art.378 Cod procedură penală, tribunalul a reținut că acesta este fondat, urmând a-l admite în consecință.
Starea de fapt a fost corect reținută de prima instanță, just argumentată, conformă cu probele administrate în cauză, încadrarea juridică a faptelor comise de inculpat fiind legală (aspecte care de altfel nu au fost contestate de nimeni).
In mod corect și judicios, prima instanță a reținut vinovăția inculpatului, din probele administrate în cauză, coroborate cu declarațiile de recunoaștere ale inculpatului, rezultând fără dubii că acesta, în data de 22.08.2007, în jurul orei 14, fost oprit de către organele de politie pe raza localității în timp de conducea autoturismul cu numărul de înmatriculare - (proces verbal de constatare fila 5 urmărire penală), în condițiile în care nu poseda permis de conducere. Faptul ca nu poseda permis de conducere reiese din adresa nr. 48.307/2007 a MIRA.
Pe de altă parte, tribunalul a apreciat că, raportat la pericolul social concret al infracțiunii săvârșite, modul și împrejurările comiterii faptelor, respectiv inculpatul a condus au autoturism pe o distanță redusă, de circa 300- 500 metri, în localitatea - mediu rural unde circulația este redusă-, persoana inculpatului, faptul că aceasta a recunoscut și regretat săvârșirea infracțiunii și că s-a prezentat în fața instanței, fapta acestuia nu atinge gradul de pericol social al unei infracțiuni, neimpunându-se astfel aplicarea unei pedepse prevăzute de legea penală, fiind suficientă pentru reeducarea inculpatului aplicarea unei sancțiuni administrative.
Ca urmare, tribunalul, în baza art. 379 pct. 2 lit."a" cod procedură penală, a admis apelul penal declarat de către inculpatul împotriva sentinței penale nr. 111 din 30.04.2008, pronunțată de Judecătoria Aleșd, pe care a desființat-o în totalitate.
În baza art. 11 pct.2 lit. a raportat la art. 10 lit. b/1 Cod procedură penală cu referire la art. 18/1 Cod penal a dispus achitarea inculpatului de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prev. de art. 86 alin.1 din OUG 195/2002.
Totodată, a aplicat inculpatului sancțiunea amenzii cu caracter administra-tiv în cuantum de 1000 lei, menținând restul dispozițiilor sentinței apelante.
Împotriva acestor hotărâri, în termenul prevăzut de lege a declarat recurs Parchetul de pe Lângă Tribunalul Bihor, solicitând instanței, în baza art. În baza art. 385/15 pct. 2 lit. "a" cod procedură penală, raportat la art. 385 ind. 9 pct. 18 Cod procedură penală admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea hotărârii judecătorești pronunțate de instanța de apel și menținerea ca fiind legală și temeinică a sentinței penale nr. 111/30.04.2009 a Judecătoriei Aleșd de condamnare a inculpatului la o pedeapsă just individualizată în raport de infracțiunea săvârșită.
În motivarea recursului, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, apreciază decizia Tribunalului Bihor ca fiind nelegală și netemeinică, deoarece consideră că în mod greșit instanța de apel a dispus înlăturarea dispozițiilor privind condamnarea inculpatului de către instanța de fond și achitarea inculpatului, cu motivarea că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. În realitate criteriile avute în vedere și expres indicate de instanța de apel în motivarea aprecierii lipsei gradului de pericol social al faptei inculpatului, ignoră o împrejurare esențială, care a fost decisivă în motivarea hotărârii de condamnare dispusă de instanța de fond și a dispoziției de trimitere în judecată a inculpatului.
Această împrejurare, care denotă tocmai gradul de pericol social sporit a faptei comise de inculpat, se referă la faptul că inculpatul a fost condamnat anterior tot pentru comiterea unei infracțiuni de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, fără permis de conducere. Apoi, condițiile concrete de comitere a faptei nu sunt în măsură să conducă la aprecierea lipsei gradului de pericol social al faptei inculpatului. Acesta a condus un autovehicul pe drumurile publice într-o localitate, chiar în mediul rural, în jurul orelor 14.00, fără a avea deprinderile necesare, punând astfel în pericol siguranța altor persoane care se aflau pe drumul public.
Toate acestea în condițiile în care prin sentința penală 373/30.11.2004 a Judecătoriei Aleșd, instanța de judecată a dat dovadă de clemență prin aceea că i-a aplicat inculpatului o pedeapsă de 1 an și 3 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pentru comiterea unei alte infracțiuni în regimul circulației pe drumurile publice, respectiv conducerea unui autovehicul fără a poseda permis de conducere prevăzută de art. 78 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 (actualmente art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată).
Având în vedere toate aceste aspecte se constată că inculpatul are în mod constant o atitudine contrară ordinii publice, în condițiile în care după ce a intervenit condamnarea sa pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, în interiorul termenului de încercare, a comis o nouă infracțiune similară, de conducere a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere.
La pronunțarea hotărârii de condamnare în prezenta cauză, în mod corect instanța de fond a avut în vedere împrejurările concrete de comitere, persoana inculpatului și, mai ales starea de recidivă postcondamnatorie omogenă, așa cum rezultă din considerentele hotărârii judecătorești.
Instanța de apel a reținut că starea de fapt dedusă judecății și vinovăția inculpatului au fost corect reținute de instanța de fond dar a apreciat că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Analizând astfel criteriile avute în vedere de instanța de apel la aprecierea gradului de pericol social al faptei inculpatului, rezultă că, în fapt, doar atitudinea de recunoaștere a inculpatului a infracțiunii comise, luată în considerare, nu poate fi suficientă pentru a aprecia că aplicarea unei sancțiuni administrative este suficientă pentru reeducarea inculpatului. Nici faptul că inculpatul s-a prezentat în fața instanței nu poate avea efect asupra aprecierii gradului de pericol social al faptei, acest aspect putând constitui însă circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c Cod penal. În contextul în care suspendarea condiționată a executării primei pedepse cu închisoarea nu și-a atins scopul respectiv prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și reeducarea inculpatului, cu atât mai puțin aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ pentru o nouă infracțiune, comisă în stare de recidivă postcondamnatorie omogenă, este în măsură să conducă la aprecierea că a fost atins scopul unei pedepse penale.
Trebuie remarcat și că poziția instanței judecătorești este inconstantă.
Astfel, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea, cu suspendarea condiționată a executării, pentru comiterea unei infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice, în condițiile în care a recunoscut comiterea faptei și nu avea antecedente penale.
Ulterior, având antecedente penale, în stare de recidivă, în interiorul termenului de încercare stabilit de instanță, inculpatul a comis o altă infracțiune, similară cu cea pentru care a fost condamnat anterior, dar totuși instanța de apel nu i-a aplicat o pedeapsă.
În consecință, prevederile art. 52 al. 2 Cod penal, referitor la faptul că prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, pot fi eficiente în speță numai prin aplicarea față de inculpatul a unei pedepse privative de libertate, hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică.
Curtea examinând hotărârile atât, prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art. 385 ind. 9 alin. 3 Cod procedură penală, combinate cu articolul 385 ind. 6 alin. 1 și 385 indice 7 aliniat 1 Cod procedură penală constată că instanța a reținut în mod corect situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului pe baza unei juste aprecieri a materialului probator administrat în cauză, dând faptelor săvârșite de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.
Cât privește critica Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor asupra modului în care instanța de apel a procedat la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța o va înlătura ca nefondată.
În mod corect a apreciat, instanța de apel că, raportat la pericolul social concret al infracțiunii săvârșite, modul și împrejurările săvârșirii faptelor, respectiv, inculpatul a condus autoturismul pe o distanță redusă, de cca. 300 metri, în loc. - mediu rural cu circulație redusă-, persoana inculpatului, faptul că a regretat și recunoscut fapta, toate aceste aspecte duc la concluzia că, fapta acestuia nu atinge gradul de pericol social al unei infracțiuni, o amendă administrativă fiind suficientă pentru reeducarea sa.
Față de cele menționate mai sus, Curtea în conformitate cu art. 385 indice 15 punctul 1 litera b cod procedură penală va respinge, ca nefondat recursul declarat.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. "b" cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, împotriva deciziei penale 242/A/ din, 08.10.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 12.03.2009.
.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
Red.dec. pen. jud. - T
25.03.2009
Red. dec.
Red. sent. Fond.
Tehnored. Gref. M/
27.03.2009/ 2 ex.
Președinte:Pătrăuș MihaelaJudecători:Pătrăuș Mihaela, Munteanu Traian, Rus Claudia
