Falsul privind identitatea (art. 293 cod penal). Decizia 121/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
Decizia penală nr. 121/R/2009
Ședința publică din 12.03.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Popovici Corina Rodica
JUDECĂTOR 2: Munteanu Traian
JUDECĂTOR 3: Rus
Procuror:
Grefier:
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpații, domiciliată în Târgu L, str. -, nr. 9, jud. M și, domiciliat în Târgu L, str. -, nr. 9, jud. M împotriva deciziei penale nr. 180/A din 09 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, având ca obiect infracțiunea de fals privind identitatea, faptă prevăzută și pedepsită de art. 293 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpații recurenți și, asistați de apărătorul acestora, avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale din 12.02.2009, emisă de Baroul Bihor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Procurorul, avocatul inculpaților recurenți, inculpații recurenți nu mai au alte probe de solicitat în cauză.
Nemaifiind excepții sau alte cereri de formulat instanța, consideră cauza lămurită, iar în baza art. 385 ind. 13 cod procedură penală acordă părților cuvântul asupra recursului.
Avocat inculpaților recurenți solicită admiterea recursului, și pe cale de consecință, trimiterea cauzei la prima instanță. Solicită a se observa că în primă instanță nu s-a efectuat nici un fel de probațiune, nu s-au audiat inculpații, martorii, nu s-a dat citire declarațiilor date în faza de urmărire penală, s-a revenit asupra unui martor încuviințat și nu s-a dat citire declarației acestuia, toate acestea coroborate cu poziția de nerecunoaștere a săvârșirii faptei și a agravantei, precum și cu faptul că inculpatul a susținut că nu a încercat să părăsească țara pentru a se sustrage de la executarea pedepsei, duc la concluzia că instanța nu poate să pronunțe o hotărâre și să rețină forma calificată a infracțiunii de tentativă la trecerea ilegală a frontierei doar pe baza actelor din faza de urmărire penală. Aceasta trebuia să reia probațiunea în cursul judecății. La fel în ceea ce privește condamnarea inculpatei aceasta se bazează pe depoziția unui singur martor luată în cursul urmăririi penale și nemaiaudiat în cursul judecății, conform căruia s-a luat legătura cu mama inculpatului și nu cu inculpatul direct, probă care pe fond e contrazisă de toate celelalte probe de la dosar. Întrucât nu există probe în acest sens, primează o încercare de a face aceste probe. În concluzie, consideră că, nu poate sta la baza unei hotărâri de condamnare o judecată în cursul căreia nu s-a efectuat nici un fel de probațiune. S-a ajuns la condamnarea inculpatei fără nici un fel de dovezi și aceasta doar pentru că și-a ajutat fiul. Sarcina cercetării judecătorești în procesul penal este și obligația instanței de judecată. Concluzia este că, un astfel de dosar fără nici un fel de probațiune nu poate fi lăsat să devină definitiv sub aspectul probelor de condamnare. Solicită casarea cu trimitere pentru lipsa cercetării judecătorești și pentru administrarea probelor. În subsidiar solicită achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a, rap. la art. 10 lit. a Cod procedură penală a inculpatei pentru complicitate. Arată că un martor audiat în cursul urmăririi penale susține că a avut o discuție cu aceasta înainte de a vinde pașaportul lui declarație neconformă cu probele de la dosar și declarațiile altor martori.
Cu privire la inculpatul recurent solicită schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. și ped. de art. 70 alin. 2 din OG 115/2001 în sensul înlăturării alin 2 și reținerea doar a alin. 1 și 3. S-a reținut în sarcina inculpatului recurent și trecerea ilegală a frontierei. Inculpatul a explicat acest lucru în sensul că nu a cunoscut că avea o interdicție de intrare în spațiul, fusese expulzat înainte și acesta este un motiv pentru care a încercat să treacă frontiera sub o identitate falsă. Fără nici un fel de probă pentru o prezumție simplă că, respectiv pentru că avea un rest de pedeapsă de executat sigur că acesta este motivul pentru care a plecat. În lipsa probelor nu se poate aplica o astfel de prezumție. Recurentul spune că nu a cunoscut că avea interdicție. acestor indicii se opune simpla prezumție că acesta a fost scopul, astfel că solicită schimbarea încadrării juridice prin înlăturarea agravantei. arată că, săptămânal sunt zeci de cetățeni care comit asemenea fapte fără a fi trimiși în judecată, precum și faptul că dacă nu avea acel rest de pedeapsă, nu ar fi fost trimis în judecată. Se pot reține circumstanțele atenuante prev. de art. 76 lit. e și aplicarea unei amenzi penale, astfel încât să nu mai existe nici un rest de pedeapsă. Din punct de vedere moral nu este genul de pedeapsă pentru care să fie necesară pedeapsa de peste 1 an închisoare.
Reprezentantul parchetului, solicită respingerea recursului formulat de inculpata recurentă și admiterea recursului formulat de inculpatul recurent, modificarea în parte a sentinței și deciziei penale. În ce privește recursul formulat de inculpata recurentă considerând că nu se impune rejudecarea cauzei. Declarațiile martorilor din faza de urmărire penală nu au fost înlăturate astfel că, potrivit Codului penal pot servi la aflarea adevărului.
În ceea ce privește recursul formulat de inculpatul solicită admiterea acestuia, solicitarea schimbării încadrării juridice este neîntemeiată, pentru că ansamblul probator duce la ideea că inculpatul recurent a încercat să plece din țară, pentru a nu executa restul de pedeapsă. Sancțiunea aplicată acestuia este o inovație juridică în defavoarea inculpatului. S-a dispus condamnarea inculpatului la 3 luni pentru fals și la 6 luni închisoare pentru tentativă la trecerea ilegală a frontierei de stat. S-au contopit pedepsele cu restul de 391 zile, nelegal, pentru că este un caz clasic de recidivă. Din punctul său de vedere pedeapsa de 3 ani aplicată ca urmare a deciziei emise de Curtea de Apel Oradea, nu a fost pusă în executare. Mandatul de executare nr. 330 fost emis la 09.05.2005 ca urmare a sentinței penale nr. 190/2004 modificată prin decizia penală nr. 247/05.05.2005. Pedeapsa de 1 ani închisoare nu a început a fi executată la data săvârșirii celei de-a doua fapte, când, se constată că are o pedeapsă de 3 ani, este arestat în baza mandatului 330/2005 și execută această pedeapsă de 3 ani și se eliberează condiționat la 12.12.2006 cu un rest de 391 zile. Aici apare contopirea cu restul de pedeapsă rămas la data liberării condiționate dar contopirea are loc doar când în interiorul restului săvârșește o nouă faptă. Nu suntem în această situație. Suntem în situația alin. 1 din art. 39 Cod penal, pedeapsa pentru primul termen al recidivei cu pedeapsa pentru al doilea termen al recidivei se contopesc în integralitatea lor și ca atare solicită reflectarea operației de contopire. Să se contopească pedeapsa de 3 ani și 6 luni în pedeapsa cea mai grea și să se constate că pedeapsa cea mai grea aplicată în cauză este cea de 3 ani, să se dispună efectuarea pedepsei de 3 ani, să se deducă întreaga perioadă executată din 29.04.2004-17.12.2004 și de la 28.08.2005-12.12.2006, anularea vechiului mandat de executare și emiterea unui nou mandat.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față pe baza actelor de la dosar instanța constată că:
Prin sentința penală nr.803/26.06.2008 pronunțată în dosar nr-, Judecătoria Satu Mare, în baza art. 293 alin. 1.pen, l-a condamnat pe inculpatul, CNP -, fiul lui și, născut la 05.05.1976 în Târgu L, jud. M, de cetățenie română, studii 10 clase, stagiul militar nesatisfăcut, domiciliat în Târgu L,-, jud. M, recidivist, pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea, la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare.
În baza art. 20.pen. raportat la art. 70 alin. 2 din OUG 105/2001, art. 37 (1) lit.a, pen. art. 39 alin.2 pen. l-a condamnat pe același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de ieșire din țară prin trecere ilegală a frontierei de stat în scopul sustragerii de la executarea unei pedepse, la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.
În baza art. 39 alin. 2.pen. rap. la art. 37 (1) lit. a, pen. a contopit pedepsele de mai sus aplicate mai sus cu pedeapsa de 391 zile rămasă de executat din pedeapsa de 3 ani închisoare pentru ultraj în urma deciziei penale nr.247/08.05.2005 a Curții de Apel Cluj urmând ca inculpatul în baza art. 33 lit. a pen. să execute pedeapsa rezultantă cea mai grea de 391 zile închisoare.
În baza art. 71.pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a, teza a II-a lit.b pen. pe durata executării pedepsei.
În baza art. 88.pen. a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestului preventiv din 29.04.2004 și până la 17.12.2004.
În baza art. 293 alin.2 pen. a fost condamnată inculpata CNP -, fiica lui și, la 14.08.1955, în Groșii, jud. M, cetățenia română,. în Târgu L,-, jud. M, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea, la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare.
În baza art. 26.pen. raportat la art. 20.pen. raportat la art. 70 alin. 2 din OUG 105/2001 cu aplicarea art.74, 76.pen. a fost condamnată aceeași inculpată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tentativa de ieșire din țară prin trecere ilegală a frontierei de stat în scopul sustragerii de la executarea unei pedepse, la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a pen. inculpata va executa pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) luni închisoare.
În baza art. 71.pen. i-au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute de art.64 lit.a, teza a II-a și lit.b pen. pe durata executării pedepsei.
În baza art. 81.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata prevăzută de art. 82.pen. stabilind 2 ani și 3 luni termen de încercare.
În baza art. 359.pr.pen. s-au învederat inculpatei consecințele dispozițiilor art. 83.pen.
În baza art. 191 alin. (2) pr.pen. inculpații au fost obligați în solidar să plătească statului suma de 350 lei, cheltuielile judiciare, câte 175 lei fiecare.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că în data de 27.08.2005, s-a prezentat la ieșirea din țară prin un cetățean care a prezentat pentru controlul de frontieră pașaportul simplu românesc nr. - eliberat la data de 12.10.2004 de către Biroul Pașapoarte M pe numele.
Trecând la verificarea legalității și autenticității documentelor de mai sus, organele poliție de frontieră din F au constatat că între fizionomia persoanei care s-a prezentat la ieșirea din țară și fizionomia titularului de drept al pașaportului de mai sus sunt diferențe.
În urma cercetărilor s-a stabilit că persoana care s-a prezentat în cu documentele de mai sus este de fapt inculpatul, pe numele căruia există emis de către Judecătoria Târgu Lăpuș mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 330 din data de 09.05.2005.
Învinuitul, în jurul datei de 23. 08.2005, a fost contactat de mama învinuitului, care i-a cerut să îi facă rost de un pașaport pentru fiul ei, întrucât acesta are interdicție și vrea să plece ilegal din România, spunându-i că este dispusă să plătească pentru pașaport suma de 150 euro.
a mai declarat că nu știa că pe numele lui este emis un mandat de executare a pedepsei închisorii. În aceste condiții, în data de 26.08.2005, învinuitul a luat legătura cu, pe care l-a rugat să îi vândă pașaportul personal, spunându-i acestuia că pașaportul va ajunge în final la. A primit pașaportul nr. - de la și a mers la domiciliul numitului, unde a înmânat acest pașaport mamei acestuia, numita, în prezența soțului acesteia, primind de la acesta suma de 150 euro.
Instanța de fond a reținut că faptele inculpaților întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de: în ceea ce-l privește pe inculpatul a infracțiunii de fals privind identitatea prev.și ped.de art.293 alin.1 pen și a infracțiunii de tentativă de ieșire din țară prin trecere ilegală a frontierei de stat în scopul sustragerii de la executarea unei pedepse, prev.și ped.de art.20 pen. raportat la art.70 alin.2 din OUG 105/2001, art.37 (1) lit.a, pen. art.39 alin.2 pen. cu aplic.art.33 lit.a pen.; în ceea ce o privește pe inculpata, a infracțiunii de fals privind identitatea prev.și ped.de art.293 alin.2 pen și a infracțiunii de complicitate la tentativa de ieșire din țară prin trecere ilegală a frontierei de stat în scopul sustragerii de la executarea unei pedepse, prev.și ped.de art.26 pen. raportat la art.20 pen. raportat la art.70 alin.2 din OUG 105/2001 cu aplic.art.33 lit.a pen.
Totodată, s-a mai reținut că față de inculpatul sunt aplicabile disp. art.37 lit. a și art.39al.2 pen. întrucât prin decizia penală nr. 247/5.05.2005 a Curții de Apel Cluj acesta a fost condamnat la 3 ani închisoare pentru ultraj, din care a executat în arest preventiv intervalul 29.04.2004-17.12.2004.
Din cazierul la zi rezultă că din 3 ani închisoare pentru ultraj a rămas cu un rest de executat de 391 zile.
Din probe a mai rezultat că inculpata nu are antecedente penale și a refuzat în faza de anchetă să dea orice declarație.
Inculpații, deși citați cu toate formele pentru fiecare termen, aceștia nu s-au prezentat în fața instanței de fond. Inculpata prin apărător a depus la dosar acte medicale actualizate din care rezultă că are probleme de sănătate, și apărătorul în consecință a solicitat soluționarea în fond a cauzei și nu amânare pe motive medicale.
Față de cele de mai sus, instanța de fond, având în vedere conduita bună a inculpatei înainte de săvârșirea infracțiunii, faptul că nu are antecedente penale, precum și gradul de pericol social al faptelor săvârșite, modul în care au fost săvârșite, că inculpatul este recidivist, în baza textelor de lege amintite mai sus, i-a condamnat conform dispozitivului sentinței atacate.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații și, solicitând suspendarea condiționată a executării pedepsei în ce-l privește pe inculpatul fiind posibil acest lucru, inculpatul muncește în străinătate, are șanse de a-și întemeia o familie și a avea o viață decentă, în ceea ce o privește pe inculpata având în vedere contribuția minimă a acesteia la comiterea faptelor, starea gravă de sănătate, faptul că este mama inculpatului, apreciază că faptele nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni și solicită aplicarea unei amenzi administrative în urma achitării în baza art.18 indice 1.pen.
Examinând sentința criticată prin prisma motivelor de apel formulate de inculpatul tribunalul a reținut că instanța de fond a făcut o corectă apreciere a probelor, faptele au fost dovedite, de altfel inculpatul le și recunoaște, de asemenea corect a fost individualizată pedeapsa și modalitatea de executare, dat fiind împrejurarea că inculpatul se află în stare de recidivă postcondamnatorie urmare unei pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin dec.pen.247/2005 a Curții de Apel Cluj, acesta nu poate beneficia de suspendarea condiționată a executării pedepsei fiind incidente disp.art.81 alin.1 lit. b pen. o condiție a suspendării fiind aceea ca inculpatul să nu fi fost condamnat anterior la o pedeapsă mai mare de 6 luni închisoare. Raportat la aceste împrejurări, apelul inculpatului a fost respins ca nefondat.
În ceea ce privește apelul inculpatei, este admisibil dar pentru alte considerente decât cele invocate în motivele de apel. Și în ceea ce o privește, s-a dovedit că a comis faptele reținute în sarcina sa, ea a fost cea care a procurat pașaportul pentru fiul ei achitând pentru aceasta suma de 150 Euro martorului . De observat de altfel, că în cursul urmăririi penale inculpata a refuzat să dea vreo declarație, iar apoi în fața instanței nu s-a prezentat invocând starea precară a sănătății.
A greșit însă instanța de fond atunci când după ce a recunoscut inculpatei circumstanțe atenuante personale, a făcut aplicarea acestora numai la una din faptele pentru care inculpata a fost trimisă în judecată omițând să le aplice și pentru cea de a doua faptă deși era obligatoriu și de asemenea, deși s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante a omis să dispusă și suspendarea executării pedepselor accesorii potrivit art.71 alin.5 penal.
Drept urmare, apelul inculpatei a fost admis în sensul celor de mai sus, și în baza art.379 pct.2 lit. a rap. la art.382 alin.2 pr.pen. sentința penală nr.803/2008 a Judecătoriei Satu Marea fost desființată în parte cu privire la această inculpată și în urma descontopirii pedepsei de 3 luni închisoare aplicată acesteia în pedepsele componente de 3 luni închisoare aplicată în baza art.293 alin.2 pen. și 3 luni închisoare aplicate în baza art.26 rap.la art.20 pen.și art.70 alin.2 din OUG 105/2001 cu apl.art.74 și 76.pen. s-a redus de la 3 luni închisoare la 2 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatei în baza art.293 al.2 pen. făcând aplicarea disp.art.74,76 lit. e pen. pe care apoi o va contopi cu pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată în baza art.26 rap.la art.20 pen.și art.70 alin.2 din OUG 105/2001 cu apl.art.74,76 pen.urmând să execute în baza art.33 lit.a și 34 lit.b pen pedeapsa mai grea, de 3 luni închisoare.
A menținut măsura suspendării condiționate a executării pedepsei, iar în baza art. 71 alin.5 pen. pe durata suspendării executării pedepsei a dispus și suspendarea executării pedepselor accesorii.
A menținut în rest dispozițiile sentinței apelate.
În baza art.192 alin.2 pr.penală a obligat inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat în apel, restul cheltuielilor rămânând în sarcina statului.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal, au declarat recurs inculpații și.
Inculpata, prin intermediul apărătorului său, solicită admiterea recursului, și pe cale de consecință, trimiterea cauzei la instanța de fond, deoarece lipsește cercetarea judecătorească. În subsidiar solicită achitarea sa potrivit art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a Cod procedură penală, deoarece fapta nu există.
Inculpatul, prin intermediul apărătorului său, solicită admiterea recursului și schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. și ped. de art. 70 alin. 2 din OUG 105/2001 în infracțiunea prev. și ped. de art. 70 al. 1 din OUG 105/2001, reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante ca urmare a sincerității de care acesta a dat dovadă, cu consecința aplicării unei amenzi penale.
Curtea, examinând hotărârea atacată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art. 385 ind. 9 alin. 3 Cod procedură penală, combinat cu art. 385 indice 6 al. 1 și 385 indice 7 alin. 1 Cod procedură penală, apreciază că recursul inculpatei este nefondat, urmând a-l respinge în consecință, iar recursul inculpatului este fondat, dar pentru alte considerente.
Starea de fapt a fost bine reținută de instanța de fond și cea de apel, just argumentată și conformă cu probele administrate în cauză, încadrarea juridică a faptelor co0mise de inculpați, fiind legală.
Astfel, în mod corect s-a reținut vinovăția inculpaților pentru comiterea infracțiunii de fals privind identitatea prev. și ped. de art. 293 al. 2 Cod penal, respectiv infracțiunea de complicitate la tentativă de ieșire din țară prin trecerea ilegală a frontierei de stat, în scopul sustragerii de la executarea unei pedepse prev. și ped. de art. 26 Cod penal rap. la art. 20 Cod penal, rap. la art. 70 alin. 2 din OUG 105/2001 și a inculpatului pentru comiterea infracțiunii de fals privind identitatea prev. și ped. de art. 293 al. 1 Cod penal cu art. 37 lit. a Cod penal și tentativă la ieșirea din țară prin trecerea ilegală a frontierei de stat, în scopul sustragerii de la executarea unei pedepse prev. și ped. de art. 20 Cod penal, rap. la art. 70 alin. 2 din OUG 105/2001 cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, constând în aceea că inculpata în data de 26.08.2005 a cumpărat, prin intermediul numitului, un pașaport românesc, pe care l-a înmânat fiului său, pentru a se legitima cu el la ieșirea din țară, deși cunoștea că pe numele acestuia era emis un mandat de executare a pedepsei cu închisoarea. Ulterior, inculpatul, în data de 27.08.2005 s-a prezentat la ieșirea din țară prin Punctul trecere frontieră cu intenția de a se deplasa în străinătate unde a prezentat pentru controlul de frontieră un pașaport românesc pe numele.
Criticile inculpatei, în sensul că în cauză nu există dovezi din care să rezulte vinovăția sa în comiterea faptelor pentru care a fost cercetată și condamnată de instanțele de fond, respectiv că lipsește cercetarea judecătorească, sunt nefondate.
Astfel, este de observat, că într-adevăr în cauză nu a fost audiat nici un martor, în faza de judecată, dar acest fapt s-a datorat unor împrejurări obiective, respectiv, după cum rezultă din procesul verbal privind executarea mandatelor de aducere (filele 91, respectiv 95 din dosarul instanței de fond) martorul este plecat din țară, la muncă în Anglia, de 2 ani, și nu se cunoaște data când acesta se întoarce în țară. Ori în aceste condiții, potrivit dispozițiilor art. 327 al. 3 Cod procedură penală, se poate da citire declarației date de martor în cursul urmăririi penale. Simplul fapt că instanța nu a procedat potrivit art. 327 al. 3 Cod procedură penală, nu înseamnă că nu se poate lua în considerare declarațiile martorilor date în cursul urmăririi penale, văzându-se și prevederile art. 63 alin. 2 Cod procedură penală potrivit cărora "probele nu au o valoare mai dinainte stabilită" ceea ce înseamnă că probele administrate în faza de judecată nu au o forță probantă mai mare decât cele administrate în faza de urmărire penală.
Pe de altă parte din declarațiile martorului rezultă că în jurul datei de 23.08.2005, a fost sunat de inculpata, mama inculpatului, care i-a cerut să vină acasă la ea, în loc. Târgu L, pe str. -, "în aceeași zi, am mers la locuința lui, care nu era acasă, și am fost primit de mama acestuia, care mi-a cerut să îi fac rost de un pașaport pentru, fiul ei, fiindcă acesta nu are momentan pașaport și vrea să plece din țară cu acel pașaport, și este dispusă să plătească suma de 150 Euro I-am spus numitei că voi încerca să găsesc pe cineva dispus să-și vândă pașaportul. În data de 24.08.2005 m-am întâlnit în Târgul L cu numitul, pe care l-am întrebat dacă are pașaport și dacă este de acord să-i dea pașaportul mamei lui contra sumei de 150 Euro Am primit de la, personal, în data de 26.08.2005 și tot eu am fost cel care a dus pașaportul lui la domiciliul lui și l-am înmânat personal mamei lui, de la care am primit suma de 150 Euro". Această declarație a martorului se coroborează în privința aspectelor esențiale cu declarația martorului (filele 22 și 24-25 dosar urmărire penală) care arată că în data de "26.08.2005a venit la mine numitul care mi-a zis să-i vând pașaportul meu Mi-a mai spus că nu-i trebuie lui personal pașaportul mei, ci îl va da unei alte persoane care se va folosi de el pentru a trece frontiera în străinătate. Eu am fost de acord Astfel, în data de 26.08.2005, în jurul orelor 12,30 i-am dat pașaportul meu lui, în timp ce mă aflam în fața blocului meu".
În acest context apreciem ca fiind dovedită vinovăția inculpatei. Mai mult, este de observat faptul că în timpul urmăririi penale, inculpata s-a prevalat de dreptul la tăcere, iar mai apoi nu s-a prezentat în fața instanței nici la fond și nici în căile de atac pe care le-a formulat în cauză, prin intermediul apărătorilor săi, iar pe de altă parte, abia în recurs prima dată a invocat faptul că infracțiunea pentru care a fost condamnată de instanțele de fond nu ar exista, solicitând achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod procedură penală, în timp ce la instanța de fond și cea de apel, prin intermediul apărătorilor săi, nu a negat existența acestor fapte, ci doar a solicitat a se constata că aceste fapte nu ating gradul de pericol social al unei infracțiuni, și în consecință să fie achitată în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b ind. 1 Cod procedură penală.
Referitor la recursul inculpatului, este de observat faptul că acesta a recunoscut comiterea faptelor, pentru care a și fost condamnat de instanțele de fond, cu mențiunea că a solicitat a se schimba încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina sa, din infracțiunea prev. de art. 20 Cod penal, rap. la art. 70 alin. 2 din OUG 105/2001 în infracțiunea prev. de art. 20 Cod penal, rap. la art. 70 din OUG 105/2001, în sensul că nu a vrut să treacă fraudulos frontiera de stat a României pentru a se sustrage de la executarea unei pedepse ci pentru a merge la muncă în străinătate.
Curtea, apreciază însă, că nu se poate dispune schimbarea de încadrare juridică solicitată de inculpatul, câră vreme acesta, cunoștea la data la care a vrut să plece din țară că nu are un mandat de executare al pedepsei, inculpatul fiind arestat preventiv în acea cauză și fiind pus în libertate de instanța de apel prin încheierea penală nr. 346/A/16 decembrie 2004 Tribunalului Maramureș, după ce anterior fusese condamnat de instanța de fond, jud.. L la o pedeapsă privativă de libertate. Mai mult, inculpatul prin intermediul apărătorului său, declară și recurs în cauză, recurs însă, care prin dec. pen. nr. 247/R/5 mai 2005 Curții de Apel Cluja fost respins, admițându-se însă recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș și majorându-se pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului la 3 ani închisoare, cu privare de libertate. În aceste condiții, respectiv câtă vreme și inculpatul a declarat recurs în cauză, chiar dacă nu s-a prezentat personal în fața instanței de recurs, nu poate susține că nu a avut cunoștință de soluția pronunțată în cauză.
În ceea ce privește individualizarea pedepselor aplicate celor 2 inculpați, referitor la infracțiunile săvârșite în prezenta cauză, Curtea apreciază că atât cuantumul pedepselor aplicate celor 2 inculpați, cât și modalitatea de executare a acestora, corespund criteriilor generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv modul și împrejurările comiterii infracțiunilor, pericolul social concret al infracțiunii săvârșite, inclusiv împrejurările care au precedat săvârșirea faptelor, dar și persoana inculpaților, (inculpata fiind fără antecedente penale, iar inculpatul fiind recidivist postcondamnatoriu), faptul că inculpatul a dat declarații parțial sincere, instanțele de fond asigurând prin aceasta realizarea scopului preventiv, educativ al pedepsei prev. de art. 52 Cod penal.
Recursul inculpatului este însă admisibil, în ceea ce privește modul greșit de aplicare al dispozițiilor privind recidiva postcondamnatorie cu referire concretă la prevederile art. 39 Cod penal.
Astfel, instanța de fond, în mod greșit a dispus, contopirea în baza art. 39 al. 2 Cod penal a pedepsei aplicate pentru infracțiunea din prezenta cauză cu restul rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin decizia penală 247/R/5.05.2005 a Curții de Apel Cluj, deoarece inculpatul a săvârșit faptele din prezenta cauză în 27 august 2005, după rămânerea definitivă a hotărârii ce formează primul termen al recidivei (mai 2005), dar înainte de începerea executării pedepsei de 3 ani închisoare ce formează primul termen al recidivei (pedeapsă a cărei executare a început în 28.08.2005). de menționat că anterior inculpatul într-adevăr fusesearestat preventivîn perioada 29.04.2004-17.12.2004, darnu începuse executarea pedepsei, fiind pus în libertate de instanța de apel.
În aceste condiții, instanța de fond trebuia să procedeze potrivit art. 39 al. 1 Cod penal, potrivit căruia "pedeapsa stabilită pentru infracțiunile săvârșite ulterior și pedeapsa aplicată pentru infracțiunea anterioară se contopește conform art. 33, 34 Cod penal".
În cazul de față, apreciem că nu sunt aplicabile disp. art. 39 alin. 2 Cod penal, întrucât în momentul săvârșirii infracțiunilor din prezenta cauză, inculpatul nu executare în parte pedepsele ce formează primul termen al recidivei (arestul preventiv se deduce din pedeapsa aplicată, dar faptul că inculpatul, anterior săvârșirii faptelor din prezenta cauză a fost arestat preventiv nu se poate considera că acesta a început executarea pedepsei).
Ar mai fi de menționat faptul că, deși aparent, aplicându-i-se dispozițiile art. 39 alin. 1 Cod penal în loc de 39 alin. 2 Cod penal, inculpatului i s-ar înrăutăți situația, este de observat că în fapt nu se întâmplă acest lucru, deoarece aplicându-i-se pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare din care s-au dedus perioadele executare -29.04.2004-17.12.2004 și 28.08.2005-12.12.2006- data când acesta a fost liberat condiționat- inculpatului i s-a creat o situație mai favorabilă raportat la dispozițiile liberării condiționate. Astfel, acesta executând deja o pedeapsă de 3 ani închisoare și fiind liberat condiționat, practic a executat fracția necesară liberării condiționate, pe când, în cazul pedepsei de 391 zile închisoare aplicate de e instanța de fond, inculpatul nu putea fi liberat condiționat decât după executarea a cel puțin 2/3 din durata acestei pedepse.
Ar mai fi de punctat faptul că nu s-a putut constata ca fiind executată pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată în prezenta cauză, câtă vreme aceasta este identică cu pedeapsa de 3 ani închisoare din care inculpatul s-a liberat condiționat, dar sub aspectul cuantumului acestuia și nu sub aspectul componenței acelei pedepse.
Ca urmare, Curtea în baza art. 385/15 pct. 2 lit. "b" cod procedură penală, va admite recursul penal declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 180/A din 9 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, și a sentinței penale nr. 803 din 26 iunie pronunțată de Judecătoria Satu Mare pe care le casează și modifică în sensul că, înlătură dispozițiile art. 39 al. 2 Cod penal și pedeapsa rezultantă de 391 zile închisoare.
În baza art. 33 lit. a și 34 lit. b cod penal contopește pedeapsa de 3 luni închisoare cu pedeapsa de 6 luni închisoare și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.
În baza art. 39 alin. 1 Cod penal rap. la art. 37 lit. a Cod penal, cu referire la art. 34 lit. b Cod penal, contopește pedeapsa de 6 luni închisoare cu pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin dec. pen. nr. 247/08.05.2005 a Curții de Apel Cluj, urmând să execute pedeapsa rezultantă de - 3 ani închisoare cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a, teza II și lit. b Cod procedură penală pe durata executării pedepsei.
- deduce din pedeapsa rezultantă durata executată de la 29 aprilie 2004 la 17 decembrie 2004 și de la 28 august 2005 la 12 decembrie 2006.
- anula mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 330 din 9 mai 2005, privind pedeapsa de 3 ani închisoare, emis de Judecătoria Târgu Lăpuș și va dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei.
- respinge recursul penal declarat de inculpata.
- menține restul dispozițiunilor hotărârilor recurate.
Fiind în culpă procesuală va obliga pe inculpata recurentă la suma de 200 lei, cheltuieli judiciare în folosul statului, restul cheltuielilor judiciare rămânând în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385/15 pct. 2 lit. "b" cod procedură penală,
Admite recursul penal declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 180/A din 9 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, și a sentinței penale nr. 803 din 26 iunie pronunțată de Judecătoria Satu Mare pe care le casează și modifică în sensul că, înlătură dispozițiile art. 39 al. 2 Cod penal și pedeapsa rezultantă de 391 zile închisoare.
În baza art. 33 lit. a și 34 lit. b cod penal contopește pedeapsa de 3 luni închisoare cu pedeapsa de 6 luni închisoare și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.
În baza art. 39 alin. 1 Cod penal rap. la art. 37 lit. a Cod penal, cu referire la art. 34 lit. b Cod penal, contopește pedeapsa de 6 luni închisoare cu pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin dec. pen. nr. 247/08.05.2005 a Curții de Apel Cluj, urmând să execute pedeapsa rezultantă de -3 ani închisoare cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a, teza II și lit. b Cod procedură penală pe durata executării pedepsei.
Deduce din pedeapsa rezultantă durata executată de la 29 aprilie 2004 la 17 decembrie 2004 și de la 28 august 2005 la 12 decembrie 2006.
Anulează mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 330 din 9 mai 2005, privind pedeapsa de 3 ani închisoare, emis de Judecătoria Târgu Lăpuș și dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei.
Respinge recursul penal declarat de inculpata.
Menține restul dispozițiunilor hotărârilor recurate.
Obligă pe inculpatul recurent la suma de 200 lei, cheltuieli judiciare în folosul statului, restul cheltuielilor judiciare rămânând în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 12 martie 2009.
.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - -
Red. dec. pen. jud. -
În concept 26.03.2009
Red. dec. M
Red. hot fond.
Tehnored. Gref. M/
30.03.2009/ 2 ex.
Președinte:Popovici Corina RodicaJudecători:Popovici Corina Rodica, Munteanu Traian, Rus
