Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 160/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 160/
Ședința publică din 05 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru Diaconu
JUDECĂTOR 2: Corina Voicu
JUDECĂTOR 3: Elena Minodora
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, reprezentat prin procuror .
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de recurenta-parte vătămată - și recurentul-asigurator, împotriva deciziei penale nr. 133/A/2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Ședința a fost înregistrată conform art.304 al.1 Cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns: avocat ales pentru recurenta-parte vătămată lipsă la acest termen; recurentul-asigurator prin avocat ales în baza delegației de la dosar; avocat ales pentru intimatul-inculpat, lipsă la acest termen, lipsind intimatul-parte vătămată și intimatul-parte civilă Spitalul Județean
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile prezente și reprezentantul parchetului, arată că nu mai au cereri prealabile de formulat în cauză.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, instanța constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Avocat, pentru recurenta - parte vătămată, solicită admiterea recursului părții vătămate. Se susține că infracțiunea prevăzută de art.87 din OUG195/2002 este absorbită de infracțiunea prev. de art.184 alin.41Cod penal și, deși fapta inculpatului a căpătat un caracter mai grav, condamnarea acestuia este doar de 1 ani și 6 luni.
Sub aspectul laturii civile, se susține că, deși partea vătămată a suferit leziuni grave la nivelul bazinului și urmează în continuare fizioterapie, instanța de apel nu a acordat decât suma de 30.000 lei cu titlu de daune materiale și 5.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale. Consideră că această sumă este derizorie, având în vedere suferința părții vătămate precum și riscul major ca aceasta să nu poată avea copii niciodată. Raportat la suferință, consideră că se impune majorarea daunelor materiale și a celor morale la cuantumul solicitat la data constituirii de parte civilă și anume la suma de 100.000 lei (1 miliard lei vechi ).
Având cuvântul pe recursul asiguratorului, susține că procedura penală nu cunoaște alte instituții în ceea ce privește participarea în procesul penal a persoanei care răspunde alături de o persoană care săvârșește o faptă penală, decât pe aceea a părții responsabile civilmente. Solicită respingerea recursului asiguratorului ca nefondat.
Avocat, pentru recurentul - asigurator solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, în sensul modificării hotărârii din apel și a celei de la fond și reducerea daunelor morale acordate de Judecătoria Rm.V părții civile în limita sumei de 15.000-17.000 lei. Precizează că este de acord a fi acordate daune materiale și morale, dar suma să nu constituie o îmbogățire fără o justă cauză a părții vătămate.
Apreciază că acordarea daunelor morale în cuantumul acordat este exagerat de mare, iar hotărârea fondului este vădit nelegală și prin acea că încalcă flagrant dispozițiile legale care consacră principiul egalității de tratament și regim juridic aplicabil părților raporturilor juridice procesuale, indiferent de naționalitatea și starea materială a autorului accidentului ori asiguratorului, în condițiile în care, în litigii similare în care au fost implicați cetățeni români și societăți de asigurare române, nu au fost acordate despăgubiri într-un asemenea cuantum. Consideră că acordarea de despăgubiri morale în sumă de 15 - 17.000 RON pentru partea civilă ar reprezenta o compensație adecvată prejudiciului moral încercat în urma accidentului de circulație.
De asemenea se susține că în mod greșit a fost obligată societatea de asigurare în solidar cu inculpatul la plata daunelor, deoarece nu există temei legal pentru a fi obligat în solidar cu inculpatul. În condițiile în care între inculpat și asigurator nu există vreun raport de muncă și sau de subordonare și deci nu sunt îndeplinite nici situațiile prev.de art. 1000 alin.1 și 3 cod civil și respectiv art.16 din Cod.proc.penală, nu operează solidaritatea dintre cele două părți din cauză și deci nu mai pot fi obligate în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor civile.
Cât privește recursul părții vătămate, solicită respingerea acestuia atât pe latură penală cât și pe latură civilă.
Avocat, pentru inculpatul-intimat, susține că inculpatul nu săvârșit infracțiunea cu intenție, că a achitat părții civile, în cursul urmăririi penale, suma de 5000 lei, cu titlu de despăgubiri, că partea civilă nu a adus nici o probă pentru a dovedi prejudiciul moral suferit. Totodată consideră că pedeapsa aplicată inculpatului sub aspectul laturii penale respectă criteriile de individualizare. Pe latura civilă, consideră că recursul părții vătămate nu este admisibil invocând disp. art.3859alin.2 Cod procedură penală. De asemenea raportul medical a concluzionat că partea vătămată este aptă de muncă, fapt ce a determinat chiar prezenta părții la serviciu după 3 luni de la accident. Concluzionând solicită respingerea recursului părții vătămate pe latura civilă ca inadmisibil și în subsidiar ca nefondat.
Pe recursul asiguratorului pune concluzii de admitere în parte a recursului sub aspectul reducerii daunelor morale și de menținere sub aspectul obligării în solidar.
Reprezentantul parchetului având cuvântul, pune concluzii de respingere a ambelor recursuri, motivând că recursul părții vătămate pe latura penală este nefondat în sensul că instanța de apel a reținut corect situația de fapt și a făcut o individualizare legală. De asemenea a analizat temeinic latura civilă astfel că nu se impune majorarea pedepsei și a cuantumului despăgubirilor, majorarea acestora ducând la o îmbogățire fără just temei. În ceea ce privește daunele morale, instanța constatat că partea civilă a suferit un șoc psihic puternic în urma accidentului rutier, pe lângă suferința fizică, aceasta suportând și traume psihice, condiții de spitalizare, intervenții chirurgicale și a apreciat că suma de 30.000 lei reprezintă o compensare morală justă pentru partea civilă după acest nefericit eveniment.
Cât privește recursul asiguratorului, pune concluzii de respingere a acestuia, instanța de fond a reținut corect situația de fapt și a analizat latura civilă, astfel că se impune menținerea hotărârii instanței de apel.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin sentința penală nr.361 din 13 iunie 2008, pronunțată de către Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în dosarul nr-, în baza art. 334 Cod pr.penală, a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor din prevederile art. 184 alin.1 și 3 cod penal, art. 184 alin. 1 și 3 cod penal și art. 79 alin.1 din OUG nr.195/2002 cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit.b Cod penal, în:
-fapta prevăzută de art.184 alin.1 și 3 Cod penal, parte vătămată, fapta prevăzută de ar. 184 alin.2 și 4 Cod penal, parte vătămată și art.79 alin.1 din OUG nr.195/2002 (devenit art. 87 alin.1) cu aplicarea art. 33 lit. a) și b) Cod penal.
În baza art.184 alin.1 și 3 Cod penal, inculpatul, fiul lui și, născut la data de 26 iulie 1967 în comuna Golești, județul V, -, domiciliat în, Milano, GB, nr.6, Italia, cu adresa de comunicare a actelor de procedură în Râmnicu V, Cabinet Avocat,-, bloc 13,.A,.39, județul V, a fost condamnat la 1 an închisoare (parte vătămată ), iar în baza art.184 alin.2 și 4 Cod penal, a fost condamnat la 1 an și 6 luni închisoare, parte vătămată, și în baza art.79 alin.1 din OUG nr.195/2002 (devenit art.87 alin.1 în urma republicării actului normativ), a fost condamnat la 2 ani închisoare.
În baza art.33 lit.a) și b) Cod penal și art.34 Cod penal, au fost contopite pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, cu aplicarea art.71 și 64 lit.a și b Cod penal, iar în baza art. 81 și 82 Cod penal, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei, pe un termen de încercare de 4 ani, fiind aplicat art.71 alin.5 Cod penal.
Prin aceeași sentință, s-a constatat că Biroul Asigurărilor de Autovehicule din România () a desemnat în cauză, potrivit interne ale Sistemului Carte societatea Internațional, cu sediul în B-,. C,. 2,. 5, sector 1, să reprezinte interesele societății de asigurare -Italia, care are calitatea de asigurător de răspundere civilă, potrivit poliței de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto carte nr.- 4 800 886/860 și că inculpatul a achitat către Casa de Asigurări de Sănătate V, cu chitanța nr.- din 12.07.2005, suma de 485,04 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare.
A fost respinsă cererea formulată de Spitalul Județean V, având ca obiect cheltuieli de spitalizare și a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată/civilă, inculpatul fiind obligat, în solidar cu societatea de asigurare -ITALIA, prin SC Internațional, la plata despăgubirilor civile în sumă de 1000 lei și a daunelor morale în cuantum de 5000 lei, către partea vătămată/civilă.
A fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de partea vătămată/civilă și s-a luat act că inculpatul a achitat părții civile în cursul urmăririi penale suma de 5000 lei, cu titlu de despăgubiri, fiind obligat acesta, în solidar cu societatea de asigurare -ITALIA, prin SC Internațional, la plata despăgubirilor civile în sumă de 5000 lei și a daunelor morale în cuantum de 30.000 lei către partea vătămată/civilă.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
În seara zilei de 02.07.2005, în jurul orelor 20,45, inculpatul, conducea autoturismul marca, înmatriculat în Italia, nr. -EJ, pe strada - lui, direcția Nord-Sud. Ajungând la intersecția cu strada - -, semaforizată, s-a înscris pe de preselecție, intenționând să-și continue deplasarea pe această stradă pentru a ajunge în zona. A oprit la culoarea roșie a semaforului, iar la schimbarea în, fiind primul pe sa de mers, a pornit accelerând la maxim, virând stânga, fără să acorde prioritate autovehiculelor care circulau din sens invers. Deși nu avea vizibilitate pentru a face manevra de virare stânga în condiții de siguranță, deoarece pe a doua era oprit la semafor un autovehicul de dimensiuni mari, urmat în coloană de alte autovehicule, acesta s-a pornit în mișcare fără să se asigure în prealabil, așa încât nu a sesizat faptul că pe 1 de pe contrasens se apropia de intersecție autoturismul marca Peugeot, cu numărul de înmatriculare B-49-, condus de, care, circulând în regim de taxi, transporta pe partea vătămată și pe martorul.
În aceste împrejurări, autoturismul condus de inculpat a intrat în coliziune cu taximetrul condus de partea vătămată. În urma impactului a suferit leziuni traumatice pentru vindecarea cărora s-au acordat, inițial, 55 de zile de îngrijiri medicale, iar a suferit la rândul său leziuni traumatice care au necesitat, conform actelor medicale de la dosar, 12-14 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare. Celălalt ocupant al taximetrului, martorul a prezentat leziuni traumatice pentru vindecarea cărora au fost necesare 8-9 zile de îngrijiri medicale.
În cursul cercetării judecătorești s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale privind pe partea vătămată, în concluziile raportului întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală V, reținându-se faptul că partea vătămată a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri dure în interiorul unui autoturism, acestea putând data din 02.07.2005. S-a prelungit numărul de zile de îngrijiri medicale acordat inițial la 70-80, în această perioadă incluzându-se și internarea în Spitalul Județean V, timpul necesar consolidării fracturilor, precum și tratamentul de recuperare fizico-medicală. Leziunile produse părții vătămate nu i-au pus în primejdie viața și aceasta nu a rămas cu infirmități sau invalidități traumatice.
Inculpatului i-au fost recoltate probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, la orele 21,15 și 22,15 stabilindu-se că acesta avea o îmbibație alcoolică în sânge de 1, 25g%o și respectiv 1,10 g%o, conform buletinelor de analiză nr. 626, 627 din data de 05.07.2005. Expertiza medico-legală privind calculul retroactiv al alcoolemiei a concluzionat în raportul nr. 829/i faptul că la ora 20,45 inculpatul putea avea, teoretic, o alcoolemie de circa 1,20 g%
Sub aspectul laturii civile a cauzei, prima instanță a constatat că partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând daune morale în cuantum de 7000 lei și despăgubiri civile în sumă de 3000 lei.
Din probatoriul administrat în cauză, a rezultat faptul că partea civilă a făcut cheltuieli pentru refacerea sănătății, a fost lipsit, în perioada ulterioară accidentului, de veniturile pe care le-ar fi obținut în mod obișnuit de la locul de muncă, prejudiciul material fiind evaluat la suma de 1000 lei.
În același timp, partea civilă a suferit și o traumă psihică, ca urmare a accidentului în care a fost implicată, fiind îndreptățită la acordarea unor compensații bănești de natură să aline suferința acesteia. Suma de 5000 lei, cu titlu de daune morale, reprezintă o acoperire justă a prejudiciului moral încercat de partea civilă.
Așa fiind, instanța l-a obligat pe inculpatul, în solidar cu societatea de asigurare, la plata sumelor menționate mai sus, cu titlu de despăgubiri către.
Partea vătămată a formulat cerere de constituire parte civilă în cauză, prin care a solicitat suma de 15.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale și 50.000 lei daune morale. Ulterior, cu ocazia declarației date în instanță, aceasta și-a majorat pretențiile, în sensul că a solicitat daune morale în cuantum de 100.000 lei.
Inculpatul a achitat părții civile, la scurtă vreme după accident, suma de 5000 lei, astfel cum rezultă din actul autentificat la notariat.
Partea vătămată/civilă a suferit în urma accidentului de circulație provocat de inculpat leziuni grave, care au impus o perioadă mare de spitalizare, au necesitat intervenții chirurgicale, precum și un program special de refacere și recuperare. Toate acestea implică, fără îndoială, costuri pe care le-a suportat partea civilă.
Coroborând probele administrate pe latură civilă, instanța a constatat că beneficiul de care a fost lipsită partea civilă, fără a avea în vedere contribuția anterioară a inculpatului se ridică la suma de 5000 lei (contravaloarea tratamentelor, costurile intervențiilor chirurgicale, cheltuielile pentru recuperarea fizico-medicală, cele necesare unei alimentații speciale, diferența dintre veniturile salariale de care ar fi beneficiat în condiții normale de muncă și indemnizația de concediu medical), pe care inculpatul a fost obligat să o plătească, în solidar cu societatea de asigurare, avându-se în vedere și poziția exprimată de societatea de asigurare privind disponibilitatea acordării acestei sume cu titlu de daune materiale.
În ceea ce privește daunele morale, instanța constatând că partea civilă a suferit un șoc psihic puternic în urma accidentului rutier, pe lângă suferința fizică, aceasta suportând și traume psihice, condiții de spitalizare, intervenții chirurgicale, a apreciat că suma de 30.000 lei reprezintă o compensare morală justă pentru partea civilă, greu încercată după acest nefericit eveniment.
Impotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul, partea civilă și societatea de asigurare. Prin decizia penală nr.133/A din 1 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, s-au admis apelurile declarate de apelanții: inculpat, partea vătămată-civilă - și asiguratorul Italia. S-a desființat în parte sentința, în sensul că s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor, din infracțiunile prevăzute de art.184 alin.1 și 3, art.184 alin.2 și 4 din Codul penal și art.79 alin.1 renumerotat în art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, cu aplicarea art.33 lit. și b Cod penal, în infracțiunile prevăzute de art.184 alin.1 și 3 rap. la art. 184 alin.41și art.184 alin.2 și 4 rap. la art.184 alin.41cu aplicarea art.33 lit. b din Codul penal.
În temeiul art.184 alin.1 și 3 rap. la art.184 alin.41Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare.
În temeiul art.184 alin.2 și 4 rap. la art.184 alin. 41Cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
În temeiul art.33 lit. și 34 lit. b din Codul penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare, în condițiile prevăzute de art.81 și 82 din Codul penal, pe o perioadă de încercare de 3 ani și 6 luni.
S-a înlăturat obligarea în solidar inculpatului cu asiguratorul A Italia la plata sumei de 5.000 lei despăgubiri civile către partea vătămată-civilă, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că fapta inculpatului a fost săvârșită în stare de ebrietate, fiind incriminată și sancționată distinct de disp.art.184 al.4/1 Cod penal, motiv pentru care tribunalul a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor penale comise de către inculpat, infracțiunea prevăzută de disp.art.79 al.1 din nr.OUG195/2002, fiind absorbită de vătămarea corporală din culpă prev.de art.184 al.41Cod penal.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, tribunalul a constat ca fiind judicios apreciate întinderea prejudiciului material și moral produs părților vătămate civile, cu excepția sumei de 5000 lei la care inculpatul a fost obligat în solidar cu asiguratorul să o plătească părții civile, aceasta neputând fi acordată, ca urmare a nedovedirii sale, inculpatul acoperind cheltuielile efectuate de partea civilă, la scurtă vreme după accident, făcând aplicarea principiului disponibilității.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs partea vătămată și asigurătorul.
Partea vătămată a criticat decizia, sub aspectul laturii penale, arătând că pedeapsa de un an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului este prea mică, dat fiind că, practic, în conținutul infracțiunii prev. de art.184 alin.4/1 Cod penal, este absorbită infracțiunea prev. de art.87 din nr.OUG195/2002, iar inculpatul care a condus un autoturism având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, ar fi primit oricum o astfel de pedeapsă.
Sub aspectul latirii civile, partea vătămată a solicitat majorarea daunelor stabilite de la 30.000 lei cu titlu de daune morale la 100.000 lei, invocând faptul că a suferit grave la nivelul bazinului, urmează în continuare proceduri de recuperare și că există riscul ca partea vătămată să nu poată avea copii.
Asigurătorul a solicitat să fie reduse daunele morale acordate părții vătămate al căror cuantum a fost apreciat ca fiind exagerat de mare, comparativ cu alte litigii similare în care au fost implicați cetățeni asigurați la firme din România și față de prejudiciile acordate în cazul infracțiunii de ucidere din culpă. S-a mai criticat și obligarea în solidar a asiguratorului și inculpatului la plata despăgubirilor, deși nu există un temei legal.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate și a celor ce pot fi luate în considerare din oficiu, curtea constată că acestea sunt nefondate și urmează a fi respinse, pentru considerentele ce vor arătate în continuare.
Așa cum rezultă din materialul probator, de altfel necontestat de către inculpat, la data de 2 iulie 2005, având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 1 gr.%o, încălcând regulile de circulație referitoare la prioritatea în intersecții, în timp ce conducea un autovehicul, inculpatul a produs un accident de circulație lovind un autoturism ce efectua activități de taximetrie și în care se afla, printre alte persoane, și partea vătămată, în calitate de pasager.
Infracțiunea săvârșită de către inculpat este pedepsită, conform art.184 alin.4/1 Cod penal, cu închisoarea de 1 la 5 ani, iar inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, situată, deci, în limite legale, dar orientată spre minim.
Curtea apreciază că, deși partea vătămată critică acest cuantum al pedepsei, judecătorii care au soluționat cauza anterior au făcut o corectă individualizare a pedepsei, ținând seama de contextul particular în care a fost săvârșită fapta și de conduita inculpatului anterior și ulterior săvârșirii faptei, precum și de contribuția acestuia promptă la repararea parțială a prejudiciului.
Astfel, curtea reține că, chiar dacă este indiscutabilă culpa inculpatului în producerea accidentului, în concret, trebuie reținut că în condițiile în care taxiul circula cu o viteză de 95 km./h, posibilitățile inculpatului de a-l observa în timp util înainte de efectuarea manevrei de virare spre stânga au fost limitate și datorită parcurgerii unei distanțe mari la această viteză, într-un interval scurt de timp, până la momentul în care taxiul putea fi perceput de către cei aflați în intersecție.
De asemenea, curtea apreciază faptul că inculpatul, deși locuiește efectiv în Italia, unde și muncește, a înțeles să se prezinte în fața organelor judiciare, dând declarație la instanța de fond, recunoscând săvârșirea faptei și manifestându-și regretul pentru cele întâmplate, fiind de acord cu despăgubirea părților civile în măsura dovedirii pretențiilor.
De asemenea, inculpatul a luat legătura cu partea vătămată și cu medicii care o îngrijeau, încă de a doua zi după accident (care a fost seara) și a încheiat un act notarial prin care a dovedit plata către această parte civilă a sumei de 50.000.000 lei vechi.
Inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o atitudine procesuală corectă și a contribuit personal la repararea prejudiciului produs părții vătămate-recurente. Astfel de împrejurări, în mod obișnuit sunt reținute ca și circumstanțe atenuante însă, în cauză, față de pericolul pe care în mod concret îl reprezintă persoanele care conduc autoturisme pe drumurile publice având în sânge o îmbibație alcoolică mai mare decât limita legală, nu au fost reținute drept circumstanțe atenuante, evitându-se coborârea pedepsei sub minimul special, dar în mod corect s-au regăsit în operațiunea de individualizare a pedepsei între limitele legale, stabilindu-se un cuantum cu doar 6 luni mai mare decât minimul special.
Din această perspectivă, curtea apreciază că este nefondată critica recurentei părți vătămate, referitoare la greșita individualizare a pedepsei.
In ceea ce privește latura civilă a cauzei, așa cum rezultă din motivele de recurs, partea vătămată este nemulțumită de cuantumul stabilit, ca fiind prea mic, iar partea responsabilă civilmente critică același cuantum, deoarece este considerat exagerat de mare.
Partea vătămată a formulat cerere de constituire de parte civilă inițial pentru suma de 15.000 lei despăgubiri materiale și 50.000 lei daune morale, ulterior cuantumul daunelor morale fiind majorat de 100.000 lei.
Așa cum corect a reținut instanța de apel, partea vătămată a dovedit existența unui prejudiciu material inferior sumei deja achitată de inculpat, rezultând din diferența dintre veniturile pe care le-ar fi realizat dacă nu ar fi beneficiat de concediu medical, precum și din alte tipuri de cheltuieli pentru îngrijirea în vederea vindecării leziunilor. Cum inculpatul a plătit suma de 5.000 lei, iar partea vătămată nu a dovedit un cuantum de 10.000 lei pentru daunele materiale stabilite de instanța de fond, care nu a indicat nici criteriile avute în vedere pentru aprecierea daunelor suplimentare acordate peste cele probate ca întindere, în mod corect instanța de apel a înlăturat obligarea inculpatului și a asiguratorului la această sumă.
In ceea ce privește daunele morale, acestea nu se dovedesc ca întindere, ci se apreciază de către judecător, în funcție de suferința prezumată ce decurge din gravitatea leziunilor produse de accidentul de circulație, avându-se în vedere, însă, și anumite împrejurări de context care pot determina daune diferite ca și cuantum, chiar pentru două părți vătămate care au suferit leziuni similare, ce au necesitat aproximativ același număr de îngrijiri medicale.
In speță, curtea reține că, partea vătămată nu a suferit o singură fractură sau o fractură fără deplasare, ci, pe lângă leziunile bazinului a mai suferit și o fractură a maleolei externe stângi precum și o fractură cominutivă a diafizei radiale drepte, adică atât fractură de bazin, cât și a piciorului stâng și a mâinii drepte, iar fractura de la mână a însemnat ruperea osului în mai multe fragmente care au necesitat operație de osteosinteză. Aceste tipuri de fracturi cominutive produc o durere de mare intensitate atât până la intervenția chirurgicală cât și după aceea, datorită faptului că în vederea reconstituirii traiectoriei osoase este necesară și producerea unor leziuni terapeutice, necesare fixării șuruburilor care, după dispariția efectelor anesteziei, sunt sursa unor noi dureri. Atunci când se procedează la osteosinteza cu șurub este evident necesară îndepărtarea materialului metalic din os printr-o nouă intervenție chirurgicală și un nou proces de adaptare a organismului după scoaterea elementelor de susținere a structurii osoase; îndepărtarea calusului care tinde să acopere șuruburile și apoi umplerea cu substanță osoasă, în timp, prin propriile puteri ale organismului, a locurilor de unde s-au scos șuruburile, presupun o nouă suferință.
De aceea și recuperarea funcționalității membrului pentru care tehnica de înlăturare a efectelor fracturii se face prin osteosinteză este mult mai îndelungată decât în cazul unei fracturi fără deplasare.
Dacă se observă că partea vătămată-recurentă avea fracturi localizate în trei zone ale corpului și tot atâtea surse de durere și se ține seama de împrejurarea că, pe lângă imobilizarea unui membru inferior și a unui membru superior în aparat gipsat, aceasta a avut și fractură de bazin, care cel puțin o perioadă de timp a oprit-o să se deplaseze sau să se ridice chiar și pentru cele mai elementare nevoi, fiind total dependentă de ajutorul unei alte persoane, atunci se poate avea o imagine a suferințelor produse urmare faptei inculpatului.
Din această perspectivă, ținându-se seama și de împrejurarea că partea vătămată recurentă a trebuit să stea izolată de mediul ei social obișnuit, a fost împiedicată obiectiv să meargă la serviciu și a trebuit să-și reorganizeze temporar întreaga viață, un cuantum al daunelor morale de 30.000 lei apare ca fiind judicios stabilit de instanța de fond.
Partea vătămată, majorându-și pretențiile la 100.000 lei și exercitând căile de atac împotriva sentinței primei instanțe, este nemulțumită de acest cuantum. Reprezentarea subiectivă a acesteia, pentru care evenimentul urmare căruia a suferit durere și privațiuni reprezintă, probabil, cea mai mare traumă personală, nu poate să determine pe judecător să depășească un criteriu ce reprezintă limita maximă a acordării daunelor morale, respectiv acela care impune analizarea eventualității unei îmbogățiri fără just temei.
In aceste condiții, curtea apreciază că un cuantum mai mare ar însemna tocmai un astfel de izvor al unei îmbogățiri nejustificate pentru partea vătămată, iar suma de 30.000 lei îi va permite acesteia o compensație rezonabilă pentru suferința pricinuită de fapta inculpatului și reluarea unei vieți normale atunci când durerea fizică nu va mai fi prezentă.
Susținerile părții vătămate în sensul că există posibilitatea de a nu mai putea avea copii, care ar constitui într-adevăr un temei al majorării daunelor morale (presupunând un alt tip de privațiune decurgând din lipsirea de dreptul la o viață de familie împlinită prin nașterea unor copii), nu este deocamdată probată. In situația în care existența unui astfel de prejudiciu ar ajunge să reprezinte o certitudine, se poate exercita ulterior o acțiune care ar îndreptăți pe partea vătămată să obțină majorarea daunelor morale apreciate prin prezenta hotărâre. Aceasta deoarece prejudiciul, chiar și moral, trebuie dovedit că există, că este cert, chiar dacă nu este exact determinat, fiind însă exclusă acordarea despăgubirilor atunci când se reține doar o eventualitate sau o probabilitate a existenței lui.
In ce privește susținerile societății de asigurare, curtea reține că în aprecierea cuantumului despăgubirilor nu contează, în cazul răspunderii delictuale, solvabilitatea persoanei care a săvârșit fapta ilicită și nici mărimea patrimoniului acesteia sau a persoanelor care răspund alături de făptuitor. Singurul lucru care contează este ca persoana vătămată să primească o reparație echitabilă și integrală. Față de aceste principii, curtea constată că nu a existat ca argument în stabilirea cuantumului despăgubirilor, faptul că asigurătorul este societate de asigurări străină sau că inculpatul muncește în străinătate.
Comparația cu daunele acordate în alte cauze în care părțile vătămate au necesitat un număr comparabil de zile de îngrijiri medicale, nu poate fi primită, deoarece situația fiecărei persoane vătămate este unică, iar în cauză, așa cum s-a arătat anterior, relevanță au multiplele leziuni traumatice și natura intervențiilor terapeutice care au fost suferite de către recurenta-parte vătămată.
Nu poate fi primită nici comparația cu despăgubirile acordate în cauzele având drept urmare uciderea unei persoane, deoarece acolo nu se încearcă compensarea unei suferințe a victimei, ci a moștenitorilor acesteia și se apreciază pentru fiecare dintre moștenitori, suferința pricinuită de pierderea acelei persoane, care este diferită în funcție de natura și intensitatea relației afective cu victima.
De aceea, chiar dacă, aparent este paradoxal, în cazul uciderii din culpă se pot acorda uneori despăgubiri mai mici decât în cazul unor vătămări corporale, existând situații în care suferința are "un preț" mai mare atunci când o persoană nu decedează, urmare unui accident de circulație, dar duce o viață plină de durere, de spitalizări, de dependență și de privațiuni.
În ceea ce privește obligarea societății de asigurare la plata despăgubirilor în solidar cu inculpatul, curtea consideră că în mod corect a fost reținută această formă de răspundere. Inculpatul răspunde pentru prejudiciul produs în baza art.998 Cod civil. Art.50 alin.1 din Legea nr.136/1995 stabilește că asiguratorul acordă despăgubirile pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuieli de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces.
Inculpatul și asigurătorul răspund în baza a două texte de lege diferite pentru aceeași datorie, dar obligația lor este stabilită prin aceeași hotărâre judecătorească. Asigurătorul nu are nici un beneficiu de discuțiune sau diviziune, dacă suma acordată de instanță cu titlu de despăgubiri este cel mult egală cu cuantumul maxim stabilit prin ordin al Comisiei Naționale a Asigurărilor. Or o astfel de obligație, a doi debitori față de același creditor (care este persoana vătămată urmare accidentului de circulație), în care acesta din urmă se poate îndrepta împotriva oricăruia dintre debitori pentru a se îndestula cu întreaga sumă, este tocmai obligația solidară.
Pentru toate aceste considerente, apreciind că și sub aspectul laturii civile instanța de apel a făcut o corectă soluționare a cauzei, curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de partea vătămată și de asiguratorul, în baza dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală.
In baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, curtea va obliga pe fiecare recurent la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Având în vedere că inculpatului, domiciliat în străinătate, i s-a desemnat apărător din oficiu care a fost prezent la termenul din 5 februarie 2009, studiat dosarul și este îndreptățit să primească onorariul corespunzător, curtea a îndreptat această omisiune din minuta deciziei și a dispus avansarea onorariului avocatului din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților, prin încheierea din 16 martie 2009, care completează dispozitivul deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de partea vătămată, domiciliată în Râmnicu V,-, -/1,.D,.16, județul V și de asiguratorul, împotriva deciziei penale nr.133/A/01 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
Obligă pe fiecare recurent la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariu avocat din oficiu pentru intimatul-inculpat în sumă de 200 lei se avansează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 05 martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red./Tehnored.
ex.2/25 martie 2009
Jud.fond
Jud.apel
Președinte:Dumitru DiaconuJudecători:Dumitru Diaconu, Corina Voicu, Elena Minodora
