Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 204/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 204
Ședința publică de la 20 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Novac Liliana judecător
- - - judecător
- - - judecător
- -- grefier
*********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂUa fost reprezentat legal de - - procuror
Pe rol fiind judecarea recursului penal declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.86/A/21.02.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit recurentul inculpat pentru care a răspuns avocat
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei după care:
Apărătorul recurentului inculpat a învederat instanței că nu are cereri de formulat.
Procurorul de asemenea a arătat că nu are cereri de formulat.
Nefiind formulate cererii, instanța a constatat recursul în stare de judecată și a acordat cuvântul pentru dezbateri.
Avocat C având cuvântul pentru recurentul inculpat a susținut că acesta a formulat recurs deoarece consideră că pedeapsa aplicată este prea mare în raport cu fapta săvârșită. În motivarea deciziei s-a reținut că infracțiunea prezintă pericol social dar nu s-a precizat în vreun fel care este pericolul pe care-l reprezintă inculpatul. Organele de poliție au constatat că nu consumase alcool și nu se afla în stare de ebrietate, nici nu prezenta simptomele unei persoane care ar fi consumat alcool, acesta era doar speriat de ceea ce se întâmplase. A fost de acord să i se recolteze probe biologice dar la vederea seringii a intrat în, având o repulsie față de aceasta încă din copilărie, împrejurare cunoscută de cadrele medicale de la spital. Era stresat și speriat că a făcut un accident și a distrus un gard. A solicitat admiterea recursului, casarea deciziei pronunțată de Tribunalul Bacău și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică, reținându-se că inculpatul nu a săvârșit infracțiunea cu voie.
În situația în care se va trece peste aceasta, a solicitat a se da eficiență dispozițiilor art.74-76 Cod penal, a se aplica o pedeapsă mai mică și a se face aplicarea dispozițiilor art.81 Cod penal.
Procurorul având cuvântul a pus concluzii de respingere a recursului formulat ca nefondat cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare. Instanța de apel a reținut corect că: fapta inculpatului de a refuza să se supună recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei după ce a condus un autovehicul pe drumurile publice întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.87 al.5 din OUG nr.195/2002 modificată și republicată prin Legea nr.49/2006, vinovăția acestuia și împrejurarea că și alți participanți la trafic au fost puși în pericol. În ceea ce privește individualizarea pedepsei, instanța de apel a dat eficiență dispozițiilor legale.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.196 din 3.10.2007, pronunțată de Judecătoria Buhuși în dosarul nr-, s-a dispus, în temeiul art.11 pct.2 lit.a și al art.10 lit.b/1 Cod procedură penală și 18/1 Cod penal, achitarea inculpatului, fiul lui și, născut la data de 16.05.1980 în orașul, județul B, domiciliat în comuna, județul B, cetățean român, CNP -, pentru infracțiunea de refuz de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, prevăzută de art.87 al.5 din nr.OUG195/2002.
În temeiul art.91 lit.c Cod penal, s-a aplicat inculpatului sancțiunea amenzii administrative în sumă de 1000 lei.
În temeiul art.192 pct.1 lit.d Cod pr. penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 55 lei, din care 25 lei către Ministerul Public, iar 30 lei către Ministerul d e Justiție.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 25.12.2006, inculpatul conducea autoturismul proprietate personală pe raza comunei, îndreptându-se dinspre satul spre satul.
În dreptul locuinței numitului, în timpul unei manevre de depășire, inculpatul a pierdut controlul volanului, intrând cu autoturismul în gardul acestuia, pe care l-a distrus pe o porțiune de 3 metri.
Organele de poliție, chemate la fața locului, au constatat distrugerea gardului și avarierea autoturismului, și i-au cerut inculpatului să meargă la Spitalul Orașului B pentru recoltarea de probe biologice.
Inculpatul a fost de acord, a mers la spital, dar când a ajuns acolo, a refuzat recoltarea probelor. El a explicat această atitudine prin aceea că, fiindu-i frică de medic și de acul seringii, a intrat în și a refuzat recoltarea.
În momentul examinării clinice, inculpatul avea o comportare agitată și o judecată incoerentă, dar nu avea halenă alcoolică, avea vorbirea clară și nu părea a fi sub influența băuturilor alcoolice.
Inculpatul a achitat contravaloarea prejudiciului produs prin distrugerea gardului numitului, motiv pentru care, acesta nu a mai avut pretenții în cauză.
Situația de fapt a fost reținută, așa cum a rezultat din declarația inculpatului, coroborată cu procesele verbale de cercetare la fața locului și de recoltare a probelor biologice, cu buletinul de examinare clinică și cu declarația martorului.
Astfel, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei.
Martorul, audiat la poliție, nu a fost de față în momentul accidentului, însă a ieșit în curte auzind zgomotul produs de impact și a văzut că gardul socrului său fusese distrus de mașina inculpatului. cu inculpatul, acesta i-a spus că încercase să ocolească un grup de tineri, când a pierdut controlul volanului. Martorul a relatat că inculpatul a fost de acord să meargă la spital, dar că, ajungând acolo, s-a răzgândit în privința recoltării probelor biologice și a motivat că îi este frică de acul seringii.
Din buletinul de examinare clinică a inculpatului, a rezultat că acesta avea într-adevăr o comportare agitată și o judecată incoerentă, dar, pe de altă parte, și că nu avea halenă alcoolică, avea vorbirea clară și nu părea a fi sub influența băuturilor alcoolice.
Instanța a avut în vedere faptul că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei și a motivat fapta sa prin starea de indusă de prezența medicului și de acul seringii, ceea ce, alături de sperietura produsă de accident, ar putea explica starea lui de agitație și gândirea incoerentă din momentul examinării clinice.
Văzând și faptul că acesta a reparat prejudiciul produs numitului și întrucât din probele administrate nu au rezultat date certe care să susțină bănuiala că inculpatul era sub influența băuturilor alcoolice în momentul producerii accidentului, instanța a apreciat că fapta sa nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Buhuși.
S-a criticat hotărârea instanței de fond pentru netemeinicie sub aspectul greșitei achitări a inculpatului, considerându-se că fapta comisă de acesta prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Pentru acest motiv, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate, iar pe fond condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii.
Prin decizia penală nr. 86/A/2008 din data de 21 Februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău, în baza art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, s-a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buhuși, județul B, a fost desființată în totalitate sentința penală apelată, s-a reținut cauza spre rejudecare și în fond:
În baza art.87 alin.5 din nr.OUG195/2002, modificată și republicată prin Legea nr.49/2006, cu art.74 lit.c și 76 lit.d Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de1 (un) an închisoare.
În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În temeiul art.82 Cod penal, s-a fixat un termen de încercare de 3 (trei) ani.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal.
În baza art.71 al.1 Cod penal, s-a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și b Cod penal.
În baza art.71 alin.5 Cod penal, instanța de apel a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a pedepsei.
S-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției a onorariului avocat oficiu în sumă de 100 lei - av..
S-a constatat că, în apel, inculpatul a fost reprezentat de apărător ales.
În baza art.191 Cod procedură. penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 150 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a reținut următoarele:
Instanța de fond a făcut o justă apreciere a probelor administrate în cauză, pe baza cărora în mod corect a stabilit situația de fapt și vinovăția inculpatului, însă a apreciat greșit că fapta acestuia de a refuza să i se recolteze probele biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, este lipsită în mod vădit de importanță.
Potrivit art.18/1 alin.1 din Codul penal, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă unei din valorile apărate de lege și conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În aprecierea gradului de pericol social trebuie să se țină seama, potrivit al.2 al aceluiași articol, de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
În speță, se motivează de instanța de apel, nu era cazul a se face aplicarea art.18/1 din Codul penal, din cercetarea lucrărilor dosarului rezultând că fapta săvârșită de inculpat prezintă pericolul social al unei infracțiuni.
Fapta inculpatului de a refuza recoltarea probelor în vederea stabilirii alcoolemiei nu este o infracțiune de rezultat, ci una de pericol pentru securitatea circulației.
Mai mult, în cauză, autoturismul condus de inculpat a fost implicat într-un accident, situație în care trebuia verificată starea de alcoolemie a acestuia, astfel că nu se poate considera că fapta este lipsită de gravitate.
Împrejurările menționate vădesc existența pericolului social al faptei și făptuitorului, ceea ce caracterizează fapta comisă ca infracțiune, atitudinea sinceră a inculpatului și starea de indusă de prezența medicului și de acul seringii nefiind de natură să ducă la altă concluzie.
În drept, fapta inculpatului de a refuza să se supună recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, după ce a condus un autovehicul pe drumurile publice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.87 al.5 din OUG nr.195/2002, modificată și republicată prin Legea nr.49/2006, text de lege în baza căruia urmează a se dispune condamnarea sa.
Fiind stabilită vinovăția inculpatului, se va dispune condamnarea acestuia, urmând a se ține seama la individualizarea pedepsei de condițiile generale de individualizare cuprinse în art.72 din Codul penal, respectiv, gradul de pericol social al faptei săvârșite, condițiile și împrejurările concrete în care a fost comisă infracțiunea, urmarea produsă, precum și datele ce caracterizează persoana inculpatului, lipsa antecedentelor penale și atitudinea sinceră pe parcursul procesului penal.
Față de datele cauzei se apreciază că, scopul educativ al pedepsei, ce se va aplica inculpatului poate fi atins și fără executarea în regim de detenție, în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.81 din Codul penal, privind suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Împotriva acestei decizii, în cadrul termenului legal, a declarat recurs inculpatul, care a criticat decizia recurată, susținând că aceasta este netemeinică, pentru următoarele motive:
sustragerea de la recoltarea probelor biologice a fost determinată de teama și în care a intrat inculpatul în momentul în care a văzut personalul medical și siringa care urma să fie folosită pentru recoltarea sângelui;
nu s-a constatat că ar fi fost sub influența băuturilor alcoolice, ci era doar speriat de ceea ce se întâmplase;
pedeapsa aplicată este prea mare în raport cu fapta săvârșită;
Recurentul-inculpat, deși legal citat, nu s-a prezentat în fața instanței de recurs.
În principal, a solicitat a se dispune casarea deciziei pronunțate de Tribunalul Bacău și menținerea hotărârii pronunțate de prima instanță, iar în subsidiar să se dea o eficiență mai mare dispozițiilor art.76 Cod penal și să se reducă cuantumul pedepsei aplicate de instanța de apel.
Analizând decizia recurată în raport de motivele de recurs invocate și examinând-o și din oficiu, potrivit art.385/9 alin.3 Cod procedură penală, pentru motivele prevăzute de acest text, Curtea constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că în cauză s-a reținut o situație de fapt corespunzătoare probelor administrate în cauză, s-a apreciat corect de instanța de apel că fapta inculpatului prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, s-a dat faptei săvârșite de recurentul-inculpat o corectă încadrare juridică și s-a făcut o judicioasă individualizarea judiciară a pedepsei aplicate acestuia.
Din probele administrate: procesul verbal de cercetare la fața locului, înscrisurile din care rezultă că recurentul-inculpat s-a sustras de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, declarațiile martorului, coroborate cu declarațiile date de recurentul-inculpat, prin care acesta recunoaște săvârșirea infracțiunii, rezultă pe deplin vinovăția acestuia.
În conformitate cu dispozițiilor art.18/1 Cod penal,"nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului".
Pentru a fi incidente dispozițiile art.18/1 Cod penal, trebuie îndeplinite următoarele condiții referitoare la gradul de pericol social al infracțiunii și anume:
prin fapta săvârșită să se fi adus o atingere minimă valorii apărate de textul care încriminează infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată un inculpat;
valoarea apărată de lege, prin conținutul ei concret să fie lipsit în mod vădit de importanță;
Recurentul-inculpat a fost trimis în judecată și condamnat de instanța de apel pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, prevăzută de art.87 alin.5 din nr.OUG195/2002.
Prin infracțiunea dedusă judecății sunt ocrotite relațiile sociale a căror normală desfășurare nu este posibilă fără ocrotirea securității circulației împotriva faptelor de sustragere de la stabilirea alcoolemiei în timpul conducerii autovehiculului pe drumurile publice.
Prin încriminarea acestei infracțiuni, legiuitorul a urmărit, odată cu ocrotirea securității pe drumurile publice și apărarea altei valori sociale, anume activitatea organelor judiciare împotriva faptelor prin care se tinde la ascunderea realității cu privire la starea conducătorului autovehiculului care a fost implicat într-un accident de circulație.
consumat în cantități mari și într-un interval de timp scurt, determină producerea în organism a unor fenomene patologice ca: confuzie mintală, lipsă de coordonare a mișcărilor, tulburări senzoriale, vizuale și auditive, fenomene care diminuează simțitor puterea de discernământ, capacitatea de concentrare și atenția conducătorilor auto, le alterează reflexele, timpul de reacție, etc, aspecte care pot avea pentru conducătorul auto care conduce autovehiculul pe drumurile publice consecințe imediate, cum ar fi producerea unor accidente de circulație cu grave urmări oamenilor și a bunurilor.
Este cunoscut faptul că, conducătorii auto aflați sub influența băuturilor alcoolice conduc cu viteze mai mari în raport cu condițiile concrete de circulație, trec mai frecvent pe sensul opus, nu reușesc să se înscrie corect cu autovehiculele în curbe, nu mai sunt în măsură să aprecieze corect distanțele, se apropie excesiv de mult de mașinile din față, se angajează în depășiri riscante, prezintă tulburări de vedere care le împiedică să observe la timp anumite obstacole, etc. situații asemănătoare cu cele petrecute în cauza dedusă judecății.
Acțiunea de sustragere de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei are ca rezultat crearea unei stări de pericol pentru relațiile sociale ocrotite. Acest rezultat se produce în momentul în care conducătorul auto nu se supune recoltării probelor biologice în vederea efectuării analizei de laborator pentru stabilirea existenței și proporția îmbibației alcoolice din timpul conducerii autovehiculului.
Din probele administrate nu sunt dovezi din care să rezulte că refuzul recoltării probelor biologice ar fi fost justificat.
Un astfel de refuz ar fi putut interveni, spre exemplu în condițiile în care ar fi suferit de hemofilie (boală de sânge caracterizată prin hemoragii prelungite și abundente la orice traumatism, datorită prelungirii timpului de coagulare) sau o boală asemănătoare.
Simpla susținere că i-a fost teamă de personalul medical și de acul de siringă nu poate fi primită de instanță, fiind doar un pretext al sustragerii de la recoltarea probelor biologice pentru stabilirea alcoolemiei.
Gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite de recurentul-inculpat, ca și criteriu de individualizare, apare a fi determinat de conținutul concret al faptei penale săvârșite, precum și de unele trăsături de fapt, stări, situații, împrejurări, care, fără a aparține propriu-zis conținutului, pot avea o anumită influență asupra gravității infracțiunii.
Apoi, la stabilirea în concret a gradului de pericol social trebuie să se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita inculpatului.
În primul rând trebuie observat că în cauză inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat pentru săvârșirea unor infracțiuni de pericol.
Aceste infracțiuni tulbură nu numai ordinea juridică, dar și siguranța circulației pe drumurile publice.
Având în vedere aceste aspecte, împrejurările concrete în care a fost săvârșită infracțiunea, modul și mijloacele de săvârșire, de urmările produse și care s-ar fi putut produce, Curtea constată că în cauză în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.18/1 Cod penal.
Pentru a se reține că o faptă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni trebuie să se aibă în vedere nu numai urmarea imediată produsă, (punerea în pericol concret a siguranței circulației pe drumurile publice),dar și urmările care s-ar fi putut produce.
Îndeplinirea condițiilor privind fapta care nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni trebuie examinată în ansamblu, iar nu trunchiat, prin acordarea relevanței impuse de text unora dintre condiții și neexaminarea sau ignorarea celorlalte condiții prevăzute de lege.
Apoi, aplicarea dispozițiilor art.18/1 Cod penal este o situație de excepție.
Celelalte aspecte invocate de recurentul-inculpat, referitoare la faptul că nu a plecat de la locul accidentului, că nu are antecedente penale și a recunoscut săvârșirea faptelor au fost avute în vedere de instanța de apel la individualizarea pedepsei, reținând în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 alin.1 lit.c Cod penal.
În raport de aceste date și văzând dispozițiile art.72 Cod penal, Curtea constată că pedeapsa aplicată recurentului-inculpat a fost judicios individualizată atât cu privire la cuantumul pedepsei aplicate, astfel încât, față și de minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită, nu se impune reducerea cuantumului pedepsei, cât și cu privire la modalitatea de executare.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va fi respins ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat.
Se va constata că recurentul-inculpat a fost asistat de apărător ales.
În conformitate cu prevederile art.192 alin.2 Cod procedură penală, va fi obligat recurentul-inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat - împotriva deciziei penale nr.86/A din data de 21.02.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-.
Constată că recurentul-inculpat a fost asistat de apărător ales.
În conformitate cu prevederile art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurentul-inculpat să plătească statului suma de 50 RON cu titlul de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20.03.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Novac Liliana, Pocovnicu Dumitru, Căliman Carmen
GREFIER,
Red.sent.-
.dec apel -Gh.
Red.dec.recurs
31.03/31.03.2008
2 ex.
Președinte:Novac LilianaJudecători:Novac Liliana, Pocovnicu Dumitru, Căliman Carmen
