Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 203/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 203
Ședința publică de la 20 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Novac Liliana judecător
- - - judecător
- - - judecător
- -- grefier
********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂUa fost reprezentat legal de - - procuror
Pe rol fiind judecarea recursului penal declarat de partea civilă împotriva deciziei penale nr.32/AP/31.01.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul parte civilă și intimatul inculpat C asistat de avocat G din oficiu lipsind intimatul parte civilă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei după care:
Recurentul parte civilă a depus la dosar un memoriu și a învederat că nu are cereri de formulat.
Intimatul inculpat prin apărător de asemeni a învederat că nu are cereri de formulat.
Procurorul a invocat excepția inadmisibilității recursului precizând că alte cereri nu are de formulat.
Nefiind formulate alte cereri, instanța a constatat recursul în stare de judecată și a acordat cuvântul pentru dezbateri pe recurs și pe excepția invocată de reprezentantul parchetului.
Recurentul parte civilă având cuvântul cu privire la excepție a arătat că deși a formulat apel împotriva hotărârii de fond nu s-a ținut seama de el și nu a fost soluționat. Cu privire la recursul declarat a solicitat admiterea acestuia, a se aplica o pedeapsă mai mare inculpatului și să fie obligat la despăgubiri morale și materiale. A susținut că deoarece nu beneficiază de resurse financiare nu a avut posibilitatea de a se programa pentru un transplant de cornee deoarece cu ochiul stând nu vede deloc iar recuperarea nu este posibilă doar pe bază de tratament. A rămas cu un handicap din cauza agresiunii produsă de inculpat.
Avocat G având cuvântul pentru intimatul inculpat a pus concluzii de respingere a excepției invocată de procuror. Cu privire la recursul declarat de partea civilă a pus concluzii de respingere a acestuia, daunele solicitate nu au fost probate, hotărârea pronunțată de instanța de fond fiind legală și temeinică.
Procurorul având cuvântul a pus concluzii de admitere a excepției și respingerea recursului ca inadmisibil, partea civilă neexercitând calea de atac a apelului. În subsidiar a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat, hotărârea recurată fiind legală și temeinică.
Intimatul inculpat având ultimul cuvânt a lăsat soluția la aprecierea instanței.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1074/20.11.2007, pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț în dosarul nr- s-a dispus:
Condamnarea inculpatului C, fiul lui și, CNP -, născut la data de 11.07.1962 în P N, jud. N, cu domiciliul în P N,-, jud. N, fără forme legale în com., sat, jud. N, cetățean român, studii 10 clase și școala profesională, stagiul militar satisfăcut, sudor, fără antecedente penale, divorțat, 2 copii minori, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art.182 al. 2.pen. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.
În temeiul art. 71 al.1C.p. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și b pen. pe durata prevăzută de art. 71 al.2 pen.
În temeiul ar. 14 și 346 al.1 C.P.P. art. 998, 999.civ. a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă și a obligat inculpatul să plătească acestuia suma totală de 20.000 lei reprezentând daune materiale și morale.
În temeiul ar. 14 și 346 al.1 C.P.P. art. 998, 999.civ. și art. 313 din 95/1996 cu modificările ulterioare, a admis acțiunile civile formulate de către părțile civile Spitalul Județean de Urgență P și Serviciul de Ambulanță și a obligat inculpatul să plătească către Spitalul Județean de Urgență P suma de 5799,18 lei reactualizată la data plății efective, reprezentând cheltuieli de spitalizare și către Serviciul de Ambulanță suma de 149,20 lei reprezentând cheltuieli de transport și asistență medicală.
În temeiul art. 189 și 191.pr.pen. a obligat inculpatul să plătească statului suma de 750 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu ce va fi avansat din fondurile Ministerului d e Justiție către Baroul
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț nr. 1032/P/2006 înregistrat la această instanță cu nr. 1847/279/30.11.2006 a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului C (fiul lui și, CNP -, născut la data de 11.07.1962 în P N, jud. N, cu domiciliul în P N,-, jud. N, fără forme legale în com., sat, jud. N, cetățean român, studii 10 clase, stagiul militar satisfăcut, sudor, fără antecedente penale, divorțat, 2 copii minori), și s-a dispus trimiterea acestuia în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev.de art.182 al. 2.pen. reținându-se în esență în actul de sesizare a instanței următoarele: la 19.02.2006, în jurul orei 9.00, în timp ce partea vătămată punea acumulatorul la autoturismul proprietatea sa, inculpatul s-a apropiat de acesta și l-a invitat pe să consume alcool dintr-o sticlă ce o avea asupra sa. Partea vătămată a refuzat și atunci inculpatul i-a aruncat conținutul sticlei în zona feței, fiind văzut de către martora, concubina victimei.
În sticlă se afla o substanță caustică ce i-a provocat lui o arsură chimică corneo-conjunctivală OS și tegumentară hemifacies stâng, cu invaliditate permanentă.
Părțile au fost legal citate. Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 50.000 lei daune materiale, 200.000 lei daune morale și a solicitat obligarea inculpatului la plata unei prestații periodice de 300 lei lunar. În dovedire a solicitat audierea martorului și a depus acte - bilete de transport, rețete, bilete de ieșire din spital, alte acte (38-56, 59-63, 89-90, 97-98 dosar). Ulterior partea civilă a arătat că martorul a plecat în străinătate, astfel că renunță la audierea lui.
În cauză s-au constituit părți civile Spitalul Județean de Urgență P N cu suma de 5799,18 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare, și Serviciul de Ambulanță N cu suma de 149,20 lei reprezentând cheltuieli de transport și asistență medicală.
Legal citat, inculpatul s-a prezentat in instanță și a negat săvârșirea faptei, arătând că la acea dată nu se afla la P N, ci în com. și că nu ar fi putut ajunge la PNd eoarece drumurile erau înzăpezite. În apărare a solicitat audierea martorilor și
Instanța a dispus audierea martorilor din lucrări și, și a dispus efectuarea unei constatări medico-legale pentru a se stabili dacă partea vătămată a rămas cu o infirmitate permanentă și dacă îi este afectată capacitatea de muncă.
La termenul din 20.11.2007 inculpatul prin apărător a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, din infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art.182 al. 2.pen. în infracțiunea de vătămare corporală, prev. de art. 181.pen. cu motivarea că leziunile suferite de către partea civilă au necesitat sub 60 zile de îngrijire medicală și nu i s-a produs acestuia o infirmitate permanentă.
Instanța a pus în discuție cererea formulată. Procurorul și partea civilă au solicitat respingerea cererii.
Instanța a dispus respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice cu motivarea că, în mod cert, urmare a agresiunii căreia i-a fost victimă, a suferit o arsură chimică corneo-conjunctivală OS și tegumentară hemifacies stâng, leziuni vindecabile în 55-58 zile de îngrijiri medicale, cu invaliditate remediabilă prin transplant de cornee. Eventuala remediere a afecțiunii printr-o potențială intervenție chirurgicală, ce nu este sigur că se va efectua vreodată și că va avea succes deplin, face ca infirmitatea provocată victimei să aibă caracter permanent. Doctrina și practica judiciară au stabilit în mod constant că o infirmitate are caracter permanent, dacă pentru înlăturarea ei se impune recurgerea la o proteză ori la un transplant, deci la un obiect străin corpului uman, fiind lezat și dreptul subiectiv al persoanei de a fi ea însăși și de a arăta într-un anumit fel, în mod.
În cazul de față, un transplant de cornee este și puțin probabil că va fi efectuat, ținând cont de posibilitățile materiale ale victimei și de ceilalți factori implicați - găsirea unui donator compatibil.
Din actele și lucrările dosarului, analizând probatoriul administrat în cauză în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța reținut următoarele: inculpatul poartă dușmănie părții vătămate, deoarece martora, actuala concubină a lui, a fost anterior concubina inculpatului. În aceste condiții inculpatul a amenințat în mai multe rânduri pe, determinându-l pe acesta să se adreseze cu un memoriu organelor de poliție (8-9 ).
La 19.02.2006, în jurul orei 9.00, în timp ce partea vătămată punea acumulatorul la autoturismul proprietatea sa, inculpatul s-a apropiat de acesta și l-a invitat să consume alcool dintr-un recipient de plastic () ce îl avea asupra sa. Partea vătămată a refuzat și atunci inculpatul i-a aruncat conținutul recipientului în zona feței, fiind văzut de către martora.
În sticlă se afla o substanță caustică ce i-a provocat lui o arsură chimică corneo-conjunctivală OS și tegumentară hemifacies stâng, leziuni vindecabile în 55-58 zile de îngrijiri medicale, cu invaliditate remediabilă prin transplant de cornee, fapt ce îi conferă invalidității un caracter permanent, astfel cum rezultă din certificatul medico-legal nr.224/15.03.2006 (10 ) și expertiza medico-legală nr.1739/2006 (17). Partea civilă a fost transportat cu salvarea la spital unde a fost internat.
Situația de fapt a fost reținută în baza declarațiilor părții vătămate date pe parcursul urmăririi penale și în fața instanței, a declarațiilor martorilor și date pe parcursul urmăririi penale și în fața instanței, a certificatului medico-legal nr.224/15.03.2006 și expertizei medico-legale nr.1739/2006, probe ce dovedesc vinovăția inculpatului, sub forma intenției directe.
Susținerile inculpatului potrivit cărora nu a săvârșit fapta, aflându-se în acel timp în com. de unde nu putea ajunge la PNd atorită faptului că drumurile erau înzăpezite nu au putut fi primite. Astfel, inculpatul a fost identificat în mod cert atât de către partea vătămată, cât și de către martora, ca fiind persoana care a săvârșit fapta. Inculpatul a fost văzut în P N la scurt timp de la săvârșirea faptei și de către martorul . Martorii audiați la cererea inculpatului ( și G), nu au putut furniza acestuia un alibi de necontestat, care să elimine în mod cert posibilitatea ca inculpatul să se fi aflat la acea dată în P
În drept, fapta inculpatului mai sus dovedită și reținută întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă în forma agravantă, prev. și ped. de art.182 al.2 pen.
La individualizarea și dozarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile prev. de art. 72.Cod Penal, respectiv prevederile părții generale a codului penal; limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator; gradul de pericol social ridicat al faptei în modalitatea concretă de săvârșire, de rezultatul produs, de persoana inculpatului care nu a mai fost anterior condamnat. Pe baza acestor considerente, instanța a apreciat că scopul general al pedepsei, prevăzut de art. 52. respectiv acela de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni poate fi realizat doar aplicând inculpatului o pedeapsă privativă de libertate, orientată spre minim, aceasta fiind dozată în vederea reeducării inculpatului.
În temeiul art. 71 al.1C.pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a teza a ll-a și b pen. pe durata prevăzută de art. 71 al.2 pen. cu următoarea motivare: conform art.71 pen. astfel cum a fost modificat prin Legea nr.278/2006, drepturile prevăzute în art.64 alin.1 lit. a) - c) pen. se interzic de drept în cazul condamnării la pedeapsa detențiunii pe viață sau la pedeapsa închisorii. Cu toate acestea, potrivit art. 11 alin.2 și art.20 alin.2 din Constituție, tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern și au prioritate atunci când privesc drepturile omului și sunt mai favorabile decât legile interne. Interdicția de a vota impusă tuturor deținuților contravine art.3 din Protocolul nr.1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea din 30 martie 2004, privind cauza Hirst contra Marea Britanie. În această hotărâre s-a statuat că, indiferent de durata pedepsei și de natura infracțiunii care a atras-o, nu se justifică excluderea persoanei condamnate din câmpul persoanelor cu drept de vot, neexistând nicio legătură între interdicția votului și scopul pedepsei, acela de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni și de a asigura reinserția socială a infractorilor.
În plus, de vreme ce săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă nu are nicio legătură cu ocuparea unei funcții, exercitarea unei profesii sau desfășurarea unei activități, nu se justifică interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit.c pen. În cauză nu au fost nici temeiuri pentru interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d, pen.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei penale, instanța a reținut următoarele: partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 50.000 lei daune materiale, 200.000 lei daune morale și a solicitat obligarea inculpatului la plata unei prestații periodice de 300 lei lunar. Instanța, în temeiul ar. 14 și 346 al.1 C.P.P. art. 998, 999.civ. a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă și a obligat inculpatul să plătească acestuia suma totală de 20.000 lei din care 10.000 lei daune materiale și 10.000 lei daune morale, cu următoarea motivare: prin actele depuse la dosar, partea civilă a făcut dovada unor cheltuieli medicale și de transport, ocazionate de internările și consulturile medicale efectuate atât în PNc ât și în alte orașe (C N, Târgu M, B). Față de această situație, instanța a apreciat că o dezdăunare de 10.000 lei este echitabilă și de natură a acoperi prejudiciul material încercat de către partea civilă.
În ce privește daunele morale solicitate de partea civilă, acestea nu au putut fi cuantificate însă principiul reparării lor trebuie recunoscut în cazul leziunilor corporale cum este cazul de față și sunt apreciate de instanță prin raportare la gravitatea faptei săvârșite și ținând cont de faptul că aceste daune au ca scop a da o compensare și satisfacție victimei infracțiunii. Așa fiind, instanța a apreciat că o dezdăunare de 10.000 lei este echitabilă și de natură a acoperi prejudiciul moral încercat de către partea civilă, ținând cont de suferința îndurată de acesta și având în vedere și prejudiciul de ordin estetic cauzat victimei.
În ce privește prestația periodică solicitată de către partea civilă, instanța a apreciat că nu se impune acordarea ei, ținând cont că victima era pensionat medical, iar veniturile ei nu au suferit vreo diminuare ca urmare a activității inculpatului.
Totodată, instanța a apreciat că acțiunile civile exercitate de către părțile civile Spitalul Județean de Urgență P N și Serviciul de Ambulanță N sunt întemeiate în baza înscrisurilor depuse la dosar, motiv pentru care, în temeiul ar. 14 și 346 al.1 C.P.P. art. 998, 999.civ. și art. 313 din 95/1996 cu modificările ulterioare, a admis aceste acțiuni și a obligatinculpatul să plătească către Spitalul Județean de Urgență PNs uma de 5799,18 lei reactualizată la data plății efective, reprezentând cheltuieli de spitalizare și către Serviciul de Ambulanță N suma de 149,20 lei reprezentând cheltuieli de transport și asistență medicală.
În temeiul art. 189 și 191.pr.pen. a obligat inculpatul să plătească statului suma de 750 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu ce a fost avansat din fondurile Ministerului d e Justiție către Baroul
Împotriva sentinței a declarat apel, în termenul legal, inculpatul C, care nu a invocat în scris motivele de apel, însă prezent în instanță a susținut personal și prin apărător, în primul rând că nu se face vinovat de comiterea faptei pentru care a fost condamnat, iar în al doilea rând că pedeapsa aplicată de instanța de fond este prea severă, în condițiile în care nu are cazier judiciar, întrucât faptele anterioare sunt prescrise, iar latura civilă nu a fost soluționată, în sensul că daunele materiale și morale nu au fost calculate separat.
Pentru aceste motive, inculpatul a solicitat admiterea apelului.
Verificând hotărârea atacată, pe baza materialului din dosarul cauzei, în raport de motivele invocate de inculpat, cât și din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, a constatat că apelul declarat de inculpat nu este fondat.
Inculpatul C pe fondul dușmăniei pe care i-o purta părții vătămate, din cauză că fosta sa concubină este în prezent concubina părții vătămate, în ziua de 19.02.2006, după ce nu a reușit să o determine pe partea vătămată să bea substanța caustică pe care i-o pregătise într-o sticlă, a aruncat conținutul recipientului în zona feței victimei producându-i leziuni foarte grave, soldate cu pierderea completă a vederii de la ochiul stâng și cu invaliditate permanentă.
Această situație de fapt a fost dovedită cu declarațiile părților vătămate ( 6 - 7 ds. și 11 ds. instanță), ale martorilor și ( fila 11 - 13 ds. și fila 64,65 ds. instanță) și cu toate actele medicale existente la dosarul cauzei.
Încercarea inculpatului de a-și crea un alibi, în sensul că în ziua de 19.02.2006, nu s-a aflat la locul faptei, pentru că drumurile au fost înzăpezite, a eșuat, pentru că acesta nu a dovedit existența vreunei înzăpeziri, iar martorii și G, audiați la cererea sa, nu au confirmat susținerea acestuia.
Prin urmare, inculpatul a fost condamnat în baza unor probe indubitabile, la o pedeapsă just individualizată, cu respectarea tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 Cod penal, atât în ceea ce privește gravitatea faptei comise și rezultatul produs, cât și persoana inculpatului, care nu a manifestat nici un regret în raport de fapta comisă și nici o empatie față de victimă, afirmând atunci când i s-a acordat ultimul cuvânt la instanța de apel, că nu înțelege ce dorește partea vătămată de la el.
Din cazierul judiciar al inculpatului, rezultă clar că acesta este o persoană nonconformistă, care pentru comportarea sa antisocială, a fost sancționat în mai multe rânduri, cu închisoare contravențională.
Pentru lipsa de compasiune față de victimă și pentru faptul că nu s-a culpabilizat deloc, s-a apreciat că pedeapsa închisorii aplicată este adecvată și în măsură să asigure reeducarea inculpatului și nu se impune nici reducerea pedepsei și nici schimbarea modalității de executare a acesteia.
Susținerea apărătorului inculpatului că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la latura civilă, nu este reală, întrucât inculpatul a fost obligat la plata sumei de 20.000 lei, cu titlu de daune materiale și morale, justificarea și precizarea cuantumului sumelor fiind făcută detaliat în considerentele sentinței.
De altfel, sumele de câte 10.000 lei, daune materiale și morale, sunt modice în raport cu prejudiciul material și moral suferit de partea vătămată, însă în lipsa apelului acestei părți, acest aspect nu mai poate fi luat în discuție.
În cauză, nu au existat motive pentru reformarea hotărârii, care a fost menținută, prin respingerea apelului, conform dispozitivului deciziei.
Pentru considerentele sus arătate, Tribunalul prin decizia penală nr.32/AP din 31.01.2008 în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, a respins ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C, împotriva sentinței penale nr. 1074 din 20.11.2007 a Judecătoriei Piatra Neamț.
A menținut ca legală și temeinică sentința apelată.
În temeiul art. 189 Cod procedură penală, onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 100 lei, a fost avansat către N, din fondul Ministerului Justiției.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, a obligat inculpatul să plătească statului, suma 200 lei, cheltuieli judiciare în apel.
Împotriva acestei decizii penale a formulat recurs partea civilă care a solicitat admiterea acestuia și pe fond majorarea atât a pedepsei aplicate inculpatului, considerând- insuficientă față de suferințele pe care i le-a cauzat, cât și a cuantumului daunelor morale și materiale acordate de prima instanță.
Curtea, analizând recursul formulat, atât prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
La dosarul cauzei în apel, partea vătămată / partea civilă a depus un înscris prin care aducea la cunoștință instanței că a fost internat în spital și că nu a putut declara apel și totodată criticând hotărârea primei instanțe sub ambele laturi: penală și civilă.
Față de acest aspect, instanța în virtutea rolului activ trebuia să întrebe partea vătămată ce caracter îi atribuie acestei cereri și să procedeze la o repunere în termenul de apel cu soluționarea desigur și a acestuia. Că trebuia să considere această cerere ca o cerere de apel, o demonstrează chiar conținutul acesteia prin criticile aduse primei hotărâri pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț.
Față de aceste considerente, Curtea în temeiul art.385/15 pct.2 lit.c Cod procedură penală, va admite recursul formulat de recurentul parte civilă, va casa în totalitate decizia recurată și va trimite cauza pentru soluționarea apelului acestei părți, Tribunalului Neamț.
Avându-se în vedere această soluție și faptul că ambele apeluri trebuie soluționate împreună, instanța de recurs va proceda și la anularea formelor de executare emise în baza sentințe penale nr.1074/20.11.2007 pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț, definitivă prin nerecurare la data de 12.02.2008, cu privire la inculpatul C.
Văzând și prevederile art.192 al.3 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.385/15 pct.2 lit.c Cod procedură penală admite recursul formulat de recurentul-parte civilă împotriva deciziei penale nr.32/AP/31.01.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Casează în totalitate decizia recurată și dispune trimiterea cauzei aceleiași instanțe - Tribunalul Neamț, în vederea soluționării și a apelului formulat de partea civilă.
Dispune plata din fondurile a sumei de 100 lei pentru avocat G, reprezentând contravaloarea onorariului pentru apărătorul desemnat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată azi, 20.03.2008, în ședința publică.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Novac Liliana, Pocovnicu Dumitru, Căliman Carmen
GREFIER,
Red.sent. C-tin
Red.dec. apel. /
Red.dec. recurs
Tehnored.
28/ 31.03.2008
4 ex.
Președinte:Novac LilianaJudecători:Novac Liliana, Pocovnicu Dumitru, Căliman Carmen
