Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 222/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - nr.OUG 195/2002 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 222
Ședința publică din 01 iunie 2009
PREȘEDINTE: Andrieș Maria
JUDECĂTOR 2: Androhovici Daniela
JUDECĂTOR 3: Andronic Tatiana
Grefier
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, domiciliat în comuna B, sat B, județul S, împotriva deciziei penale nr. 362 din 08 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocatul ales G, pentru inculpatul recurent, lipsă fiind acesta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța, constatând că în cauză nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, iar recursul se află în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat G, pentru inculpatul recurent, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate de instanța de fond și cea de apel și, în urma reanalizării probatoriului administrat în cauză să se dea eficiență sporită prevederilor art. 74, 76 Cod penal, în sensul coborârii pedepsei sub minimul general prevăzut de Codul penal. Arată că inculpatul recurent se află într-o stare de recidivă iar pedeapsa aplicată de instanța de fond și menținută de instanța de apel este prea mare în raport cu modalitatea concretă de săvârșire a celor două infracțiuni. Este adevărat că inculpatul nu deținea permis de conducere, dar avea cunoștințe temeinice pentru a conduce un autovehicul, atâta timp cât a deținut carnet care i-a fost anulat. Referitor la starea de alcoolemie reținută în urma probei recoltate la Laboratorul de Medicină Legală S, apreciază că acesta nu a pus în pericol nici circulația, nici legea și ordinea publică din localitatea în care a fost săvârșită fapta penală.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea celor două hotărâri pronunțate de instanțele de fond, respectiv de apel, ca fiind temeinice și legale atât sub aspectul cuantificării pedepselor aplicate pentru cele două infracțiuni sub aspectul cărora inculpatul a fost trimis în judecată și care reflectă periculozitatea socială ridicată, cât și sub aspectul persoanei inculpatului. Față de acestea, apreciază că nu există vreun motiv de coborâre a pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
Dată fiind lipsa inculpatului recurent, apărătorul acestuia solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Declarând închise dezbaterile, care au fost înregistrate în sistem audio potrivit dispozițiilor art. 304 Cod procedură penală,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 182 din 06 iunie 2008 pronunțată de Judecătoria Fălticeni, a fost condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 86 alin. 1 și de art. 87 alin. 1 din nr.OUG 195/2002 din nr.OUG 195/2002, cu modificările și completările ulterioare, ambele cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, la pedeapsele de câte 1 an închisoare fiecare, urmând ca în baza art. 33 lit. a și art. 34 Cod penal acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 alin. 2 Cod penal în ceea ce privește exercitarea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a și lit. b Cod penal, iar inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut din probele administrate în cauză, că în noaptea de 17 aprilie 2006, în jurul orelor 1,00, inculpatul, fără a poseda permis de conducere, s-a urcat la volanul autoturismului proprietate personală, marca MERCEDES, cu nr. de înmatriculare -, pe care l-a condus pe 209 H pe raza comunei B, cu toate că anterior consumase băuturi alcoolice și iind oprit de un echipaj al poliției pentru un control de rutină s-a constatat faptul că acesta se afla sub influența băuturilor alcoolice, astfel că a fost supus testării cu fiola alcoolscop, al cărei reactiv și-a modificat culoarea în proporție de 70%.
Ca urmare a acestui fapt, inculpatul a fost condus la Spitalul Municipal F, unde i s-au recoltat probe biologice pentru stabilirea alcoolemiei, a căror analiză au relevat valori ale alcoolemiei de 1,80 și, respectiv, 1,65 grame la de mililitri de sânge. În urma verificărilor întreprinse, potrivit adresei de la fila 11 din dosarul de fond, s-a stabilit că inculpatul nu posedă permis de conducere.
Reținând vinovăția inculpatului, prima instanță a procedat la condamnarea acestuia la pedepse cu închisoare orientate către minimul special prevăzut de lege, la individualizarea cărora s-a avut în vedere atât gravitatea faptelor săvârșite, împrejurările în care a acționat, cât și elementele ce caracterizează persoana acestuia.
Totodată, instanța de fond a constatat că inculpatul a mai fost condamnat anterior, tot pentru săvârșirea de infracțiuni la regimul circulației rutiere, prin sentința penală nr. 268/31.10.2001 a Judecătoriei Toplița, definitivă prin decizia penală nr. 231/R/17.04.2002 a Curții de Apel Tîrgu M, la o pedeapsă de 1 an și 5 luni închisoare, el fiind arestat la data de 09.03.2003 și liberat condiționat la 27.02.2004, rămânând un rest neexecutat de 163 zile, astfel că sunt incidente în speță prevederile art. 37 lit b Cod penal. În raport de condamnările suferite anterior, prima instanță a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, în regim privativ de libertate, apreciind că față de pericolul social crescut al faptelor săvârșite și de situația sa juridică, doar în această modalitate poate fi atins scopul preventiv și educativ.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul, solicitând coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
Prin decizia penală nr. 362 din 08 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul, iar acesta a fost obligat să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din apel.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că prima instanță a dat dovadă de clemență și l-a condamnat pe inculpat la minimul pedepsei prevăzută de lege pentru fiecare infracțiune pentru care a fost trimis în judecată. De asemenea, deși pentru infracțiunile săvârșite s-au aplicat regulile concursului de infracțiuni, instanța de fond nu a dispus aplicarea niciunui spor de pedeapsă.
Totodată, ținând cont de condamnările anterioare, după cum rezultă din cazierul judiciar al inculpatului (fila 19 dosar urmărire penală) instanța de apel a apreciat că - dacă în cauză s-ar reține în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prev. de art. 74 și efectele acestora prev. de art. 76 Cod penal în vederea coborârii pedepsei pentru fiecare infracțiune săvârșită sub minimul special prevăzut de lege - rezultanta nu va putea să-și atingă scopul preventiv și educativ stabilit de art. 52 Cod penal.
Împotriva deciziei pronunțată de Tribunalul Suceavaa declarat recurs, în termen legal, inculpatul, solicitând casarea acesteia, cât și a sentinței pronunțate de prima instanță și acordarea unei eficiențe sporite prevederilor art. 74, 76 Cod penal, în sensul coborârii pedepsei sub minimul general prevăzut de lege.
Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate - care se circumscriu cazului de casare prev. de art. 3859alin.1 pct.14 Cod procedură penală și în conformitate cu dispozițiile art. 3856alin. 2 raportat la art. 38514Cod procedură penală - și în baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Atât instanța de fond, cât și instanța de apel au reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpreatarea și analiza judiciară a probelor administrate în cauză.
Rezultă din materialul probator că în noaptea de 17.04.2006, în jurul orelor 01,00, inculpatul, a fost depistat de lucrătorii Postului de Poliție B - care efectuau serviciul de control rutier pe DJ 209 - în timp ce conducea autoturismul marca Mercedes Benz, cu număr de înmatriculare SV.03. fără a poseda permis de conducere și având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, analiza celor două probe biologice de sânge relevând valorile de 1,80, respectiv, 1,65 gr..
Această situație de fapt a fost dovedită cu procesul-verbal de constatare a infracțiunii, procesul-verbal de folosire a fiolei alcooscop, adresa nr.- din 26.04.2006 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor S, buletinul de examinare clinică și buletinul de analiză toxicologică alcoolemie, declarațiile martorilor audiați în ambele faze procesuale (urmărire penală și cercetare judecătorească), coroborate cu declarațiile de recunoaștere ale inculpatului.
Raportat la situația de fapt reținută s-a stabilit încadrarea juridică legală a infracțiunilor comise de inculpat, iar sancțiunile penale stabilite au fost judicios individualizate în raport de criteriile prev. de art.72 Cod penal, fiind în măsură să răspundă cerințelor de sancționare, coerciție și reeducare prev. de art.52 Cod penal, astfel că nu se impune redozarea acestora, în sensul coborârii lor sub minimul special prevăzut de textele de lege incriminatorii, ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 Cod penal, considerate de apărare ca pledând în favoarea sa.
În argumentarea punctului de vedere îmbrățișat, Curtea a pus accent pe aspectul că pedeapsa este în măsură să realizeze finalitatea urmărită numai dacă prin felul și măsura sa reflectă gravitatea faptei, gradul de vinovăție și periculozitatea făptuitorului, dacă este rațională, convingătoare, justă și echitabilă.
În aceeași măsură, instanța de recurs a apreciat că reținerea uneia sau mai multor împrejurări drept circumstanțe atenuante este atributul instanței de judecată și, deci, lăsată la aprecierea acesteia. Într-o atare apreciere, se ține seama de gradul concret de pericol social al faptei comise, de modalitatea în care aceasta a fost săvârșită, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de elementele care caracterizează persoana făptuitorului.
Totodată, dacă instanța constată existența unora din împrejurările enumerate exemplificativ de legea penală, nu este obligată să reducă sau să schimbe pedeapsa principală, ci le va aprecia în raport cu pericolul social concret al faptei, cu ansamblul împrejurărilor în care s-a săvârșit infracțiunea, cu urmările produse sau care s-ar fi putut produce și cu periculozitatea infractorului, spre a decide dacă au caracter atenuant sau nu.
Numai în măsura în care aceste din urmă împrejurări nu atribuie faptei supuse judecății o gravitate sporită, împrejurările exemplificate de legiuitor au semnificația unor circumstanțe atenuante judiciare.
În același timp însă, se impune ca în cadrul operației de individualizare a pedepsei, judecătorul să ia în considerare împreună toate criteriile prevăzute de norma legală amintită, să le evalueze laolaltă și, după caz, să le acorde o pondere deosebită fiecăruia dintre acestea, determinată de propriul lor conținut, în vederea stabilirii pedepsei celei mai corespunzătoare pentru reeducarea celui condamnat.
Ori, raportându-se la speța de față, Curtea reține că, deși inculpatul a recunoscut și regretat săvârșirea faptelor puse în sarcina sa și a avut o atitudine corespunzătoare după plasarea sa în sfera ilicitului penal, constând în prezentarea în fața autorităților, poziției procesuale corecte adoptate pe parcursul procesului penal nu i se poate atribui caracter de circumstanță atenuantă și nu se justifică, așadar, a se da eficiență juridică prevederilor art. 74 Cod penal cu consecința atenuării pedepselor aplicate în conformitate cu disp. art. 76 Cod penal, neputând fi ignorate împrejurările ce atribuie faptelor deduse judecății și persoanei inculpatului un pericol social accentuat.
În acest context se impune, pe de o parte, a se acorda atenția cuvenită aspectului că acesta a condus autoturismul având o îmbibație alcoolică în sânge peste limita legal admisă, situație în care capacitatea de a conduce este grav afectată, reflexele sunt mult diminuate și asta în condițiile în care oricum cel în cauză nu avea dexteritatea și nici experiența proprie unui conducător auto, de vreme ce nici nu poseda carnet de conducere, parcurgând un segment de drum public intens circulat, pericolul săvârșirii unor astfel de fapte ca cele examinate fiind legal, obiectiv și efectiv, determinat de posibilele consecințe pe care le poate produce asupra vieții și integrității corporale a celorlalți participanți la trafic, cât și asupra bunurilor acestora.
De altfel, comportarea sinceră a inculpatului a fost valorificată de prima instanță la nivelul dozării pedepselor aplicate, acestea cuantificându-se, așa cum s-a arătat, la nivelul minimului special.
Pe de altă parte, instanța de control judiciar s-a oprit în cadrul acestei analize și asupra elementelor ce caracterizează persoana inculpatului, reținând că acesta dă dovadă de perseverență în activitatea infracțională, el fiind condamnat anterior, astfel cum rezultă din cazierul judiciar existent la fila 19 ds. la o pedeapsă rezultantă de 1 an și 5 luni închisoare, pentru săvârșirea în concurs a unor infracțiuni de același gen, prev. de art. 36 alin.1 și art. 37 alin. 1 din Decr.nr.328/1966 Cod penal, fiind eliberat la data de 27.02.2004, rămânând de executat un rest de pedeapsă de 163 zile, situație juridică care a și atras aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, privind starea de recidivă postexecutorie. În atare situație, asemenea fapte neurmate de o ripostă fermă a organelor în drept ar întreține climatul infracțional și ar crea inculpatului impresia că poate persista în activitatea ilicită, în condițiile în care, acesta nu a înțeles să-și corijeze comportamentul ignorând în continuare valorile fundamentale ocrotite de lege, prin normele dreptului penal și procesual penal și avertismentele ferme date de societate, prin instanța de judecată, dovedind în acest mod lipsa de efect educativ a pedepsei anterior aplicate. Nici celelalte date din cazier completate cu aspectele reliefate de conținutul referatului întocmit de Biroul executări penale din cadrul Judecătoriei Fălticeni ( 104 ds.fond) nu pledează în favoarea sa, din relații comunicate reieșind că recurentul nu are un comportament ordonat raportat la normele minime de conviețuire socială, figurând în evidențele instituției ca autor de fapte penale.
Pentru considerentele ce preced, Curtea concluzionează că recursul inculpatului este nefondat, urmând a fi respins ca atare, potrivit art.38515pct.1 lit b Cod procedură penală.
Văzând cererea apărătorului desemnat din oficiu și disp. art.192 alin.2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.362 din data de 08.12.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-, ca nefondat.
Obligă inculpatul să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din recurs.
Dispune plata sumei de 50 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Suceava reprezentând onorariu parțial avocat oficiu inculpat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 01.06.2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
19.06.2009/2 ex.
Jud.fond: Apopi
Jud.apel:
Președinte:Andrieș MariaJudecători:Andrieș Maria, Androhovici Daniela, Andronic Tatiana
