Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 225/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - nr.OUG 195/2002 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 225
Ședința publică din 01 iunie 2009
PREȘEDINTE: Andrieș Maria
JUDECĂTOR 2: Androhovici Daniela
JUDECĂTOR 3: Andronic Tatiana
Grefier
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, domiciliat în comuna-, județul S, împotriva deciziei penale nr. 112 din 13 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul recurent, asistat de avocatul desemnat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța, constatând că în cauză nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, iar recursul se află în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Referindu-se la primul motiv de recurs invocat în scris, apărătorul inculpatului arată că, într-adevăr, în speță nu pot fi aplicate dispozițiile art. 81 Cod penal, întrucât inculpatul se afla în stare de recidivă post-executorie la data săvârșirii faptei și, în aceste condiții, legea nu permite aplicarea suspendării pedepsei.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, respectiv redozarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, apreciază că acesta este admisibil, deoarece nu se poate reține o insistență infracțională a inculpatului. Este adevărat că acesta a mai fost condamnat în anul 2003, dar pentru o faptă total diferită de cea care formează obiectul dosarului de față, respectiv pentru infracțiunea de furt, iar pedeapsa a fost executată. În speță, este vorba despre o infracțiune la circulația pe drumurile publice, infracțiune mult mai frecventă și care, de regulă, se soluționează cu aplicarea unei pedepse coborâtă sub minimul special prevăzut de lege, cu suspendarea condiționată a executării acesteia. Apreciază că nu pot fi reținute alte fapte penale în sarcina inculpatului, susținerile lucrărilor de la postul de poliție nefiind confirmate. Cât privește faptele contravenționale, acestea au fost foarte generic menționate, așa încât nu se poate aprecia că inculpatul ar avea un comportament periculos în societate. Dovadă în acest sens este și faptul că executarea primei pedepse s-a finalizat înainte de termen, ceea ce implică un bun comportament al inculpatului în regim de penitenciar. Mai mult decât atât, consideră că trebuie să se țină cont și de starea familială a inculpatului, care este căsătorit, iar soția sa urmează să nască luna viitoare. Față de aceste împrejurări, apreciază că prejudiciul personal ce i s-ar aduce inculpatului printr-o pedeapsă îndelungată ar fi mult mai mare decât beneficiile obținute în stare de detenție, prin reeducarea sa, motiv pentru care solicită admiterea recursului și redozarea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea celor două hotărâri pronunțate de instanța de fond, respectiv cea de apel, întrucât ambele instanțe au apreciat în mod corect cuantumul pedepsei care se impune a fi aplicată inculpatului.
Având ultimul cuvânt, inculpatul recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și susținut de apărător, cu precizarea că are o situație familială grea, în sensul că are grijă de o bătrână de 80 ani, are un copil de 2 ani, iar soția trebuie să nască în curând. Și situația materială este precară, întrucât nu este angajat, ci lucrează ocazional.
Declarând închise dezbaterile, care au fost înregistrate în sistem audio, potrivit dispozițiilor art. 304 Cod procedură penală,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 160 din data de 23.02.2009, pronunțată de Judecătoria Rădăuți, inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere prev. de art. art. 86 al.1 din nr.OUG 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, la pedeapsa de 1(un) an închisoare;
- conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prev. de art.87 al.1 din nr.OUG 195/2002, republicată, cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal, la pedeapsa de 1(un) an închisoare.
În baza disp. art.33 lit. b Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate, dispunându-se ca acest inculpat să execute pedeapsa de 1(un) an închisoare, ce a fost contopită la rândul său cu restul de 327 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare la care a fost condamnat prin sentința penală nr.374/9.04.2003 a Judecătoriei Rădăuți, urmând ca în final cel în cauză să execute pedeapsa cea mai grea de 1(un) an închisoare, în regim de detenție.
Prin aceeași sentință s-a dispus condamnarea inculpatului G, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de încredințare cu știință a unui autovehicul pentru conducere pe drumurile publice a unei persoane care nu posedă permis de conducere, prev. de art.86 al.3 din nr.OUG 195/2002, republicată, la pedeapsa alternativă a amenzii în cuantum de 500 lei și s-a atras atenția acestuia asupra disp. art. 63 Cod penal.
Fiecare dintre cei doi inculpați a fost obligat să plătească statului, suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărâ astfel, prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți nr.1106/P/2008 din 16.11.2008 au fost trimiși în judecată inculpații și G, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.86 al.2, 86 al.3 și 87 al.1 din nr.OUG 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, reținându-se în concret că, în seara zilei de 2.04.2008, inculpatul a consumat băuturi alcoolice împreună cu G, și, iar în jurul orelor 22,30, s-au hotărât să se deplaseze la pentru a mânca. Întrucât nu au găsit localul deschis, autoturismul fiind condus până la -Straja de către, s-au decis să se deplaseze în orașul de.
La un moment dat, inculpatul i-a solicitat inculpatului G să-i permită să conducă și el autoturismul, acesta fiind de acord, deși cunoștea faptul că solicitantul nu poseda permis de conducere și se afla sub influența alcoolului.
Astfel, în timp ce inculpatul conducea pe DN 2E, autoturismul Opel cu nr.8316FXW, înmatriculat în Spania, proprietatea inculpatului G, la o curbă a pătruns pe contrasens și a intrat în coliziune cu un și apoi cu un cap de pod, răsturnându-se. Toți pasagerii din autoturism au fost transportați ulterior la spital, inclusiv inculpatul, care a suferit leziuni corporale.
În urma recoltării probelor de sânge, s-a stabilit că inculpatul avea o alcoolemie de 1,35 gr/mie, așa cum rezultă și din buletinul de analiză toxicologică alcoolemie 673/D/4.04.2008.
Din adresa nr.74932 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor S din 11.04.2008, a rezultat că inculpatul nu era posesor de permis de conducere.
Referitor la persoana și conduita inculpaților, s-a arătat că în timpul cercetărilor penale aceștia și-au recunoscut faptele și, deosebit de aceasta, la data de 10.10.2008 s-a prezentat inculpatului materialul de urmărire penală, însă acest act procedural nu a fost efectuat și cu privire la inculpatul G, întrucât acesta era plecat în Spania.
Cu toate că s-au efectuat cercetări față de și sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.184 al.1,3 Cod penal, cum persoanele vătămate nu au depus plângere, s-a dispus față de acesta neînceperea urmării penale.
Analizând probatoriul administrat în cauză, respectiv: procesul-verbal de constatare, schița locului faptei, planșele fotografice, adresa nr.74932 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor S, buletinul de analiză toxicologică, declarațiile martorilor, coroborate cu declarațiile de recunoaștere a inculpaților, prima instanță a stabilit că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere prev. de art. 86 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată, cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 grame/mie alcool pur în sânge, prev. de art.87 al.1 din OUG nr.195/2002 republicată, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, iar inculpatul Gac omis cu vinovăție infracțiunea de încredințare cu bună știință a unui autovehicul pentru conducere pe drumurile publice a unei persoane care nu posedă permis de conducere, prev. de art.86 al.3 din OUG nr.195/2002 republicată, astfel că a procedat la condamnarea acestora la pedepse corespunzătoare, la individualizarea cărora s-a avut în vedere atât gravitatea faptelor săvârșite, împrejurările în care au acționat, cât și elementele ce caracterizează persoana acestora.
Totodată, în ceea ce-l privește pe inculpatul, instanța de fond a constatat că a mai fost condamnat anterior, fiind recidivist și având un rest de pedeapsă de 327 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.374/9.04.2003 a Judecătoriei Rădăuți, el fiind arestat la data de 29.01.2004 și eliberat la 7.03.2006. Așa fiind, aplicând regulile referitoare la concursul de infracțiuni și dând eficiență practică dispozițiilor legale în materie incidente în speță în raport de condamnările suferite anterior, a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, în regim privativ de libertate, apreciind că față de pericolul social crescut al faptelor săvârșite și de situația sa juridică, doar în această modalitate poate fi atins scopul preventiv și educativ.
Ținând cont că inculpatul G este la prima abatere prevăzută de legea penală, nefiind cunoscut cu antecedente penale, s-a apreciat că pentru reeducarea acestuia este suficientă aplicarea unei pedepse pecuniare cu amendă, punându-i-se însă în vedere disp. art.63 Cod penal.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul solicitând, prin apărătorul său desemnat din oficiu, redozarea pedepselor, în sensul coborârii cuantumului acestora sub minimul special prevăzut de lege, conform art. 76 lit. d Cod penal, ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. c Cod penal ce pledează în favoarea sa.
Prin decizia penală nr. 112 din 13 aprilie 2009, Tribunalul Suceava a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul, reținând în motivare că prima instanță a determinat în mod corect situația de fapt și obiectul dedus judecății, stabilind obiectiv pe baza analizei coroborate a probelor administrate în cauză împrejurările de fapt și modalitatea concretă în care inculpatul a comis infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată și condamnat. S-a reținut just, din întreg probatoriul administrat în cauză, că acțiunea intenționată a acestuia se circumscrie în drept conținutului constitutiv al infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere prev. de art. 86 alin.1 din nr.OUG195/2002, republicată, cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 grame/mie alcool pur în sânge, prev. de art.87 al. 1 din nr.OUG195/2002, republicată, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal și că se conturează cu prisosință atât existența faptelor, precum și fără putință de tăgadă vinovăția sa în forma cerută de textele de lege incriminatorii.
Relevante în acest sens sunt procesul-verbal de constatare, schița locului faptei, planșele fotografice, adresa nr.74932 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor S, buletinul de analiză toxicologică, declarațiile martorilor,. Aceste mijloace probatorii au fost coroborate cu declarațiile de recunoaștere ale ambilor inculpați trimiși în judecată, în baza cărora, în mod corect s-a reținut, sub aspectul situației de fapt, că la data critică cel vizat, deși nu poseda permis de conducere, (astfel cum rezultă din relațiile comunicate de instituția îndrituită ce dau conținut adresei la care s-a făcut anterior trimitere) și, mai mult decât atât, cu toate că se afla sub influența băuturilor alcoolice (în urma recoltării probelor biologice de sânge, stabilindu-se că acesta prezenta o alcoolemie de 1,35 gr./mie, date obiectivate în buletinul de analiză toxicologică alcoolemie 673/D/4.04.2008), s-a deplasat pe DN 2E la volanul autoturismului marca Opel cu nr. 8316FXW, înmatriculat în Spania, proprietatea inculpatului În această împrejurare, la o curbă, s-a răsturnat întrucât, pătrunzând pe contrasens, a intrat în coliziune cu un și apoi cu un cap de pod. Urmare a acestui accident, toți ocupanții autovehiculului au fost transportați la spital.
Vinovăția inculpatului fiind dovedită, în mod corect instanța de fond a procedat la condamnarea acestuia și, dând dovadă de clemență, i-a aplicat pedepse egale cu minimul special prevăzut de regimul sancționator al infracțiunilor în discuție, iar urmare a aplicării regulilor referitoare la concursul de infracțiuni, a dispus executarea în regim privativ de libertate a pedepsei rezultante 1 an închisoare, considerată a fi necesară dar și suficientă pentru a-și atinge scopul preventiv și educativ, astfel cum este definit de art. 52 Cod penal, acordarea beneficiului suspendării condiționate a executării acesteia fiind nelegală în raport reglementările legiuitorului înscrise în art. 81 Cod penal, dată fiind condamnarea sa anterioară pentru o infracțiune intenționată la o pedeapsă mai mare de 6 luni închisoare.
Relativ la cuantumul pedepselor aplicate inculpatului apelant, Tribunalul a constatat că acestea au fost just și proporțional individualizate, instanța de fond ținând cont de dispozițiile art. 72 Cod penal, în care sunt enumerate criteriile după care se stabilește pedeapsa și întinderea acesteia, respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate de legiuitor, gradul de pericol social al faptelor comise, împrejurările în care acestea s-au consumat, persoana inculpatului, cât și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și, ca atare, consideră că nu se impune a fi redozate în sensul coborârii lor sub minimul special prevăzut de textele de lege incriminatorii, efect al reținerii circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. c Cod penal, considerate de apărare ca pledând în favoarea sa.
În argumentarea punctului de vedere îmbrățișat, Tribunalul a pus accent pe aspectul că pedeapsa este în măsură să realizeze finalitatea urmărită numai dacă prin felul și măsura sa reflectă gravitatea faptei, gradul de vinovăție și periculozitatea făptuitorului, dacă este rațională, convingătoare, justă și echitabilă.
În aceeași măsură, instanța de apel a apreciat că reținerea uneia sau mai multor împrejurări drept circumstanțe atenuante este atributul instanței de judecată și, deci, lăsată la aprecierea acesteia. Într-o atare apreciere, se ține seama de gradul concret de pericol social al faptei comise, de modalitatea în care aceasta a fost săvârșită, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de elementele care caracterizează persoana făptuitorului.
Totodată, se subliniază că instanța, constatând existența unor din împrejurările enumerate exemplificativ de legea penală, nu este obligată să reducă sau să schimbe pedeapsa principală, ci le va aprecia în raport cu pericolul social concret al faptei, cu ansamblul împrejurărilor în care s-a săvârșit infracțiunea, cu urmările produse s-au care s-ar fi putut produce și cu periculozitatea infractorului, spre a decide dacă au caracter atenuant sau nu.
Numai în măsura în care aceste din urmă împrejurări nu atribuie faptei supuse judecății o gravitate sporită, împrejurările exemplificate de legiuitor au semnificația unor circumstanțe atenuante judiciare.
În același timp însă, se impunea ca în cadrul operației de individualizare a pedepsei, judecătorul să ia în considerare împreună toate criteriile prevăzute de norma legală amintită, să le evalueze laolaltă și, după caz, să le acorde o pondere deosebită fiecăruia dintre acestea, determinată de propriul lor conținut, în vederea stabilirii pedepsei celei mai corespunzătoare pentru reeducarea celui condamnat.
Ori, raportându-se la speța de față, instanța de apel a reținut că, deși inculpatul a recunoscut și regretat săvârșirea faptelor puse în sarcina sa și a avut o atitudine corespunzătoare după plasarea sa în sfera ilicitului penal, constând în prezentarea în fața autorităților, poziției procesuale corecte adoptată pe parcursul procesului penal, nu i se poate atribui caracter de circumstanță atenuantă și nu se justifică, așadar, a se da eficiență juridică prevederilor art. 74 Cod penal cu consecința atenuării pedepselor aplicate în conformitate cu disp. art. 76 Cod penal, neputând fi ignorate împrejurările ce atribuie faptelor deduse judecății și persoanei inculpatului un pericol social accentuat.
În acest context se impune, pe de o parte, a se acorda atenția cuvenită aspectului că acesta a condus autoturismul având o îmbibație alcoolică în sânge peste limita legal admisă, situație în care capacitatea de a conduce este grav afectată, reflexele sunt mult diminuate și asta în condițiile în care oricum cel în cauză nu avea dexteritatea și nici experiența proprie unui conducător auto, de vreme ce nici nu poseda carnet de conducere, parcurgând un segment de drum public intens circulat, pericolul săvârșirii unor astfel de fapte ca cele examinate fiind legal, obiectiv și efectiv, determinat de posibilele consecințe pe care le poate produce asupra vieții și integrității corporale a celorlalți participanți la trafic, cât și asupra bunurilor acestora. Impactul a avut, de altfel, deja urmări nefaste atât asupra sa - apelantul suferind leziuni corporale, cât și a celorlalți ocupanți ai autovehiculului, ei fiind transportați ulterior la spital, inițial efectuându-se cercetări față de inculpatul și sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.184 al.1,3 Cod penal, însă cum persoanele vătămate nu au depus plângere, s-a dispus neînceperea urmării penale.
De altfel, comportarea sinceră a inculpatului a fost valorificată de prima instanță la nivelul dozării pedepselor aplicate, acestea cuantificându-se, așa cum s-a arătat, la nivelul minimului special.
Pe de altă parte, instanța de control judiciar s-a oprit în cadrul acestei analize și asupra elementelor ce caracterizează persoana inculpatului, reținând că acesta dă dovadă de perseverență în activitatea infracțională, el fiind condamnat anterior, astfel cum rezultă din cazierul judiciar existent la fila 54 ds. la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea în concurs a infracțiunilor prev. de art. 192 al. 2 Cod penal și art. 208, 209 lit. g, i Cod penal, fiind eliberat la data de 7.03.2006, rămânând de executat un rest de pedeapsă de 327 zile, situație juridică care a și atras aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, privind starea de recidivă postcondamnatorie. În atare situație, asemenea fapte neurmate de o ripostă fermă a organelor în drept ar întreține climatul infracțional și ar crea inculpatului, impresia că poate persista în activitatea ilicită, în condițiile în care, acesta nu a înțeles să-și corijeze comportamentul ignorând în continuare valorile fundamentale ocrotite de lege, prin normele dreptului penal și procesual penal și avertismentele ferme date de societate, prin instanța de judecată, dovedind în acest mod lipsă de efect educativ a pedepsei anterior aplicate. Nici aspectele reliefate de conținutul caracterizării emisă de Postul de Poliție Straja ( 55 ds. ) nu pledează în favoarea sa, din relații comunicate reieșind că inculpatul apelant nu are un comportament ordonat raportat la normele minime de conviețuire socială, figurând în evidențele instituției ca autor de fapte penale și contravenționale.
Împotriva acestei decizii penale a formulat recurs, în termen legal, inculpatul solicitând, în principal, redozarea pedepsei ce i-a fost aplicată, ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante ce pledează în favoarea sa, suspendarea condiționată a executării acesteia și a se constata că în mod greșit s-a reținut comiterea infracțiunilor în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 37 lit. a Cod penal.
Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate - care se circumscriu cazului de casare prev. de art. 3859alin.1 pct.14 Cod procedură penală și în conformitate cu dispozițiile art. 3856alin. 2 raportat la art. 38514Cod procedură penală - și în baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că decizia atacată și implicit sentința primei instanțe sunt nelegale, pentru următoarele argumente:
Atât instanța de fond, cât și instanța de apel au reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpreatarea și analiza judiciară a probelor administrate în cauză.
Rezultă din materialul probator că în noaptea de 2/3.04.2008, în jurul orelor 24,00, inculpatul, a condus autoturismul marca Opel cu număr de înmatriculare 8316FXW, proprietatea lui G, pe 2-E, fără a poseda permis de conducere și având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,35 gr., astfel că la km.81 +71m, într-o curbă la dreapta, a piedut controlul asupra direcției de mers, a pătruns pe contrasens și a intrat în coliziune cu un, apoi cu un cap de pod, răsturnându-se, fapt ce adus la avarierea mașinii și la accidentarea sa și a celorlalți patru pasageri.
Această situație de fapt a fost dovedită cu procesul-verbal de constatare, schița locului faptei, planșele fotografice, adresa nr.74932 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor S, buletinul de analiză toxicologică, declarațiile martorilor, audiați în ambele faze procesuale (urmărire penală și cercetare judecătorească), coroborate cu declarațiile de recunoaștere ale inculpatului.
Raportat la situația de fapt reținută s-a stabilit încadrarea juridică legală a infracțiunilor comise de inculpat, însă în mod greșit s-au avut în vedere prevederile art. 37 lit.a Cod penal, deși aplicabile erau dispozițiile ce reglementează recidiva post executorie, prev. de art. 37 lit.b Cod penal, în condițiile în care pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 374/09.04.2003 a Judecătoriei Rădăuți, pentru săvârșirea în concurs a infracțiunilor prev. de art. 192 al. 2 Cod penal și art. 208, 209 lit. g, i Cod penal, a fost executată în regim de penitenciar, în intervalul 29.01.2004 - 7.03.2006, inculpatul fiind liberat condiționat cu un rest de pedeapsă de 327 zile, împlinit la data comiterii infracțiunilor ce formează obiectul prezentei cauze, dar care nu poate beneficia de reabilitarea judecătorească în lipsa îndeplinirii condițiilor legale vizând această instituție.
În lipsa căilor de atac ce trebuiau exercitate de către procuror și având în vedere prevederile art. 3858Cod procedură penală privind neagravarea situației în propriul recurs, nelegalitatea constatată în acest cadru procesual nu mai poate fi remediată, astfel că instanța de recurs se va limita doar la înlăturarea dispoziției de contopire a pedepsei aplicate cu restul rămas neexecutat, la care s-a făcut referire mai.
Cât privește sancțiunile penale aplicate, Curtea constată că aceastea au fost judicios individualizate în raport de criteriile prev. de art.72 Cod penal, fiind în măsură să răspundă cerințelor de sancționare, coerciție și reeducare prev. de art.52 Cod penal.
Contrar celor susținute în recursul inculpatului, Curtea constată că față de reglementările înscrise în art. 81 Cod penal, dată fiind condamnarea sa anterioară pentru o infracțiune intenționată la o pedeapsă mai mare de 6 luni închisoare, acordarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei ar fi nelegală.
Referitor la solicitarea recurentului de a se da eficiență juridică prevederilor art. 74 Cod penal cu consecința atenuării pedepselor aplicate în conformitate cu disp. art. 76 Cod penal, Curtea constată că reținerea uneia sau mai multor împrejurări drept circumstanțe atenuante este atributul instanței de judecată și, deci, lăsată la aprecierea acesteia. Într-o atare apreciere, se ține seama de gradul concret de pericol social al faptei comise, de modalitatea în care aceasta a fost săvârșită, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de elementele care caracterizează persoana făptuitorului.
Examinând împrejurările în care faptele au fost săvârșite (pe timp de noapte, distanța de de drum parcursă, numărul persoanelor ocupante ale mașinii-5), urmările produse (evenimentul rutier fiind soldat cu avarierea mașinii, accidentarea inculpatului și a celorlalți pasageri ai autovehiculului), ținând cont de valorea alcoolemiei stabilite, situație în care capacitatea de a conduce este grav afectată, reflexele fiind mult diminuate, cu atât mai mult cu cât cel în cauză nu avea dexteritatea și nici experiența proprie unui conducător auto și elementele ce caracterizează persoana inculpatului (prezența antecedentelor penale, conduita anterioară și ulterioară săvârșirii faptelor, situația materială și familială), Curtea constată că acestea au fost avute în vedere de instanța de fond în procesul de individualizare judiciară a pedepselor aplicate, ce au fost cuantificate la nivelul minimului special prevăzut de lege, context în care nu se impune a fi redozate.
Așa fiind, Curtea în temeiul art.38515pct.2 lit d Cod procedură penală, urmează a admite recursul, a casa în totalitate decizia atacată și în parte sentința instanței de fond, în sensul înlăturarii dispoziției de contopire a pedepsei aplicate cu restul rămas neexecutat, la care s-a făcut referire mai, menținând celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.
Văzând și disp. art.192 alin.3 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.112 din data de 03.04.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-.
Casează în totalitate decizia penală mai -menționată și în parte sentința penală nr.160 din data de 23.02.2009 pronunțată de Judecătoria Rădăuți și în rejudecare:
Înlătură din sentința penală dispoziția de contopire a pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală cu restul de 327 zile rămas de executat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 374 din data de 09.04.2003 a Judecătoriei Rădăuți.
Pedeapsă de executat pentru inculpat: 1 an închisoare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu inculpat se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 01.06.2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. /Dact.
19.06.2009/2 ex.
Jud.fond:
Jud.apel:
Președinte:Andrieș MariaJudecători:Andrieș Maria, Androhovici Daniela, Andronic Tatiana
