Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 223/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - nr.OUG 195/2002 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 223
Ședința publică din 01 iunie 2009
PREȘEDINTE: Andrieș Maria
JUDECĂTOR 2: Androhovici Daniela
JUDECĂTOR 3: Andronic Tatiana
Grefier
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul R, fiul lui G și, născut la data de 01.11.1968 în municipiul D, județul B, CNP -, domiciliat în municipiul D,- A,. 29, județul B, împotriva deciziei penale nr. 39 din 24 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocatul ales, pentru inculpatul recurent, lipsă fiind acesta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat iar recursul se află în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat arată că inculpatul recurent lipsește de la acest termen de judecată întrucât lucrează în ia, însă la termenul anterior s-a prezentat personal în instanță și a făcut dovada că este angajat cu contract de muncă printr-o adeverință eliberată de către un angajator (fila 16 dosar).
Arată, de asemenea, că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin. 1 și art. 87 alin. 1 din nr.OUG 195/2002, deoarece a condus pe drumurile publice un autovehicul, fără a poseda permis de conducere, având o îmbibație alcoolică de 2,05 grame % În cursul urmăririi penale, inculpatul recurent a fost audiat și a avut o poziție corectă, asumându-și răspunderea, recunoscând și regretând faptele reținute în sarcina sa. Ulterior, acesta nu s-a mai prezentat în fața instanței de fond și nici în fața instanței de apel, întrucât a fost plecat din țară și nu a avut cunoștință despre existența acestui dosar (din adeverința depusă la termenul anterior rezultând că a fost angajat în ia din data de 19.03.2008). Pe data de 25.10.2008, Rar evenit în țară și tot atunci i s-a comunicat dispozitivul sentinței penale pronunțate de Judecătoria Săveni și a avut posibilitatea să declare în termen legal apel și apoi recurs.
Prin sentința penală nr. 377 din 20 octombrie 2008 Judecătoriei Săveni, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare, cu aplicarea art. 71 alin. 2 și art. 64 lit. a teza II și b Cod penal. Apelul formulat împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat și apreciază că ambele hotărâri sunt nelegale și netemeinice, motiv pentru care solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea în parte a celor două hotărâri și aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării acesteia, în temeiul art. 81 și 82 Cod penal.
Consideră că pedeapsa cu executare în regim de detenție aplicată de prima instanță este mult prea mare în raport cu persoana inculpatului și pericolul social al faptei, precum și cu urmărire acesteia. De altfel, fapta săvârșită de către inculpat nu a creat niciun fel de prejudiciu, nu a provocat distrugeri materiale și nici vătămarea vreunei persoane, așa încât instanțele anterioare ar fi putut da dovadă de clemență, în sensul aplicării unei pedepse cu suspendarea executării. Învederează, de asemenea, că instanțele de fond și de apel au reținut greșit că inculpatul a dat dovadă de perseverență infracțională, întrucât a mai fost condamnat anterior la pedepse cu închisoarea. Trebuie de avut în vedere faptul că inculpatul nu a mai fost condamnat pentru infracțiuni de aceeași natură, ci pentru două fapte de furt, din care ultima a fost săvârșită în anul 1996. Mai mult decât atât, pentru cele două infracțiuni a intervenit reabilitarea judecătorească, iar din anul 1996 și până în prezent inculpatul nu a mai săvârșit nicio infracțiune.
În ceea ce privește infracțiunea ce formează obiectul dosarului de față, arată că, deși inculpatul a condus autovehiculul fără a poseda permis de conducere, din declarațiile testimoniale rezultă că acesta a urmat cursurile unei școli de șoferi, împrejurare ce ar trebui interpretată în sensul că fapta săvârșită de către inculpat nu prezintă un grad de pericol social foarte ridicat. Având în vedere și conduita bună a inculpatului în ultimii 13 ani, precum și faptul că acesta cunoaște gravitatea faptei care a fost săvârșită în mod accidental, apreciază că scopul pedepsei ce urmează a-i fi aplicată poate fi atins și fără executarea în regim de penitenciar, cu precizarea că în cazuri similare (potrivit hotărârilor depuse în copie la filele 23-26 dosar), instanțele au procedat la suspendarea condiționată a executării pedepselor. Învederează, de asemenea, că scopul pedepsei este acela de prevenire a săvârșirii unor noi infracțiuni, potrivit art. 52 alin. 1 Cod penal, și consideră că dacă inculpatului i s-ar aplica o pedeapsă cu executare efectivă în regim de detenție, acest scop nu ar mai fi atins, pentru că reabilitarea nu poate avea loc în penitenciar, ci cu inculpatul în stare de libertate.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat, cu menținerea hotărârilor pronunțate de instanțele de fond și de apel, ca fiind temeinice și legale. Arată că în mod corect ambele instanțe au apreciat că în cauză nu se impune aplicarea dispozițiilor privind suspendarea condiționată ori sub supraveghere a executării pedepsei, dată fiind persistența infracțională a inculpatului care, deși este reabilitat de drept, totuși el are antecedente penale. Pe de altă parte, trebuie de observat atitudinea negativă a inculpatului față de procesul în cauză, prin lipsa sa atât la instanța de fond, cât și la cea de apel, cu precizarea că acesta nu a fost audiat, ci doar a exercitat căile de atac. În aceste condiții, având în vedere și gradul de alcoolemie destul de ridicat (peste 2%o), în mod corect au apreciat instanțele că pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare cu executare efectivă în regim de detenție este în măsură să atingă scopurile și funcțiile pedepsei așa cum sunt ele reglementate de art. 52 Cod penal.
Declarând închise dezbaterile, care au fost înregistrate în sistem audio, potrivit dispozițiilor art. 304 Cod procedură penală,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Săveni, din data de 29 august 2008, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului R pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 86 alin. 1 și art. 87 alin. 1 din nr.OUG 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 33 lit. b și art. 34 Cod penal, reținându-se în sarcina acestuia că, în ziua de 09 martie 2008, în jurul orelor 11,47, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare W 42666T pe strada 1 - din localitatea S, având în sânge o îmbibație alcoolică de 2,05 gr. %o și fără a poseda permis de conducere.
Investită cu soluționarea cauzei, Judecătoria Săveni, prin sentința penală nr. 377 din 20 octombrie 2008, condamnat pe inculpatul R, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de:
- art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată, la pedeapsa de 1 an închisoare;
- art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată, la pedeapsa de 1 an închisoare.
În temeiul art. 33 lit. b, 34 Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.
Pe durata prevăzută de art. 71 alin. 2 Cod penal, s-au interzis inculpatului
drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 400 lei, în al căror cuantum s-a inclus și onorariul pentru asistența juridică din oficiu.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, în ziua de 09 martie 2008, în jurul orelor 11,47, în timp ce executau serviciul de dirijare și control al traficului Rutier pe strada 1 - din orașul S, organele de poliție rutieră din cadrul Poliției orașului S, au oprit autoturismul cu numărul de înmatriculare W 42666T, marca, condus de inculpatul R, care se afla singur în autoturism, deplasându-se pe direcția -
În urma controlului, s-a stabilit că inculpatul a condus pe un drum public, deschis circulației rutiere la acea dată, fără a deține permis de conducere.
Întrucât prezenta halenă alcoolică, inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest, rezultând o valoare de 0,80 mg/l alcool pur în aerul expirat.
În aceste condiții, inculpatul a fost condus la Spitalul Orășenesc S,
unde i-a fost recoltată doar o probă de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, acesta
refuzând să i se recolteze și cea de-a doua probă, ocazie cu care s-a stabilit că inculpatul prezenta o îmbibație alcoolică de 2,05 gr. %o,
Pe baza probatoriului administrat, respectiv procesul-verbal de constatare
infracțiunii flagrante, procesul verbal de sesizare din oficiu, buletinul de analiză
toxicologică a alcoolemiei, rezultatul etilotest, cererea de analiză și buletinul de
examinare clinică, adresa nr. 2083 din 27 martie 2008 Primăriei orașului S, adresa nr. 60135 din 18 martie 2008 Serviciului Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor, declarațiile martorilor și, prima instanță a reținut vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 86 alin. 1 și art. 87 alin, 1 din nr.OUG 195/2002, republicată.
La individualizarea judiciară a pedepselor, s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, apreciindu-se, în raport de gradul ridicat de pericol social al faptelor și perseverenței infracționale a inculpatului care, anterior, a mai fost condamnat la pedepse cu închisoarea pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat, că reeducarea acestuia se poate obține doar prin aplicarea unor pedepse egale cu minimul special prevăzut de lege.
Având în vedere că inculpatul a comis faptele în concurs ideal de infracțiuni, prevăzut de art. 33 lit. b Cod penal, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 34 lit. b Cod penal, dispunându-se ca pedeapsa rezultantă să fie executată în regim de detenție.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, la data de 29 octombrie 2008, declarat apel inculpatul R, prin apărătorul său ales, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fără a depune însă la dosar motivele acestuia.
În instanță, avocatul ales al inculpatului apelant a solicitat reducerea pedepsei aplicate și suspendarea condiționată a acesteia, prin reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a și c Cod penal.
Prin decizia penală nr. 39 din data de 24.02.2009 a Tribunalului Suceavas -a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că pedeapsa aplicată inculpatului a fost individualizată în mod corect în raport de criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, avându-se în vedere gradul sporit de pericol social al celor două fapte, împrejurările în care au fost comise, cât și persoana inculpatului. Acesta este în vârsta de 39 ani, a avut anterior mai multe nume (, ), este căsătorit, fără ocupație. Inculpatul nu este recidivist însă, din fișa sa de cazier judiciar rezultă că acesta a mai fost condamnat în anul 1996, prin două sentințe pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat iar în anul 2004, parchetul i-a aplicat o amendă administrativă de 100 lei, tot pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt.
Antecedentele penale ale inculpatului, refuzul acestuia de a se prezenta în
fața instanței pentru a răspunde pentru faptele comise, dar și pericolul deosebit creat de către inculpat, prin faptele sale, pentru ceilalți participanți la traficul rutier, au îndreptățit prima instanță să aprecieze că aplicarea unor pedepse orientate spre minimul special cu executare în regim de detenție, sunt de natură să asigure atât prevenția generală cât și reeducarea inculpatului.
A apreciat tribunalul că în cauză nu puteau fi reținute circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a și c Cod penal, date fiind antecedentele penale ale inculpatului, dar și faptul că acesta a refuzat să se prezinte în fața organelor de urmărire penală cât și a primei instanțe pentru a-și preciza atitudinea în raport de faptele comise, motiv pentru care a procedat în consecință.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, solicitând reducerea pedepsei și aplicarea dispozițiilor art. 81 și urm. Cod penal.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate și care se circumscriu cazului de casare prev. de art. 3859alin. 1 pct. 14 Cod procedură penală, precum și în conformitate cu dispozițiile art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, curtea constată că acesta este întemeiat, pentru următoarele considerente:
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului pentru săvârșirea celor două infracțiuni, prima instanță a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 Cod penal, respectiv periculozitatea socială concretă a faptelor comise, poziția procesuală a acestuia, just apreciindu-se că reeducarea sa se poate realiza prin aplicarea unor pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege, neimpunându-se a fi reținute în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante.
Curtea apreciază însă că reeducarea inculpatului poate avea loc și fără executarea pedepsei rezultante, în speță fiind îndeplinite condițiile de aplicare a suspendării condiționate prev. de art. 81 Cod penal, atât cu privire la pedeapsa aplicată și natura infracțiunilor, cât și cu privire la persoana inculpatului.
Este real că inculpatul a mai suferit condamnări, însă a avut o conduită bună în ultimii 13 ani, iar în prezent lucrează.
Față de condițiile mai sus reținute, curtea, constatând recursul întemeiat, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală îl va admite, va casa în totalitate decizia penală și în parte sentința penală, iar în rejudecare, în temeiul art. 81 Cod penal va dispune suspendarea condiționată a pedepsei pe un termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
În temeiul art. 359 Cod procedură penală va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal care reglementează revocarea suspendării pedepsei în cazul săvârșirii unei infracțiuni în cursul termenului de încercare.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii va suspenda și executarea pedepselor accesorii.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.
Văzând și dispozițiile art. 192 al. 3 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul R, fiul lui G și, născut la data de 01.11.1968 în mun. D, jud. B, CNP -, domiciliat în municipiul D,- A,. 29, județul B, împotriva deciziei penale nr. 39 din data de 24.02.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosar nr-.
Casează în totalitate decizia penală mai sus-menționată și în parte sentința penală nr. 377 din data de 20.10.2008 pronunțată de Judecătoria Săveni și în rejudecare:
În temeiul art. 81 Cod penal suspendă condiționat executarea pedepsei pe o durată de 3 (trei) ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
În temeiul art. 359 Cod procedură penală atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal pe durata suspendării executării pedepsei închisorii suspendă executarea pedepselor accesorii.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare din apel și recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01 iunie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
2 ex./05.06.2009
Jud. fond:
Jud. apel:
Președinte:Andrieș MariaJudecători:Andrieș Maria, Androhovici Daniela, Andronic Tatiana
