Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 224/2009. Curtea de Apel Suceava

Dosar nr- - nr.OUG 195/2002 -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL SUCEAVA

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA NR.224

Ședința publică din 01 iunie 2009

PREȘEDINTE: Andrieș Maria

JUDECĂTOR 2: Androhovici Daniela

JUDECĂTOR 3: Andronic Tatiana

Grefier

Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava

Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, domiciliat în comuna, județul S, împotriva deciziei penale nr. 110 din 13 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocatul ales, pentru inculpatul recurent, lipsă fiind acesta.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Se face referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța, constatând că în cauză nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, iar recursul se află în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.

Avocat, pentru inculpatul recurent, solicită admiterea recursului, casarea deciziei pronunțată de Tribunalul Suceava și trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru rejudecare, respectiv pentru administrarea probei cu o expertiză medicală toxicologică. Învederează că această probă a fost admisă la prima instanță, iar ulterior, după ce s-a schimbat componența completului de judecată, s-a revenit de la ea, ceea ce este inadmisibil, având în vedere dispozițiile art. 3 și 4 Cod procedură penală. Mai arată că faptele s-au petrecut așa cum au fost descrise și în declarații, respectiv că în noaptea de 1 ianuarie 2008, în jurul orei 0,30, inculpatul împreună cu patru prieteni au mers la Târgul pentru a vedea focul de artificii. Cu această ocazie au băut o sticlă de șampanie, din care inculpatului i-a revenit o cantitate relativ mică, aproximativ 170 grame. Cum inculpatul are convingerea că șampanie consumată nu ar fi putut determina o îmbibație alcoolică de 0,8 %0 pentru ca fapta să fie calificată drept infracțiune, acesta insistă în efectuarea expertizei medicale toxicologice.

Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea celor două hotărâri pronunțate în cauză ca fiind temeinice și legale. În mod corect instanța de fond și cea de apel au apreciat că expertiza toxicologică pentru calculul retroactiv al alcoolemiei nu este utilă și concludentă în cauză, câtă vreme alcoolemia nu a fost contestată de către inculpat imediat după ce a aflat rezultatul probei serologice recoltate. Pe de altă parte, instanța de fond în mod corect a revenit de la administrarea acestei probe, date fiind și adresele care au fost primite atât de la Institutul de Medicină Legală I, cât și de la Inspectoratul de Poliție Județean S cu privire la inexistența aparatului etilo-test cu care s-a efectuat prima verificare a existenței alcoolului în aerul pur expirat de inculpat.

Declarând închise dezbaterile, care au fost înregistrate în sistem audio, potrivit dispozițiilor art. 304 Cod procedură penală,

După deliberare,

CURTEA,

Asupra recursului penal de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 57 din 20 februarie 2009 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr-, a fost condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 87 alin. 1 din nr.OUG 195/2002, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a și art. 76 lit. d Cod penal, la pedeapsa de 7 (șapte) luni închisoare.

În baza art, 71 alin. 1 și 2 Cod penal i s-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercitarea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a și lit. b Cod penal.

În temeiul art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe durata termenului de încercare prev. de art. 82 Cod penal în condițiile și cu consecințele ce decurg din nerespectarea art. 83 și următoarele Cod penal, iar în baza art. 71 alin. 5 Cod penal a fost suspendată și executarea pedepsei accesorii.

Inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni nr. 18/P/2008 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din OUG195/2002, constând în aceea că, la data de 01.01.2008 a condus pe drumurile publice din municipiul F autoturismul marca Opel cu nr. de înmatriculare -, având o îmbibație alcoolică în sânge peste limita legală (buletinul de analiză toxicologică alcoolemie relevând valori de 1,55, respectiv 1,45 gr.%o), împrejurare în care a fost implicat într-o tamponare.

Din probatoriul administrat în cauză, instanța de fond a reținut în fapt că, la data de referință, în jurul orelor 0050, un echipaj al poliției rutiere a constatat că pe str. - - din Faa vut loc o tamponare și, efectuându-se cercetări, s-a stabilit că inculpatul, în timp ce conducea autoturismul marca Opel cu nr. de înmatriculare -, pe fondul consumului de băuturi alcoolice și nepăstrării unei distanțe corespunzătoare față de autovehiculul din fața sa care circula regulamentar, a intrat în coliziune cu acesta.

Inculpatul a fost testat cu aparatul alcooltest la orele 0105,rezultând o valoare de 0,64 mg la litru concentrație alcoolică în aerul expirat și i-au fost recoltate două probe biologice de sânge la interval de o oră și anume 0120, respectiv 0220, după ce în prealabil a fost examinat clinic și s-a stabilit că nu pare sub influența alcoolului.

Analiza celor două probe biologice de sânge a relevat valorile de 1,55 și respectiv 1,45 grame la 1000 ml. sânge conform buletinului de analiză toxicologică alcoolemie.

La pronunțarea soluției de condamnare, s-a mai avut în vedere că în cursul urmăririi penale inculpatul, fiind audiat, a recunoscut că a consumat băuturi alcoolice înainte de a conduce autoturismul și s-a constatat că i-au fost respectate garanțiile procesuale referitoare la dreptul la apărare, însă Parchetul s-a aflat în imposibilitate de a-i prezenta materialul de urmărire penală întrucât, deși legal citat, nu s-a prezentat în vederea efectuării acestui act procedural.

În motivarea sentinței penale vizate, s-a mai arătat că inculpatul nu s-a prezentat la judecarea cauzei, dar prin apărătorul ales a solicitat proba cu expertiză medico-legală care să calculeze retroactiv valoarea alcoolemiei la ora 0,45, avându-se ca punct de plecare rezultatele obținute în urma celor două probe biologice recoltate inculpatului, probă care, deși încuviințată, nu a mai fost administrată, date fiind precizările comunicate instanței de către I și adresa S și ținând cont în aceeași măsură de analizele efectuate precum și de conținutul declarațiilor inculpatului date în faza de urmărire penală ( 57, 58 dosar și 21 - 26 dosar Parchet), apreciate ca fiind sincere.

Raportându-se la aspectele reținute, instanța de fond a considerat că fapta inculpatului, astfel cum a fost descrisă anterior, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală", prev. și ped. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002, iar vinovăția acestuia a fost probată prin procesul-verbal de constatare a infracțiunii, proces-verbal de recoltare a probelor biologice și buletin de examinare clinică, alcool-test printer în care se consemnează rezultatul testării, buletinul de analiză toxicologică alcoolemie, declarațiile martorilor coroborate cu declarațiile inculpatului.

În consecință, prima instanță a procedat la condamnarea inculpatului, iar la individualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată, ținând cont că nu este cunoscut cu antecedente penale, a reținut în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prev. art. 74 al. 1 lit. a cu consecințele ce decurg din aplicarea disp. art. 76 lit. d Cod penal și, apreciind că sunt date condițiile prev. de art. 81 Cod penal, a optat ca și modalitate de executare pentru suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul, solicitând a se da eficiență sporită disp. art. 74 Cod penal și conferindu-se aplicabilitate disp. art. 76 Cod penal, a se dispune coborârea pedepsei până la minimul general permis de lege. A supus analizei, în esență, că era imposibil ca la momentul producerii incidentului să prezinte o alcoolemie peste limita admisă de lege, în condițiile în care a plecat cu autovehiculul imediat după ce consumase acea cantitate mică de șampanie, ori absorbția alcoolului în sânge nu putea avea loc în acest scurt interval de timp și doar condițiile de stres la care a fost supus urmare a accidentului au favorizat ulterior creșterea concentrației de alcool în sânge, astfel că la ora recoltării probelor biologice s-a stabilit o alcoolemie prohibită de lege.

Prin decizia penală nr. 110 din 13 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava, a fost respins apelul declarat de inculpatul, iar acesta a fost obligat să plătească statului suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din apel, din care suma de 50 lei reprezentând 25% din onorariu integral de 200 lei cuvenit avocatului desemnat din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției, în contul Baroului

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Suceavaa reținut că prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică, prin stabilirea corectă a situației de fapt și încadrării în drept, iar pedeapsa a fost individualizată cu respectarea criteriilor generale prev. de art. 72 Cod penal și cu reținerea de circumstanțe atenuante, după cum și modalitatea de executare a fost just aleasă, fiind întrunite cerințele prev. de art. 81 Cod penal.

S-a stabilit așadar obiectiv - pe baza analizei coroborate a probelor administrate în cauză - împrejurările de fapt și modalitatea concretă în care inculpatul a comis infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, reținându-se just din întreg probatoriu că acțiunea intenționată a acestuia se circumscrie în drept conținutului constitutiv al infracțiunii de conducere a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală prev. de art. 87 al. 1 din OUG nr. 195/2002.

Cum în cauză s-a conturat cu prisosință existența faptei, fiind dovedită și fără putință de tăgadă vinovăția inculpatului în forma cerută de textul de lege incriminatoriu instanța de fond, dând dovadă de clemență, a conferit aplicabilitate disp. art. 76 lit. d Cod penal, condamnându-l pe inculpat la o pedeapsă mult orientată sub minimul prevăzut de regimul sancționator al infracțiunii imputate, efect al reținerii în favoarea sa a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a Cod penal, cu acordarea beneficiului suspendării condiționate a acesteia.

Examinând modul de rezolvare a laturii penale în raport de situația de fapt descrisă anterior, instanța de apel a constatat că Judecătoria Fălticeni în mod corect a dispus condamnarea inculpatului, care, de altfel a și recunoscut în cursul urmăririi penale că a consumat băuturi alcoolice înainte de a se urca la volanul autovehiculului și nu a contestat valorile alcoolemiei obiectivate în buletinul de analiză toxicologică alcoolemie, iar în considerarea art. 72 Cod penal, la stabilirea și aplicarea pedepsei a ținut seama de dispozițiile părții generale ale acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea generală, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, precum și de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. În spiritul legii, în cadrul operației de individualizare a pedepsei, judecătorul a luat în considerare împreună toate criteriile prevăzute de norma legală amintită, le-a evaluat împreună și, după caz, a acordat o pondere deosebită fiecăruia dintre acestea, determinată de propriul lor conținut, astfel încât a stabilit pedeapsa cea mai corespunzătoare pentru reeducarea celui condamnat.

Așa fiind, Tribunalul a apreciat că nu se impune a se acorda eficiență sporită aspectelor ce rămân câștigate inculpatului în propria cale de atac, respectiv circumstanțelor atenuante judiciare de ordin personal prev. de art. 74 lit. a Cod penal, constând în conduita bună a sa anterior cantonării sale în sfera ilicitului penal ilustrată prin lipsa antecedentelor penale, o diminuare a pedepsei aplicate sub cuantumul de 7 luni închisoare nefiind justificată, întrucât aceasta nu și-ar mai atinge scopul preventiv și educativ prev. de art. 52 Cod penal, fiind de evidențiat că pedeapsa este în măsură să realizeze finalitatea urmărită numai dacă prin felul și măsura sa reflectă gravitatea faptei, gradul de vinovăție și periculozitatea făptuitorului, dacă este rațională, convingătoare, justă și echitabilă.

Deși în cadrul acestei analize se au în vedere atât elementele ce caracterizează persoana inculpatului, cât și gradul de pericol social al faptei săvârșite, trebuie să se țină cont cu precădere de ponderea cu care se impune fiecare dintre aceste criterii în speța de față și, context în care se acordă atenția cuvenită aspectului că, în maniera în care a acționat, conducând un autoturism pe drumurile publice, având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, a periclitat grav siguranța persoanelor aflate în trafic, capacitatea sa de a conduce în situația dată fiind afectată, astfel că, pe acest fond nu a adoptat o conduită regulamentară de prevenție și, nefiind păstrată distanța corespunzătoare față de autovehiculul din fața sa care circula cu respectarea normelor legale ce guvernează circulația rutieră, a intrat în coliziune cu acesta. Ori, în atare condiții, pericolul comiterii unei astfel de fapte este legal, obiectiv și efectiv, determinat de posibilele consecințe pe care le poate produce asupra vieții și integrității corporale a celorlalți participanți la trafic, cât și asupra bunurilor acestora și există un interes de combatere a acestui comportament antisocial prin aplicarea unei pedepse care să-l constrângă pe inculpat să-și modifice conduita și să se conformeze modelului legal descris în norma juridică în discuție, în caz contrar dispoziția din lege ar rămâne fără eficiență. Alături de pedeapsa corect dozată ce i-a fost aplicată inculpatului, dispozițiile referitoare la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării acesteia asupra cărora i s-a atras atenția, sunt de natură a-l determina să conștientizeze că, în situația în care nu va înțelege clemența instanței, va suporta consecințele ce decurg din aplic. art. 83 Cod penal.

Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului a arătat că în mod greșit instanța de apel nu i-a admis proba cu expertiza toxicologică pentru stabilirea concentrației alcoolice în sânge la data depistării în trafic, neputând constitui un element probatoriu esențial recunoașterea faptelor, mai ales că din cuprinsul raportului de examinare clinică rezultă concluzia "că nu pare sub influența alcoolului", fiind imposibil ca din cantitatea mică de șampanie ingerată să rezulte acea concentrație alcoolică.

A susținut recurentul că, în atare împrejurare, doar o probă științifică poate clarifica în mod obiectiv situația, fiind necesar, pentru respectarea principiilor consacrate de art. 1,2,3 și 4 Cod procedură penală, admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea dosarului la Tribunalul Suceava pentru rejudecarea apelului.

Recursul, a cărui motivare se circumscrie cazului de casare prev. de art. 3859pct. 10 Cod procedură penală, este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 87 alin. 1 din nr.OUG 195/2002, republicată, este pedepsită "conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge". Potrivit dispozițiilor art. 88 alin. 5 din același act normativ, conducătorul auto care, testat cu un mijloc tehnic certificat și depistat ca având o concentrație de peste 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, este obligat să se supună recoltării probelor biologice.

În speță, inculpatul a fost testat cu alcooltestul la ora 1,05, rezultând o alcoolemie de 0,64 mg/l în aerul expirat, motiv pentru care a și fost condus la spital pentru recoltarea probelor biologice.

Probele recoltate în interval de o oră au indicat o alcoolemie de 1,55 la ora 1,20, respectiv de 1,45 la ora 2,20, rezultate asupra cărora inculpatul a declarat expres că nu are de făcut obiecțiuni.

În atare condiții, cât timp au fost respectate normele privind recoltarea probelor biologice și timpul de recoltare iar rezultatele nu sunt contradictorii între ele, în mod corect au apreciat instanțele că nu se impune efectuarea unei expertize toxicologice, aceasta nefiind pertinentă în cauză.

Ca urmare, în temeiul dispozițiilor art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

Văzând și prevederile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, domiciliat în comuna, județul S, împotriva deciziei penale nr. 110 din 13 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.

Obligă inculpatul să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 01.06.2009.

Președinte, Judecători, Grefier,

.

2 ex. / 16 iunie 2009

Președinte:Andrieș Maria
Judecători:Andrieș Maria, Androhovici Daniela, Andronic Tatiana

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 224/2009. Curtea de Apel Suceava