Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 226/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 226/2009
Ședința publică de la 09 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 2: Sanda Trif
JUDECĂTOR 3: Maria Covaciu
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iuliaa fost reprezentat de
Procuror -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 54/23 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat cu delegație din oficiu pentru inculpatul recurent, lipsă fiind acesta.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care nefiind alte cereri de.formulat, instanța a acordat cuvântul în dezbateri.
Avocatul desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și rejudecând a se face aplicarea art. 74 cod penal și a se proceda la reindividualizarea pedepsei care este prea mare în raport de pericolul social al faptei, de faptul că inculpatul a recunoscut și regretat fapta comisă, este singurul întreținător al familiei are copii minori și prejudiciul a fost recuperat.
Reprezentanta parchetului a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat precizând că în raport de gradul ridicat al alcoolemiei și starea de recidivă, nu se impune aplicarea disp. art. 74 cod penal iar pedeapsa a fost corect individualizată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Constată că prin sentința penală nr. 657/19.11.2008 a Judecătoriei Sibiu, în baza art. 87 al.1 din OUG nr. 195/2002 a fost condamnat inculpatul, fiul lui fiul lui și -, născut la data de 19.04.1974 în, jud.Sibiu, domiciliat în, str.- nr.256, jud. Sibiu, CNP -, cetățean român, posesor al seria - nr.-, studii 10 clase, muncitor la Sibiu, necăsătorit, stagiul militar satisfăcut, recidivist, la 2 ani închisoare.
În baza art.11 pct. 2 lit.a proc.pen. rap. la art.10 lit.d proc.pen. a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.89 alin.1 teza ultimă din nr.OUG195/2002.
În baza art.71 pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit. a teza a II-a, b pen.
În baza art.191 alin.1 pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în fapt că în noaptea de 3/4.05.2008 inculpatul a consumat la o petrecere bere, whisky și vin, până în jurul orei 7 dimineața. În după amiaza zilei de 5.05.2008 inculpatul a mai consumat la domiciliu (în comuna ) două beri cu alcool, după care s-a urcat la volanul autoturismului marca cu nr. de înmatriculare -, intenționând să ajungă în Municipiul Sibiu. Pe str. - din, în dreptul sediului inculpatul a depășit autoturismul marca Skoda, cu nr. de înmatriculare - condus regulamentar de martora -, în care se mai aflau martorul și numita. Deoarece de pe contrasens venea un alt autoturism, inculpatul a intenționat să reintre pe sensul său de mers, însă autoturismul pe care îl conducea l-a acroșat pe cel condus de martora. Deoarece inculpatul nu a simțit impactul (având și muzica dată tare în autoturism), și-a continuat deplasarea, fără a mări viteza și respectând toate regulile de circulație. Văzând că inculpatul nu oprește, martorul a sunat la 112, anunțând evenimentul rutier, iar un echipaj de poliție l-a oprit pe inculpat pe - din Municipiul Sibiu. Inculpatului i-a fost adus la cunoștință faptul că a accidentat autoturismul condus de martora, iar deoarece se putea observa cu ușurință că era în stare de ebrietate, a fost testat cu aparatul etilotest, rezultând o concentrație de 1,33 mg/l alcool pur în aerul expirat. fost condus pentru recoltarea probelor biologice la Spitalul Clinic Județean Sibiu, unde s-a stabilit că la 20.45 inculpatul avea o alcoolemie de 2,35.
Inculpatul a recunoscut că a consumat băuturi alcoolice și că a condus autoturismul pe ruta - Sibiu (filele 13-16 dosar de urmărire penală, filele 13-14), iar declarațiile sale se coroborează cu cele ale martorilor - și, care au asistat la testarea acestuia cu aparatul etilotest (filele 17-19, 23-25 dosar de urmărire penală, filele 15-21), cu procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante (filele 5-7 dosar de urmărire penală), cu fișa cu rezultatul testării inculpatului cu aparatul etilotest -1,33 mg alcool pur în aerul expirat (fila 10 dosar de urmărire penală), cu buletinul de analiză toxicologică de laborator prin care s-a stabilit că la ora 20.45 inculpatul avea o alcoolemie de 2,35 (fila 12 dosar de urmărire penală), precum și cu mențiunile din buletinul de examinare clinică a inculpatului întocmit de Spitalul Clinic Județean Sibiu - Unitatea Primiri Urgențe (fila 11dosar urmărire penală),
S-a reținut că fapta inculpatului de a conduce pe drumurile publice un autovehicul, având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art.87 alin.1 din nr.OUG195/2002.
Prin rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.89 alin.1 teza ultimă din nr.OUG195/2002 constând în aceea că a părăsit locului accidentului produs ca urmare a unei infracțiuni, fără încuviințarea politiei care efectuează cercetarea locului faptei.
S-a arătat că această infracțiune este o infracțiune intenționată, care presupune în primul rând ca cel care o comite să știe, să aibă reprezentarea faptului că a produs un accident de circulație. Din probele administrate în cauză s-a reținut că impactul autoturismului condus de inculpat cu cel condus de martora a fost unul minor și a constat practic în frecarea celor două autovehicule. Astfel, aripile față și spate dreapta, precum și portierele de pe partea dreaptă a autoturismului condus de inculpat au fost doar înfundate, iar autoturismul condus de martora a avut doar aripa față stânga înfundată și de protecție față și roții stânga față zgâriate. Și martorii și au declarat că impactul nu a fost puternic, simțindu-se doar o zgâriere, iar inculpatul a declarat că nu a simțit că cele două autovehicule s-ar fi atins. Martora nu a claxonat, nu a făcut semne cu farurile și nici vreo altă manevră prin care să-i atragă atenția inculpatului, după producerea accidentului. Apoi, inculpatul a afirmat în mod constant, iar cei doi martori au confirmat, că în mașina acestuia muzica era la un volum foarte ridicat. În plus, întreaga conduită a inculpatului de după accident, constând în aceea că a condus în continuare cu viteză mică, a respectat semnificațiile indicatoarelor și culorile semaforului, că i-a întrebat pe polițiști de ce l-au oprit și că a fost surprins când aceștia i-au adus la cunoștință că a produs un accident (aspecte confirmate de cei doi martori oculari) duce la concluzia că nu a realizat că a avut loc o coliziune. Mai mult, din buletinul de examinare clinică (fila 11 dosar de urmărire penală) a rezultat că era dificil pentru inculpat să ridice obiecte mici, că la proba indice- avea deviație laterală, că avea un comportament dezordonat, era confuz și avea atenția neconcentrată. Ținând seama de toate cele expuse mai sus și având în vedere și alcoolemia ridicată a inculpatului (2,35%o). S-a concluzionat că care se impune este că inculpatul nu a realizat că a produs un accident de circulație și, prin urmare, nu a intenționat să părăsească locul acestuia. S-a menționat și faptul că în procesul - verbal de constatare a infracțiunii flagrante, deși se menționează în partea introductivă că inculpatul a fost oprit ca urmare a unei sesizări că a părăsit locul accidentului, nu este consemnată poziția acestuia vizavi de acest aspect, ci doar detalii legate de distanța parcursă și de cantitatea de alcool consumată de acesta (filele 5 și 7 dosar de urmărire penală). Și martorul, propus de inculpat (fila 21), a relatat că inculpatul i-a spus în aceeași zi că nua simțit impactul și că dacă ar fi știut că a produs un accident de circulație ar fi oprit.
Prin urmare, în baza art.11 pct.2 lit.a proc.pen. rap.la art.10 lit.d proc.pen. instanța a achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.89 alin.1 teza ultimă din nr.OUG195/2002, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii sub aspectul laturii subiective (nu a existat intenția de a comite infracțiunea)
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art.87 alin.1 din nr.OUG195/2002 instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art.72 pen. și anume: dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsa fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
S-a arătat că pedeapsa prevăzută pentru infracțiune este închisoarea de la 1 la 5 ani, iar fapta prezintă un grad mediu de pericol social. Inculpatul a avut o alcoolemie ridicată (2,35 ), a condus autoturismul pe o distanță relativ mare ( - Sibiu) și a produs un accident de circulație soldat cu pagube materiale. Inculpatul a recunoscut și regretat pe tot parcursul procesului penal comiterea faptei și a reparat prejudiciul cauzat. Din fișa de cazier judiciar a rezultat că inculpatul a comis infracțiunea în stare de recidivă postexecutorie (art.37 lit.b pen.) față de condamnarea la pedeapsa închisorii de 7 ani prin sentința penală nr.55/2000 a Tribunalului Sibiu (pedeapsa a fost considerată executată la 2.07.2006, iar termenul de reabilitare de 8 ani și 6 luni nu e împlinit).
Ținând cont de cele expuse mai sus instanța a apreciat că prin aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoare se realizează scopul educativ și preventiv al pedepsei prevăzut de art.52 pen.
În baza art.71 alin.2 pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a, b pen. respectiv dreptul de a fi ales in autoritățile publice sau in funcții elective publice; dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat (inculpatul fiind nedemn să ocupe astfel de funcții în urma condamnării la pedeapsa închisorii).
În baza art. 191 alin.1C.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Prin încheierea ședinței Camerei de Consiliu din 12.12.2008, pronunțată de Judecătoria Sibiu în același dosar, în baza art. 195.C.P.P. s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în minuta și în dispozitivul sentinței penale nr. 657/19.11.2008 pronunțate în dosarul nr- al Judecătoriei Sibiu, în sensul că la încadrarea juridică a faptei prevăzute de art. 87 al.1 din OUG 195/2005 s-au reținut și prevederile art. 37 lit.b penal.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu și inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În expunerea motivelor de apel, se arată de către Parchet că instanța în mod greșit a dispus achitarea inculpatului în baza art. 11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit.d pentru C.P.P. săvârșirea infracțiunii prev. de art. 89 al.1 teza ultimă din OUG 195/2002 modificată, pronunțând astfel o soluție nelegală. S-a mai arătat că în mod greșit instanța nu a reținut prin minută starea de recidivă postexecutorie a inculpatului, efectuând acest lucru în mod nelegal prin îndreptare de eroare materială.
Inculpatul nu a motivat în scris apelul formulat.
Prin decizia penală nr. 54/23 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr- s-a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu, împotriva sentinței penale nr. 657/19.11.2008 a Judecătoriei Sibiu, care a fost desființată în parte, și, judecând în fond:
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 37 lit.b Cod Penal, în ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 87 al.1 din OUG 195/2002, privind pe inculpatul.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
A fost respins apelul formulat de inculpatul .
În baza art. 192 al.2 a C.P.P. fost obligat apelantul inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel în sumă de 280 lei din care 200 lei reprezintând onorariu avocat oficiu.
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut de către instanța de apel că instanța de fond în mod netemeinic nu a aplicat inculpatului la încadrarea juridică a faptei și dispozițiile art. 37 lit. b) Cod penal privind recidiva postexecutorie raportat la antecedentele penale ale acestuia, astfel că sentința atacată trebuie desființată sub acest aspect.
Cât privește criticile parchetului referitoare la achitarea inculpatului de sub învinuirea comiterii infracțiunii prev. de art. 89 al. 1 din OUG nr. 195/2002, s-a reținut, raportat la probatoriu administrat, că în mod corect prima instanța l-a achitat pe inculpat atâta timp cât s-a dovedit că inculpatul nu a avut reprezentarea faptului că a comis un accident de circulație.
În ce privește individualizarea pedepsei tribunalul a apreciat că aceasta a fost just individualizată cu luare în considerare a tuturor criteriilor generale prev. de art. 72 Cod penal, context în care nu se impune o redozare a pedepsei.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs în termen inculpatul fără a-l motiva în scris.
În susținerea orală a motivelor de recurs inculpatul, prin apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat casarea deciziei atacate și rejudecând a se face aplicarea art. 74 cod penal și a se proceda la reindividualizarea pedepsei care este prea mare în raport de pericolul social al faptei, de faptul că inculpatul a recunoscut și regretat fapta comisă, este singurul întreținător al familiei are copii minori și prejudiciul a fost recuperat.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărâri atacate prin prisma criticilor invocate în recurs, care vizează cazul de casare prev. de art. 385/9 pct. 14 Cod procedură penală, precum și din oficiu, conf. art. 385/9 al. 3 Cod procedură penală, Curtea de Apel constată că recursul nu este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Curtea de Apel constată, în principal, că probatoriul administrat a fost evaluat corect și legal de instanțele de judecată anterioare, iar încadrarea juridică este corespunzătoare activității infracționale efectiv depusă de recurentul inculpat.
Potrivit acestor date, precum și în raport de prevederile art. 72 cod penal, pedeapsa aplicată de 2 ani închisoare și care este orientată spre minimul special prevăzut de textul de lege ce încriminează conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, nu poate fi socotite ca excesive.
Conducerea autoturismului pe drumurile publice cu îmbibație alcoolică în sânge de 2,35 constituie o faptă ce poate avea urmări dintre cele mai grave pentru viața, sănătatea sau integritatea corporală a altor persoane, ca și pentru integritatea unor bunuri, ceea ce îi conferă un caracter grav.
În cauză, la aprecierea gradului de pericol social al faptei nu se poate face abstracție de împrejurarea că inculpatul a condus autoturismul pe o distanță destul de mare - - Sibiu, că a cauzat un accident de circulație soldat cu pagube materiale.
Este adevărat, că inculpatul recurent a recunoscut fapta și a avut o atitudine cooperantă, însă aceste date pozitive dintre criteriile de apreciere reținute de instanțele de judecată anterioare, nu sunt de natură să ducă la concluzia că pedeapsa aplicată nu a fost judicios individualizată. Dimpotrivă fapta penală comisă de inculpat necesită o ripostă juridică fermă de natură să asigure reeducarea în spiritul respectării valorilor sociale încălcate.
În aceeași ordine de idei este a se menționa că inculpatul nu este la prima confruntare cu legea penală, infracțiunea dedusă prezentei judecați fiind comisă în stare de recidivă postexecutorie, față de pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 55/2008 a Tribunalului Sibiu, fapt ce denotă în persoana acestuia un grad ridicat de pericol social.
Așadar, pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată recurentului inculpat este de natură a realiza funcțiile și scopul pedepsei, prevăzute de art.52 cod penal, respectiv reeducarea acestuia, în vederea reinserției sale în comunitate și prevenție generală.
În consecință, Curtea de Apel constatând neîndeplinite cerințele cazului de recurs invocat referitor la aplicarea unei pedepse greșit individualizate, în raport de art.72 cod penal, în temeiul art. 385/15 pct.1 lit. b) Cod pr. penală va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
În temeiul art.192 al.2 cod pr. penală, inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 280lei, în care se va include și onorariul apărătorului desemnat din oficiu ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 54 din 23 februarie 2009 pronunțate de Tribunalul Sibiu - Secția penală.
Obligă pe numitul recurent la plata sumei de 280 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat în sumă de 200 lei se vor avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 09.04.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red ST
Tehnored. VV 2 ex/15.04.2009
DM, -
Președinte:Leontin CorașJudecători:Leontin Coraș, Sanda Trif, Maria Covaciu
