Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 228/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 228/2009
Ședința publică de la 09 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 2: Sanda Trif
JUDECĂTOR 3: Maria Covaciu
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpatul - și asiguratorul SC - B împotriva deciziei penale nr. 321/A/02 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reprezentantul recurentului asigurător SC - B, cj, inculpatul recurent asistat de avocat ales și avocat desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care se constată că avocatul ales al inculpatului a depus la dosar cerere prin care a solicitat scutirea de plata amenzii judiciare aplicate acestuia la termenul din 19 martie 2009.
Față de împrejurarea că inculpatul recurent nu a fost audiat în cursul cercetării judecătorești la instanța de fond și nici la instanța de apel, s-a procedat la audierea acestuia, declarația fiind consemnată în proces verbal separat, atașat la dosarul cauzei (68).
Instanța, având în vedere motivele invocate de apărătorul ales al inculpatului în cererea adresată instanței de scutire a plății amenzii judiciare, în temeiul art. 199 alin.3 pr.penală dispune scutirea de plata amenzii față de împrejurarea că amenda nu se justifică.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocatul ales al inculpatului recurent a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii penale atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare deoarece inculpatul nu a fost audiat, acesta fiind arestat în Italia. Mai mult de atât există contradicție între cele două expertize efectuate în cauză și se impune introducerea în cauză a Primăriei - administratorul drumului. S-a solicitat și în cursul judecării apelului introducerea în cauză a administratorului drumului dar cererea a fost respinsă și pentru a convinge instanța despre starea drumului a depus la dosar fotografii ( 67).
Pe fondul cauzei a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii penale atacate și rejudecând a se proceda la reindividualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului. În acest sens a precizat că în cauză sunt doi inculpați iar tratamentele juridice sunt diferite, pedeapsa aplicată inculpatului recurent fiind prea mare.
Reprezentantul asiguratorului recurent a achiesat la concluziile expuse de apărătorul ales al inculpatului în sensul că există inadvertențe în expertizele efectuate în cauză.
În ce privește recursul asiguratorului, a solicitat admiterea acestuia pentru motivele expuse pe larg în concluziile scrise (69-73), precizând că potrivit deciziei nr.1/2004 a ÎCCJ trebuie soluționate toate aspectele privind latura civilă în raport de contractul încheiat între asigurator și inculpat - Legea nr. 136/1995 - în cauză existând un caz de excludere din asigurare, iar ca un alt motiv de recurs, culpa comună trebuie stabilită în alte proporții și în raport de care se impune aplicarea unei alte sancțiuni inculpatului, mai mult de atât, fiecare inculpat trebuie obligat la plata despăgubirilor în raport de culpa sa
Pentru inculpatul intimat, avocatul desemnat din oficiu a arătat că motivele de recurs invocate de inculpatul profită și inculpatului, sens în care solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și a se dispune rejudecarea cauzei de către instanța de fond. A mai precizat că în ce privește încadrarea juridică a faptei pentru infracțiunea de ucidere din culpă, nu poate exista coautorat.
Reprezentanta parchetului a solicitat respingerea recursurilor ca fiind nefondate și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii penale atacate.
În ce privește recursul declarat de inculpat, reprezentanta parchetului a precizat că nu se impune casarea cu trimitere spre rejudecarea, inculpatul nu a fost prezent dar procedura de citare cu acesta a fost îndeplinită și susținerile nu sunt dovedite cu probele din dosar.
Pe fondul cauzei, culpa a fost corect stabilită, inculpatul a fost cel care a produs accidentul de circulație, instanțele au reținut obligația solidară la plata despăgubirilor însă proporțional cu culpa fiecăruia.
În ce privește recursul asiguratorului, reprezentanta parchetului a precizat că se impune respingerea acestuia, precizând că acesta nu are calitatea procesuală de parte în dosar iar între asigurator și inculpat există un raport contractual.
Inculpatul având ultimul cuvânt a precizat că nu este vinovat.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 88 din 06 februarie 2008, pronunțată de Judecătoria Petroșani în dosarul nr-, au fost condamnați inculpații:
la:
- 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev.de art.178 al.1,2 pen.
- 10 (zece) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art.184 al.1,3 pen.
În temeiul art.33lit.b rap. la art.34 lit.b pen. a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare.
În temeiul art.86 indice 1 pen. a dispus suspendarea pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Hunedoara.
În temeiul art.86 indice 2 pen. a stabilit termen de încercare pe o perioadă de 5 ani.
În temeiul art.86 indice 3 pen. a obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la datele fixate de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Hunedoara
- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și la întoarcere
- să nu conducă nici un vehicul
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă
- să comunice informații de natură a putea face posibilă controlarea existenței mijloacelor de existență.
A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.86 indice 4 pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere.
, la:
- 1 (unu) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev.de art.178 al.1,2 pen. cu aplic. art.74 lit.a,c și art.76 lit.d pen.
- 2(două) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art.184 al.1,3 pen. cu aplic. art.74 lit.a,c și art.76 lit.e pen.
În temeiul art.33lit.b rap. la art.34 lit.b pen. a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
În temeiul art.81 pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 3 ani reprezentând termen de încercare stabilit în condițiile art.82. pen.
În temeiul art.14 rap. la art.346 proc. pen și art.998-999 civ. a admis în parte acțiunile civile formulate și în consecință obligă inculpații în solidar, în raport cu procentul de culpă stabilit, inculpatul în solidar și cu partea responsabilă civilmente SC TRANS SRL, să plătească părților civile:
-, suma de 5.500 lei daune materiale și 10.000 lei daune morale;
- și, câte 10.000 lei pentru fiecare cu titlu de daune morale;
- suma de 3000 lei daune morale.
A constatat ca nu sunt îndeplinite condițiile stabilirii unei prestații periodice în favoarea părților vătămate și
A admis cererea formulată de partea civilă Spitalul de Urgență P și a obligat inculpații în solidar la plata sumei de 2.376,59 lei cu titlu de despăgubiri civile.
A constatat că asigurătorul SC - a achitat părții vătămate, în baza contractului de asigurare facultativă seria - nr.-/23.03.2005, despăgubiri în sumă de 500 lei cu dispoziția de plată nr.16/5.01.2007.
A constatat că asigurătorul de răspundere civilă auto SC VIENNA INSURANCE - răspunde de pagubele produse părților civile de inculpatul în limitele contractului de asigurare.
A constatat că Asociația Fondul de Protecție a Victimelor Străzii, garantează plata despăgubirilor cuvenite părților civile, în condițiile art.61 din Legea 136/1995 și a Normelor privind constituirea, administrarea și utilizarea fondului, puse în aplicare prin Ordinul Președintelui Comisiei de Supraveghere a lor nr.3108/2005.
În temeiul art. 193 pr.pen. a obligat pe inculpatul la plata sumei de 200 lei și inculpatul,în solidar cu partea responsabilă civilmente SC Trans SRL la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către partea vătămată, reprezentând onorariu de avocat conform chitanței seria - nr. -/31.01.2007.
În temeiul art.191 proc.pen. a obligat pe inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat pe tot parcursul procesului penal, în sumă de 1.100 lei, iar pe inculpatul la suma de 800 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în data de 21 mai 2006, prin nerespectarea regulilor de circulație, inculpații au cauzat, din culpă, moartea numitei și vătămarea corporală a părții vătămate.
Astfel, în data de mai sus, inculpatul conducător auto la SC Trans SRL, respectiv taximetrist, a plecat în cursă cu autoturismul marca 1300 cu nr. de înmatriculare - având patru pasageri și rula în direcția P, iar la ieșirea din municipiul, pe DN 66 a observat pe carosabil, în sensul său de mers, mai multe gropi pe care a încercat să le evite, trecând pe contrasens, în timp ce din față se apropria autoturismul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare 487 06 condus de inculpatul, care a virat stânga pentru a evita coliziunea cu autoturismul condus de inculpatul.
Concomitent cu manevra efectuată de inculpatul și inculpatul a virat brusc dreapta pentru a reintra pe sensul său de mers, iar cele două autoturisme fiind foarte aproape, au intrat în coliziune, impactul producându-se între partea frontală dreapta față a autoturismului Mercedes și partea frontală stânga a autoturismului, ambele autoturisme fiind puternic avariate.
În urma impactului, pasagera care se afla pe scaunul din față dreapta, a decedat, iar ceilalți pasageri au suferit leziuni corporale, respectiv care a necesitat pentru vindecare 16-17 zile de îngrijiri medicale și, care a suferit leziuni vindecabile în 7-8 zile de îngrijiri medicale, iar nu a solicitat certificat medico legal care să ateste numărul de zile de îngrijiri medicale de care ar fi avut nevoie pentru vindecarea leziunilor produse în urma accidentului.
Inculpatul a suferit leziuni care au necesitat 45-50 de zile de îngrijiri medicale, iar inculpatul nu a suferit leziuni.
Nici unul dintre inculpați nu se afla sub influența băuturilor alcoolice.
Inculpații nu și-au recunoscut culpa în producerea accidentului, invocând fiecare imposibilitatea evitării impactului.
Împotriva sentinței penale de mai sus au declarat apel în termen și motivat părțile civile, și a, inculpatul și asiguratorul Vienna Insurance -
Părțile civile apelante, și a au solicitat desființarea sentinței penale atacate sub aspectul laturii civile în sensul obligării inculpaților la 60.000 lei daune morale și 7200 lei despăgubiri materiale către partea civilă, la o prestație lunară de 150 lei, pentru fiecare din părțile civile și a și la suma de 50.000 lei reprezentând daune morale către acestea.
În apelul inculpatului s-a solicitat pronunțarea unei soluții de achitare a acestuia în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod proc. penală, pe considerentul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de ucidere din culpă și vătămare corporală, pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat, motivele invocate nefiind dezvoltate în scris sau oral în fața instanței.
Asiguratorul apelant a solicitat să se constate excluderea din asigurarea RCA în prezenta cauză, întrucât între asigurat și persoanele aflate în autoturism exista un raport contractual de transport, motivându-se că autoturismul - efectua o cursă de taxi, având victimele în interiorul acestuia, în calitate de clienți, existând un raport contractual între victime și proprietarul autovehiculului.
S-a mai susținut că soluția instanței de fond este greșită și în ce privește stabilirea gradului de vinovăție al celor doi inculpați, precum și în legătură cu obligarea în solidar a acestora la plata despăgubirilor, apreciindu-se că din probele administrate rezultă un procent de culpă de 50%, în sarcina fiecăruia, iar obligarea acestora la despăgubiri trebuia să se facă proporțional cu procentul de culpă reținut în sarcina fiecăruia.
S-a criticat și cuantumul despăgubirilor materiale acordate de către instanța de fond, părții civile, în sumă de 7200 lei, apreciindu-se că sunt nedovedite.
De asemenea, s-a susținut că cererea de constituire de parte civilă de către este tardivă, fiind formulată după citirea actului de sesizare, solicitându-se în acest sens respingerea cererii sau reducerea cuantumului despăgubirilor.
Prin decizia penală nr. 321/A/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr- s-au admis ca fondate apelurile introduse de părțile civile, și împotriva sentinței penale nr.88/2008 pronunțată de Judecătoria Petroșani, județul H, pentru temeiul prev.de art.379 pct.2 lit.a pr.pen. a fost desființată parțial sentința atacată și în consecință:
S-a stabilit la câte 20.000 lei suma acordată părților civile apelante cu titlu de daune morale.
Au fost menținute in rest dispozițiile sentinței atacate.
Au fost respinse apelurile formulate de către asiguratorul SC VIENNA INSURANCE - B și inculpatul, împotriva aceleiași sentințe.
A fost obligat inculpatul apelant și asigurătorul apelant la câte 100 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:
Prima instanță a stabilit corect starea de fapt și vinovăția inculpaților cu privire la faptele reținute în sarcina acestora, pe baza probelor administrate în cauză, a căror apreciere s-a făcut în condițiile prev. de art. 63 al. 2 Cod proc. penală.
Încadrarea juridică a faptelor săvârșite de către inculpați este legală.
Raportându-se la dovezile existente în cauză, instanța de fond a stabilit contribuția concretă a fiecărui inculpat în producerea evenimentului rutier, urmare a nerespectării unor reguli de circulație având drept consecință decesul unei persoane și vătămarea corporală a altor trei persoane, fiind evidentă legătura de cauzalitate între evenimentul în care au fost implicați inculpații și decesul victimei, respectiv leziunile suferite de părțile vătămate.
Instanța de fond, în mod corect a reținut în sarcina inculpatului un procent de culpă de 70%, în condițiile în care acesta a pătruns și rulat cu autoturismul pe sensul opus de mers, în condițiile în care avea la dispoziție și alte soluții de a opri pe sensul său de mers la limita gropilor și de a acorda prioritate de trecere autoturismului Mercedes condus de inculpatul, care la rândul său, putea preveni accidentul dacă ar fi rămas pe sensul său de mers, inițiind un proces de frânare.
Probele administrate în cauză conduc la existența culpelor concurente ale celor doi inculpați, în producerea evenimentului rutier, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă și ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, pentru care au fost trimiși în judecată și condamnați în prima instanță.
În ce privește latura civilă a cauzei, având în vedere prejudiciile cauzate părților civile, în mod corect instanța de fond i-a obligat pe inculpați la repararea acestora, prin acordarea unor daune materiale și morale.
Daunele materiale au fost acordate părții civile, reprezentând cheltuielile de înmormântare efectuate în ce privește pe victima, cuantumul acestora fiind dovedit pe baza actelor existente la dosar, neimpunându-se a fi majorate.
Referitor la sumele acordate părții civile, și a cu titlu de daune morale, respectiv câtre 10.000 lei pentru fiecare, se apreciază că sunt insuficiente pentru repararea prejudiciului moral cauzat acestora prin decesul victimei, mamă și soție, prin pierderea bruscă și definitivă a acesteia, o persoană aptă de muncă și care avea o relație armonioasă cu familia.
Având în vedere traumele psihice încercate de aceste părți civile, instanța a apreciat că se impune majorarea sumelor reprezentând daune morale, pe care le-a stabilit la câte 20.000 lei pentru fiecare parte civilă.
În ce privește cererea părților civile și a referitoare la stabilirea unei prestații periodice în favoarea lor, instanța de fond în mod corect a reținut că nu sunt întrunite condițiile pentru acordarea acestora.
Practica în materie este constantă în a aprecia faptul că în cazuri de deces, la stabilirea prestațiilor periodice trebuie avute în vedere sumele de bani pe care defunctul le aloca la întreținere și pensia de urmaș.
Ori, pensia de urmaș a fiicelor depășește cuantumul obligației de întreținere a defunctei.
Pentru autoturismul marca 1310 condus de către inculpatul a fost încheiat contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto nr. - din 17 ianuarie 2005, cu SC -, societate de asigurare care, în fața instanței de fond, a fost de acord cu admiterea în parte a despăgubirilor civile solicitate.
Tot pentru acest autoturism, datorită specificului activității a fost încheiat și contractul de asigurare facultativă nr. - din 23 martie 2005, pentru accidente ale conducătorului auto și ale persoanelor transportate în regim de taxi, despăgubirile urmând a fi acordate părților vătămate în condițiile clauzelor stipulate în contract.
În baza art. 29 și urm. din Legea nr. 136/1995, rap. și la decizia nr. 1 din 28 martie 2005 Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a constatat calitatea de asigurator al SC Reasigurări -.
Criticile formulate de către asiguratorul apelant au fost apreciate ca fiind neîntemeiate pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 50 al. 2 din Legea nr. 136/1995, în caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirile se acordă atât pentru persoanele aflate în autovehicul cât și pentru cele aflate în afara autovehiculului care a produs accidentul, evenimentul asigurat producându-se, asiguratorul este obligat să răspundă conform legii în limita indemnizației și a clauzelor contractuale stipulate între părți, astfel că în mod corect instanța de fond a respins cererea privind excluderea din cauză a SC -.
Această cerere a fost reiterată și în motivele de apel formulate de către asigurator și s-a apreciat că este neîntemeiată, având în vedere cele mai sus expuse.
Nici motivul referitor la reținerea unui procent de culpă egală, a inculpaților, respectiv 50% pentru fiecare, nu poate fi reținut, fiind evident faptul că inculpatul are o culpă mai mare, circulând pe contrasens și nu a luat măsuri pentru evitarea stării de pericol în condițiile în care autoturismul condus de inculpatul se deplasa cu viteză pe această bandă de mers.
În raport de procentul de culpă reținut, inculpații au fost obligați la plata despăgubirilor civile.
Susținerea vizând tardivitatea constituirii de parte civilă a părții civile, nu este întemeiată, întrucât aceasta s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale cu suma de 100 milioane lei ROL, fila 118 urmărire penală și nu doar în instanță, după citirea actului de sesizare.
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel au declarat recurs inculpatul și asiguratorul -
Recursurile au fost declarate în termen.
În motivarea recursului, inculpatul a criticat hotărârea atacată sub aspect penal și civil, susținând că instanțele în mod greșit nu au introdus în cauză administratorul drumului public, respectiv Autoritatea.poublică locală - Primăria, nu au dispus aviz al Comisiei Superioare de Expertiză, inculpatul nu a fost audiat și a solicitat instanței casarea cu trimitere la instanța de fond pentru introducerea în cauză a autorității publice locale, a administrării probelor prezentate sau reținerea cauzei spre rejudecare și achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit.d pr.penală.
Criticile formulate de inculpat se încadrează în cazul de casare prev. de art. 385/9 alin.1 pct.10 și pct. 18.pr.penală.
Asiguratorul a criticat hotărârea atacată susținând că în cauză există un caz de excludere din contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto - RCA, iar culpa comună a inculpaților este de 50 % fiecare, impunându-se diminuarea daunelor materiale și morale. S- susținut că la data accidentului art. 50 alin.2 din Legea nr. 136/1995 prevedea că despăgubirile se acordă pentru persoanele aflate în afara autoturismului care a produs accidentul, iar pentru persoanele aflate în acel autovehicul, numai dacă nu erau transportate în baza unui raport contractual existent cu proprietarul autovehiculului respectiv.
Recursul asiguratorului va fi examinat în conformitate cu dispozițiile art. 385/9 alin.2 pr.penală.
Din perspectiva cazurilor de casare de mai sus, verificând temeinicia criticilor formulate, pe baza lucrărilor și materialului probator, instanța apreciază că acestea sunt nefondate pentru inculpat și parțial fondate pentru asigurator, din următoarele considerente:
Instanțele au administrat probele necesare elucidării laturii obiective și subiective a cauzei, reținând corect starea de fapt din care rezultă următoarele:
În data de 21 mai 2006, prin nerespectarea regulilor de circulație, inculpații au cauzat, din culpă, moartea numitei și vătămarea corporală a părții vătămate.
Astfel, în data de mai sus, inculpatul conducător auto la SC Trans SRL, respectiv taximetrist, a plecat în cursă cu autoturismul marca 1300 cu nr. de înmatriculare - având patru pasageri și rula în direcția P, iar la ieșirea din municipiul, pe DN 66 a observat pe carosabil, în sensul său de mers, mai multe gropi pe care a încercat să le evite, trecând pe contrasens, în timp ce din față se apropria autoturismul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare 487 06 condus de inculpatul, care a virat stânga pentru a evita coliziunea cu autoturismul condus de inculpatul.
Concomitent cu manevra efectuată de inculpatul și inculpatul a virat brusc dreapta pentru a reintra pe sensul său de mers, iar cele două autoturisme fiind foarte aproape, au intrat în coliziune, impactul producându-se între partea frontală dreapta față a autoturismului Mercedes și partea frontală stânga a autoturismului, ambele autoturisme fiind puternic avariate.
În urma impactului, pasagera care se afla pe scaunul din față dreapta, a decedat, iar ceilalți pasageri au suferit leziuni corporale, respectiv care a necesitat pentru vindecare 16-17 zile de îngrijiri medicale și, care a suferit leziuni vindecabile în 7-8 zile de îngrijiri medicale, iar nu a solicitat certificat medico legal care să ateste numărul de zile de îngrijiri medicale de care ar fi avut nevoie pentru vindecarea leziunilor produse în urma accidentului.
Raportat la această stare de fapt, instanțele au făcut o justă încadrare juridică a faptelor și o judicioasă individualizare judiciară a pedepselor.
Instanțele au respins cererea de introducere în cauză a autorității publice locale - Primăria, deoarece cauza uciderii din culpă și a vătămării corporale din culpă nu a constitut- starea drumului, ci manevrele imprudente ale celor doi inculpați.
Motivul de recurs prin s-a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare deoarece inculpatul nu a fost audiat este nefondat pentru că instanța este obligată să procedeze la ascultarea inculpatului prezent, iar acest drept aparține inculpatului și acesta poate să-l valorifice sau să renunțe la el, neputând fi invocat de către inculpatul ca un motiv de nulitate a deciziei pronunțate de instanța de apel.
În cauză a fost efectuat un raport de expertiză de către Laboratorul Interjudețean C (73 - 86 dosar urmărire penală), a fost completat acest raport de expertiză (90-91 dosar urmărire penală) precum și un raport de expertiză de către Institutul Național de Expertize Criminalistice B (182 - 194 dosar urmărire penală). Între cele două expertize privind dinamica producerii accidentului, posibilitatea de evitare a producerii accidentului și raportul de cauzalitate dintre existența gropilor și accidentul de circulație neexistând contradicții.
Pe cale de consecință, prin respingerea cererii de efectuare a unui nou raport de expertiză, ținând seama de dispozițiile art. 63 alin.2 pr.penală, nu a existat o omisiune esențială care a avut ca efect încălcarea drepturilor procesuale garantate inculpatului și să fi schimbat soluția cauzei.
Nu există o contradicție evidentă între ceea ce spune dosarul prin scriptele lui și ce spun hotărârile pronunțate la fond și apel, neexistând o eroare gravă de fapt, esențială, de natură a justifica pronunțarea unei soluții de achitare a inculpatului.
În cauză, din probatoriul administrat rezultă o culpă concurentă a celor doi inculpați în producerea accidentului rutier, iar cota procentuală de 70 % pentru inculpatul și 30 % pentru inculpatul au fost corect proporționalizate, ținând seama de împrejurarea că manevra inculpatului a inițiat lanțul cauzal și condițional care s-a finalizat cu moartea unei victime și vătămarea corporală a două victime.
Cuantumul despăgubirilor a fost corect evaluat ținând seama de prejudiciul material și moral cauzat părții civile.
Între inculpatul și asiguratorul - a fost încheiat contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto nr. - din 17 ianuarie 2005.
Datorită specificului activității între inculpatul și - - Sucursala H s-a încheiat contractul de asigurare facultativă seria - nr. -/2005 privind asigurarea de accidente a conducătorului auto și a persoanelor transportate în regim de taxi, achitând despăgubirile stabilite pe cale amiabilă, părții civile.
SC - are calitate de asigurator și va fi angajată răspunderea contractuală și nu o răspunderea delictuală, iar în cauză instanțele nu sunt investite să soluționeze condițiile angajării răspunderii contractuale.
Instanța de recurs apreciază că reținerea în dispozitivul primei instanțe a împrejurării că asiguratorul SC Vienna Insurance - răspunde de pagubele produse părților civile de inculpatul în limitele contractului de asigurare este excesivă, atâta timp cât nu a fost investită cu examinarea condițiilor și clauzelor contractuale și, pe cale de consecință, va admite recursul asiguratorului SC -, înlăturând această dispoziție de natură a crea confuzie și ținând seama de decizia nr.1/28.03.2005 a Secțiilor Unite ale ÎCCJ va constata calitatea de asigurator de răspundere civilă a SC Vienna Insurance -.
Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art. 385/15 alin.1 pct. 1 lit.b pr.penală, va respinge ca nefondat recursul inculpatului, va admite recursul asiguratorului în temeiul art.385/15 alin.1 pct. 2 lit.d pr.penal, va casa decizia penală atacată și hotărârea instanței de fond privind dispozițiile referitoare la asiguratorul - și în rejudecare va înlătura dispozițiile primei instanțe privind constatarea răspunderii asiguratorului pentru pagubele produse părților civile de inculpatul în limitele contractului de asigurare, urmând a constata calitatea de asigurator de răspundere civilă a acestuia.
Conform art. 192 alin.2 pr.penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor fi suportate de inculpatul recurent.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de asiguratorul SC - B împotriva deciziei penale nr. 321/A/2.12.2008 pronunțate de Tribunalul Hunedoara în dosar penal nr-.
Casează decizia penală atacată cât și sentința penală nr. 88/6.02.2008 pronunțată de Judecătoria Petroșani în dosar penal nr-, numai sub aspectul dispozițiilor privind constatarea răspunderii asiguratorului SC - pentru pagubele produse părții civile, și -, dispoziții pe care le înlătură.
Constată calitatea de asigurator a recurentei SC Vienna Insurance -
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva aceleiași decizii penale.
În baza art. 192 al. 2 Cod pr. pen. obligă pe inculpatul să plătească statului suma de 540 lei cheltuieli judiciare din care 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpatul intimat, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 09.04.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. CL
Tehnored. VV 2 ex/
,
Președinte:Leontin CorașJudecători:Leontin Coraș, Sanda Trif, Maria Covaciu
