Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 227/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 227/2009
Ședința publică de la 09 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 2: Sanda Trif
JUDECĂTOR 3: Maria Covaciu
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 51/A/18 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpatul asistat de avocat ales, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care avocatul ales al inculpatului a solicitat scutirea de plata amenzii judiciare aplicate la termenul din 19 martie 2009, precizând că, cererea a fost legală.
Instanța, în temeiul art. 199 alin.3 pr.penală scutește de plata amenzii judiciare aplicate avocatului.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța a acordat cuvântul în dezbateri.
Avocatul inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare, hotărârea atacată fiind nelegală, în mod greșit s-a respins ca nefondat apelul, motivând în raport de decizia nr. 70/2007 a ÎCCJ în sensul că instanțele de control judiciar nu pot decide asupra antecedentelor penale.
Instanța de fond nu a făcut nicio referire la pedepsele aplicate inculpatului anterior și la faptul că sunt concurente cu pedepsele aplicate în prezenta cauză.
În procedura apelului s-a atașat la dosar un referat a 4 sentințe penale prin care inculpatul a fost condamnat, la pronunțarea hotărârii a fost respins apelul astfel că există o contradicție, inculpatul a fost privat de dreptul la apărare m prin privarea de o cale de atac.
În subsidiar a solicitat casarea hotărârilor atacate și reținând cauza spre judecare a se proceda la o corectă individualizare a pedepselor aplicate inculpatului și o corectă rezolvare a antecedentelor penale.
Arată că inculpatul a fost condamnat astfel:
- prin sentința penală nr. 3137/02.12.2002 a Judecătoriei Galați, rămasă definitivă la 04 septembrie 2003 la 3 ani și 6 luni și la 3 ani și 2 luni închisoare, pedeapsa rezultantă fiind de 4 ani și 6 luni închisoare;
- prin sentința penală nr. 2009/08.09.2003 a Judecătoriei Brăila, rămasă definitivă la 24.09.2003 la 4 ani, 1 an, 3 ani și 2 ani închisoare, pedeapsa rezultantă fiind de 4 ani și 4 luni închisoare;
- prin sentința penală nr. 341/13.02.2004 a Judecătoriei Oradea, rămasă definitivă la 03.03.2004 la 3 ani, 6 ani, 8 luni, 8 luni, 1 an și 10 luni închisoare, pedeapsa rezultantă fiind de 4 ani închisoare;
- prin sentința penală nr. 648/22.03.2005 a Judecătoriei Buzău, rămasă definitivă la 23.05.2005, la 1 an și 6 luni, 1 an și 4 ani și 6 luni închisoare, pedeapsa rezultantă fiind de 4 ani și 6 luni închisoare.
În prezenta cauză, fapta reținute în sarcina inculpatului au fost comise la data de 06.08.2003 și sunt concurente cu cele pentru care a fost condamnat prin hotărârile menționate mai sus, astfel că în temeiul art. 36 cod penal se impune contopirea acestora, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea care urmează a fi contopită cu restul de 337 zile rămas neexecutat din sentința penală nr. 607/1998 a Judecătoriei Galați, iar instanța urmează să aprecieze asupra sporului.
A mai solicitat ca din pedeapsa rezultantă să se facă deducerea perioadei executate de la 31.01.2001 la 19.03.2003 și de la 27.08.2003 la 15.06.2005, cheltuielile judiciare urmând a fi suportate de inculpat.
Reprezentanta parchetului a solicitat respingerea recursului declarat de inculpatul ca fiind nefondat precizând că în ceea ce privește casarea cu trimitere spre rejudecare, acest motiv nu se încadrează în prevederile legale. Cu privire la al doilea motiv de recurs, a arătat că pedepsele sunt concurente cu cele aplicate în prezenta cauză, dar în căile de atacat nu se poate dispune contopirea acestora. Dacă s-ar face contopirea în căile de atac, inculpatul ar fi privat de alte căi de atac.
Inculpatul având ultimul cuvânt a solicitat a se proceda la contopirea pedepselor.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
În deliberare, constată că prin sentința penală nr. 84/2007 pronunțată de Judecătoria Devaa fost condamnat inculpatul la:
-3 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune, prev. și ped. de art. 215 al.1,2,3,4 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal și înlăturarea art. 37 lit. b Cod penal;
-3 luni închisoare pentru infracțiunea de uz de fals, prev. și ped. de art. 291 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal și înlăturarea art. 37 lit. b Cod penal.
A descontopit pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 341/2004 a Judecătoriei Orăștie și a înlăturat sporul de 4 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a, 36 al. 1 Cod penal, a contopit pedepsele aplicate pe fond cu pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 341/2004 a Judecătoriei Oradea, de:
-3 ani și 8 luni închisoare pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 215 al.1,2,3 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal;
-8 luni închisoare pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 26 Cod penal, rap. la art. 188 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal;
-8 luni închisoare pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 293 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal;
-1 an închisoare pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 288 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal;
-10 luni închisoare pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 291 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
În baza art. 34 lit. b Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 8 luni închisoare.
În baza art. 61 Cod penal, a revocat beneficiul liberării condiționate cu privire la restul de 377 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 607/2008 a Judecătoriei Galați, iar în baza art. 39 Cod penal, a contopit acest rest cu pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare pe care a sporit-o cu 6 luni închisoare și a dispus ca în final să execute pedeapsa de 4 ani și 2 luni închisoare.
A privat pe inculpat de drepturile prev. de art. 64 lit. a,b,c Cod penal în condițiile art. 71 Cod penal.
În baza art. 36 al. 3 Cod penal, a dedus din pedeapsă perioada de timp executată de la 27 august 2003 la 15 iunie 2005.
A obligat pe inculpat în solidar cu partea resp. civilmente SC SRL C la plata sumei de 18542,97 lei actualizată cu dobânda legală la data plății, daune materiale către partea civilă SC SRL.
A stabilit în sarcina MJ plata sumei de 100 lei onorariu pentru apărătorul din oficiu.
A obligat pe inculpat la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, în cursul lunii august 2003, inculpații și, s-au întâlnit la de unde, împreună, în data de 06.08.2003, s-au deplasat la de unde intenționau să ridice marfă de la SC SA.
După ce inculpatul a pus la dispoziția inculpatului un set de copii după actele SC SRL C, o filă cec semnată și ștampilată în numele aceleiași societăți și o delegație pe numele, prin care era împuternicit să cumpere marfă în interesul SC SRL C, inculpatul i-a contactat pe administratorul și pe contabila SC SA, cărora le-a prezentat o comandă prin care solicita cumpărarea mai multor anvelope de diverse tipuri.
În baza acestor acte, i-au fost predate lui 36 anvelope pentru a căror plată inculpatul a completat la toate rubricile fila CEC seria - 307 nr. - Eurom Bank Sucursala C, pentru suma de 185.429.798 lei.
Marfa a fost încărcată în autocamionul condus de martorul, angajat de ocazie pentru efectuarea transportului și transportată la A, unde a fost descărcată în curtea unei firme, de unde a dispărut.
Marfa nu a fost vândută prin intermediul SC SRL C, nu există acte privind vânzarea acesteia, iar fila cec emisă pentru plata mărfii nu a avut acoperire în bancă.
Inculpatul a folosit adeverința de identitate falsă pe numele ale cărei serii și nr. sunt înscrise pe delegația prezentată părții vătămate și pe factura cu care a ridicat marfa de la partea vătămată.
Sub aspectul laturii civile, în baza art. 14, 346.C.P.P. și art. 998.civ. inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL C la plata sumei de 18542, 97 RON actualizată cu dobânda legală la data plății, cu titlu de daune materiale către partea civilă SC SRL.
Împotriva acestei sentințe, în termen și nemotivat, a declarat apel inculpatul.
Motivele de apel dezvoltate oral vizează constatarea concursului de infracțiuni în ceea ce privește pedepsele de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune și 3 ani închisoare pentru infracțiunea de uz de fals aplicate prin sentința Judecătoriei Deva cu pedepsele aplicate prin sentințele penale nr. 341/2004 a Judecătoriei Oradea, nr. 607/1998 a Judecătoriei Galați, nr. 2009/2003 a Judecătoriei Brăila și nr. 648/2005 a Judecătoriei Buzău, aplicarea disp. art. 33 și 34.pen. apl. art. 88.pen. pentru perioadele executate din 31.01.2001 - 19.03.2003 și 27.08.2003-15.06.2005, anularea mandatelor de executare și emiterea unui nou mandat.
Prin decizia penală nr. 51/A/18 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - secția penală în dosarul penal nr- a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 84/2007 a Judecătoriei Deva, Jud.
În considerentele deciziei, Tribunalul Hunedoaraa reținut următoarele aspecte de fapt și de drept:
Prin decizia nr. LXX din 15 octombrie 2007, Înalta Curte de Casație si Justiție, Secțiile Unite, a decis că instanțele de control judiciar, nu pot dispune direct în căile de atac, contopirea pedepsei aplicate pentru infracțiunea care a făcut obiectul judecății, cu pedepse aplicate infracțiunilor concurente pentru care există o condamnare definitivă, în cazul în care contopirea nu a fost făcută de către prima instanță.
Decizia este obligatorie potrivit disp. art. 414 al.3 teza C.P.P. finala.
După rămânerea definitivă a sentinței penale nr. 84/2007 a Judecătoriei Deva, inculpatul va putea uza de prevederile disp. art. 449.
C.P.P.Împotriva deciziei a declarat recurs în termenul legal prevăzut de art. 385/3 pr.penală inculpatul aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie m și care, reiterând aceleași aspecte ca și în apel, solicită contopirea pedepselor aplicate prin hotărârea atacată cu pedepsele stabilite pentru fapte concurente, prin sentința penală nr. 341/2004 a Judecătoriei Oradea, nr. 604/1998 a Judecătoriei Galați, 2009/2003 a Judecătoriei Brăila și 648/2005 a Judecătoriei Buzău.
Curtea a procedat la audierea inculpatului în conformitate cu dispozițiile art. 385/14 (1/1) 2.pr.penală, declarația sa de recunoaștere integrală a faptelor reținute în actul de sesizare al instanței fiind consemnată separata la dosar (49 dosar recurs).
Verificând legalitatea și temeinicia deciziei penale atacate în raport cu aspectele critice expuse, dar și din oficiu, în limitele impuse de art. 385/9 alin.3 pr.penală, Curtea constată că recursul nu este fondat, în cauză nefiind incident nici unul din cazurile de casare prev. de art. 385/9 pr.penală.
1. Curtea constată, în urma examenului actelor și lucrărilor de la dosar, în raport cu apărările formulate de către inculpat, că soluția pronunțată de către Tribunal este conformă cu decizia nr. 70 (LXX)/15.10.2007 a ÎCCJ, adoptată în cadrul unui recurs în interesul legii și ale cărei dispoziții sun obligatorii în temeiul art. 414/2 alin.3 pr.penală teza finală.
2. Curtea, reamintește, conform dispozițiilor acestei decizii, aplicabile în speța de față, că instanțele de control judiciar nu pot dispune direct în căile de ataca, contopirea pedepselor pentru infracțiunea care a făcut obiectul judecății cu pedeapsa aplicată infracțiunilor concurente pentru care există o condamnare definitivă, în cazul în care contopirea nu a fost făcută de către prima instanță.
3. Curtea arată că acest text nu distinge între situația în care cererea a fost adusă în fața Tribunalului d e primă instanță sau a intervenit direct în procedura apelului.
În acest sens, cererea de față nu poate face obiectul unui motiv de apel, în raport cu dispozițiile deciziei nr. LXX/15.10.2007 a ÎCCJ, întrucât instanțele de control judiciar nu pot dispune contopirea pedepselor în procedurile specifice căilor de atac.
4. Curtea arată că această decizie este însoțită de un raționament juridic favorabil celor ce uzează de dreptul de a formula atari cereri, întrucât le pune la dispoziție toate căile de atac prevăzute de lege, fără a-i priva de calea de atac a apelului sau a recursului.
5. Curtea reține că în cauza de față, pronunțarea Tribunalului în procedura de apel, sau a Curții în procedura recursului, asupra cererii de contopire formulate de către inculpat l-ar fi privat pe acesta de exercitarea deplină a tuturor căilor de atac prevăzute de lege, limitând dreptul său la un proces echitabil într-o manieră incompatibilă cu disp. art. 6 CEDO.
Față de cele ce preced, Curtea, conform art. 385/15 pct. 1 lit.b pr.penală va respinge ca nefondat recursul inculpatului cu consecința obligării sale la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 alin.2 pr.penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 51/A/18.02.2008 pronunțate de Tribunalul Hunedoara în dosar penal nr-.
În baza art. 192 al. 2 Cod pr. pen. obligă inculpatul să plătească statului suma de 530 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 09.04.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored. VV 2 ex/16.04.2009
AD
,
Președinte:Leontin CorașJudecători:Leontin Coraș, Sanda Trif, Maria Covaciu
