Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 256/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR. 256/R/2009
Ședința publică din 28 mai 2009
Complet de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Rus Claudia
JUDECĂTOR 2: Condrovici Adela
JUDECĂTOR 3: Pătrăuș Mihaela
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, potrivit prevederilor art.304 alin.1 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, domiciliat în comuna, --17,. 10, Județ B,împotriva deciziei penale nr. 93/ din 23.03.2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, decizie prin care s-a menținut în totalitate sentința penală nr. 1279 din 12.11.2008 2008, pronunțată de Judecătoria Oradea, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, faptă prevăzută și pedepsită de art. 87 aliniatul 1 din G nr. 195/2002, republicată.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat inculpatul recurent, asistat de apărătorul său ales avocat G, în baza împuternicirii avocațiale nr.65/26.05/2009, emisă de Baroul Bihor - Cabinet de Avocat.
Ministerul Public este reprezentat de doamna procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile de formulat, instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Apărătorul inculpatului recuren -avocat G, susține recursul, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Bihor. Consideră că, în mod greșit instanțele au înlăturat o probă concludentă și pertinentă, care era de natură a circumstanția, fără nici o posibilitate de interpretare, conținutul real al faptei comise, respectiv efectuarea expertizei privind recalcularea nivelului alcoolemiei. Totodată, arată că a fost înlăturată și cererea de probațiune privind audierea martorilor în apărare, astfel că procedându-se în această manieră, ambele instanțe au încălcat dispozițiile art.6 din Cod de procedură penală cu privire la dreptul la apărare al inculpatului și la un proces echitabil, art.3 - principiul aflării adevărului, precum și art.5 - principiul prezumției de nevinovăție. Înlăturarea depozițiilor martorilor, pe considerentul că acestea ar fi fost luate la un interval de aproape șase luni, nu este un argument în lipsa unor elemente de verificare, punându-se la îndoială în mod subiectiv capacitatea de memorare și redare a martorilor, fără a observa că inculpatul era o persoană cunoscută, iar pe de altă parte, trecerea unui interval de timp nu poate constitui un argument pentru a pune sub semnul întrebării depoziția unui martor. De asemenea, împrejurarea că prima declarație inserată în procesul verbal a fost dată de inculpat în situația în care acesta era sub influența băuturilor alcoolice, fiindu-i afectată posibilitatea de redare și susținere fermă a condițiilor și împrejurărilor concrete în care s-a desfășurat fapta. Mai mult, în aceste condiții a fost ușor sugestionabil, răspunzând pozitiv la sfaturile agenților de poliție. Apreciază că instanța are obligația respectării dreptului la apărare și la un proces echitabil, ceea ce presupune și dreptul de a se administra probe, nu doar în susținerea acuzării ci și în apărare, în caz contrar toate principiile care guvernează procesul penal rămân simple prevederi formale, lipsite de conținut. Pentru aceste motive, cât și cele invocate pe larg în scris solicită admiterea recursului.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bihor, apreciind că la instanța de fond și apel nu s-au administrat probe în apărarea inculpatului, acesta avea dreptul la efectuarea unei expertize privind recalcularea alcoolemiei.
Inculpatul apelant solicită admiterea recursului pentru motivele invocate de avocatul său.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1279/2008 pronunțată de Judecătoria Oradea în baza art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 a fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de 1 an 6 luni închisoare.
În baza art. 71.pen. s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b pen. pe durata pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art. 81.pen. și art. 71 alin. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și accesorii pe durata unui termen de încercare de 3 ani 6 luni stabilit conform art. 82 Cod penal.
În baza art. 359 Cod de procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate.
În baza art. 191 alin. 1 Cod de procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În data de 07.04.2008, inculpatul a plecat în jurul orelor 18.00 de la barul din unde consumase băuturi alcoolice (bere - aproximativ 2 litri). S-a urcat la volanul autoturismului personal cu numărul de înmatriculare -, cu intenția de a se deplasa acasă. La efectuarea unei manevre de întoarcere a acroșat autoturismul marca Toyota cu numărul de înmatriculare -, condus de martorul.
Faptul că inculpatul a condus autoturismul este recunoscut de acesta și confirmat de probele administrate în faza de urmărire penală coroborate cu cele administrate în fața instanței și anume declarația martorilor și.
Organele de poliție s-au deplasat la fața locului și au procedat la testarea inculpatului cu aparatul care a indicat o concentrație de 1,19 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Apoi, inculpatul a fost condus la Serviciul de Medicină Legală al județului B unde i s-a efectuat examinarea clinică și i s-au recoltat 2 probe de sânge.
Din buletinul de examinare clinică a rezultat că inculpatul este sub influența alcoolului indicându-se totodată și elementele care au fost supuse verificării medicale. Medicului examinator, inculpatul i-a declarat că a consumat aproximativ 3-4 sticle de bere de câte 500 ml în intervalul 13.00 - 18.00 și că nu a mâncat nimic.
Această declarație privind timpul în care a consumat alcoolul este reluată și cu ocazia audierii sale de către poliție în data de 07.04.2008 și din data de 08.04.2008 toate aceste declarații le-a menținut cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală.
Din analiza probelor de sânge a rezultat că inculpatul avea o alcoolemie de 1,85 gr.%o la ora 18.40 și 1,70 gr.%o la ora 19.40 ( 13 ).
Declarația inculpatului din faza de cercetare judecătorească, privind intervalul orar în care a consumat alcoolul, precum și faptul că a mâncat nu reprezintă altceva decât o tentativă de a determina o recalculare a alcoolemiei în că aceasta va ieși cât mai apropiată de limita contravenției. Nu justifică în nici un fel schimbarea declarațiilor date în cursul urmăririi penale.
Instanța a înlăturat pe aceste considerente declarația sa.
Totodată a înlăturat și declarația martorului deoarece și acesta schimbă în fața instanței, fără nici o motivare, poziția sa cu privire la intervalul orar în care inculpatul a consumat băuturile alcoolice.
Nici declarația martorei nu poate fi apreciată ca fiind pe deplin conformă realității. Este greu de crezut ca după mai mult de 6 luni de la eveniment, aceasta să fie în măsură să-și amintească fidel toate cele întâmplate în ziua respectivă.
Fapta inculpatului așa cum a fost descrisă mai sus întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, faptă prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, circumstanțele reale ale comiterii faptei, nivelul alcoolemiei ridicat, aspectul că a provocat un accident de circulație, circumstanțele personale ale inculpatului care a avut o atitudine oscilantă, lipsa antecedentelor penale.
Față de cele expuse mai sus, instanța în baza art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 a condamnat pe inculpatul, la o pedeapsă de 1 an 6 luni închisoare.
În baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal pe durata pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă accesorie, apreciind că raportat la fapta comisă este nedemn de exercițiul acestora.
Pentru că inculpatul se află la primul contact cu legea penală, că a încercat să înlăture consecințele faptei sale ajungând la o înțelegere cu proprietarul autoturismului avariat în accident, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate și în baza art. 81 Cod penal și art. 71 alin. 5 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și accesorii pe durata unui termen de încercare de 3 ani 6 luni stabilit conform art. 82 Cod penal.
În baza art. 359 Cod de procedură penală a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate.
În baza art. 191 alin. 1 Cod de procedură penală a obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, a declarat apel, inculpatul, solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței apelate,iar în rejudecarea cauzei aplicarea dispozițiilor art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit b Cod de procedură penală motivând că datorită faptului că inculpatul a fost conduse la recoltarea probelor de sânge dar după o oră, alcoolemia stabilită nu este relevantă raportat la momentul producerii accidentului. Se arată că la baza unei condamnări nu poate sta nivelul unei alcoolemii calculate la un interval de timp considerabil față de momentul comiterii infracțiunii, respingându-se în mod nefondat cererea de administrare a unei probe esențiale care poate oferi valoarea alcoolemiei exact în momentul producerii evenimentului rutier.
Prin decizia penală nr. 93/A din 23 martie 2009, instanța de apel a respins ca nefondat apelul penal declarat de inculpatul, fiul lui și, ns. la 2.12.1986 în O, CNP - -, domiciliat în comuna, -17,.10, jud. B, împotriva sentinței penale nr. 1279 din 12.11.2008 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care a menținut-o în totul, obligând pe apelant să plătească statului suma de 100 RON, cheltuieli judiciare în apel.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul Bihora reținut următoarele:
Hotărârea instanței de fond este temeinică și legală sub aspectul reținerii stării de fapt. Probele administrate în cauză demonstrează, cu certitudine că, În data de 07.04.2008, inculpatul a plecat în jurul orelor 18.00 de la barul din unde consumase băuturi alcoolice (bere - aproximativ 2 litri). S-a urcat la volanul autoturismului personal cu numărul de înmatriculare -, cu intenția de a se deplasa acasă. La efectuarea unei manevre de întoarcere a acroșat autoturismul marca Toyota cu numărul de înmatriculare -, condus de martorul.
Organele de poliție s-au deplasat la fața locului și au procedat la testarea inculpatului cu aparatul alcooltest care a indicat o concentrație de 1,19 mg/l alcool pur în aerul expirat. Apoi, inculpatul a fost condus la Serviciul de Medicină Legală al județului B unde i s-a efectuat examinarea clinică și i s-au recoltat 2 probe de sânge.
Din buletinul de examinare clinică a rezultat că inculpatul este sub influența alcoolului indicându-se totodată și elementele care au fost supuse verificării medicale. Din analiza probelor de sânge a rezultat că inculpatul avea o alcoolemie de 1,85 gr.%o la ora 18.40 și 1,70 gr.%o la ora 19.40 ( 13 ).
Materialul probator administrat însumează proces verbal de constatare, procese verbale de recoltare probe biologice, buletin de analiză toxicologică-alcoolemie, depoziția martorilor asistenți - fila 8 up, primul fiind audiat și de instanța de judecată - ce atestă recunoașterea făcută de inculpat privind consumul de alcool, declarațiile inculpatului date în cursul urmăririi penale care a recunoscut consumul de alcool, modificându-și în fața instanței de judecată declarația în sensul intervalului orar în care a consumat alcool precizând și faptul că a mâncat în acest timp.
Critica inculpatului apelant în sensul încălcării dreptului la apărare prin luarea în considerare doar a probațiunii testimoniale administrată în cursul urmăririi penale, și respingerea probei privind recalcularea alcoolemiei concomitent cu înlăturarea depozițiilor martorilor audiați în apărarea inculpatului, este nefondată pentru următoarele considerente:
Conform art.64 Cod de procedură penală declarațiile învinuitului sau inculpatului precum și ale martorilor constituie mijloace de probă. Așa după cum rezultă din dispozițiile art. 62 Cod de procedură penală, mijloacele de probă, inclusiv cele de mai sus pot fi administrate în toate fazele procesului penal adică atât în fața organelor de urmărire penală cât și a instanțelor de judecată. Pe de altă parte, legea nu face nici o deosebire - în privința forței probante - după cum aceste mijloace de probă au fost administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești.
Ca atare nu există nici un temei legal pentru a se avea o ordine de preferință între declarațiile succesive ale inculpatului, instanța de judecată având dreptul - atunci când aceste declarații sunt contradictorii să rețină ca fiind expresia adevărului numai pe unele dintre ele cu obligația de a motiva înlăturarea celorlalte.
Pe de altă parte, în cazul unor nepotriviri sau contradicții între declarațiile părților și ale martorilor instanța de judecată este îndreptățită să rețină motivat în contextul tuturor probelor administrate doar acele date, elemente sau împrejurări care sunt de natură să-i formeze convingerea că exprimă adevărul și că restul relatărilor nu exprimă realitatea, consecința fiind înlăturarea lor totală sau parțială, indiferent că respective dovezi au fost administrate în faza de urmărire penală sau în faza de judecată. În caz contrar s-ar diviza în mod artificial procesul penal și s-ar minimaliza necesitatea și importanța urmăririi penale.
În speță constant, pe parcursul urmăririi penale inculpatul a declarat că a consumat aprox 3-4 sticle de bere de câte 500 ml în intervalul 13,00 - 18,00 și că nu a mâncat nimic ( fila 12 up). Această declarație este reluată cu ocazia audierii sale la data de 7.04.2008) fila 24 up), toate aceste declarații fiind menținute cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală ) fila 27 up) moment în care a fost asistat de apărătorul ales, același care i-a reprezentat interesele în primă instanță și apel, fără ca inculpatul să conteste cu acea ocazie alcoolemia stabilită prin buletinul de analiză toxicologică.
Din analiza probelor de sânge a rezultat că inculpatul avea o alcoolemie de 1,85 gr.%o la ora 18.40 și 1,70 gr.%o la ora 19.40 ( 13 ).
În fața instanței inculpatul își modifică nejustificat declarația, la fel și martorul, cu privire la intervalul orar al consumului de alcool. La cererea inculpatului este audiată martora a cărei declarație a fost în mod corect acceptată doar în parte de instanță, considerându-se că trecând 6 luni de la momentul respectiv martora nu poate oferi fidel toate detaliile din acea zi.
Față de cele ce preced, în mod corect, instanța de fond a coroborat declarația de recunoaștere a inculpatului în cursul urmăririi penale, depozițiile martorilor și audiați de asemenea în cursul urmăririi penale, respectiv cu înscrisurile ce atestă examinarea clinică și analiza probelor de sânge.
Este evident, că inculpatul a încercat nașterea unor dubii asupra valorii alcoolemiei, însă raportat la poziția oscilantă a acestuia și modificarea depoziției martorului asistent, instanța de apel a apreciat că nu se impune recalcularea alcoolemiei, cu atât mai mult cu cât la data când s-au efectuat aceste teste, inculpatul a fost de acord cu valoarea stabilită. Elementele noi menționate ulterior de inculpat și martorii și sunt lipsite de credibilitate pentru motivele arătate, iar efectuarea unei expertize pe baza acestora este în opinia instanței de apel un demers inutil, concludența acestei expertize fiind îndoielnică.
Pe de altă parte, deși se susține constant că recoltarea de probe a avut loc la o oră de la data surprinderii în trafic, instanța de apel reține că în fapt, potrivit proces verbal de depistare inculpatul a fost implicat în evenimentul rutier la ora 18,00. La ora 18,09 ( fila 10 up) inculpatul este testat cu aparatul alcoltest, iar la 18,40 este recoltată prima probă de sânge ( fila 11 up), așadar la 40 de minute de la momentul producerii accidentului.
Față de starea de fapt,reținută de instanța de fond, rămasă nemodificată în fața instanței de apel,apreciem că este legală hotărârea instanței de fond sub aspectul condamnării inculpatului pentru infracțiunea reținută în actul de sesizare, iar în ceea ce privește pedeapsa închisorii aplicate, cuantumul acesteia și modalitatea de executare, apreciem că au fost valorificate corect criteriile prevăzute de art.72 Cod penal. Se reflectă astfel in acest regim sancționator atât circumstanțele reale ale comiterii faptei (valoarea ridicată a alcoolemiei și implicarea inculpatului într-un eveniment rutier) cât și poziția oscilantă a inculpatului iar pe de altă parte, circumstanțele personale ale acestuia, lipsit de antecedente penale.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Bihor.
În susținerea motivelor sale a arătat că,în mod greșit, instanțele au înlăturat o probă concludentă și pertinentă, care era de natură a circumstanția, fără nici o posibilitate de interpretare, conținutul real al faptei comise, respectiv efectuarea expertizei privind recalcularea nivelului alcoolemiei. Totodată, arată că a fost înlăturată și cererea de probațiune privind audierea martorilor în apărare, astfel că procedându-se în această manieră, ambele instanțe au încălcat dispozițiile art.6 din Cod de procedură penală cu privire la dreptul la apărare al inculpatului și la un proces echitabil, art.3 - principiul aflării adevărului, precum și art.5 - principiul prezumției de nevinovăție. Înlăturarea depozițiilor martorilor, pe considerentul că acestea ar fi fost luate la un interval de aproape șase luni, nu este un argument în lipsa unor elemente de verificare, punându-se la îndoială în mod subiectiv capacitatea de memorare și redare a martorilor, fără a observa că inculpatul era o persoană cunoscută, iar pe de altă parte, trecerea unui interval de timp nu poate constitui un argument pentru a pune sub semnul întrebării depoziția unui martor. De asemenea, împrejurarea că prima declarație inserată în procesul verbal a fost dată de inculpat în situația în care acesta era sub influența băuturilor alcoolice, fiindu-i afectată posibilitatea de redare și susținere fermă a condițiilor și împrejurărilor concrete în care s-a desfășurat fapta. Mai mult, în aceste condiții a fost ușor sugestionabil, răspunzând pozitiv la sfaturile agenților de poliție. Apreciază că instanța are obligația respectării dreptului la apărare și la un proces echitabil, ceea ce presupune și dreptul de a se administra probe, nu doar în susținerea acuzării ci și în apărare, în caz contrar toate principiile care guvernează procesul penal rămân simple prevederi formale, lipsite de conținut. Pentru aceste motive, cât și cele invocate pe larg în scris solicită admiterea recursului.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385/6 și art. 385/16 Cod procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art. 385/9 Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este netemeinică, iar recursul declarat de inculpatul este fondat și va fi admis, va casa hotărârile recurate și va dispune rejudecarea cauzei de către Tribunalul Bihor, ținând seama de următoarele considerente:
Instanța de recurs apreciază că se impunea admiterea cererii privind efectuarea unei expertize referitoare la recalcularea alcoolemiei, fiind oprobă concludentă și pertinentă, de natură a circumstanția, fără nici o posibilitate de interpretare, conținutul real al faptei comise. Instanțele au obligația respectării dreptului la apărare, la un proces echitabil, ceea ce presupune și dreptul de a administra probe testimoniale și în apărare.
În baza art.192 alin.3 Cod de procedură penalăheltuieli judiciare avansate vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecării cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 2 lit. Cod procedură penală,
ADMITE recursul penal declarat inculpatul recurent, împotriva deciziei penale nr.93/A din 23 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor și a sentinței penale nr.1279 din 12 noiembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care le casează și dispune rejudecarea cauzei de către Tribunalul Bihor, ținând seama de considerentele prezentei decizii.
Cheltuieli judiciare avansate vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecării cauzei.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
Red. dec. A/10.06.2009
Jud. apel -
Jud. fond
Tehnored. AS/10.06.2009
2 ex.
Președinte:Rus ClaudiaJudecători:Rus Claudia, Condrovici Adela, Pătrăuș Mihaela
