Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 309/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 309/
Ședința publică de la 17 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea Judecătora Gheorghe
-: G
GREFIER:
Pe rol se află judecarea recursului formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.399/A/3.12.2007 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: inculpatul personal, asistat de avocați aleși G și.
Procedura legal îndeplinită.
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat, solicită admiterea recursului, așa cum a fost el formulat în scris, casarea deciziei recurate și în rejudecare achitarea inculpatului, în baza art.10 lit.d C.P.P. faptei lipsindu-i unul din elementele constitutive ale infracțiuni și anume intenția, susținând că, inculpatul face alergie la ace, și nu i s-a pus în vedere, de către organele de poliție, că poate face și alte teste din care să rezulte gradul de alcool pe care îl avea în sânge.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat G, solicită admiterea recursului, în principal, reținerea prevederilor art.73 lit.b și art.74, 45.Cod Penal să se dispună reducerea pedepsei aplicate spre minimul general, și în baza art.81 să Cod Penal se dispună suspendarea condiționată a executării pedepsei; în subsidiar solicită suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei sau aplicarea unei pedepse cu executarea la locul de muncă, arătând că inculpatul nu prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, stă în gazdă, are în întreținere doi copii minori și este singurul întreținător de familie.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, inculpatul este recidivist.
Inculpatul, având cuvântul, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 853/16.04.2007, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Timișoara, în baza art. 79 alin.4 din OUG 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b, art. 39 alin. 4 și art. 13.pen. a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de: 1 (unu) an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de refuz al conducătorului de autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice; în baza art. 71 alin.2 pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a - c pen pe durat executării pedepsei închisorii iar n baza art. 191 alin. 1.pr.pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 400 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat și a dispus plata sumei de 100 RON din fondurile Ministerului Justiției Către baroul Timiș, reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că în data de 22.06.2006, în jurul orelor 05,00, lucrătorii de poliție au sesizat, pe strada - - din T, că un autoturism marca, cu nr. de înmatriculare -, circula cu farurile stinse și viteză redusă, fapt pentru care au oprit conducătorul acestui autoturism. Organele de poliție au observat că inculpatul emana miros de alcool și a fost invitat la Spitalul Municipal T în vederea recoltării probelor biologice. Ajuns în unitatea sanitară menționată, inculpatul a refuzat să se supună recoltării probei de sânge pentru stabilirea alcoolemiei.
Având a se pronunța asupra încadrării juridice a faptei anterior expuse, prima instanța reținut că, în drept, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de refuz de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, prev. de art. 79 al.4 din OUG nr. 195/2002, dar la aplicarea pedepsei va avea în vedere dispozițiile art. 13.pen. după modificarea OUG 195/2002 și republicarea aceasta prevede o pedeapsă mai mare, astfel că a avut în vedere pedeapsa de la 1 an la 5 ani prevăzută înainte de modificare.
De asemenea a avut în vedere împrejurarea că inculpatul se află în stare de recidivă post executorie, fiind condamnat anterior prin sentința penală nr. 218 din 08.07.1999 a Judecătoriei Balș, pe care a executat-o în perioada 23.09.2001 - 22.05.2002, fiind liberat condiționat cu un rest rămas neexecutat de 123 zile
Procedând la stabilirea răspunderii penale, prima instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare stabilite de art. 72.Cod Penal, reținând că în ceea ce privește pericolul social, acesta este unul concret, specific infracțiunii, prin faptă aducându-se atingere relațiilor sociale referitoare la siguranța circulației pe drumurile publice
La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost stabilită în sarcina inculpatului, prima instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 alin. 1.pen. reținând că în ceea ce privește pericolul social, acesta este unul concret, specific infracțiunii, prin faptă aducându-se atingere relațiilor sociale referitoare la regimul juridic al circulației pe drumurile publice.
Cu privire la persoana inculpatului, prima instanța a reținut că acesta a avut un comportament sincer în faza de urmărire penală, dar și în faza de judecată.
Având în vedere aceste considerente, s-a apreciat că o pedeapsă orientată spre minim pentru infracțiunea reținută în sarcina sa, dar cu aplicarea art. 39 alin. 4.pen, este suficientă pentru atingerea scopului special prev. de art. 52.pen.
Împotriva hotărârii primei instanțe a declarat apel inculpatul, arătând că pedeapsa aplicată este într-un cuantum prea mare.
Prin DP nr. nr.399/A/3.12.2007 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosar nr-, în temeiul art. 379 alin. 1, pct. 2 lit. a cod procedură penală a admis apelul formulat apelantul-intimat, născut la data de 21.09.1971 în localitatea B, jud. O, domiciliat în T,-, jud. T, împotriva sentinței penale nr. 853/16.04.2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, pe care a desființat-o și, rejudecând:
În baza art. 79 alin. 4 din OUG195/2002, cu aplicarea art. 39 lit. b cod penal și a art. 13 cod penal a condamnat inculpatul la 1 ( un ) an închisoare, pentru comiterea infracțiunii de refuz al conducătorului auto de a se supune recoltării probelor biologice.
În baza art. 71 cod penal a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a-c cod penal.
A menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.
Pentru a se pronunța astfel,tribunalul, analizând apelul inculpatului a constatat că acesta este întemeiat doar în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate, pentru următoarele motive:
Cu privire la însăși fapta care face obiectul judecății, este de necontestat că inculpatul a fost surprins în trafic de organele de poliție. Acest aspect rezultă din declarațiile inițiale ale inculpatului, date în faza de urmărire penală și menținute în fața primei instanțe, în care acesta a arătat că a fost oprit de organele de poliție "în timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare -". Aceste declarații, neretractate în fața instanței, se coroborează cu declarația inițială a martorului și cu mențiunile efectuate de agenții de poliție în cuprinsul procesului verbal de la fila 3 din dosarul de urmărire penală.
Împrejurarea că martorul anterior indicat a revenit asupra declarației sale în fața instanței de apel, sub pretextul că cele scrise la poliție au fost relatate sub presiunea polițiștilor ( aspecte, de altfel, nedovedite ), nu este de natură a determina reținerea unei alte stări de fapt, de vreme ce, așa cum s-a arătat, chiar inculpatul, în declarația olografă, a recunoscut că era în trafic atunci când a fost oprit de agenții de poliție. Cu alte cuvinte, declarația martorului din instanța de apel nu se coroborează cu nici o altă probă de la dosarul cauzei. De altfel, până la pronunțarea hotărârii primei instanțe inculpatul, deși ar fi avut tot interesul, nu a invocat în nici un moment faptul că nu ar fi condus autoturismul.
În ceea ce privește elementul material al infracțiunii pentru care acesta a fost trimis în judecată, și anume acela de sustragere de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, tribunalul nu a putut reține scuza inculpatului, în sensul că a refuzat recoltarea deoarece ar fi alergic deoarece chiar el, în cursul urmăririi penale, a declarat, de fiecare dată când a fost audiat, că motivul refuzului este frica de ace, nu o eventuală alergie. Așa fiind, nu a putut fi primită nici susținerea, formulată pentru prima dată în fața instanței de apel, și aceasta în prezenta unei simple adeverințe din partea unui medic primar, nici măcar specialist.
Chiar dacă s-ar admite ipoteze inculpatului, acesta aspect tot nu ar putea determina exonerarea sa de răspundere penală, consecutivă stabilirii lipsei de vinovăție, ca element constitutiv al infracțiunii în speță, deoarece așa cum rezultă din procesul verbal de la fila 3 din dosarul de urmărire penală, ce conține constatările personale ale agentului de poliție, inculpatul a refuzat atât recoltarea probelor de sânge cât și prelevarea unor probe de urină, ambele în măsură a evidenția cantitatea de alcool din sângele celui în cauză.
În ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate, apelul inculpatului apelant este întemeiat deoarece, față de modul concret de comitere a faptelor, atitudinea acestuia în fața organelor de urmărire penală și natura faptelor comise anterior, tribunalul a apreciat că aplicarea unei pedepse egale cu minimul special prevăzut de textul de incriminare este în măsură a sigura reeducarea inculpatului, motiv pentru care apelul a fost admis, s-a desființat sentința primei instanțe și s-a dispus condamnarea inculpatului la un an închisoare, cu aplicarea art. 71 64alin. 1 lit. a-
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, solicitând în principal achitarea sa, în baza art. 10 lit.d C.P.P. arătând că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv intenția.
În subsidiar, s-a solicitat acordarea unor circumstanțe atenuante, reducerea pedepsei spre minimul general și suspendarea executării pedepsei, potrivit art.81 sau Cod Penal suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, conform art.861
Cod PenalExaminând decizia penală recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, instanța constată că recursul formulat de inculpatul, este nefondat, hotărârea Tribunalului Timiș, fiind temeinică și legală.
Instanța constată că Judecătoria Timișoaraa stabilit în mod corect starea de fapt dedusă judecății, dar și vinovăția inculpatului, în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de refuz al conducătorului de autovehicul, de a se supune recoltării probelor biologice, prevăzut de art.79 alin.4 din OUG.195/2002, încadrarea juridică fiind cea legală.
În ceea ce privește existența infracțiunii pentru care a fost condamnat inculpatul în primă instanță și menținută în apel d e către Tribunalul Timiș, instanța apreciază că sunt îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale infracțiunii descrise mai sus, atât sub aspectul laturii obiective, care de altfel nu a fost contestată, cât și sub aspectul laturii subiective.
Nu poate fi primită susținerea inculpatului că sustragerea de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei s-ar fi produs datorită unei alergii la înțepăturile cu ace, deoarece chiar inculpatul declară în cursul urmăririi penale că-i este frică de ace, în consecință nu ar fi vorba de o alergie așa cum s-a susținut ulterior.
În fața instanței de apel inculpatul a prezentat o adeverință din partea unui medic primar prin care se atesta că acesta ar prezenta simptome de alergie la înțepături de ac, însă doar un astfel de act nu poate constitui un suport suficient pentru a înlătura vinovăția inculpatului mai mult decât atât, așa cum rezultă din procesul verbal întocmit în cursul urmăririi penale ( fila 3 dosar UP) inculpatul a refuzat recoltarea probelor de sânge dar și a unor probe de urină, în măsură să evidențieze cantitatea de alcool din sângele inculpatului. În aceste condiții instanța de control apreciază că cele susținute de apărătorul inculpatului în calea de atac a recursului sunt nefondate cu privire la lipsa laturii subiective a infracțiunii pentru care a fost condamnat inculpatul.
În ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate, instanța de control apreciază că față de gradul de pericol social al infracțiunii, comportamentul inculpatului în fața organelor de anchetă și în fața instanței de judecată, față de circumstanțele personale ale inculpatului, dozarea pedepsei s-a făcut în mod judicios respectându-se criteriile de individualizare judiciară a pedepselor, prevăzute de art.72 în Cod Penal așa fel încât scopul pedepsei să fie atins conform art.52
Cod PenalÎn mod judicios instanțele de fond și apel nu au aplicat circumstanțe atenuante inculpatului, având în vedere și starea de recidivă postcondamnatorie a acestuia, aspectele favorabile inculpatului fiind valorificate prin aplicarea unei pedepse în zona minimului special prevăzut de legea penală.
În ceea ce privește modul de executare a pedepsei aplicate de asemenea, se apreciază că se impune executarea în regim de detenție, în acest mod atingându-și pedeapsa scopul prevăzut de art.52 Cod Penal, nefiind îndeplinite condițiile pentru a se aplica inculpatului dispozițiile art.81, 82.Cod Penal, respectiv 861.Cod Penal, respectiv suspendarea condiționată sau suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Văzând că nu există motive de casare a hotărâri penale recurate, instanța urmează să respingă ca nefondat recursul formulat de inculpatul.
Văzând și dispozițiile art-192 alin.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit.b p Cod Penal, respinge ca nefondat, recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.399/A/3.12.2007 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosar nr-
În baza art.192 al.2 p Cod Penal obligă inculpatul la 50 lei cheltuieli judiciare față de stat.
DEFINITIVA.
Pronunțată în ședință publică azi 17 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - G
GREFIER
RED. GB/04.04.08
Dact 2 exempl/ 21 Martie 2008
Primă instanță: Judecătoria Timișoara
Jud:
Apel: Tribunalul Timiș
Jud:
Președinte:Victor IonescuJudecători:Victor Ionescu, Constantin Costea Judecătora Gheorghe
