Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Decizia 316/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 316/
Ședința publică de la 17 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
JUDECĂTOR: G -
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului formulat de inculpatul împotriva încheierii penale nr.37/CC din 14.03.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: inculpatul în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales
Procedura legal îndeplinită.
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, procurorul depune la dosar un proces verbal, prin care se arată că încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului a fost schimbată la data de 12.02.2008, în cea prev.de art.183 p, cum de altfel a fost precizat și în referatul cu propunere de arestare a inculpatului, astfel Ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale față de inculpat, va avea în vedere săvârșirea infracțiunii prev.de art.183
Cod PenalApărătorul ales al inculpatului, arată că, fiind îndreptată eroarea materială din Ordonanță, nu mai susține acest punct din recursul formulat în scris.
Instanța văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului, solicită admiterea recursului și punerea în libertate a inculpatului, deoarece acesta nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, a se reține starea de provocare a victimei, este un elev foarte bun, infractor primar astfel că nu se justifică luarea măsurii arestării preventive față de acesta.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului, în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege, privind luarea măsurii arestării preventive, față de inculpat.
Inculpatul, având cuvântul, arată că își însușește concluziile apărătorului său ales.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr.37/CC din 14.03.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar 2541.1/-, n baza art.1491alin.9 raportat C.P.P. la art.143 și C.P.P. cu aplicarea art.148 alin.1 lit.f s C.P.P.-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș.
S-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 04.09.1989 în L, jud.T, CNP - -, domiciliat în L,.Stadion.68,.A,.3,.12, jud.T, în prezent reținut în Arestul IPJ T, pentru o perioadă de 29 zile, începând cu data de 14.03.2008 până la data de 11.04.2008.
În baza art.1491alin.12 raportat C.P.P. la art.146 alin.111s C.P.P.-a respins cererea inculpatului, formulată prin apărătorul său, privind luarea măsurilor preventive a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
În baza art.192 alin.3 cheltuielile C.P.P. judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a se pronunța astfel Tribunalul Timiș, prin propunerea introdusă și înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr- la data de 14.03.2008, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timișa solicitat arestarea preventivă a inculpatului - pentru o perioadă de 29 zile.
În motivarea cererii s-a arătat că în împotriva inculpatului - s-a început urmărirea penală prin rezoluția din data de 12.02.2008 pentru săvârșirea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moartel prevăzută de art.183
Cod PenalUlterior, prin ordonanța din data de 14.03.2008 împotriva inculpatului s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru aceeași infracțiune.
În continuare se mai arată că prin ordonanța din data de 25.02.2008, Poliția Municipiului Tal uat față de inculpatul măsura reținerii pe o durată de 24 de ore, de la data de 25.02.2008 ora 16,45 până la data de 26.02.2008 ora 16,45.
În final, Ministerul Publica precizat că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f din Codul d e procedură penală, întrucât inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, constând în aceea că fapta este deosebit de gravă și pedepsită cu închisoarea de la 5 la 15 ani.
În probațiune s-a atașat la dosarul cauzei dosarul nr.83/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș.
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Prin ordonanța nr.83/P/2008 din data de 14.03.2008, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timișa dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul - pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art.183 Cod Penal, constând în aceea că în noaptea de 06/07.02.2008, în jurul orei 23, pe str.- - din L, l-a lovit cu pumnii pe numitul -, cauzându-i acestuia moartea.
În cadrul procesului penal, măsura arestării preventive poate fi dispusă atunci când există probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și acesta se găsește într-una din situațiile expres și limitativ prevăzute de art.148 alin.1
C.P.P.În primul rând prima instanța reținut că, așa cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele și Murray contra Marea Britanie, luarea unei măsurii arestării preventive față de o persoană nu presupune ca autoritățile să dispună de probe suficiente pentru a formula acuzații încă din momentul arestării. Rolul detenției preventive este tocmai acela de a permite clarificarea sau, dimpotrivă, înlăturarea suspiciunilor care planează asupra unei persoane.
Pe de altă parte, art.5 alin.1 lit.a din Convenția Europeană a Drepturilor Omului permite privarea de libertate a unei persoane atunci când există motive verosimile de a se bănui că a săvârșit o infracțiune. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în cauza Jecius contra Lituania că pentru a considera că există motive verosimile de a se aprecia că persoana față de care s-a luat o măsură preventivă a comis o faptă prevăzută de legea penală, este necesar ca faptele sau împrejurările pe care se întemeiază aceste motive să fie nu numai autentice și reale, ci trebuie să fie și în măsură să convingă un observator independent că persoana respectivă este posibil să fi săvârșit acea infracțiune.
Or, având în vedere probele administrate în cursul urmăririi penale prima instanță a considerat că în prezenta cauză există indicii cu privire la posibilitatea ca inculpatul - să fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și sancționată cu închisoare mai mare de 4 ani, indicii care să convingă un observator independent că numitul - este posibil să fi comis acele fapte.
În acest sens, în primul rând s-a putut observa chiar declarația inculpatului, care, în fața instanței, a recunoscut săvârșirea faptei, arătând că deși intenția sa a fost de interveni în conflictul dintre victimă și prietenul său, la un moment dat a aplicat o lovitură cu pumnul în față victimei, determinând prăbușirea acestuia la pământ în stare de inconștiență. Deși inculpatul a negat faptul că în realitate a aplicat două lovituri victimei, precizând că cea de-a doua lovitură nu și-a atins ținta, susținerile sale sunt contrazise de celelalte probe administrate în cauză.
Astfel, martorul, cel care s-a aflat în conflict cu victima, a menționat că partea vătămată era în stare de ebrietate, iar în momentul în care scandalul a continuat în afara localului unde începuse, inculpatul l-a lovit pe - de două ori cu pumnii în față.
Apoi martorii, și, care în momentul incidentului au trecut pe lângă locul săvârșirii faptei, au precizat că iau văzut pe numiții și agresându-l pe. Cei trei martori au relatat împrejurarea că au văzut momentul în care inculpatul a lovit de două ori victima cu pumnii în față, partea vătămată căzând la pământ în stare de inconștiență.
În același sens s-a observat și raportul preliminar nr.5/07.02.2008 al Cabinetului Medico-Legal L, din care rezultă că moartea victimei a fost de natură violentă, datorându-se unor leziuni traumatice produse prin lovire directă repetată cu pumnii.
Cu certitudine în interiorul localului a existat o stare de tensiune între grupul din care făcea parte inculpatul și victimă. În acest sens pot fi observate declarațiile martorilor și, cei doi menționând că atât victima, cât și grupul de persoane din care făcea parte inculpatul, se aflau sub influența băuturilor alcoolice, făcând scandal în interiorul localului, ceea ce l-a determinat pe administratorul barului să-i scoată afară.
Însă această stare de tensiune nu poate justifica comportamentul inculpatului. În prezenta cauză, până în momentul de față, raportat la materialul probator administrat în cauză, nu pot fi reținute în favoarea inculpatului împrejurări care să reprezinte o justificare a atitudinii sale. Chiar numitul a precizat că el nu era în stare de ebrietate în momentul incidentului, stare care ar fi putut determina o întunecare a facultăților mintale, astfel încât inculpatul să nu mai fi realizat consecințele faptelor sale. Apoi, martorii, Huncă, B și au menționat că ei nu au observat vreun conflict între inculpat și victimă, inculpatul adăugând chiar că atât în interiorul localului, cât și afară, loviturile inițiale au fost aplicate de prietenul său, prima dată acesta lovind victima cu palma peste cap, iar ulterior încercând să-l lovească pe - cu o sticlă în cap.
Nu în ultimul rând, prima instanță a reținut că în momentul sosirii organelor de cercetare penală la fața locului, potrivit procesului verbal de constatare, victima era în stare de inconștiență, iar în prima declarație inculpatul a precizat doar că a împins partea vătămată, care a căzut și s-a lovit cu capul de trotuar, existența activității infracționale fiind confirmată și prin procesul verbal de cercetare la fața locului, unde s-a consemnat că la locul incidentului au fost descoperite urme de sânge.
Pentru aceste considerente, prima instanță a apreciat că în prezenta cauză subzistă suficiente indicii cu privire la posibilitatea ca inculpatul - să fie implicat în comiterea unor fapte prevăzute de legea penală.
Pe de altă parte, raportându-se la împrejurările cauzei, prima instanță a apreciat că referitor la persoana inculpatului, lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
La luarea măsurii preventive împotriva inculpatului, prima instanță a avut în vedere și dispozițiile art.5 alin.3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Letellier contra Franței, admițând posibilitatea detenției preventive a unei persoane în vederea protejării ordinii publice, atunci când, prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, o anumită infracțiune poate suscita o tulburare a acestei ordini publice.
Or, în prezenta cauză, fiind vorba de o acțiune de o gravitate deosebită, cu consecințe dintre cele mai nefaste asupra victimei, prima instanță a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului, prin gravitatea deosebită a activității acestuia și prin reacția opiniei publice referitoare la persoanele implicate în asemenea activități, prin care se aduce o atingere gravă dreptului oricărei persoane la viață, integritate corporală și sănătate, incidentul, de o violență deosebită, petrecându-se în plină stradă, într-un loc întotdeauna accesibil publicului, este susceptibilă de a conduce la o tulburare a ordinii publice, motiv pentru care se impune arestarea preventivă a inculpatului, măsura preventivă fiind o condiție a asigurării bunei desfășurări a procesului penal. Neluarea măsurii preventive împotriva inculpatului nu ar face altceva decât să sporească sentimentul de nesiguranță al cetățenilor, care au dreptul de a beneficia de protecția autorităților împotriva oricărei persoane care, prin comportamentul său violent, a adus o atingere gravă dreptului absolut la viață a unei alte persoane.
Pentru aceste considerente, în condițiile în care există suficiente indicii cu privire la săvârșirea de către inculpat a unei fapte prevăzute de legea penală și sancționate cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar raportat la modalitatea de comitere a faptelor și la persoana acestuia, putându-se aprecia că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în temeiul art.1491raportat C.P.P. la art.148 lit.f și C.P.P. cu aplicarea art.143 prima C.P.P. instanță a admis propunerea formulată și a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 zile.
În legătură cu intervalul de timp scurs de la data producerii incidentului și până în momentul formulării propunerii de arestare preventivă, prima instanță a constatat că într-adevăr, după data de 08.02.2008, inculpatul a fost internat în spital ca urmare a unor probleme de natură psihică. Or, în aceste condiții, susținerea procurorului potrivit căreia a fost necesară efectuarea unei expertize psihiatrice pentru stabilirea discernământului inculpatului apare ca fiind rezonabilă, astfel explicându-se întârzierea formulării propunerii, în condițiile în care expertiza a fost comunicată la data de 13.03.2008.
În condițiile în care a apreciat că se impune arestarea preventivă a inculpatului, în temeiul art.1491alin.12 raportat C.P.P. la art.146 alin.111prima C.P.P. instanță a respins cererea apărătorului privind luarea față de inculpat a unei alte măsuri preventive.
În temeiul art.192 alin.3 cheltuielile C.P.P. judiciare au rămas în sarcina statului.
Împotriva încheierii penale nr. 37/CC/14.03.2008, pronunțată de Tribunalul Timișa declarat recurs inculpatul, solicitându-se casarea hotărârii și în rejudecare punerea în libertate a inculpatului deoarece acesta nu prezintă pericol pentru ordinea publică iar situația personală a acestuia nu justifică luarea măsurii arestării preventive.
Recursul este nefondat.
Analizând hotărârea recurată în raport de cele solicitate în apărare și din oficiu, în limitele dispozițiilor legale, se constată că Tribunalul Timiș, în baza art.1491alin.9 C.P.P. raportat la art.143 cu C.P.P. aplicarea art.148 alin.1, lit.f C.P.P. a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș și a dispus arestarea preventivă a inculpatului - - pentru o perioadă de 29 zile.
Din probatoriul existent la dosar s-a constata că există indicii cu privire la posibilitatea ca inculpatul să fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și sancționată cu închisoarea mai mare de 4 ani.
Inculpatul, de altfel, a recunoscut săvârșirea faptei, arătând doar că intenția sa a fost de a interveni în conflictul dintre victimă și prietenul său, dar la un moment dat a lovit victima cu pumnul în față, acesta prăbușindu-se la pământ în stare de inconștiență.
Inculpatul este cercetat pentru o infracțiune deosebit de gravă, de violență, respectiv omor calificat, cu un impact major asupra opiniei publice, fapt ce justifică luarea măsurii arestării preventive, fiind îndeplinite toate condițiile cerute de lege pentru luarea acestei măsuri preventive.
În raport cu dispozițiile art.3859C.P.P. se apreciază că nu există nici un temei pentru modificarea hotărârii, urmând ca în baza art.38515, pct.1, lit.b C.P.P. recursul declarat de inculpat să fie respins ca nefondat.
În baza art.192 alin.2 C.P.P. inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul inculpatului declarat împotriva încheierii penale nr.37/CC din 14.03.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, ca nefondat.
Obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 100 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 17 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Gheorghe Bugarsky
- - - - G -
GREFIER
- -
RED: VI/1 04.2008.
Dact 2 exempl/ 24 Martie 2008
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Jud:
Președinte:Victor IonescuJudecători:Victor Ionescu, Constantin Costea, Gheorghe Bugarsky
