Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 34/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - OUG195/2002 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 34
Ședința publică din 25 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Acsinte Viorica
JUDECĂTOR 2: Andronic Tatiana Luisa
JUDECĂTOR 3: Ghertner
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 276 din 03.12.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă avocat din oficiu și avocat ales pentru inculpatul lipsă.
Procedura este completă.
Avocat desemnat din oficiu solicită acordarea onorariului provizoriu potrivit Protocolului încheiat între și Ministerul Justiției întrucât delegația sa de reprezentare a încetat.
Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu cererea formulată de apărătorul desemnat din oficiu.
Instanța, având în vedere Protocolul încheiat între și Ministerul Justiției, admite cererea și dispune plata sumei de 50 lei cu titlu de onorariu avocat din oficiu.
Avocat depune la dosar motivele de recurs.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat arată că va susține oral motivele expuse în scris la fila 14 dosar apel, cu anumite precizări privind latura penală a cauzei. Arată că la fila 4 se află o adresă a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, care în temeiul disp. art.264 alin.3 Cod procedură penală verifică legalitatea și temeinicia rechizitoriului înaintat la acea dată și dă o serie de indicații instanței în sensul că este necesar să se facă o adresă către medicul care a stabilit refuzul recoltării de probe să depună la dosar modul concret prin care a stabilit acest refuz, adresă însă care nu s-a întocmit. S-a reținut că inculpatul ar fi condus pe drumurile publice, însă nu este dată această condiție, întrucât din toate actele dosarului rezultă că acesta era în curte, iar autoturismul era. De asemenea, erau e poarta și fântâna părții civile. Aceste aspecte sunt constatate de lucrătorii de la ordine publică, care au ridicat inculpatul și l-au dus pentru recoltarea probelor biologice.
Pentru a doua infracțiune arată că nu este dată condiția refuzului recoltării de probe biologice. Pentru a se proceda în acest sens trebuiau să se deplaseze lucrătorii poliției rutiere și nu cei de la ordine publică, să se facă proba cu alcooltestul și apoi să se însoțească inculpatul la spital pentru recoltarea probelor biologice, dar în speța de față nu s-a procedat în această manieră. Apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile pentru reținerea infracțiunilor prev. de art. 86 și 87 din nr.OUG 195/2002. Astfel, se impune achitarea inculpatului în temeiul disp. art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.a, d Cod procedură penală, inexistența faptei și neîndeplinirea condițiilor existenței infracțiunilor.
În sarcina inculpatului se putea reține doar o contravenție simplă la ordinea publică.
Mai arată că nu sunt îndeplinite condițiile art.300 Cod procedură penală, neprocedându-se la verificarea legalității și temeiniciei rechizitoriului conform art.264 alin.3 Cod procedură penală.
În aceste condiții, apreciază că recursul este admisibil, sens în care solicită admiterea acestuia și casarea hotărârii recurate.
În subsidiar, dacă instanța va reține în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, față de toate argumentele apărării și față de circumstanțe faptice și personale, solicită reindividualizarea cuantumului pedepsei în sensul reducerii acesteia.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat. În ceea ce privesc infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, cea prev. de art. 86 alin. 2 și cea prev. de art. 87 alin. 5 din OUG195/2002, consideră că sunt pe deplin dovedite elementele constitutive ale celor două infracțiuni. S-a stabilit că la data de 25 iulie 2007, pe raza localității Câmpulung M, datorită stării de ebrietate în care se afla, inculpatul a pierdut controlul volanului și a intrat în curtea numitului, căruia i-a distrus poarta de la curte și o parte din fântână, oprindu-se în peretele locuinței. Raportat la acest moment când au fost anunțate organele de poliție, s-a stabilit fără dubiu că pătrunderea în curtea martorului s-a datorat conducerii pe drumurile publice în condiții încălcării dispozițiilor nr.OUG195/2002. Legiuitorul nu prevede ca organele de poliție să se afle în urma conducătorului auto și să-l observe când efectiv conduce pe drumurile publice. Atâta vreme cât în urma săvârșirii acestei fapte de conducere pe drumurile publice inculpatul a comis anumite fapte de distrugere care nu se încadrează în dispozițiile legii pentru a fi incriminate ca infracțiuni și s-a stabilit că distrugerea se datorează pierderii controlului volanului, implicit este dată infracțiunea de conducere pe drumurile publice în condițiile în care permisul de conducere nu mai era valabil, fiind anulat și suspendat, ca urmare tot a comiterii unor infracțiuni la regimul circulației. În ceea ce privește refuzul la recoltarea probelor biologice, legiuitorul incriminează această faptă și are două modalități alternative: refuzul de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului respirat în vederea determinării alcoolemiei. Deși inculpatul a acceptat să fie testat cu etilotestul, fiind condus ulterior la organele sanitare care au competență de a recolta probele biologice, a refuzat acest lucru, aspect care rezultă din procesul verbal încheiat de lucrătorii de poliție și semnat de către personalul medical prezent la acea dată, când inculpatul s-a manifestat violent și recalcitrant, având o atitudine jignitoare față de persoanele prezente. Prin urmare, atâta vreme cât cel în cauză a refuzat să i se stabilească valoarea exactă a alcoolemiei prin recoltarea probelor biologice, apreciază că este dată și infracțiunea prev. de art. 87 alin. 5 din nr.OUG 195/2002.
În ceea ce privesc referirile cu privire la legalitatea actului de sesizare, precizează că acesta este atributul exclusiv al instanței de fond și dat fiind faptul că prezenta cauză se află în recurs, pronunțându-se deja două hotărâri de către instanța de fond și cea de apel, consideră că aceste aspecte nu mai pot fi discutate și nu mai influențează sub nicio formă actele efectuate până în prezent.
Cu privire la competența lucrătorilor de poliție, fie că erau de la ordine publică, fie că erau de la circulație, acest aspect nu poate fi invocat în recurs întrucât nu aduce nicio influență asupra actelor de urmărire și a cercetării judecătorești, cu atât mai mult cu cât s-a derulat până în prezent o cercetare judecătorească în două faze care ar fi sancționat până acum această nulitate. Apreciază că necompetența organelor de cercetare penală nu poate fi invocată sub nicio formă atâta vreme cât actele au fost confirmate de către procuror.
Față de aceste aspecte, consideră că nu se impune o redozare a pedepselor aplicate inculpatului. Deși acesta a comis cele două fapte la regimul circulației în condițiile în care avea antecedente, fiind o persoană care încalcă frecvent legea regimului circulației pe drumurile publice, instanța totuși a înțeles să rețină circumstanțe atenuante și a coborât pedepsele, aplicându-i 1 an și 6 luni închisoare și respectiv 4 luni închisoare, deci sub minimul prevăzut de textul incriminator, în condițiile prev. de art. 81 Cod penal.
Consideră că aceste modalități de individualizare a pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, sunt legale și temeinice.
Desfășurarea ședinței a fost înregistrată în sistem audio, potrivit dispozițiilor art. 304 Cod procedură penală.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.145 din data de 28.05.2009 pronunțată de Judecătoria Cîmpulung M în dosarul nr-, în baza art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 R, cu aplic. art. 74 - 76 lit. d cod penal, a fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 4 luni închisoare.
În baza art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002 - R cu aplic. art. 74 - 76 lit. d din codul penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 (un) an și 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b din codul penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 81 din codul penal, s-a dispus suspendarea condiționată a pedepsei pe durata prev. de art.82 din codul penal și s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării art.83 din codul penal.
În baza art. 71 din codul penal, s-a aplicat pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 71 și art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b din codul penal.
În baza art. 71 alin. 5 din codul penal, s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență că, inculpatul, în dimineața zilei de 25 iunie 2007, care conducea autoturismul marca Renault 25 cu nr. de înmatriculare - prin mun.Câmpulung M, str.- Transilvaniei, intrând cu autoturismul în curtea locuinței cu nr. 125 aparținând numitului, lovind poarta de acces, fântâna din curtea imobilului și casa acestuia, a refuzat să fie testat cu aparatul etilotest și să i se recolteze probe serologice în vederea stabilirii alcoolemiei, deși se clătina și prezenta halenă alcoolică, având un comportament necooperant față de organele de poliție și personalul medical.
Totodată, făcându-se verificări la Serviciul de Poliție Rutieră S și Serviciul Public Comunitar - Compartimentul Regim Permise Auto S s-a constatat că inculpatul nu posedă permis de conducere auto, permisul fiindu-i anulat la data de 10 noiembrie 1995 prin sentința penală nr. 674/1995 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni la regimul circulației rutiere.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând achitarea sa în baza art. 10 lit.c Cod procedură penală, iar în subsidiar, reindividualizarea pedepsei aplicate.
Prin decizia penală nr.276 din data de 03.12.2009 pronunțată de Tribunalul Suceavas -a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că din procesul verbal de constatare la fața locului încheiat la data de 25 iulie 2007 (11 ds. urm. pen.), raportul din 08.02.2008 întocmit de agent din cadrul Poliției Rutiere Câmpulung M (19 ds. urm. pen.), raportul din 25.07.2007 întocmit de ag. șef. Adj. și ag. A din cadrul Poliției mun. Câmpulung M - Biroul de Ordine Publică (20 ds. urm. pen.) și Registrul de primiri urgențe al Spitalului Municipal Câmpulung M (16-17 ds. urm. pen.), coroborate cu declarațiile martorilor, și cu declarațiile inculpatului, rezultă că inculpatul în dimineața zilei de 25 iunie 2007 condus autoturismul marca Renault 25 cu nr. de înmatriculare - prin mun. Câmpulung M, str. - Transilvaniei, intrând cu autoturismul în curtea locuinței cu nr. 125 aparținând numitului, lovind poarta de acces, fântâna din curtea imobilului și casa acestuia. Deși inculpatul se clătina și prezenta halenă alcoolică a refuzat să fie testat cu aparatul etilotest și fiind dus la Spitalul din mun. Cîmpulung Mar efuzat să i se recolteze probe serologice în vederea stabilirii alcoolemiei, având un comportament necooperant față de organele de poliție și personalul medical.
De asemenea din adresa nr.74242 din 13.12.2008 a Serviciului Public Comunitar - Compartimentul Regim Permise Auto S, tribunalul a reținut faptul că inculpatul nu poseda permis de conducere auto, acesta fiindu-i anulat la data de 10.11.1995 în baza sentinței penale nr. 674 Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc ca urmare a săvârșirii unor infracțiuni la regimul circulației rutiere, iar din adresa nr.12536 din 10.08.2007 a Inspectoratului de Poliție Județean S - Serviciul Poliției Rutiere rezultă că inculpatul nu este posesor al permisului de conducere model nou.
Susținerea inculpatului că în dimineața zilei de 25.07.2007 nu el a condus autoturismul marca Renault 25 cu nr. de înmatriculare -, ci martorul, a fost contrazisă de acesta din urmă care a arătat că nu a condus în noaptea de 24/25.07.2007 acest autoturism și nu s-a întâlnit cu inculpatul în acea perioadă. Totodată, cele declarate de inculpat sunt infirmate și de martorii, care a arătat că "cel care a condus autoturismul în momentul producerii accidentului a fost numitul din com. Sadova, acesta aflându-se în stare de ebrietate " și, care l-a văzut pe inculpat, care "era turmentat", în partea față a autoturismului și că în incinta locuinței la momentul accidentului nu se mai afla nici o persoană.
Ca urmare, tribunalul a constatat că faptele reținute în sarcina inculpatului există și au fost săvârșite de către acesta cu vinovăție sub forma intenției.
În ceea ce privește susținerea inculpatului că nu se poate reține în sarcina sa recidiva postexecutorie prevăzută de art. 37 lit. b) Cod penal, întrucât a fost reabilitat de drept conform art. 86 Cod penal și că această situație urmează a fi avută în vedere la reindividualizarea pedepsei, aceasta este nefondată întrucât prin sentința penală nr. 145/28.05.2009 nu a fost reținută starea de recidivă. Dimpotrivă inculpatul a beneficiat de circumstanțe atenuante, pedeapsa aplicată acestuia fiind coborât potrivit art.76 lit.d) Cod penal sub minimul special de 6 luni, respectiv 2 ani, prev. de art.86 al.2 din OUG nr. 195/2002 republicată și art. 87 al.5 din aceiași ordonanță.
Individualizarea judiciară a pedepsei a fost realizată în beneficiul inculpatului cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 Cod penal, fiind avute în vedere împrejurările concrete în care au fost săvârșite faptele.
Față de conduita inculpatului, care nu a recunoscut că el a fost cel care a condus autoturismul în cauză și a avut o atitudine recalcitrantă și jignitoare față de proprietarul imobilului și față de organele de poliție și personalul medical, precum și față de împrejurările concrete în care s-au săvârșit faptele, în special față de urmările acesteia, anume pagubele materiale produse numitului, a apreciat tribunalul că nu se impune o reindividualizare a pedepsei aplicate inculpatului, în sensul reducerii ei, instanța de fond dând dovadă de suficientă clemență, motiv pentru care a procedat în consecință.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, arată că prin adresa de înaintare a rechizitoriului în care se menționează că acesta a fost verificat sub aspectul legalității și temeiniciei, se dă o indicație instanței în sensul de a se face o adresă medicului care a stabilit refuzul recoltării, adresă ce nu a fost întocmită. Deși s-a reținut că ar fi condus pe drumurile publice, această situație nu corespunde realității, nefiind vinovat de comiterea celor două infracțiuni reținute în sarcina sa.
Mai susține că la fața locului trebuia să se deplaseze lucrători din cadrul poliției rutiere și nu cei de la ordine publică, astfel încât actele efectuate de aceștia sunt lovite de nulitate absolută.
Referitor la legalitatea actului de sesizare, arată că nu sunt îndeplinite condițiile art. 300 Cod procedură penală,impunându-se restituirea dosarului organului care a întocmit actul de sesizare, în vederea refacerii acestuia.
În subsidiar, inculpatul a solicitat redozarea pedepselor aplicate.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate și care se circumscriu cazurilor de casare prev. de art. 3859alin. 1 pct. 2, 14, 18 Cod procedură penală, precum și în conformitate cu disp. art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că acesta este întemeiat, pentru următoarele considerente:
A invocat inculpatul că în speță nu s-a procedat la verificarea legalității și temeiniciei actului de trimitere în judecată conform art.264 alin.3 Cod procedură penală, impunându-se aplicarea dispozițiilor art.300 alin.2 Cod procedură penală.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că prin adresa nr. 852/P/2007 din data de 08.04.2007 semnată și parafată de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenescs -a înaintat Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc dosarul nr.852/P/2007 împreună cu rechizitoriul, menționându-se că acesta a fost verificat și sub aspectul legalității și temeiniciei conform art. 264 alin.3 Cod procedură penală.
Nu se poate vorbi așadar de o lipsă a verificării legalității și temeiniciei rechizitoriului care să invalideze sesizarea instanței, ea nefiind făcută cu încălcarea unor dispoziții legale.
Cu privire la competența lucrătorilor de poliție, nici această susținere a inculpatului nu poate fi reținută.
Potrivit procesului-verbal de constatare din data de 25.07.2007 ( 11 ) rezultă că un echipaj de poliție din cadrul Biroului de Ordine Publică, format din agent șef adjunct și agent A, s-a deplasat la fața locului unde au constatat că autorul accidentului este inculpatul. La scurt timp a sosit și o ambulanță care a transportat pe inculpat la Spitalul Câmpulung
Ulterior s-a întocmit un proces-verbal de sesizare semnat de cei doi agenți mai sus-menționați și subs. agent din cadrul Poliției Rutiere, tot acesta din urmă fiind cel care a emis și rezoluția de începere a urmăririi penale la data de 20.09.2007.
Faptul că inculpatul a fost condus și însoțit la spital pentru recoltarea probelor biologice de lucrătorii de poliție din cadrul Biroului Circulație nu conduce la nulitatea actelor de urmărire penală. Poate fi vorba cel mult de o nulitate relativă și care nu poate fi invocată direct la instanța de control judiciar.
Pe fond, prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și încadrarea în drept a faptelor, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză.
Astfel, în dimineața zilei de 25.06.2007, în jurul orelor 04,10, Poliția Municipiului Câmpulung Maf ost sesizată prin dispecerat 112 despre un accident rutier, soldat cu pagube materiale.
În curtea imobilului nr.125 s-a identificat un autoturism și pe conducătorul auto în persoana inculpatului. S-a constatat că existau avarii la malină, poarta de acces era distrusă, iar fântâna prezenta urme ale coliziunii.
Inculpatul a fost transportat la spital, ca urmare a refuzului acestuia de a accepta testarea cu aparatul etilotest, unde a refuzat recoltarea de probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
Refuzul inculpatului a fost consemnat la poziția nr.3702 din data de 25.07.2007 în registrul de primiri urgențe ( 17 dosar ).
Din relațiile solicitate Serviciului de Poliție Rutieră Sar ezultat că inculpatul nu posedă permis de conducere auto model nou, permisul de conducere al acestuia fiind anulat la data de 10.11.1997 în baza sentinței penale nr. 674/1995 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc ( 18 ).
Inculpatul, audiat în cursul urmăririi penale (în fața primei instanțe refuzând să dea o declarație), arată că în dimineața zilei de 25.07.2007 s-a deplasat cu mașina sa, care era condusă însă de martorul.
Susținerea inculpatului este infirmată de depozițiile martorilor și, care au declarat că l-au văzut pe inculpat la volanul autoturismului și au observat că se află în stare de ebrietate.
În drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor ce au făcut obiectul condamnării la prima instanță.
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului s-au avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal, apreciindu-se de prima instanță că reeducarea inculpatului s-ar putea realiza prin aplicarea unor sancțiuni coborâte sub minimul special prevăzut de lege, ca urmare a reținerii în favoarea acestuia a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 Cod penal.
Având în vedere persoana inculpatului, împrejurările comiterii faptelor, Curtea apreciază că se impune acordarea unei eficiențe mai mari circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpatului, impunându-se o redozare a pedepselor.
Față de cele mai sus reținute, Curtea, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. d rap. la art. 3859alin. 1 pct. 14 Cod procedură penală, va admite recursul declarat de inculpat, va casa în totalitate decizia penală și în parte sentința penală.
În rejudecare, după înlăturarea disp. art.33 lit.a, 34 lit.b Cod penal, va condamna pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice având permisul de conducere anulat prev. de art.86 alin.2 din OUG nr.195/2002 republicată, cu aplicarea art.74, 76 lit. e Cod penal (în loc de " cu aplicarea art.74-76 lit.d Cod penal") la pedeapsa de 3(trei) luni închisoare (în loc de 4 luni închisoare) (se va da eficiență disp. art. 76 lit.e Cod penal având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute pentru această infracțiune).
Va condamna pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de recoltare probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei prev. de art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002 republicată, cu aplicarea art.74, 76 lit.d Cod penal la pedeapsa de 1(un) an închisoare (în loc de 1 an și 6 luni închisoare).
În temeiul art. 33 lit.a, 34 lit.b Cod penal va contopi pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea, de 1(un) an închisoare.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.
Văzând și disp. art. 192 alin. 3 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.276 din 03.12.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-.
Casează în totalitate mai sus-menționată și în parte sentința penală nr.145 din 28.05.2009 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc și în rejudecare:
Înlătură din aplicarea disp.art.33 lit.a, 34 lit.b Cod penal.
Condamnă pe inculpatul, fiul lui și -, născut la data de 22 octombrie 1971 în Câmpulung M, cu domiciliul în comuna Sadova, nr. 381, județul S, studii medii, fără ocupație, cu antecedente penale, CNP - -, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice având permisul de conducere anulat prev. de art.86 alin.2 din OUG nr.195/2002 republicată, cu aplicarea art.74, 76 lit.e Cod penal(în loc de " cu aplicarea art.74-76 lit.d Cod penal") la pedeapsa de 3(trei) luni închisoare (în loc de 4 luni închisoare).
Condamnă pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de recoltare probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei prev. de art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002 republicată, cu aplicarea art.74, 76 lit.d Cod penal la pedeapsa de 1(un) an închisoare (în loc de 1 an și 6 luni închisoare).
În temeiul art. 33 lit.a, 34 lit.b Cod penal contopește pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea, de 1(un) an închisoare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25.01.2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
Ex. 2/12.02.2010
Jud. apel -
-.
Jud. fond -
Președinte:Acsinte VioricaJudecători:Acsinte Viorica, Andronic Tatiana Luisa, Ghertner
