Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 33/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 2781Cod procedură penală -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 33
Ședința publică din 25 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Acsinte Viorica
JUDECĂTOR 2: Andronic Tatiana Luisa
JUDECĂTOR 3: Ghertner
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA
Pe rol, judecarea recursului declarat de petentul împotriva sentinței penale nr. 290 din 13.11.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, lipsesc recurentul și intimații și.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință care învederează că la dosar a fost depus un memoriu din partea intimaților și.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat. Precizează că pentru cei doi intimați s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de purtare abuzivă, faptă comisă în anul 1989. Dată fiind această dată a săvârșirii faptei precum și dispozițiilor referitoare la prescripția răspunderii penale, apreciază că în mod corect s-a făcut aplicarea disp. art. 10 lit. g Cod procedură penală întrucât termenul de prescripție a răspunderii penale a fost împlinit, astfel încât soluția pronunțată de către instanța de fond este legală.
Desfășurarea ședinței a fost înregistrată în sistem audio, potrivit dispozițiilor art. 304 Cod procedură penală.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 290 din data de 13.11.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr- s-a respins, ca nefondată, plângerea împotriva rezoluției nr. 406/P/2009 din 26.06.2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava și a rezoluției nr. 327/II/2/2009 din 07.08.2009 a procurorului general de la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA, formulată de petentul.
Pentru a hotărî astfel, a reținut prima instanță că prin rezoluția procurorului nr. 406/P/2009 din 26.06.2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceavas -a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii și, cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii de prev. de art. 250 alin. 2 Cod penal cu aplic. art. 13 Cod penal, întrucât în cauză a intervenit prescripția răspunderii penale.
S-a reținut că la data de 03.04.2009 petentul din comuna, jud. A, a formulat o plângere față de făptuitorii și, reclamând că la data de 26.06.1989 aceștia, fiind lucrători la Postul de Poliție, l-au lovit, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 5 - 6 zile de îngrijiri medicale.
Din verificările efectuate a rezultat faptul că în anul 1989 cei doi făptuitori aveau calitatea de agenți de poliție în cadrul Postului de Poliție și au fost numiți în structurile poliției judiciare la data de 11.04.2005 și respectiv la data de 16.01.2006.
Din certificatul medico-legal nr. 1401/E/26.06.1989 al Laboratorului Județean de Medicină Legală S rezultă că petentul a fost victima unei agresiuni în ziua de 25.06.1989, leziunile suferite necesitând pentru vindecare 5 - 6 zile de îngrijiri medicale.
Având în vedere că la data când se reclamă că a fost săvârșită fapta a trecut o perioadă de 20 de ani, plângerea fiind formulată la data de 03.04.2009, în cauză a intervenit prescripția răspunderii penale, prev. de art. 122 alin. 1 lit. d Cod penal (la data când se reclamă săvârșirea faptei, infracțiunea prev. de art. 250 alin. 2 Cod penal era sancționată cu o pedeapsă de 6 luni și 2 ani sau amendă).
Întrucât prescripția răspunderii penale este o cauză care înlătură răspunderea penală potrivit art. 121 Cod penal, în baza art. 10 lit. g Cod procedură penală și art. 209 Cod procedură penală, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii și, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 250 alin. 2 Cod penal cu aplic. art. 13 Cod penal.
Împotriva rezoluției nr. 406/P/2009 din 26.06.2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceavaa formulat plângere petentul, cu motivarea că în mod greșit s-au reținut a fi incidente în cauză dispozițiile privind prescripția răspunderii penale pentru fapta comisă de cei doi lucrători de poliție.
Prin rezoluția nr. 327/II/2/2009 din 07.08.2009 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA, în temeiul art. 278 Cod procedură penală, s-a dispus respingerea plângerii formulate de petentul împotriva soluției date în dosarul nr. 406/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, întrucât soluția procurorului este corectă.
Pentru a dispune astfel s-a reținut că din examinarea materialului probator a rezultat că la data de 03.04.2009 petentul a depus o plângere la organele de urmărire penală. solicitând să se efectueze cercetări împotriva intimaților și pentru că, la data de 26.06.1989, aceștia, în calitate de lucrători ai Postului de Poliție, jud. S, l-au lovit, cauzându-i leziuni ce au necesitat 5 - 6 zile de îngrijiri medicale dar care, totodată, au avut ca urmare și o boală psihică care a determinat pensionarea sa medicală.
Potrivit disp. art. 121 rap. la art. 122 Cod penal, pentru săvârșirea unei infracțiuni, făptuitorul răspunde până la împlinirea unui termen de prescripție prevăzut pentru fiecare infracțiune în funcție de limita maximă a pedepsei.
Față de susținerile petentului, luându-se în considerare săvârșirea celei mai grave infracțiuni contra vieții, respectiv cea de tentativă la omor, termenul de prescripție este, potrivit art. 122 alin. 1 lit. b Cod penal, de 10 ani.
La data depunerii plângerii, respectiv 03.04.2009, termenul de 10 ani raportat la data săvârșirii infracțiunii (25.06.1989) era împlinit din data de 26.06.1999. Mai mult decât atât, în cauză s-a împlinit și termenul prescripției speciale prev. de art. 124 Cod penal, potrivit căruia, prescripția înlătură răspunderea penală ori de câte ori ar interveni, întreruperea cursului acestora, dacă termenul de prescripție prev. de art. 122 (10 ani) este depășit cu încă J (5 ani) - în speță 10+5=15 ani. Ori, în speță, este evident că la data depunerii plângerii (03.04.2009), trecuseră 20 de ani, deci cu încă 5 ani peste termenul prescripției speciale.
În aceste condiții, constatându-se împlinirea termenului de prescripție, potrivit art. 10 lit. g Cod procedură penală, s-a apreciat că este împiedicată punerea în mișcare a acțiunii penale, așa încât soluția dată în cauză este legală și temeinică.
Împotriva acestor rezoluții, în temeiul art. 2781Cod procedură penală, a formulat plângere petentul.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că deși s-a constatat că a intervenit prescripția, făptuitorii și, lucrători de miliție, l-au agresat în anul 1989, iar datorită loviturilor pe care atunci le-a primit, este pensionat medical de 20 de ani, cu o pensie de 320 lei pe lună care nu-i ajunge nici de medicamente. Mai arată petentul că a fost internat în mai multe spitale de psihiatrie din țară datorită acelor lovituri. Se impune astfel ca cele două persoane să fie chemate și obligate de lege să-i achite o pensie suplimentară și să-i plătească toate drepturile bănești pe care le-a pierdut.
Analizând plângerea, Tribunalul Suceavaa constatat că în mod corect au reținut organele de urmărire penală că la data când se reclamă că a fost săvârșită fapta, respectiv 26.06.1989, a trecut o perioadă de 20 de ani și întrucât plângerea a fost formulată la data de 03.04.2009, în cauză a intervenit prescripția răspunderii penale, prev. de art. 122 alin. 1 lit. d Cod penal (la data când se reclamă săvârșirea faptei, infracțiunea prev. de art. 250 alin. 2 Cod penal era sancționată cu o pedeapsă de 6 luni la 2 ani sau amendă).
Având în vedere că prescripția răspunderii penale este o cauză care înlătură răspunderea penală potrivit art. 121 Cod penal, tribunalul a constatat că Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava în mod corect, în baza art. 10 lit. g Cod procedură penală și art. 209 Cod procedură penală, a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii și, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 250 alin. 2 Cod penal cu aplic. art. 13 Cod penal.
În consecință, în temeiul art. 2781alin. 8 lit. a Cod de procedură penală, Tribunalul Suceavaa respins plângerea petentului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul. În motivarea plângerii, acesta a arătat că greșit a fost soluționată cauza de către Tribunalul Suceava, competente fiind instanțe militare, dată fiind calitatea făptuitorilor.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, precum și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu disp. art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că acesta este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Potrivit disp. art. 2781alin.1 Cod procedură penală, după respingerea plângerii făcute conform art. 275- 278, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și 278, la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.
Intimații din prezenta cauză au/au avut calitatea de agent-șef principal de poliție, incluzându-se în categoria corpului ofițerilor de poliție, potrivit disp. art. 14 alin. 2 pct. II lit. a din Legea nr. 360/06.06.2002 privind Statutul polițistului.
Rezultă din adresa de la fila 12 dosar că agentul șef principal activează în prezent în structurile poliției judiciare a mun. F, iar agentul șef principal a încetat raporturile de serviciu la data de 03.06.2009.
Potrivit prevederilor art. 27 alin. 3 lit. a din Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, infracțiunile săvârșite de polițiștii care au calitatea de organe de cercetare ale poliției judiciare se judecă în primă instanță de către tribunal, în cazul polițiștilor prevăzuți în art. 14 alin. 2 pct. II din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului.
Din coroborarea tuturor ascestor dispoziții legale reiese că în mod corect Tribunalul Suceavaa procedat la soluționarea în primă instanță a cauzei.
Pe fond, temeinic a reținut Tribunalul că rezoluțiile atacate de către petent sunt legale și temeinice.
Astfel, acesta a reclamat că la data de 26.06.1989 a fost lovit de către cei doi intimați, care erau la acea dată polițiști în cadrul Postului de Poliție al comunei, județul S, cauzându-i-se leziuni ce au necesitat, potrivit concluziilor certificatului medico-legal nr. 1401/E emis de Laboratorul Județean de Medicină Legală S, un număr de 5-6 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.
Încadrarea juridică a faptelor pretins comise de către cei doi intimați este cea prevăzută de art. 250 alin. 2 Cod penal, în forma în vigoare la data de 26.06.1989, sancțiunile prevăzute de lege fiind închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amendă (aplicabile fiind disp. art. 13 Cod penal).
Potrivit disp. art. 122 alin. 1 lit. d Cod procedură penală, termenul de prescripție a răspunderii penale este de 5 ani, în cazul în care legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, dar care nu depășește 5 ani.
Este real că acest termen poate fi suspendat sau întrerupt, în condițiile prev. de art. 128 alin. 1, respectiv art. 123 Cod penal, însă în speță nu s-a făcut dovada existenței vreunuia dintre cazurile aici prevăzute.
Așadar, în cauză a intervenit, cât privește faptele pretins comise de către intimați, prescripția răspunderii penale, caz în care, potrivit disp. art. 10 lit. g Cod procedură penală, punerea în mișcare a acțiunii penale este împiedicată.
Pentru considerentele arătate, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, în conformitate cu disp. art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petent.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
D E CI DE:
Respinge recursul declarat de petentul, fiul lui și, născut la data de 12.05.1953 în comuna i Mari, jud. S, domiciliat în comuna, jud. A, împotriva sentinței penale nr. 290 din data de 13.11.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-, ca nefondat.
Obligă petentul să plătească statului suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25.01.2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
Ex. 2/29.01.2010
Jud. fond -
Președinte:Acsinte VioricaJudecători:Acsinte Viorica, Andronic Tatiana Luisa, Ghertner
